Caracterizarea sistemului fiscal in Romania

In structura sistemului fiscal trebuie sa intre ca o componenta

esentiala totalitatea impozitelor si a altor venituri pe care statul prin
organele sale specializate le percepe in baza unor reglementari
legislative, impozite sit axe provenite de la persoanele fizice si
juridice, destinate a constitui resursele bugetelor publice, care la
randul lor asigura satisfacerea nevoilor publice.
Deoarece impozitele si taxele sunt instituite prin legi sau alte
acte normative care dau dreptul de creanta asupra contribuabililor,
toate aceste reglementari legislative de natura fiscala trebuie
considerate ca facand parte din sistemul fiscal.
Aplicarea legilor fiscal, asigurarea bunelor functionalitati a
mecanismului fiscal si realizarea in ultima instant a creantelor fiscal
impugn existent, organizarea si activitatea unor organe specializate
ale statului, a unui aparat fiscal, fara de care functionarea celorlalte
component ale sistemului fiscal ar ramane un deziderat.

Notiunea de impozit

Impozitele si taxele reprezintă veniturile bugetului de stat care

provin de la persoane
juridice şi fizice. În momentul încasă rii lor, impozitele şi taxele nu au
o destinaţie specială .
După încasarea lor, sunt utilizate în vederea efectuă rii
cheltuielilor publice pentru realizarea
funcţiilor şi sarcinilor puterii şi instituţiilor sale. Impozitele şi taxele,
ca şi componente tot mai importante ale vieţii economice,
reprezintă fundamentul şi motivaţia pentru care se constituie
fiscalitatea. Deşi similare prin anumite aspecte, impozitele şi taxele
se dovedesc a fi prelevă ri diferite atâ t prin conţinutul lor, dar şi prin
rolul lor în economia actuală .
Impozitele reprezinta “o forma de prelevare a unei parti din
veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispozitia
statului, in vederea acoperirii cheltuielilor publice”.
Atâ t impozitele câ t şi taxele îmbracă o formă bă nească , au un
caracter obligatoriu şi percepute cu titlu nerambursabil. Natura de
plată generală a impozitelor şi taxelor rezultă din obligaţia care se
referă la grupe sau categorii de contribuabili şi nu la subiecţi
individual determinaţi. În ceea ce priveşte contribuabilii şi termenul
de plată , sesiză m unele deosebiri între impozite şi taxe. În cazul
impozitelor, contribuabilii sunt persoane fizice sau juridice care au
obligaţia de a calcula, înregistra şi plă ti, la un termen stabilit prin
lege, impozite pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care
le posedă .
Taxele sunt datorate de persoane fizice sau juridice care
solicită statului prestarea anumitor servicii, în momentul solicită rii
prestă rii serviciului. Analizâ nd prevederile legale, observă m
deosebiri legate de sancţiuni percepute şi destinaţia fondurilor
colectate. În caz de neplată a unui impozit, persoana sancţionată
este plă titorul. În caz de neplată a unei taxe, persoana sancţionată
este funcţionarul încadrat la instituţia sau organul de stat respectiv.
Sumele colectate din impozite au ca destinaţie acoperirea
principalelor cheltuieli publice. Sumele colectate din taxe sunt
destinate acoperirii cheltuielilor prilejuite de serviciul solicitat de
contribuabil.
Din punct de vedere structural, impozitele şi taxele au fost
împă rţite în funcţie de clasificarea bugetară a veniturilor, respectiv
ordinea în care acestea au fost aşezate în bugetul de stat şi în
bugetele locale. Astfel impozitele se impart in impozite directe sau
indirecte, care sunt recunoscute la venituri fiscale curente.
În categoria impozitelor directe sunt cuprinse: impozitul pe
profit, impozitul pe salarii, impozitul pe clă diri, impozitul pe
terenurile agricole ale populaţiei, taxa asupra mijloacelor de
transport, taxa de timbru, taxa pentru folosirea terenurilor în alte
scopuri decâ t pentru producţia vegetală , agricolă sau silvică etc.
 Impozitele indirecte sunt percepute cu ocazia vâ nză rii unor
bunuri sau prestă ri de servicii (transport, spectacole, activită ți
turistice și hoteliere, etc.). În cazul impozitelor indirecte, plă titorul,
așa cum este stipulat prin lege, este consumatorul final. Dintre
impozitele indirecte se pot enumera, ca fiind mai importante,
urmă toarele: taxa pe valoare adă ugată , accizele, taxele vamale,
impozitul pe spectacole etc.

Rolul impozitelor şi taxelor

Ponderea majoritară a impozitelor în cadrul veniturilor

bugetare se datorează în primul râ nd rolului acestora. Rolul
impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic,
politic şi social, dar în mod diferit de la o etapă de dezvoltare
economică la alta. Rolul cel mai important al impozitelor se
manifestă pe plan financiar, deoarece aceasta constituie mijlocul
principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru
acoperirea cheltuielilor publice. La introducerea unui impozit, se
cere ca acesta să aibă un randament fiscal ridicat, să fie stabil şi
elastic. Un impozit este considerat stabil atunci câ nd randamentul
ră mâ ne constant de-a lungul ciclului economic.
Pe plan financiar, deoarece impozitele reprezinta component
financiara a sistemului de resurse financiare politice.
Pe plan economic, deoarece in functie de interesele statului,
impozitele se pot manifesta ca un instrument de franare sau
stimulare a unui sector de activitate, de crestere sau descrestere a
productiei sau consumului unui anumit produs, de largire sau de
stagnare a comertului exterior.
Pe plan politic sau social; politic, se poate atrage atentia
electoratului. Rolul social este determinat de faptul ca prin
intermediul lor, statul procedeaza la redistribuirea unei parti
importante din PIB intre clase si paturi sociale, intre personae fizice
si cele juridice.