STUDIU DE CAZ

Copilul care va fi prezentat este un exemplu de management de caz extrem de flexibil. Un copil cu o
multitudine de comportamente dezaptative, a cărui evaluare,structurare de program şi evoluţie a făcut
rabat de la orice regulă. A intrat în program la vârsta de 7 ani, după ce vreme de 2 ani fusese integrată
într-un program la o grădiniţă specială unde a fost un mic tiran, iar toată lumea i se supunea. Trei luni de
zile a fost doar asistată de la distanţă,neacceptând să se apropie nimeni de ea,manifestând tot
repertoriul de comportamente problemă: autoagresivitate (muşcat,lovit,trântit), de agresivitate (lovit,
aruncat obiectele din jur, lovit cu picioarele, ţipat). In tot acest timp ceilalţi copii erau la masa de lucru,
cu spatele la ea executând diferitele activităţi din program.

Date de identificare

C.M., născută în Bucureşti,la 10 octombrie 1998.

Diagnostic :Sindrom autist, intârziere în dezvoltarea psihică, crize de auto şi heteroagresivitate, sindrom
hiperkinetic major cu tulburări de atenţie, intârziere în dezvoltarea limbajului expesiv şi receptiv.

Anamneză personală

Naşterea: Prin cezariană, la termen. Copilul a avut 3,

6 kg. Copilul a avut circulară de cordon, s-a născut cianotic, a avut nevoie de oxigen.

Gânguritul nu a existat.

Mersul la 10 luni.

Primele cuvinte în jurul vârstei de 8 ani.

Dezvoltarea somatică, staturală şi toracală în limitele normalului: aspect atrăgător, corp proporţionat,
expresie inteligentă.

Anamneza familială

C. este singurul copil al familiei legal constituite.

La naşterea lui C., mama avea 25 de ani, iar tatăl 29. Mama este asistent medical,tata şofer. Locuieşte cu
familia, fiind foarte apropiată de bunicii materni. Este hiperprotejată de toată lumea. Părinţii au fost atât
de protectivi încât au tot amânat începerea unui program ferm pe motiv că este prea mică.

Recomandările medicului au fost:

tratament cu neuroleptice, Rispolept , Encefabol ,Vitamine. A urmat mai multe formule de tratament cu
medicamente, fără a se fi evidenţiat ameliorări. A luat Strarera şi a făcut criză de epilepsie.

integrarea în colectivitatea preşcolară şi instituirea unui program educaţional recuperatoriu

de-a lungul timpului a urmat un program de preşcolari, evaluările şi reevaluările dezvoltării şi
comportamentului relevând evoluţie minimă dar,favorabilă.

De trei ani este prins într-un program de lucru intensiv, individual şi de grup,care continuă şi în prezent.
Acesta urmăreşte abilitarea şi dezvoltarea copilului pe toate ariile de dezvoltare, cu accent deosebit pe
managementul comportamentelor de criză.

In timp au fost încercate multe alte formule de tratament, care n-au avut eficienţă, in prezent nu
urmează nici un tratament cu medicamente.

Evaluarea

Evaluarea a fost extrem de dificilă. De bază a fost observaţia pe o periodă foarte lungă de timp. Datorită
comportamentelor dezaptative,nu a putut fi verificate nici una din ariile de dezvoltare. Interviul cu
familia a avut rolul de a ne introduce în lumea ei de acasă.

Au fost remarcate abilităţile de autoservire (îmbrăcat, dezbrăcat, folosirea W.C.-ului, spălat pe mâini şi
dinţi, mâncatul, folosirea lingurei, încălţat, descălţat).

Motricitatea fină şi grosieră: mâzgăleşte cu creionul, foloseşte pensa digitală, ăsuceşte butoane,
introduce obiecte mici în tabla cu orificii, urcă şi coboară treptele, se dă în leagăn, pe topogan, merge cu
spatele, loveşte mingea, despachetează obiecte mari şi mici, construieşte din cuburi.

Socializare: capacitate de imitare foarte bine dezvoltată, se implică în activităţi fizice care-i fac plăcere,
dar numai cu persoane acceptate şi pentru câteva minute, explorează mediul foarte bine, caută
contactul

vizual spontan atunci când urmăreşte o activitate.

Limbajul: repetă o silabă de mai multe ori în jocul vocal, vocalizează ca răspuns la vorbirea altei
pesoane,poate să dea, să aducă sau să ducă căteva obiecte uzuale la cerere.

Cognitiv: construieşte un turn din 5,6 piese, mâzgăleşte, caută un obiect ascuns sub privirea sa.

Joc: prezintă atracţie pentru jucăriile cu stimulare vizuală, joacă cu persoanele din familie cucu-bau şi
gâdilatul, participă la jocul cu mingea, priveşte la jocurile de grup

Agresivitatea şi autoagresivitatea, a fost observată fiind comportamente la care recurge pentru a-şi
maximiza câştigurile, în dauna victimilor. Aproape întotdeauna prin violenţă încearcă să obţină avantaje.
Fiind comportamente dezaptative, a fost elaborat planul de intervenţie corespunzător de modificare a
consecinţelor, uneori şi a antecedentelor.

Obiectivul de primă urgenţă a programului a fost aducerea la masa de lucru şi managementul

comportamenteor dezaptative. A fost izolată într-un spaţiu al clasei protejat,cu faţa spre colegii ei, care
erau la masa de lucru cu spatele la ea,complet ignorată. După ce comportamentul dezaptativ înceta ( se
oprea din ţipat,lovit şi tot ce mai făcea), stătea şi privea la copii, care lucrau. Când avea nevoie de apă
sau să meargă la W.C. venea şi trăgea de mână o persoană adultă cunoscută, dar nu accepta ca ea să fie
atinsă de cineva. La masă nu mânca niciodată. După o lună şi jumătate de privit, a venit singură şi s-a
aşezat la masa de lucru.

Obiectivul următor a fost începerea unui program complex, dar în paşi mici, după terapia ABA, urmărit şi
modificat din mers, în funcţie de necesităţi. Primul pas a fost programul de instrucţie şi cel de realizare a
contactului vizual. Au urmat apoi programul de imitaţie grosieră şi fină, programul de acţiuni cu obiecte.
După ce timpul de lucru a crescut, a scăzut intensitarea şi frecvenţa comportamentelor dezaptative, a
început să accepte prezenţa terapeutului în imediata apropiere, a fost introdus programul de imitarea
motricităţii orale, absolut necesar pentru a trece la programele de dezvoltare a limbajului receptiv şi
expresiv. Programele au curs firesc unele din altele, cu poticniri, cu evaluări şi reluări modificate,în ritm
destul de lent, dar ceea ce a câştigat arată cât de mult se poate ajunge cu un bun management şi cu un
ritm de lucru constant şi coerent.

Părinţii au trebuit cuprinşi într-un program de consiliere,pentru a-şi schimba atitudinea şi

comportamentul faţă de copii. Consecvenţa comportamentală este determinantă în lucrul cu aceşti
copii.Părinţii trebuie să conştientizeze şi să pună în balanţă costurile şi avantajele (căştigul pe termen
lung cu satisfacerea unor plăceri aparent benefice copilului).

C., acum cunoaşte,scrie şi citeşte literele şi cifrele. Scrie cuvinte şi propoziţii după model şi după dictare,
citeşte cuvinte de 2,3 litere şi din 2 silabe. A făcut mari progrese în limbajul receptiv şi expresiv,
domeniul cognitiv (cunoaşte păsări, animale, culori, părţile corpului, forme geometrice, poziţii spaţiale,
adunări şi scăderi cu numere până la 10, adunări şi scăderi cu zeci până la100, cantităţi, acţiuni). S-a
rezolvat programul de masă, jocul cu copii, interacţionează cu persoane diferite de cele cunoscute.
C.patinează singură,fără însoţitor pe patinuar,se joacă cu copii în parc,

joacă la masă cu alţi copii jocuri de construcţie sau puzzle. Face puzzle de 100-240 de piese. Colorează în
contur, desenează la cerere figurile geometrice, pom, casă, steag, scară, gard, corpul omenesc.

Achizitiile sunt lente, dar sigure. Opune rezistenţă la tot ce este nou. Crize de afect încă există,dar foarte
rare, maxim una pe săptămână. Continuă programul pentru decelarea completă a comportamentelor
dezaptative. Din păcate mediul social influenţează negativ.

Programul lui C.M. continuă, cu un program intensiv de 4 ore pe zi. De două ori pe săptămână merge la
şcoala specială, cu însoţitor, pentru adaptarea în mediu şcolar. După amiaza are un program de activităţi
ludice riguros ( parc,patinaj,mers pe role). Participă alături de ceilalţi copii la programul de socializare, pe
perioada vacanţelor (tabere la munte şi mare, ateliere de pictură, vizionări de spectacole, vizite la
grădina zoologică şi botanică,etc.)

În ultimul an a devenit un alt copil. Crizele au incetat definitiv in prezenta terapeutilor, rare crize de afect
are acasa. Cooperanta, linistita …un model de copil.