Scriitor reprezentativ pentru simbolism, George Bacovia aduce prin opera sa o

contributie definitorie pentru estetica acestei manifestari literare in spatiul

romanesc. Viziunea sa artistica despre lume se contureaza pe fundamentele unui
mod aparte de a interpreta existenta in datele lor fundamentale.
Opera “Negru” este reprezentativa pentru creatia artistului si are toate datele
necesare pentru a putea fi considerata o capodopera a literaturii noastre.
Simbolismul este curentul literar care pune accent pe valorile muzicale și
simbolice ale cuvântului, pe stările sufletești vagi, pe sugestie, mister,
corespondențe, culori. Atras de creațiile lui Baudelaire și Verlaine, Bacovia este
reprezentantul cel mai de seamă al simbolismului românesc, creând un univers
liric original prin monotonia temelor și a motivelor, dar și prin recuzita redusă
de procedee artistice. Poezia lui conturează o lume în descompunere, în care
ființa umană trăiește o triplă dramă : existențială, erotică și poetică.
Tema pomeului este multipla, fiind prezente tema mortii si tema iubirii. În
prima strofă avem conturat planul realității exterioare, spațiul aflat sub
stăpânirea totală a morții. Latimotivul “negru” al discursului liric arata simetria
compozițională si surprinde tehnica refrenului. Acesta ne inspira disperare,
depresie, deznădejde, neputință, surprinzand senzația de claustrare într-un
univers lugubru, deprimant, sufocant, decadent. In relatie stransa cu aceasta se
afla tema iubirii, ce arata sentimentele mascate ale eurlui liric. In poezie nu
există mărci clare ale prezentei eului liric, însă exprimarea sentimentelor vagi,
confuze este mediată de o mască, de o prezență fantomatică. Instanța lirică este
camuflată si este susținută de prezența punctelor de suspensie, a liniei de pauză,
și în mod indirect prin prezența amorului carbonizat. În a doua strofă ne este
introdus planul realității interioare, dominat de sentimentul iubirii, sentiment ce
adâncește nefericirea ființei umane. Iubirea devine un sentiment supus
degradării, aflat în colaps ce arata prăbușirea universului interior, surprinzand
sentimentul monotoniei existențiale si coșmarul eternității. De asemenea, tema
poeziei este sustinuta de motive literare, precum motivul ploii (apa care inundă,
erodează spațiile sigure) si motivul solitudinii.
Se evidentiaza prezența simbolurilor, prin care se realizează tehnica sugestiei.
Florile reprezinta lumea materială, universul fragil, aflat în descompunere;
veșmintele funerare reprezinta depersonalizarea individului într-o lume
infernală; sicriele reprezinta un spațiu al claustrării, o închisoare a spiritului, un
spațiu limitat, închis, fără posibilitatea eliberării. De asemenea, in prima strofă
exista cuvinte care ilustrează câmpul semantic al morții ("sicrie", "veșminte
funerare", "negru profund") ce reprezinta un univers aflat sub semnul doliului
etern, un adevărat iad, în care ființa umană agonizează. In plus cromatica este
dominata de “negru”, fiind repetat obsesiv, fapt ce reprezintă doliul absolut, o
lume amorfă, anorganică.
In concluzie, poezia “Negru” scrisa de George Bacovia, are un mesaj foarte
puternic si profund, greu de inteles. Avand in vedere toate cele mai de sus,
putem spune ca acest poem este o capodopera a literaturii noastre, incadrandu-
se in simbolism.