TEMA 11.

SURSE DE ERORI ÎN REALIZAREA ANCHETELOR ȘI SONDAJELOR

Culegerea informaţiilor prin intermediul anchetelor poate fi însoţită de o serie de erori,

care le viciază conţinutul. Sursele acestora sunt foarte numeroase, motiv pentru care noi ne vom
referi doar la cele mai importante. Este vorba despre:
1) Imposibilitatea contactării persoanelor incluse în eşantionul prestabilit va face ca unele
informaţii să nu mai poată fi culese. Pentru a preveni aşa ceva, adeseori se recurge la înlocuirea
acestora cu altele, din imediata lor apropiere (pentru a se evita redeplasările) sau din altă parte,
ceea ce va conduce la vicierea reprezentativităţii eşantionului, noile persoane putând furniza
răspunsuri mult diferite (sau, oricum, altele decât cele pe care le-ar fi dat primele). De pildă, dacă
ancheta vizează găsirea soluţiilor de sporire a vânzărilor de ţigări, eşantionul fiind constituit din
fumători, iar, datorită absenţei de la domiciliu a fumătorului vizat, el este înlocuit de către operator
cu un antifumător, răspunsurile primite de la el vor fi mult diferite de cele pe care le-ar fi dat
persoana vizată iniţial.
Pentru a fi evitate erorile cauzate de subiecţii absenţi, se recomandă ca informaţiile să fie
culese iniţial numai de la persoanele prestabilite găsite, iar ulterior eşantionul să fie completat,
după aceleaşi reguli, ancheta continuând cu noii subiecţi. Dacă nu pot fi evitate, este necesar ca
eventualitatea apariţiei acestora să fie avută în vedere, încercându-se chiar comensurarea lor.
2) Refuzurile de cooperare sunt o sursă de erori mai frecvent întâlnită decât prima.
Oboseala, plictiseala, preocuparea stringentă pentru rezolvarea altor probleme, dezinteresul,
indispoziţia şi o serie întreagă de alte stări nefavorabile în care se află persoanele care pot fi (şi
sunt) contactate sunt cauze care le fac să nu accepte anchetele. Efectele lor sunt similare cu cele
determinate de absenteism, trebuind să fie tratate în aceeaşi manieră.
Pentru prevenirea lor, insistenţa (neagasantă) a operatorilor, încercările de a explica
binefacerile (cercetării) pentru intervievaţi şi de a trezi interesul lor, repetarea apelurilor
telefonice, retransmiterea chestionarelor, cointeresarea prin cadouri sau sume modice de bani etc.
sunt acţiuni de luat în seamă.
3) înclinaţia celor anchetaţi spre răspunsuri la întâmplare, incomplete sau voit false este o
altă sursă (foarte periculoasă) de erori. Cauzele unor astfel de comportamente sunt aceleaşi ca şi în
cazul refuzurilor, ele fiind atenuate (sau agravate) oarecum doar de amabilitatea persoanelor
abordate (respectiv de dorinţa de bătaie de joc). Urmărind să se debaraseze cât mai rapid de
anchetatori, constatând că întrebările sunt lipsite de interes, că s-a ivit ocazia testării vigilenţei
acestora sau a furnizării unor informaţii voit false, nu sunt puţine persoanele care, pentru scopul
propus de anchetă, ar fi de preferat să refuze cooperarea decât să dea răspunsuri.
Fără discuţie că multe din răspunsurile date aiurea sunt identificate relativ uşor de
realizatorii anchetelor, ei putând chiar interveni pentru înlăturarea lor. Rămân însă suficiente
informaţii denaturate nesesizate, ceea ce afectează profund rezultatele cercetărilor de marketing.
4) Subiectivismul anchetatorilor este o sursă de erori importantă în primul rând în cazul
anchetelor prin contact direct. Ţinuta vestimentară, expresia feţei, tonalitatea vocii, stilul de
abordare, vocabularul folosit, vârsta, sexul şi alte elemente care ţin de personalitatea celor
însărcinaţi cu recoltarea informaţiilor prin interviuri se pot transforma oricând în tot atâtea cauze
care să ducă la obţinerea unor informaţii eronate (prin inhibarea sau iritarea intervievaţilor). Pe de
altă parte, lipsa de profesionalism, capacitatea limitată de înţelegere, indisciplina, comoditatea,
reaua credinţă şi alte neîmpliniri ale aceloraşi operatori pot introduce şi ele erori extrem de grave
în cercetare, periclitându-i utilitatea. De aceea, selectarea, instruirea şi controlul personalului
folosit în anchete trebuie făcute cu multă grijă.
Un alt set de erori rezultă din modul de concepere şi utilizare a chestionarelor în anchetele
de marketing (de care ne vom ocupa cu altă ocazie).
Cunoaşterea surselor principale de erori, precum şi a formelor sub care ele pot apărea cu
prilejul colectării informaţiilor prin anchete trebuie să conducă la intensificarea eforturilor pentru
prevenirea şi înlăturarea lor.
Sursele de erori în cadrul anchetelor prin sondaj. Principalele tipuri de erori posibile
sunt:
a) eroarea aleatoare de eşantionare. Acest tip de eroare reflectă o fluctuaţie de ordin
statistic care apare din cauza variaţiilor de şanse în selectarea unităţilor unui eşantion.
Realizarea unei estimaţii prin intermediul unui eşantion nu este acelaşi lucru ca rezultatul
evidenţiat de un census (recensământ). În cazul unui census sunt culese informaţii de la absolut
toate unităţile populaţiei cercetate. În acest context, eroarea aleatoare de eşantionare va apare ca o
diferenţă între rezultatele unui eşantion şi rezultatele unui census. Eroarea întâmplătoare de
eşantionare depinde de mărimea eşantionului. Cu cât eşantionul va fi mai mare, cu atât mai mică
va fi eroarea aleatoare de eşantionare. Eroarea aleatoare de eşantionare se poate estima în funcţie
de mărimea eşantionului.
b) Eroarea sistematică. Eroarea sistematică rezultă din factori care nu sunt legaţi de
mărimea eşantionului. Aceşti factori care generează eroarea sistematică sunt legaţi de
imperfecţiunile procesului de eşantionare cum ar fi, spre exemplu, greşeli de selecţie a unităţilor
eşantionului, greşeli în întocmirea cadrului de eşantionare, greşeli de măsurare, nonrăspunsuri,
răspunsuri care nu corespund realităţii, refuzul de a participa la desfăşurarea anchetei etc. Aceste
erori nu se datoresc deci variabilităţii şanselor de a face parte din eşantion şi, ca atare, ele se mai
numesc erori noneşantion.
Eroarea sistematică există atunci când rezultatele eşantionului evidenţiază o tendinţă
persistentăde abatere într-o direcţie anume de la valoarea parametrilor populaţiei.