Ștefan cel Mare

Ştefan a ocupat tronul Moldovei cu ajutorul lui Vlad Ţepeş. A dus o politică de întărire a domniei, descurajând
tentativele adverse şi înconjurându-se de oameni de încredere, pe care i-a ridicat în rang, aşezându-i în cetăţile
strategice ale Moldovei. Stabilitatea internă, rod al unei politici de maximă eficienţă, a făcut din Moldova o
forţă militară în faţa Imperiului Otoman. Însuși Ștefan numea Moldova din timpul său „Poarta creștinății”.

Moldova a devenit și un partener respectat în relațiile internaționale. Astfel, în prima parte din lunga sa domnie
a dus o politică externă de cooperare cu Polonia, în lupta pentru redobândirea Chiliei, care a fost reanexată
Moldovei în anul 1465. Din aceeași perioadă datează respingerea lui Matei Corvin de a supune Moldova
controlului Ungariei prin victoria de la Baia (1467), precum și înfrângerea unei armate tătare la Lipnic, in
apropierea Nistrului (1469 sau 1470).

A doua etapă a domniei lui Ștefan cel Mare se conturează după anul 1470, când, pe plan extern, domnitorul
moldovean declanșează lupta politica, diplomatică și militară pentru oprirea expansiunii otomane spre Europa.
Astfel, Ștefan își impune propriii săi favoriți la tron în Țara Românească, încheie tratate cu Ungaria, Veneția și
cu imperiul turcoman al lui Uzun Hasan. În ianuarie 1475 câștigă o victorie asupra oștilor otomane, la Vaslui.
Această bătălie are importante ecouri europene, dar a fost lipsită însă de alte consecințe. Lăsat singur în fața
marii expediții turcești conduse de sultanul Mahomed II, care a invadat Moldova în 1476, oastea moldoveană
va fi învinsă la Valea Albă – Războieni.

În cea din urmă parte a domniei sale, Ștefan cel Mare a trebuit să înfrunte pretențiile de suzeranitate ale
Poloniei într-un conflict armat, soldat cu înfrângerea ostii regelui Ion Albert în bătălia de la Codrii Cosminului
(1497).

Pe plan intern, Ștefan cel Mare s-a dovedit un bun gospodar. El a întărit cetățile, curțile domnești, bisericile,
sprijinind activitatea de scriere a cronicilor si a cărților religioase. Ștefan cel Mare a fost un diplomat iscusit și
un strateg militar de excepție, el reușind să transforme Moldova într-o forță de prim rang în spațiul central și
est-european.