A.

ION CREANGĂ – „FRATE GENIAL AL SCRIITORILOR

POPULARI”
Scriitor cult cu un tonus vital propriu, „un dramaturg deghizat în prozator” (George

Călinescu) care gândește mitic și epic, o conștiință artistică rațională și spontană, Ion Creangă -

„frate genial al povestitorilor populari” (George Călinescu) - este un autor clasic,1

cărturăresc,

moralist și livresc, comparat cu Francois Rabelais, Sterne, Perrault și Anatole France prin tehnica

cărturărească a ironiei disimulate, dar nu satirice, prin rafinamentul artei spunerii, prin

jovialitatea cuceritoare și atotcuprinzătoare și prin tehnica fanteziei verbale și a umorului

spumos.

Formula de „scriitor genial” a fost consacrată în critica literară de G. Călinescu, iar

opera lui Ion Creangă reprezintă „expresia unui suflet elementar şi un spectacol natural dar

mereu surprinzător al unei lumi arhetipale ce trăieşte mai ales prin limbaj, prin plăcerea

spunerii”. (George Călinescu)

În Creangă trăiesc credințele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala,

filozofia poporului, cum s-au format în mii de ani de așteptare la împrejurările pământului dacic,

dedesuptul naționalismului românesc:

„Opera lui Creangă este epopeea npoporului român. Creangă este Homer al nostru. În Creangă

trăiescn credințele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filozofia poporului, cum

s-au format în mii de ani de adaptare la împrejurările pământului dacic, dedesuptul fluctuaților de

la suprafața vieții naționale. Creangă este un reprezentant perfect al sufletului românesc între

popoare, al sufletului moldovenesc între români, al sufletului țărănesc între moldoveni, al

sufletului omului de munte între țăranii moldoveni. Creangă explică ceea ce zugrăvește prin

proverbe. De aici frecvența proverbelor în scrierile sale”. 3

Opera sa este „o operă rapsodică reprezentativă ca sens al vieții și al valorilor artistice

românești durabile”. (George Călinescu)4

Prin aceasta, autorul se înscrie în rândul scriitorilor

populari, dar care au o viziune realistă asupra existenței umane, prin care sunt valorificate la

înalta lor valoare spiritul creator al limbii și ficțiunii populare, a substanței sufletului național,

prin simbioza organică a umanismului și optimismului structural al culturii poporului român.

Basmul, povestea valorează cât valorează talentul celui care povestește: poveștile sunt bucăți

rupte din viața neamului moldovenesc.5

Soacra cu trei nurori, Stan Pățitul, Badea Ipate sunt

oameni vii, țărani din Humulești. Și vestiții Ochilă, Flămânzilă, Gerilă, Setilă, Păsări-Lăți-Lungilă

sunt flăcăi șugubeți ca și dascălii Mogorogea, Trăsnea și ceilalți din „Amintiri din copilărie”.6

1 A se vedea Nicolae MANOLESCU, Lecturi infidele, E.P.L., București, 1966, p. 7-15: „Tipul lui Creangă

este al clasicului (înțeleptului), care pătruns de stabilitatea celor omenești, în ciuda aparențelor

schimbătoare, nu se simte ispitit să reia experiențe de mii de ori consumate spre a ajunge la adevăruri

vechi asupra omului”.

Ibidem, „Umoru, jovialitatea limbută a lui Creangă provin din această zonă de clasicism structural și nu

sunt deloc optimism superficial, ci mai degrabă nostalgie disimulată”.

3 Garabet IBRĂILEANU, Povestirile lui Creangă în „Viața Romînească”, nr. 6, 1910 reprodus în Note și

impresii, Iași, 1920, p. 78-79 (A se vedea și Garabet IBRĂILEANU, Scriitori români și străini, EPL,

București, 1968, p. 34-37)