Sunteți pe pagina 1din 22

COLEGIUL TEHNIC,,MATEI BASARAB”

CARACAL

PROIECT

COORDONATOR ABSOLVENT
prof Radulescu Mimi DALEA PETRISOR

2010-2011

TEMA PROIECT
REGULATOARE

1. Regulatoare
La trecerea motorului de la regimul de mers in gol la regimul de sarcina, turatia
motorului scade urmand ca si forta centrifuga a contragreutatilor sa scada.Aceste
refulari, starea anterioara a echilibrului, greutatile si arcul de mers in gol, si de mers in
gol fortat si forta arcului regulatorului va deplasa sistemul de parghii ai regulatorului
cat si cremaliera de control marind debitul de combustibil pentru produce un moment
suplimentar petru a preveni oprirea motorului.
Urmand aceasta crestere a sarcinii arcul regulatorului de turatie tensioneaza levierul de
comanda si cremaliera pompei de injectie departand-o de arcul amortizor.Motorul va
functiona la turatie joasa in timpul cresterii sarcinii,datorita caracteristicii arcului
regulatorului folosind din energia inmagazinata punand in miscare cremaliera pentru
un nou regim de functionare.De aceea greutatile la turatii joase rebalanseaza
impotriva arcului mai slab.
Daca sarcina la mers in gol este redusa, forta greutatilor creste iar motorul se
tureaza si se fixeaza regimul de acceleratie.Greutatile vor forta boltul alunecator iar cu
levierul ghidat la dreapta provoaca o miscare axiala a unei parghii care actioneaza
asupra cremalierei acesta micsorand debitul de combustibil.Levierul tensionat este
fortat din nou impotriva arcului amortizor si motorul va functiona la un nou regim care
este mai mare ca si cu sarcina aplicata din cauza extensie caracteristice arcului
regulatorului.

Reactia regulatorului la turatie mare. In cazul apasarii clapetei de acceleratie la


maxim posibil levierul intern de rotatie ataseaza ambii parghii de control al turatiei iar
arcul mare al regulatorului isi transmite forta parghiei tensionate.Cand parghia de
control al turatiei actioneaza impotriva opritorului la suprasarcina motorul absoarbe
cant max de combustibil transformabil in putere. Regulatorul fara carcasa arcului
pentru moment, combustibilul maxim este controlat de contragreutati si de forta
arcului.Odata cu plasarea clapetei in pozitia maxima de turatie are loc debitul maxim
de combustibil iar motorul accelereaza.Diferenta are loc cand arcul de control al
momentului de torsiune este folosit turatia crescand forta greutatilor incepe compresia
asupra arcului moment iar canalele de combustibil comuta spre inchis.Acesta ca
urmare a scaderii debitului de comb si de aceea motorul in comparatie cu puterea
produsa are turatia reglata atunci cand arcul de control pentru momentul de torsiune.
Daca turatia motorului scade in jos atunci conditia sarcinii totale era sa depaseasca
turatia maxima a regimului sarcinii totale, forta centrifuga crescanda a greutatilor in
miscare de rotatie va pune debitul de combustibil in pozitia descranda.Pe aceasta cale
turatia maxima a motorului este controlata iar debitul de combustibil descreste
proportional cu scaderea sarcinii.Daca motorul rula in sarcina plina dezvoltand puterea
nominala, si vehiculul intalneste un deal fara ca soferul sa coboare treapta de viteza
turatia motorului va scadea ca urmare a cresterii sarcinii ca urmare regim de
suprasarcina.
Pe un motor cu arcul de moment luat puterea va scadea iar turatia va descreste si rata
de moment va depinde de eficienta volumetrica a motorului iar regimul de sarcina
plina are loc cu descresterea turatiei.Pe unele regulatoare echipate cu arc de moment
turatia va cadea forta resorturilor descreste iar tensiunea arcului de moment se adauga
arcului principal. Rezultatul va fi fi ca motorul va rezerva mai departe descresterea in
combustibil si scaderea turatiei.Acest fapt va avea ca rezultat modificari line pe curba
de putere si mai accentuate pe curba de moment a motorului.

1.1Oprirea motorului. .

Motoarele echipate cu regulatoare RSV pot fi oprite prin una din doua metode, in
functie daca au sau nu parghie de comanda a opririi sau un mecanism de oprire. Pentru
oprirea motorului acest levier modifica toate caile din diagrama in dreapta, care
intervine asupra parghiei rotitoare care vine in cotact cu levierul ghid.Acest levier ghid
ca urmare este fortat la dreapta tragand parghia bifurcata cat si calea de combustibil cu
el avand loc oprirea.De multe ori descarcarea tensiunii din arc de la regulator tine
seama de grautatile rotindu-se mai departa asigurand o faza de nealimentare iar
motorul in acest caz se considera oprit.
La multe modele de motoare oprirea este asigurata de o parghie speciala de
oprire avand locatia jos in habitaclu.Comutarea acestei parghii in pozitia opririi
provoaca o miscare asupra partii superioare a levierului bifurcat acesta deplasand-o in
dreapta rotinduse in jurul furcii, punct al levierului ghid. Prin acesta combustibilul este
fortat inapoi pe conducte implicandu-se oprirea motorului. Cand parghia de oprire este
eliberata arcul de readucere readuce parghia de oprire in pozitia initiala fiind posibila
o noua procedura de pornire.

1.1.2.Regulatorul RQV.

Regulatorul RQV este o unitate mecanica de turatie variabila acesta folosind


arcurile regulatorului asamblate intr-o greutate in asa maniera ca sa fie compatibil
si cu alte regulatoare RQV.Ca urmare are control asupra turatiei minime , turatiei
maxime cat si asupra tuturor turatiilor pe rand si printre pe care conducatorul le
provoaca prin mecanismul de acceleratie. Celula in forma de para a regulatorului
RQV este de asemenea de baza la toate celelalte modeleRQ.
Regulatorul RQV este folosit cu modelele M, A, MW, si P Bosch pompe
multiple in linie cat si la modelele VA si VE apartinand de modelele de pompe Bosch.
Majoritatea producatorilor de motoare de camioane folosesc regulatoarele de turatie
variabila RQV adica Deutz, Fiat, Allis, Navistar, Mack, Mercedes-Benz si Volvo.
RQV este utilizat pe vehicule cu destinatii multiple ca la camioanele de gunoaie,
cisterne, cementare si pentru control PTO. De atunci RQV este un regulator de turatie
variabila el operand dupa niste principii fundamentale la fel ca RSV se arata in acest
capitol singura diferenta sistemul interior de parghii. RSV utilizeaza arcul principal si
cel de pornire in timp ce RQV are arcurile asamblate in carcasa regulatorului.
Diferenta dintre modelul RQ si RQV este unitatea de de turaţie variabilă iar la
RQ este unitatea de limitare a turaţiei minime şi maxime, contragreutaţile în modelul
RQV stabilesc şirul de turaţie completă şi nu pierde controlul dintre turaţia de ralanti
şi turaţia maximă iar inceputul reglării turaţiei maxime are loc la fel şi la regulatorul
RQ.

Prioritatea in disputa operaţiilor regulatorului RQV se arată cu diferentele ilustrate


dintre cele două modele. Aceste diferenţe sunt :
-arcul bolţului glisant al sarcinii
-opritorul la sarcină totală
-cama plată
Procesele regulatorului sunt afectate de reglarea arcurilor resorturilor accesibile de la
nuca carcasei regulatorului şi de mecanismul pârghiilor provenite de la modificarea
poziţiei pivotului care este cuplat la levierul de comandă şi având un braţ conectat la o
pârghie exterioară cuplata la pedala de acceleraţie.Curba caracteristica de operare a
regulatorului RQV este aproape identică cu curba pentru modelul RSV. De aceea se
referă la descrierea poziţiei primare a debitului de combustibil, poziţie sub diferite
condiţii de operare.Ca urmare curba de variaţie RSV se poate aplica şi la modelul
RQV.

1.1.3 Operaţii ale regulatorului RQV

Reacţia regulatorului RQV este similară cu cea a regulatorului RSV a şirurilor de


turaţie variabilă a modelelor. Orice sarcina aplicată modelelor de la sarcină nulă,
turaţie maximă ori o poziţie a clapetei de acceleraţie va cauza o rasturnare de echilibru
intre resorturi şi arcuri, arcurile mărind debitul de combustibil sub sarcină iar
resorturile micşorând sarcina în lipsa sarcinii. Noul echilibru este atins când forţa
arcurilor şi resorturilor este egala. Diferenţa există când sarcina cade pentru fixarea
poziţiei acceeratorului, noul echilibru se va realiza la o creştere lentă a turaţiei şi când
sarcina se aplică, echilibrul are loc la o turaţie mai mică din cauza căderii
caracteristicii regulatorului cauzat de schimbarea compresiei arcului. Arcul exterior
devine responsabil pentru turaţia minimă iar celelalte arcuri intră in funcţiune când
motorul este turat şi când forţa centrifugă a contragreutăţilor creşte.

Poziţia pârghiei regulatorului când motorul funcţionează la sarcini parţiale .


Pârghia ghidată roteşte plonjorul CCW de la dreapta la stânga pentru expunerea
helixului, care prelungeşte efectul iar bataia efectivă a plonjorului in interiorul carcasei
pompei de injecţie. Viteza maximă a plonjorului este atinsă în momentul când poziţia
pârghiei de acceleraţie este plasată la maxim iar motorul rulează în condiţii de maximă
sarcină. Dacă pârghia de acceleraţie care este plasată la maxim dar motorul nu se află
în sarcină, motorul va funcţiona turat, o forţa centrifugală deosebită contragreutăţilor
aflate în mişcare de rotaţie ale regulatorului implicând şi bolţul glisant. Acesta produce
bolţului alunecător şi celui rotativ o mişcare de coborâre iar levierului bifurcat o
mişcare la dreapta provocând o descreştere a debitului de combustibil. În acest fel
turaţia maximă a motorului când acesta nu se află sub sarcină este controlată.
Turaţia finală a motorului camionului la coborâre pe o pantă se poate controla
prin legătura directă dintre motor şi comenzile conducătorului. Totuşi viteza, turaţia
motorului cât şi forţa centrifugală a contragreutăţilor sunt succedate de oprirea
debitării combustibilului. Dacă pistonul care închide valva are durata turaţiei maxime,
atunci regulatorul închide procesul. Problema e de ordinul strict al comenzilor.

1.1.4 Controlul momentului de rotaţie.

La toate motoarele folosite la vehiculele de pe şosele pentru controlul momentului


de turaţie se doreşte descreşterea timpului debitării la turaţie sub sarcină plină, când
camionul urcă pe un deal. La o dispută intre regulatoarele RQV şi RQ se descrie care
cum işi indeplinesc funcţiile. Acest control al momentului este rezultatul interacţiunii
dintre arcul bolţului alunecător şi arcul de control pentru moment. Poziţia levierului de
acceleraţie va afecta direct levierul de control din interiorul carcasei regulatorului. De
aceea, dacă acceleraţia este plasată în poziţia turaţie maxime pentru început, arcul
mare este tensionat pe durata decelerării motorului. Ca concluzie arcul de control al
momentului este de asemenea comprimat de catre pârghia debitorului de combustibil
conectat la controlorul de moment iar debitul este comutat la maxim pentru început.
Odata cu mişcarea greutaţilor rotative în exterior la o turaţie mai mare forţa arcului
bolţului alunecător scade iar forţa compresiva a arcului de moment este suficient de
mare pentru a provoca scăderea debitului după pornire. Ajustările pentru controlul
momentului pot fi reglate la combinaţia regulator-pompă doar pe un stand. Începutul
controlului momentului se sesizeaza de catre o variaţie a tensiunii arcului de control
pentru moment. Ca urmare folosirea materialelor de diferite grosimi ajuta la stabilirea
cursei controlului de moment.

1.1.5 Regulatorul RQV-K

Regulatorul RQV-K are carcasa în formă de pară la fel ca şi modelele RQ şi RQV dar
mecanismul de control diferă puţin. De asemenea include un acces la un reglaj fin
care poate atinge partea superioară a capacului de aceea spatele capacului are forma
plată . Totuşi ajustările majore ale regulatorului RQV-K se vor face la combinaţia
regulator pompă doar pe stand.
RQV-K este asemanat modelului P de la Bosch, fiind pompe in linie cu mai
multe elemente, iar firme care au adoptat această variantă in producţie majoră sunt
Navistar şi Mack Trucks. RQV-K este un regulator de turaţie fiind compatibil cu mute
motoare termice cât şi asupra controlului momentului de torsiune satisfacând
majoritatea condiţiilor impuse. Această flexibilitate a controlului momentului ţine cont
de diferitele cerinţe ale diferitelor utilizatori de motoare termice. De la început RQV-K
folosea un ansamblu de resorturi elementar cu trei arcuri incluse în carcasa
regulatorului ca la RQV iar operaţiile în aşa manieră se descriu în acest capitol pentru
RQV, şi va fi o mică problemă urmărirea sistematică operaţiilor regulatorului de la
pornire, relanti,sarcini mici şi parţiale, turaţie maximă cât şi controlul combustibilului
pentru aceste regimuri. Ceea ce tutuşi se consideră a fi necesar, totuşi, este metoda
unică utilizată la regulatorul RQV-K de a menţine controlul asupra momentului.
Dacă sunt cunoscute sistemele de pârghii ale regulatorului resorturile cu
dispunerile lor, levierul bifurcat la RQV acestea se prezintă cu identificarea
componentelor majore cât şi diferenţa dintre acestea la diversele tipuri de regulatoare.
Componentele adiţionale utilizate la RQV-K nu sunt utilizate la RQV:
-tija conectată intre debitorul de combustibil şi levierul bifurcat
-surubul ajustat pentru bebitul la sarcina totală
-opritorul la sarcină totală
-tija pentru modificarea unghiulară a leagănului ghidat
-leaganul

1.1.6 Operaţii ale regulatorului RQV

Cu motorul în staţionare contragreutaţile sunt lipite cât şi levierul pentru turaţie care
este conectat exterior la pârghia de acceleraţie a cabinei şi se afla în poziţia de oprire.
De asemenea se identifică marcajul controlerului de combustibil care se afla în
opoziţie cu indicatorul sfârşirii combustibilului. Când pârghia regulatorului este
plasată în poziţie de pornire ca şi la alte regulatoare Bosch excesul de combustibil sub
toate regimurile este dorit. În acest exemplu cremaliera parcurge de la poziţia de
pornire la 7mm iar apoi 10mm depinzând de sarcina iniţială. Poziţia cremalierei la
sarcină plină în acest exemplu este de după 11 mm care este jumătate din durata de
start şi aproximativ 4 mm de la ralanti. Dacă sarcina era mare dincolo de puterea
nominală a motorului când vehiculul urcă pe un deal turaţia va decreşte fără ca treptele
sa fie schimbate la inferior. Concluzie ca urmare a scăderii vitezei forţa centrifugală a
contragreutăţilor scade iar cele 3 arcuri ale regulatorului vor acţiona în sensul cresterii
debitului de combustibil. Leagănul va ocupa poziţia de bază, poziţie aflânduse la 13
mm distanţă şi la 2mm distanţă de sarcina plină. Acest debit iniţial provine de la o
curbă de putere constantă cu un moment mare şi o reducere de turaţie la poziţia de
turaţie minimă.

1.1.7 Compensatorul aneroid.

Pe motoarele echipate cu injecţie R Bosch cât şi la turbo compensatorul barometric


este utilizat pentru prevenirea supraalimentării motorului cât şi pentru prevenirea
fumului negru la accelerări. Acest control al cantităţii de combustibil injectat pană ce
turbosuflanta ajunge la viteza iniţială şi alimentează cu aer suficient cilindrii
motorului. Astfel procedeul este utilizat larg de toţi producătorii de motoare în patru
timpi conform normelor US.E.P.A. de emisii poluante.
Aneroidul se montează la începutul sau capătul regulatorului şi este conectat
prin mecanisme la cremaliera pompei.
2 Clasificare regulatoarelor

După tipul acţiunii realizate:


- regulatoare cu acţiune continuă, la care eroarea ε şi comanda u variază
continuu în timp. În funcţie de legea de dependenţă între intrare şi ieşire,
regulatoarele pot fi liniare, sau neliniare. Regulatoarele continue liniare sunt de
tipul P, PI, PID, etc., şi cele neliniare pot fi bipoziţionale sau tripoziţionale;
- regulatoare cu acţiune discretă sunt acele regulatoare automate la care
mărimea de ieşire u este formată într-o succesiune de impulsuri, mărimea de
intrare (eroarea) fiind o mărime continuă. Impulsurile de la ieşirea blocului de
reglare discretă pot fi modulate în amplitudine sau durată sau codificate, în acest
caz regulatorul discret fiind de tip numeric.
După structura constructivă:
- regulatoare unificate, la care atât mărimile de intrare cât şi mărimea de ieşire
au aceeaşi natură fizică şi aceeaşi gamă de variaţie. Semnalele se numesc
unificate, putând fi de tipul : 0,2 …0,1 daN/cm2, 2 …10 mA c.c., 1 …5 mA c.c.,
0 …0,5 V c.a., pentru procese lente, şi -10 …+10 V c.c., -5 …+5 mA c.c.,
pentru procese rapide.
Regulatoarele unificate au avantajul tipizării, al interschimbabilităţii (elementele
componente pot fi conectate în mod diferit) şi permit reglarea mărimilor de
natură fizică diferită;
- regulatoare specializate sunt destinate în exclusivitate reglării unei singure
mărimi specifice dintr-o instalaţie tehnologică, având o construcţie specifică.

După sursa de energie exterioară solicitată de regulatoare:


-regulatoare directe, atunci când nu este necesară o sursă de energie exterioară,
transmiterea semnalului realizându-se pe seama energiei din proces preluată de
traductorul de reacţie,
-regulatoare indirecte care folosesc o sursă de energie exterioară. Regulatoarele
indirecte realizează performanţe de reglare superioare celor directe.
După agentul purtător de energie:
- electronice, la care mărimile de intrare şi de ieşire sunt de natură electrică
(curenţi sau tensiuni);
- pneumatice, u şi ε sunt presiuni de aer;
- hidraulice, la care intrarea ε este o deplasare iar ieşirea u este presiunea unui
lichid.
După viteza de răspuns a procesului condus :
- regulatoare pentru procese rapide, folosite pentru reglarea mărimilor din
instalaţii tehnologice care au constante de timp mici (de ordinul secundelor)
- regulatoare pentru procese lente, pentru conducerea instalaţiilor tehnologice
cu constante mai mari.
După sensul mărimi de comandă în raport cu parametrul măsurat:
- regulatoare cu acţiune directă
-regulatoare cu acţiune inversă

3.STUDIUL sI TRASAREA CARACTERISTICILOR REGULATORULUI DE


TENSIUNE

Cunoasterea problemelor legate de locul si rolul regulatorului auto de tensiune în


cadrul instalatiei electrice a automobilului. Lucrarea prezinta doua tipuri constructive
de regulatoare, precum si modul de lucru al acestora.

3.1. CONSIDERAŢII TEORETICE

Generatorul electri 828q1618i c din dotarea automobilelor actuale este, de cele


mai multe ori, reprezentat de catre un alternator cu excitatie electromagnetica antrenat
de catre motorul termic. Pentru aceasta situatie tensiunea la borne este data de relatiile:

Ug = k n F (Ie) - DU (Is)

Ug = Ug0 - DU (Is)

Mentinerea unei tensiuni constante la bornele alternatorului, în conditiile în


care turatia de antrenare n si curentul de sarcina Is sunt variabile, se poate obtine prin
reglajul convenabil al curentului de excitatie Ie . Acest reglaj este realizat în mod
automat de catre regulatorul de tensiune, denumit impropriu releu de tensiune.

Deoarece, modul de lucru al regulatorului de tensiune este specific sistemelor


de reglare automata, pentru început vom face câteva referiri la acestea. Schema bloc a
unui SRA este prezentata în fig.1.
Fig.1 Schema bloc a sistemului de reglare automata

Utilizarea unui SRA are drept scop reducerea erorii existente la un moment dat
între marimea dorita (prescrisa) si marimea de iesire din proces (marimea reglata).
Pentru atingerea acestui obiectiv blocurile din alcatuirea unui SRA au urmatoarele
roluri:

-traductorul TR: realizeaza conversia marimii reglate y într-o marime r de


aceeasi natura cu marimea prescrisa p, astfel încît procesul de comparare sa fie posibil.

-comparatorul C: primeste doua semnale, de aceeasi natura si proportionale cu


marimea prescrisa respectiv reglata, functie de care calculeaza eroarea de reglare.

-regulatorul automat RA: reprezinta partea esentiala a unui dispozitiv de


automatizare deoarece aceasta realizeaza legea de reglare.

-elementul de executie EE: este comandat de catre regulatorul automat si


actioneaza asupra procesului prin intermediul marimii de executie m.

-elementul de prescriere EP: este utilizat pentru stabilirea valorii ce se doreste


a fi obtinuta la iesirea procesului, deci putem spune ca reprezinta un element de
referinta.

În concluzie se observa ca un SRA este prevazut cu o reactie negativa care


încearca sa mentina constanta valoarea marimii, în conditiile în care procesul este
supus unor perturbatii aleatoare.

Pentru regulatoarele de tensiune compararea celor doua marimi (prescrisa,


respectiv reglata) se poate face în :
- domeniul mecanic, prin compararea a doua forte - cazul regulatoarelor
electro- magnetice;

- domeniul electric, compararea a doua tensiuni - cazul regulatoarelor


electronice;

3.2. Regulatorul de tensiune electromagnetic

Principiul de functionare utilizat în constructia regulatoarelor cu contacte


mecanice, pentru controlul curentului de excitatie, consta în introducerea unei
rezistente în circuitul de excitatie atunci când tensiunea generata de alternator este
peste valoarea prescrisa,respectiv în suntarea ei, când tensiunea generata este sub
valoarea prescrisa.

Schema de principiu a unui astfel de regulator de tensiune împreuna cu formele


de unda se prezinta în fig. 2

Functionare:

Pentru aceasta varianta constructiva marimea prescrisa este data de gradul de


tensionare al unui resort, iar marimea de iesire (tensiunea la bornele generatorului)
este convertita în forta cu ajutorul unui electromagnet. În consecinta, asupra
contactului K actioneaza doua momente antagoniste, unul generat de forta elastica a
resortului Mr, iar celalalt de forta de atractie a electromagnetului Mem.

Acest ansamblu este construit astfel încât contactul K sa fie închis în cazul în
care bobina electromagnetului este nealimentata, sau tensiunea de alimentare este sub
valoarea prescrisa.
Fig.2. Regulatorul auto de tensiune cu contacte mecanice

Daca, la un moment dat, tensiunea generata de alternator este sub valoarea


prescrisa, forta de atractie dezvoltata de electromagnet este insuficienta pentru
deschiderea contactului K, astfel ca rezistenta Ru este scurtcircuitata. În aceasta
situatie curentul de excitatie este mare, fiind limitat doar de rezistenta electrica a
bobinei de excitatie,motiv pentru care tensiunea de iesire începe sa creasca. Aceasta
crestere are ca efect, pe de-o parte corectarea tensiunii de iesire, iar pe de alta parte
întarirea fortei de atractie dezvoltata de electromagnet. Dupa un anumit timp tensiunea
de iesire egaleaza valoarea prescrisa, iar forta electomagnetica este suficienta pentru
deschierea contactului K. Dupa deschiderea contactului rezistenta Ru este înseriata cu
bobina de excitatie, motiv pentru care valoarea curentului de excitatie scade, iar
tensiunea de iesire de asemenea. Scaderea tensiunii la borne slabeste forta de atractie a
electromagnetului, astfel ca dupa un interval de timp contactul K se închide. Din acest
punct procesul se repeta dupa acelasi algoritm.

Compensarea termica

Efectul temperaturii asupra tensiunii reglate intervine, în principal, datorita


modificarii rezistentei electrice a bobinei electromagnetului. În mod uzual înfasurarea
electromagnetului este realizata din sârma de Cu, material ce are coficientul de variatie
al rezistentei cu temperatura pozitiv.

Din acest motiv cresterea temperaturi determina urmatorul lant de evenimente:


cresterea rezistentei electrice a bobinei electomagnetice, reducerea fortei
electromagnetice, deschiderea contactului la o valoare mai mare a tensiunii la bornele
alternatorului.

Efectul de crestere al tensiunii reglate cu temperatura se pote reduce folosind


urmatoarele solutii constructive:

- se utilizeaza un termistor cu coeficient negativ conectat în serie cu bobina


electromagnetului:

- se utilizeaza un sunt termomagnetic care, la scaderea temperaturii, deviaza o


parte din fluxul magnetic destinat atragerii armaturii electromagnetului;

- se utilizeaza o lamela bimetalica care micsoreaza întrefierul la cresterea


temperaturii;

- cu infasurari combinate - la înfasurarea principala se adauga o înfasurare


realizata dintr-un material cu coeficient de temperatura al rezistivitatii redus (a »
0);

Metode de accelerare:
Din analiza functionarii regulatoarelor electromecanice reiese ca tensiunea
obtinuta la bornele alternatorului prezinta, asa cum se arata si în fig. 2, mici ondulatii
în jurul unei valori medii Up. Marimea acestor ondulatii depinde atât de parametrii
constructivi ai regulatorului, cât si de parametrii electrici si magnetici ai circuitului de
reglare. Cu cât frecventa de inchidere si deschidere a contactelor este mai mare cu atât
domeniul de variatie al tensiunii va fi mai restrâns, iar calitatea reglajului mai buna.
Cresterea frecventei armaturii mobile este limitata de inertia sa.

Marirea frecventei de închidere a contactelor se realizeaza prin utilizarea


rezistentelor de accelerare, a înfasurarilor de accelerare sau înfasurarii si rezistentei de
accelerare.

Regulatorul cu doua trepte:

La regulatorul cu o singura treapta, închiderea si deschiderea contactului K


determina comutarea curentului de excitatie, (vezi figura 2), între valorile I1 si I2
astfel ca valoarea medie a curentului de excitatie nu poate fi reglata sub I2. Din
aceasta cauza, la turatii mari, tensiunea la bornele generatorului nu mai poate fi reglata
deoarece ar fi necesar un curent mediu de excitatie mai mic decât valoarea I2.

Extinderea domeniului de reglaj se face prin introducerea unei noi trepte în


care curentul de excitatie este comutat între I2 si I3= 0. În acest mod valoarea medie a
curentului de excitatie poate fi reglata între I1 si I2 în prima treapta de functionare
respectiv între I2 si zero în a doua treapta.

Introducerea regulatorului de tensiune în circuitul de excitatie al alternatorului


are ca efect modificarea caracteristicii generatorului asa cum se observa în figura 3.
Fig. 3. Caracteristicile regulatoarelor de tensiune

Regulatoarele electromecanice sunt constructii relativ complexe ce ridica o


serie de probleme legate de: reglaje instabile în timp, uzura rapida a contactelor
mecanice, frecventa mica de comutare, etc. Din aceste motive structurile
electromecanice de regulatoare au fost înlocuite, aproape în totalitate cu structuri
electronice.

3.3. Regulatore de tensiune electronice

Într-o prima etapa îmbunatatirea performantelor regulatoarelor


electromagnetice a constat în înlocuirea contactelor mecanice cu dispozitive
electronice iar ulterior întregul regulator s-a realizat electronic. Fata de predecesoarele
lor regulatoarele electronice prezinta urmatoarele avantaje:

- au durata de exploatare mult mai mare datorita absentei partilor mecanice;


- au frecventa de lucru cu un ordin de marime mai mare ceea ce determina o
reducere a ondulatiilor tensiunii obtinute la bornele generatorului (îmbunatatirea
factorului de forma);

- au volum mic, uneori sunt înglobate în generator;

- se realizeaza într-o singura treapta;

- precizie marita în reglarea tensiunii;

- pot îngloba circuite de semnalizare si autotestare;

- compensarea cu temperatura se face mai simplu;

- au pret de cost comparabil sau chiar mai mic;

- nu necesita reglaje în timpul exploatarii.

În schema bloc a unui regulator auto de tensiune, vezi fig. 4, regasim o


structura similara unui stabilizator de tensiune.

Fig. 4 Schema bloc de principiu a unui regulator auto de tensiune

Referinta de tensiune poate fi o dioda Zener - pentru schemele mai modeste,


sau un circuit specializat care pe lânga compensarea cu temperatura sa tina cont si de
caracteristica de încarcare a bateriei de acumulatoare - cazul unor scheme
performante. Pentru ambele situatii rolul acestui bloc este de a furniza o tensiune
constanta care sa constituie un etalon în procesul de comparare cu tensiunea de la
bornele generatorului.
Comparatorul are rolul de a calcula diferenta dintre tensiunea prescrisa si tensiunea
efectiva obtinuta la bornele generatorului. Functionarea comparatoarelor poate fi
înteleasa usor urmarind formele de unda prezentate în figura 5.

Fig. 5

La intrarile comparatorului se aplica tensiunea de referinta si un procent din


tensiunea Ug; acest procent este obtinut de regula prin intermediul unui divizor
rezistiv.Câteva variante practice de comparatoare, mai utilizate în regulatoarele auto
de tensiune,sunt prezentate în figura 6. Se observa ca procesul de comparare se poate
face pe jonctiunea baza -emitor a unui tranzistor sau folosind un amplificator
operational.

Fig. 6 Scheme practice de comparatoare

Amplificatorul de eroare preia semnalul de la iesirea comparatorului si îl aduce


la parametrii necesari atacului etajului final de putere. În unele scheme acest etaj poate
sa lipseasca, iesirea comparatorului conectându-se direct la etajul final.

Etajul final lucreaza în comutatie pe o sarcina inductiva, bobina de excitatie a


alternatorului, motiv pentru care sunt necesare masuri de protectie la tensiunile inverse
de autoinductie. De regula acest etaj este realizat cu tranzistoare în montaj Darlington.
NORME DE TEHNICA SECURITATII MUNCII
Obligatii generale ale angajatorilor
(1) In cadrul raspunderilor sale, angajatorul ia masurile necesare pentru protectia
securitatii si sanatatii lucratorilor, inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale si
asigurarea informarii si formarii, precum si asigurarea organizarii si mijloacelor
ecesare.
Angajatorul trebuie sa vegheze la adaptarea acestei masuri, tinand seama de
schimbarea imprejurarilor, cu scopul de a imbunatati situatiile existente.
(2) Angajatorul aplica masurile mentionate la alineatul (1) primul paragraf pe baza
urmatoarelor principii generale de prevenire:
(a) evitarea riscurilor;
(b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
(c) combaterea riscurilor la sursa;
(d) adaptarea muncii in functie de persoana, in special in ce priveste proiectarea
locurilor de munca, alegerea echipamentului
de lucru si a metodelor de productie si de lucru, in vederea, in special, a atenuarii
muncii monotone si a muncii normate si a reducerii efectelor acestora asupra sanatatii;

(e) adaptarea la progresul tehnic;


(f) inlocuirea aspectelor periculoase prin aspecte nepericuloase sau mai putin
periculoase;
(g) dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzatoare si coerente, care sa includa
tehnologia, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta
factorilor legati de mediul de lucru;
(h) acordarea prioritatii masurilor de protectie colectiva fata de cele de protectie
individuala;
(i) acordarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.
(3) Fara a aduce atingere celorlalte dispozitii ale prezentei directive si tinand cont de
natura activitatilor din intreprinderea
sau unitatea in care lucreaza, angajatorul:
(a) evalueaza riscurile privind securitatea si sanatatea lucratorilor, intre altele, la
alegerea echipamentului de lucru, a substantelor chimice sau a preparatelor utilizate si
la amenajarea locurilor de munca.
Ulterior acestei evaluari si in functie de necesitati, masurile de prevenire si metodele
de productie si de lucru aplicate de catre
angajator trebuie:
— sa asigure o imbunatatire a nivelului de protectie a securitatii si sanatatii
lucratorilor;
— sa fie integrate in toate activitatile intreprinderii si/sau unitatii respective si la toate
nivelurile ierarhice;
(b) ia in consideratie capacitatea lucratorilor in ceea ce priveste sanatatea si securitatea
lor ori de cate ori le incredinteaza o sarcina;
(c) se asigura ca planificarea si introducerea de noi tehnologii fac obiectul consultarii
lucratorilor sau a reprezentantilor lor in ceea ce priveste consecintele alegerii
echipamentului, conditiilor de lucru si mediului de lucru asupra securitatii si sanatatii
lucratorilor;
(d) sa ia masurile corespunzatoare pentru ca numai salariatii care au primit instructiuni
adecvate sa poata avea acces in zonele
de risc grav si specific.
(4) Fara a aduce atingere celorlalte dispozitii ale prezentei directive, in cazul in care, la
acelasi loc de munca, sunt prezenti
lucratori ai mai multor intreprinderi, angajatorii coopereaza pentru aplicarea
prevederilor privind securitatea, sanatatea si igiena
profesionala si, luand in consideratie natura activitatilor, isi coordoneaza actiunile de
protectie si prevenire a riscurilor
profesionale, se informeaza reciproc si ii informeaza si pe lucratorii lor sau pe
reprezentantii acestora in privinta riscurilor profesionale.
(5) Masurile privind securitatea, igiena si sanatatea la locul de munca nu trebuie sa
presupuna, in nici o situatie, obligatii financiare din partea lucratorilor.
OBLIGATIILE LUCRATORILOR
(1) Fiecarui lucrator ii revine obligatia de a avea grija, in masura posibilului, de
sanatatea si securitatea sa si a altor persoane care pot fi afectate de actele sau
omisiunile sale la locul de munca, in conformitate cu formarea si instructiunile date de
angajatorul sau.
(2) In acest scop, lucratorii, in conformitate cu formarea lor si instructiunile primite de
la angajator, trebuie, in special:
(a) sa utilizeze corect masinile, aparatele, uneltele, substantele periculoase,
echipamentele de transport si alte mijloace de productie;
(b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie pus la dispozitie si, dupa
utilizare, sa il inapoieze la locul sau;
(c) sa evite deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrara a dispozitivelor de
securitate a masinilor, aparaturii, uneltelor,instalatiilor tehnice si cladirilor si sa
utilizeze corect aceste dispozitive de protectie;
(d) sa comunice imediat angajatorului si altor lucratori cu raspunderi specifice privind
securitatea si sanatatea lucratorilor orice situatie de munca pe care au motive
intemeiate sa o considere un pericol grav pentru securitate si sanatate, precum si orice
defectiuni ale sistemelor de protectie; (e) in conformitate cu practica interna, sa
coopereze cu angajatorul si lucratorii cu raspunderi specifice privind securitatea si
sanatatea, atat timp cat este necesar, pentru a face posibila realizarea oricaror sarcini
sau cerinte impuse de autoritatea competenta pentru protectia sanatatii si securitatii
lucratorilor; (f) in conformitate cu practica interna, sa coopereze cu angajatorul si
lucratorii cu raspunderi specifice privind securitatea si sanatatea lucratorilor, atat timp
cat este necesar, pentru a da posibilitatea angajatorului sa se asigure ca mediul de lucru
si conditiile de munca sunt corespunzatoare si nu prezinta riscuri pentru sanatate si
securitate in cadrul domeniului sau de activitate.
BIBIOGRAFIE
CUPRINS

1.Regulatoare

1.1.Oprirea motorului.
1.1.2.Regulatorul RQV
1.1.3 Operaţii ale regulatorului RQV
1.1.4Controlul momentului de rotaţie
1.1.5Regulatorul RQV-K
1.1.6 Operaţii ale regulatorului RQV
1.1.7 Compensatorul aneroid.

2 Clasificare regulatoarelor

3.Studiul si trasarea caracteristicilor regulatorului de tensiune


3.1. CONSIDERAŢII TEORETICE
3.2. Regulatorul de tensiune electromagnetic
3.3. Regulatore de tensiune electronice