Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
comportamentului
consumatorului
Faze:
Precumpărare – apariția nevoii, informarea, evaluarea
alternativelor
Cumpărare
Post-cumpărare
IV. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA
CONSUMATORULUI
În dezvoltarea psihologiei consumatorului tendinţa cea
mai spectaculoasă a reprezentat-o trecerea de le
înţelegerea consumatorului în calitate de cumpărător, de
client, la aceea de consumator efectiv. Se identifică patru
căi prin care s-a realizat această schimbare:
1)Înţelegerea mai largă a comportamentului
consumatorului incluzând achiziţia, întrebuinţarea,
destinaţia, servicii, timp, idei.
Cercetările se focalizează nu doar pe comportamentul
de cumpărare ci mai ales pe modul de întrebuinţare şi
utilizare (schimbarea destinaţiei de utilizare, înstrăinarea,
etc.). Astfel, psihologia consumatoru-lui ajunge să se
intereseze de relaţiile consumatorului cu toţi furnizorii
potenţiali de produse şi servicii începând cu firmele
industriale şi terminând cu instituţiile guvernamentale,
educaţionale, spitaliceşti, religioase etc.
2) Abordarea problemelor preponderent din unghiul de vedere
al consumatorului
O direcţie ulterioară a constituit-o focalizarea
cercetărilor pe protejarea intereselor şi stării de bine a
consumatorului. Sub raport instituţional, şi în ţara
noastră, a luat fiinţă Agenţia Naţională Pentru Protecţia
Consumatorului, ca o consecinţă a alinierii la standardele
ţărilor europene.
Aceste standarde sunt în bună parte rezultatul unor
cercetări interdisciplinare pe tema invocată la acest punct.
Astfel o serie de psihologi au jucat un rol important în
promovarea unor legi care protejează consumatorul de
neconcordanţa dintre ambalaj (atractiv) şi conţinutul său,
uneori nociv.
3) Recunoaşterea interesului ştiinţific deosebit prezentat de
comportamentul consumatorului.
Omul îşi cheltuieşte o bună parte din viaţa sa conştientă
în calitate de consumator cu toate aspectele implicate
de acest comportament şi pe care le-am menţionat la
început. Jacoby (1975) face o convingătoare pledoarie
pentru modul în care psihologia socială poate dobândi
noi cunoştinţe studiind comportamentul de consum din
perspectiva comunicării şi persuasiunii, prelucrării
informaţiei, luării deciziilor, formării şi schimbării
atitudinilor, motivaţiei şi a relaţiilor interpersonale.
4) Studierea consumatorului din perspectivă socială, ca cetăţean.
Cercetările sunt focalizate pe întrebarea: ''Cum ar fi posibil ca
noile cunoştinţe dobândite despre acceptarea unor produse sau
servicii să fie transferate în stimularea acceptării unor practici
de care să beneficieze atât indivizii în parte cât şi societatea în
ansamblul ei ?.
Această preocupare implică două aspecte distincte: a)
responsabilitatea societăţii faţă de consumator. Aici se poate
exemplifica prin:
a) informaţiile furnizate cetăţenilor în domeniul sănătăţii (SIDA)
de o manieră consonantă cu nevoile şi dorinţele lor, manieră
care să le facă astfel persuasive şi de acceptat;
b) Implică responsabilitatea consumatorului ca cetăţean dator să
protejeze mediul. Obiectivul acestei direcţii este de a influenţa
comportamentul în direcţia protejării şi conservării mediului
natural.
Principalele domenii ale psihologiei consumatorului sunt:
1. verificarea eficacităţii activităţii de advertising,
2. cercetarea opiniei consumatorului, cercetarea
atitudinilor consumatorilor,
3. segmentarea psihologică a pieţei, testarea produselor,
4. studiul comportamentului consumatorului.