“21 de lecții pentru secolul 21” – Yuval Noah Harari

Cartea avută în discuție încurajează educarea populației cu privire la problematica schimbărilor

sociale, economice și politice importante din secolul 21. Aceasta atinge diferite aspecte legate de
viața cotidiană, condiția omului secolului 21 înconjurat de tehnologie și inovație, o lume aflată în
continuă schimbare. Aceste lucruri nu îi afectează doar pe cei aflați la o vârstă înaintată, ci și pe
membrii noii generații care pare ca nu pot ține pasul cu complexitatea mediului actual – viziuni,
ideologii sociale, scopul diferitelor acțiuni; pare că totul înaintează într-un ritm alarmant de rapid
odată cu popularizarea și interesul dezvoltării tehnologiei de ultimă generație. Majoritatea dintre
noi ne confruntăm cu înțelegerea secolului în care ne aflăm, cu dorința de a ne simții participanți
în evoluția societăți. Autorul explorează prin cartea sa evoluția socială a ființei umane, lucruri ce
vor însoții generațiile ce urmează să pășească pe pământ și să continue ceea ce precedenții au
început. Privind în trecut, vom înțelege viitorul ce ne așteaptă, chiar dacă nu îl putem prezice,
putem privi istoria pentru a reflecta la greșelile și reușitele generațiilor dinaintea noastră și putem
compara faptele actuale, având exemplul rezultatului anterior.

Secolul 20 reprezintă punctul de reper esențial ce ne ajută să înțelegem motivul pentru care
secolul acesta a ajuns așa cum îl cunoaștem acum. Cele trei princilale ideologii politice care au
stat la baza secolului precedent au fost reprezentate de fascism, comunism și democrația liberală.
Harari spunea că motivul pentru care aceste regimuri politice au avut această putere a fost faptul
că oamenii apreciază poveștile – cu cât mai simple, cu atât mai bine, mai degrabă decât fapte și
cifre. Însă, în timp ce secolul 20 a fost dominat de cele trei sisteme politice, secolul 21 introduce
noi povești fantastice precum inteligența artificială și o evoluție remarcabilă în diferite domenii.

Acoperind o gamă largă de subiecte, intenția autorului este de a crea o perspectivă clară, pe
înțelesul tuturor cu privire la marile schimbări și provocări de care ne izbim în secolul 21,
încurajând cititorul să caute adevărul și răspunsurile la întrebările pe care îi este frică să le pună,
să se focuseze pe gândirea proprie, să nu se lase convins de surse nesigure și să se pregătească de
schimbările inevitabile din societate.

Autorul susține că miturile colective, cum ar fi banii și legile au permis construirea unei societăți
uriașe și complicate, cu mult peste ceea ce limitările biologice ar permite. Omul este o ființă
socială, iar evoluția acestuia are la bază acest principiu – ne bazăm pe limbaj pentru a împărtăși
cu alți oameni povești, experiențe, gânduri, însă în societatea actuală simțim că nu mai avem
nimic de spus, că suntem depășiți de situație și ca societatea pășește în față în timp ce noi stăm pe
loc sau că lumea ca ajuns la apogeu și forțe exterioare neprevăzute vor interveni, iar finalul
fericit pe care cu toții il așteptam se poate prăbuși într-o altă eră întunecată, lipsită de speranță.

Harari nu abordează subiecte lăturalnice, microscopice, mărturisind că îl interesează problemele

globale, marile întrebări: nu se concentrează pe modalitățile particulare de organizare a unei țări,
ci dezvoltă subiectul generalizat al noilor tehnologii apărute din toate colțurile lumii și cum
acestea vor funcționa în relație cu nevoile și așteptările populației. Vorbește de asemenea despre
frica pierderii locului de muncă în favoarea mașinăriilor specializate, însă acest sentiment nu este
unul nemaiîntălnit înainte căci în secolul trecut apariția mașinăriilor ce operează în industrie au

1
“21 de lecții pentru secolul 21” – Yuval Noah Harari

dus la pierderea locului de muncă al muncitorilor fabricilor. Cu toate acestea, pentru fiecare loc
de muncă pierdut, au apărut o mulțime de alte slujbe în căutare de mână de lucru.

Autorul dezbate faptul că nu există liber arbitru, un anume sine propriu, spunând că organismul
uman este un complex de algoritmi biochimici, iar ceea ce ne dă un sens este conexiunea cu un
grup, relațiile cu persoanele susținătoare ale aceleiași ideologii. Libertatea oferită de noul mod de
trai este condiționată de emoții, de starea individualului, de ultimele lucruri citite într-o carte sau
postare de pe rețelele de socializare, toate aspectele externe ce la prima vedere pot părea
neimportante ne influențează deciziile și acțiunile, astfel mai putem vorbi oare de liberă alegere?
Luând în considerare acest aspect autorul evidențiază natura umană, simțul de individualitate
fiind doar o iluzie creată în mintea unor ființe ale căror acțiuni pot fi ușor prezise de cunoscătorii
algoritmului neurobiologic. Astfel puterea nu se află în mâinile indivizilor comuni, ci a
posesorilor de date și a celor ce controlează domeniul media. Algoritmul programelor și
inteligența artificială se îmbunătățește pe zi ce trece, iar datele stocate ajută la raspândirea acestui
fenomen, utilizatorii contribuind în acest mod la schimbarea societății prin tehnologie.

De asemenea, el subliniază faptul că alegerile electorale și referendumurile nu se bazează pe ceea

ce ne gândim, ci pe ceea ce simțim, prin o asemenea strategie politicienii își influențează votanții
prin vorbe și povești ce le conferă un sentiment de speranță și siguranță. Cu privire la noțiunea de
adevăr, Harari o simplifică remarcând că adevărul în zilele noastre este definit de primele
rezultate apărute pe pagina motorului de căutare Google, iar odată ce începem să ne bazăm pe
inteligența artificială pentru a lua deciziile importante din viața noastră, alegerile democratice nu
vor mai avea sens.

Aspectele ce amenință în secolul 21 viitorul civilizației umane sunt războaiele nucleare, criza
economică și tehnologia utilizată în scopuri nu tocmai bune. În prezent există o economie
globală și o ecologie globală, însă politica națională împiedică sistemul politic să contracareze în
mod eficient principalele probleme. Privind acest aspect, Harari concluzionează că patriotismul
poate deveni o problemă atunci când începe să se transforme în naționalism exagerat, atunci când
din credința bine justificată și validă că „poporul meu este unic” devine „poporul meu este
superior”. O astfel de mentalitate este dăunătoare deoarece poate aduce odată cu ea ură,
discriminare și intoleranță etnică, un exemplu al acestui tip de fapt istoric alimentat de ură și
naționalism excesiv reprezentându-l Holocaustul.

Potrivit autorului, terorismul este o strategie militară care promovează schimbarea situației
politice prin răspândirea fricii, mai degrabă decât producerea unor daune material. În cazul
războaielor, cea mai de succes strategie este de a-i lăsa pe alții să îți poarte bătăliile pentru tine.
Aceste cunoștințe sunt ascunse de ochii majorității deoarece este mai ușor să controlezi o
populație needucată în astfel de domenii, centrul puterii este construit pe baza confuziei și
neștiinței oamenilor de rând.

2
“21 de lecții pentru secolul 21” – Yuval Noah Harari

Motivul pentru care credem că știm multe, deși în realitate cunoaștem foarte puțin, este pentru că
tratăm cunoștințele din mintea altora precum ar fi ale noastre. Astfel, autorul încurajează
gândirea critică, sugerând că pe primul loc trebuie să se afle cunoașterea de sine, mai degrabă
decât aderarea la orice doctrină și, per ansamblu, oferă informații cu privire la societatea din
zilele de astăzi, având intenția educării polulației cu privire la aspectele ce o înconjoară. Cartea
reușește să atingă niște subiecte esențiale pentru înțelegerea societății în care trăim, prezentând
provocările contemporane complexe într-un mod clar și accesibil, invitând cititorul să ia în
considerare valorile personale într-o lume plină de mișcare și incertitudine.