Problemele cu care se confrunta sectorul produselor ecologice din Romania

Sectorul produselor ecologice a devenit din ce in ce mai popular in ultimii ani, motorul principal
fiind dorinta consumatorilor de a duce un stil de viata sanatos si in armonia cu natura. Chiar daca
pe piata au aparut din ce in ce mai multe produse ecologice, acestea sunt destinate unui anumit
tip de cumparator: care prioritizeaza calitatea, isi doreste conservarea mediului inconjurator si
are un buget peste medie. Odata cu definirea consumatorului putem trasa in linii mari problemele
cu care se confrunta sectorul produselor ecologice in Romania.
Romanii consuma de 4-5 ori mai putin sapun decat media europeana, situandu-se pe ultimul loc
in UE in ceea priveste consumul de sapun. UE vine in ajutorul romanilor trimitandu-le pachete
de pasta de dinti, sapun, sampon, gel de dus si detergent. Strans legata de igiena este si problema
produselor destinate curateniei. Din cauza nivelului de educatie si a conditiile de trai precare,
majoritatea romanilor nu iau un calcul alternativa ecologica la produsele pentru igiena sau
curatenie deja existente pe piata. Majoritatea nu stiu de existenta lor si nu gasesc o importanta in
cumpararea lor pentru gospodarie.
In cazul produselor de curatat, pentru a se incadra in categoria produselor ecologice, producatorii
sunt obligati sa ia o serii de decizii in privinta substantelor continute si ambalajului, lucru care
poate afecta, in cele din urma, pretul.
Detergenți de rufe, detergenți universali, lichide de spălare — toate conțin substanțe denumite
surfactanți sau agenți de suprafață. Acestea reduc tensiunea superficială dintre apă și grăsime
(ulei lichid sau grăsime solidă), astfel încât cele două să se amestece iar apa să rețină grăsimea și
să o spele. De aceea spălăm hainele murdare cu detergent — detergentul poate elimina murdăria
într-o formă solidă sau lichidă.
Dacă analizați ingredientele unui produs pentru curățenie, veți vedea și multe alte substanțe
chimice. De exemplu, detergenții biologici conțin enzime. Acestea ajută la desprinderea și
îndepărtarea grăsimilor dar și ale alimentelor și ale altor tipuri de depuneri. Diferite substanțe
chimice sunt utilizate și pentru a furniza parfumuri sau culoare unui produs sau pentru a
contribui la conservarea acestuia.
Norme diferite vizează utilizarea mai sigură a produselor pentru curățenie. De exemplu,
regulamentul privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor chimice — Regulamentul
CLP. Acesta reglementeaza modul in care sunt etichetate si ambalate substantele chimice si
produsele pe care le contin. Dacă produsul conține substanțe chimice periculoase, trebuie să fie
etichetat cu o pictogramă și o explicație a ei. Acest lucru îi ajută pe consumatori să manipuleze
produsul în siguranță și oferă sfaturi cu privire la ceea ce trebuie făcut în caz de accident.
In cazult detergentilor, numai detergentii cu surfactanti complet biodegradabili pot fi introdusi pe
piata, protejand astfel consumatorii impotriva alergiilor si contribuind la evitarea utilizarii
excesive a detergentilor. Producatorii astfel sunt obligat sa foloseasca variante mai scumpe ale
substantelor active, fiind nevoiti sa creasca pretul semnificativ, iar, in Romania, acest lucru are
un impact negativ foarte mare asupra numarului de produse vandute la nivel de tara,
consumatorii avand tendinta sa aleaga produsul concurent mai ieftin.
Ambalajul este inca unul dintre aspectele afectare, producatorii fiind nevoiti sa urmeze un set
strict de reguli. Conform CLP, ambalajul trebuie sa fie proiectat incat sa fie sigur pentru copii,
totodata neavand un aspect atractiv pentru acestia. Acestea trebuie, de asemenea, să fie închise
într-un mod care să împiedice copiii să le deschidă cu ușurință — de exemplu, cu un capac care
necesită folosirea ambelor mâini pentru a se deschide.
Capsulele de detergent lichid trebuie să fie rezistente la presiune și să nu se dizolve prea repede.
Acestea conțin un agent aromatizant care determină un efect de respingere la introducerea
capsulei în gură de către copii. De asemenea, ambalajul exterior al capsulelor de unică folosință
trebuie să fie opac pentru împiedicarea copiilor să vadă capsulele individuale în interior.
Toate acestea pot rezulta intr-un produs cu o calitate superioara, dar cu un pret mai mare decat al
produselor concurente, lucru care ar putea rezulta in vanzari scazute in Romania, unde
consumatorii aleg, de fel, produsele mai ieftine.
Pe tot globul, consumatorii de modă sunt din ce în ce mai orientaţi către produsele ecologice. In
Romania, conceptul de haine ecologice apare timid prin magazinele din mall si din ce in ce mai
mult la artizanii sau designerii locali. Moda stă la baza consumului de articole de îmbrăcăminte,
cumpărătorul fiind un factor care influenţează distinct piaţa prin dorinţa de a arăta bine şi de a se
integra în societate. Scopul articolelor de îmbrăcăminte a fost schimbat de la o epocă istorică la
alta, fiind la început o nevoie de bază, o formă de diferenţiere a claselor sociale sau modul de
individualizare a fiecărei persoane. Fiind o industrie care se bazează pe capitalul uman intensiv şi
ieftin, apariţia conceptului de modă rapidă a intensificat efortul de căutare a surselor care oferă
forţă de muncă accesibilă. In acelasi timp, Romania fiind o tara in curs de dezvoltare, magazinele
de tipul fast-fashion cu preturi irezistibile si diversitate i-a incantat pe consumatori, alternativele
fiind ignorate.
Aceste firme care vand produse care peste cateva zile sunt deja demodate prezinta o viata
luxoasa si colorata, nelasand vreo urma consumatorului sa banuiasca ca in spatele acestei lumi.
Unii angajatori din tarile din lumea a treia, care produc haine pentru aceste lanturi de magazine,
văd copiii mai potriviţi în muncile care necesită atenţie sporită şi mâini mici pentru culesul
bumbacului sau cusutul hainelor si utilizarea lor în activităţi economice ţine mai mult de
remuneraţia mica şi orele de lucru multe.
Un consum echilibrat cu durabilitatea economică, socială şi ecologică este ideal în orice
industrie, mai ales într-o industrie care necesită multă forţă de muncă necalificată, dispusă să
lucreze în condiţii precare care afectează atât personalul, cât şi mediul.
Produsele ecologice necesită mărfuri potrivite, cum ar fi bumbacul organic, care este o resursă
limitată, sau o revizuire completă a proceselor de fabricație pentru a reduce cantitatea mare de
apă folosite în general pentru îmbrăcăminte. Produsele etice cer condiții de muncă
corespunzătoare și investirea unei părţi echitabile din profitul lanțului de aprovizionare. Artizanii
locali sau designerii orientati catre produse eco aware investesc mai mult decat lanturile mari de
magazine in salariile angajatilor si in achizionarea de materiale ecologice. Chiar dacă
durabilitatea în normele eticii este un scop important, produsele din domeniul modei sunt cautate
de romani mai mult pentru aspect si nu pentru munca etica sau pentru materialul care se afla in
compozitia lor. Totusi, mai exista o sansa pentru moda ecologica in Romania: magazinele de
moda au inceput sa introduca haine ecologice sau linii dedicate ecologice la preturi mai
accesibile decat cele locale, luandu-si angajamentul pentru durabilitate.
Produsele alimentarea ecologice sunt considerata in societatea actuala ca fiind produse de top,
multi oameni schimbandu-si intreaga alimentatie in favoarea lor. Aceasta miscare promoveaza
nu numai o alimentatie mai sanatoasa, ci incurajeaza si producatorii mai mici, tip afaceri de
familie.
Ce inseamna, de fapt, un produs bio? Este un produs care are ambalaj unul dintre cele doua
simboluri standard si garanteaza ca in perioda de producţie la fermă se interzice utilizarea
organismelor modificate genetic (OMG-uri şi derivatele acestora) a fertilizanţilor şi pesticidelor
de sinteză, a stimulatorilor şi regulatorilor de creştere, hormonilor, antibioticelor etc. precus si in
etapa de procesare a alimentelor se interzice folosirea aditivilor alimentari, a substanţelor
complementare şi a substanţelor chimice de sinteză, pentru prepararea alimentelor ecologice.
Deducem astfel ca produsele ecologice au un proces mai complex de fabricatie, precum si mai
costisitor in timp si bani. Mezelurile trebuie afumate natural si nu cu fum lichid, care este
puternic cancerigen, dar care consuma mai putin timp. In preparate nu se mai pot adauga
conservanti artificiali, optand pentru variante mai sanatoase, folosite de sute de ani – zaharul,
sarea, otetul, uleiul pentru prezervarea produselor. Desi rezultatul final este un produs mult mai
sanatos, acesta rezista mult mai putin timp pe raft, iar gustul lor este puternic alteral de acesti
conservanti naturali (zahar/sare/otet), pe cand unii conservanti artificiali ar putea extinde viata
produsului fara a fi paletabili.
Un dezavantaj al obtinerii unui produs comestibil ecologic este necesitatea exitentei unui intreg
lant de productie ecologic. Mezelul trebuie produs intr-un mod ecologic, animalele din care este
facut trebuie crescute si hranite ecologic, precum si hrana animalelor trebuie crescuta ecologic.
In Romania sunt sanse foarte mici ca o firma sa poata executa toate aceste etape de productie,
fiind nevoita sa apeleze la alte firme in acest scop. Acest lucru este, din nou, foarte dificil de
facut intrucat sansele ca acestea sa se afle in proximitate sunt foarte mici, fiind nevoiti sa
plateasca sume mari de bani pentru transportul acestora din zone departate, tot procesul devenind
nerentabil.
La fel ca si in cazul detergentilor si al produselor vestimentare ecologice, desi produsul final este
unul calitativ, de cele mai multe ori cu mai multi nutrienti ca in cazul competitiei, produsul mai
ieftin va fi ales in detrimentul celui mai scump, fiindca salariul mediu in Romania este foarte
mic, iar majoritatea cumparatorilor inca au o dieta de subzistenta, nefiind pregatiti financiar sau
informati sa isi schimbe dieta in una mai sanatoasa.
In concluzie, cea mai mare problema este nivelul de trai si venitul consumatorului roman
obisnuit. La aceasta problema se adauga si lipsa de educatie din aceasta sfera a consumatorului.
Romanul prioritizeaza nevoia de baza de a se hrani, de a-si cumpara haine sau produse pentru
igiena si limitarile vietii cotidiene nu-i permit sa vada dincolo de pretul produsului achizitionat.