Material de studiu LOGICĂ

Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Unitatea de învăţare 7

Raționamentele eronate: sofismele1

Cuprins
Pagina
7.1. Introducere ............................................................................................. 1
7.2. Obiective ................................................................................................ 1
7.3. Subiecte de studiu .................................................................................. 2
7.3.1. Sofismele de relevanță .................................................................. 2
7.3.2. Sofismele de limbaj ....................................................................... 3
7.3.3. Sofismele circularității……………………...……………………………...4
7.3.4. Sofismele supoziției neîntemeiate .................................................. 4
7.3.5. Sofismele dovezilor insuficiente ..................................................... 5
7.4. Rezumat ................................................................................................. 5
7.5. Test de autoevaluare .............................................................................. 5
7.6. Concluzii ................................................................................................. 5
7.7. Bibliografie obligatorie ............................................................................. 5

7.1. Introducere

În această unitate de învăţare discutăm despre raționamentele eronate,

numite sofisme.
Cunoştinţe preliminare: noțiune, propoziție, raționament,
corectitudine

Resurse necesare şi recomandări de studiu: resursele de la

bibliografia obligatorie; instrumente de scris, calculator şi acces
la internet

Durata de învăţare: 120 de minute

7.2. Obiective

Obiectivul specific: Acceptarea de către studenţi a raționamentelor

eronate ca forme greșite de raționare din punct de vedere logic.

Pentru problema Sofismelor am selectat – după Bieltz, Marga & Miroiu –

1

principalele categorii de sofisme

 Material de studiu LOGICĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Obiectivele operaţionale
După parcurgerea conţinutului, toţi studenţii vor putea să:
 prezinte principalele categorii de sofisme;
 prezinte principalele sofisme de limbaj;
 prezinte principalele sofisme de relevanță.

7.3. Subiecte de studiu

Nerespectarea principiilor şi legilor logice duce la erori de raţionare

sau argumentare, care se numesc sofisme. Prin sofism înţelegem acea
eroare de raţionare sau argumentare produsă cu bună ştiinţă, intenţionat,
cu scopul de a înşela. Sofismele se împart în două categorii:
a) sofisme formale: acele argumente care sunt incorecte deoarece
încalcă legile formale ale validităţii, ceea ce înseamnă că o
propoziţie este considerată adevărată deşi ea este falsă şi
viceversa.
b) Sofisme informale: care au alte cauze decât sofismele formale şi
se împart în mai multe categorii:
1. sofismele de relevanţă;
2. sofismele de limbaj;
3. sofismele circularităţii;
4. sofismele supoziţiei neîntemeiate;
5. sofismele dovezilor insuficiente.

7.3.1. Sofismele de relevanță

Sofismele de relevanţă sunt acele sofisme în care premisele sunt

adevărate dar ele nu sunt relevante pentru stabilirea concluziei.
Principalele sofisme de relevanţă sunt următoarele:
a) Argumentum ad hominem: atunci când criticăm persoana care
prezintă argumentul şi nu argumentul însuşi. Acesta poate fi:
i. Argumentum ad hominem abuziv: îndreptat împotriva
accidentelor nefericite din viaţa persoanei care prezintă
argumentul;
ii. Argumentum ad hominem circumstanţial: îndreptat
împotriva intereselor personale urmărite de cel care
susţine argumentul;

2
 Material de studiu LOGICĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

iii. Argumentum ad hominem special: îndreptat împotriva

unui alt argumentum ad hominem susţinut de o altă
persoană.
2. Argumentum ad ignorantiam: atunci când luăm ca argument în
favoarea unei teze imposibilitatea demonstrării contrariului
acesteia. Acest tip de sofism poate fi formulat în două moduri:
1. O propoziţie este adevărată deoarece nimeni nu a
demonstrat că este falsă;
2. O propoziţie este falsă deoarece nimeni nu a demonstrat
că este adevărată.
3. Argumentum ad verecundiam: atunci când folosim sistematic
opiniile şi argumentele acelora pe care îi considerăm mai
îndreptăţiţi decât noi să judece şi să evalueze dovezile care sunt
produse în favoarea unor opinii sau argumente. Acesta poate fi:
1. Autoritatea cuprinzătoare: deoarece specialistul a spus
astfel, aşa trebuie să fie;
2. Autoritatea dogmatică: „aşa s-a stabilit”;
3. Autoritatea rău plasată: supralicitând opinia cuiva
dincolo de domeniul său de competenţă;
4. Autoritatea deformată: invocăm o autoritate dar îi
denaturăm informaţiile, rupându-le de context;
5. Autoritatea venerabilă: ai lua pe cei din trecut ca
autorităţi de nediscutat;
6. Autoritatea fixă: a postula o autoritate şi a refuza orice se
abate de la forma acesteia;
7. Eroarea conversă a autorităţii: a ascunde toate meritele
celor din trecut.
4. Argumentum ad populum: se produce atunci când cineva
stabileşte o concluzie prin apel la opiniile mulţimii.
5. Argumentum ad misericordiam: constă în înlocuirea apelului la
dovezi cu apelul la mila pe care ar urma să o declanşeze în noi
situaţia celui în favoarea căruia se argumentează.
6. Argumentum ad baculum: atunci când în locul dovezilor se
apelează la forţă (fizică, dar poate fi şi frică sau intimidare).

7.3.2. Sofismele de limbaj

Sofismele de limbaj sunt următoarele:

a) Echivocaţia: reprezintă folosirea în sensuri diferite a unui cuvânt
pe parcursul unei argumentări.

3
 Material de studiu LOGICĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

b) Amfibolia: apare atunci când într-o argumentare folosim o

expresie ambiguă din punct de vedere sintactic.
c) Diviziunea: apare atunci când se face transferul unei proprietăţi
de la întreg la parte.
d) Compoziţia: apare atunci când se face transferul unei proprietăţi
de la parte la întreg, compoziţia fiind operaţia logică inversă
diviziunii.

7.3.3. Sofismele circularității

Sofismele circularităţii sunt următoarele:

a) Petiţio principi sau argumentul circular: apare ori de câte ori se
argumentează că o propoziţie este adevărată pentru că este
adevărată.
b) Expresiile circulare: presupun că ceea ce este de demonstrat a fost
deja demonstrat.
c) Întrebarea complexă: apare atunci când este formulată o întrebare
care are ca supoziţie un răspuns la o altă întrebare care nu a fost
pusă şi la care nu s-a răspuns.
d) Afirmarea repetată: se produce atunci când cineva nu aduce
dovezi în favoarea unei idei ci încearcă impunerea ei prin
repetare, care creează o bază psihologică pentru acceptarea
necritică a ei.

7.3.4. Sofismele supoziției neîntemeiate

Sofismele supoziţiei neîntemeiate sunt următoarele:

a) Falsa dilemă: apare atunci când se prezintă doar două cazuri
posibile în situaţii în care există mai mult de două cazuri.
b) Bifurcaţia: apare atunci când se presupune că sunt posibile numai
două alternative, într-o situaţie în care există, de fapt, mai mult de
două alternative.
c) Inconsistenţa: apare atunci când se pleacă de la premise
inconsistente considerate valide care sunt lipsite de utilitate
deoarece din ele se poate trage orice concluzie.

4
 Material de studiu LOGICĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

7.3.5. Sofismele dovezilor insuficiente

Sofismele dovezilor insuficiente sunt următoarele:

a) Generalizarea pripită: avem suficiente apare atunci când facem o
apreciere generală fără să avem suficiente dovezi.
b) Cauza falsă: apare atunci când ceea ce precede este considerat
cauză pentru ceea ce urmează.

7.4. Rezumat

Sofismele reprezintă raționamentele greșite ce încalcă legile logicii.

Cuvinte cheie: noțiune, raționament, greșeli, sofisme

7.5. Test de autoevaluare

(Răspunsuri la pag. 103)

1 Prezentați principalele sofisme de relevanță. [max. 100 cuvinte] (2p)

2 Prezentați sofismele de limbaj. [max. 100 cuvinte] (3p)
3 Prezentați sofismele dovezilor insuficiente. [max. 150 cuvinte] (3p)

7.6. Concluzii

Sofismele reprezintă raționamentele greșite din punct de vedere logic.

7.7. Bibliografie obligatorie

1. Scheau I. Logică Seria Didactica (2017) pp. 54-55