Teme și motive[modificare 

| modificare sursă]

 Războiul - ca experiență de viață trăită, o experiență decisivă a intelectualului, războiul

ca iminență a morții este tragic și absurd.
Reprezentant: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

 Introspecția psihologică se regăsește în majoritatea operelor sale, prin observarea

vieții interioare, prin analiză psihologică a conștiinței personajelor.
Reprezentant: Patul lui Procust

 Intelectualul - cu dramele lui de conștiință - este prezent într-un cadru de

existență obiectiv-socială, dominat de setea de absolut.
 Operele sunt structurate pe o pasiune sau un sentiment, ele fiind adevărate
"monografii ale unor idei".
Personajele[modificare | modificare sursă]

 Născute din frământări, scepticism, tensiune intelectuală, etică umană, eroii lui
Camil Petrescu sunt în căutare de certitudini pentru un sentiment puternic
(„singura existență reală e aceea a conștiinței“).
 Hipersensibile, amplificând semnificația unui gest, a unei priviri, a unui cuvânt
până la proporțiile unei catastrofe.
 Inadaptate superior, intelectuali intransigenți într-o luptă continuă cu ordinea
socială, afacerismul, politicianismul, mondenitatea (nefiind în nici un fel „geniul
neînțeles“ eminescian).
 Intelectuali lucizi, ei trăiesc pe drama inflexibilității conștiinței, a pasiunii
analizate cu luciditate: „Câtă luciditate atâta conștiință, câtă conștiință atâta
pasiune și deci atâta dramă.“
 Sunt încătușați ai absolutului, spirite absolutizante, intelectuali ce trăiesc drame
de conștiință, fiind însetați de absolut.
 Eroii lui Camil Petrescu sunt învinși de propriul lor ideal, trăiesc drama destinului
tragic, singurul supraviețuitor fiind Ștefan Gheorghidiu.
 Semnificația titlurilor reflectă starea interioară a personajelor, sugerând esența
dramatică a conștiinței, a aspirației spre absolut.
 Autorul se identifică cu personajul principal (narațiunea la persoana I) și,
deseori, replicile altor personaje exprimă concepția și opiniile lui Camil Petrescu.