Din neant, mintea iese la iveală.

-- Sutra diamantului

„Lucrul cu acest koan modifică modul în care aș putea întâlni lumea în două moduri. Într-o întorsătură,
deschide viața într-un mod în care nu mă pot aștepta să se întâmple ceva în afara prezentului, iar în
altul, koanul îmi atrage atenția. la gândurile și părerile mele despre ceea ce intru în contact în fiecare
moment. De exemplu, aș putea să văd un copac și să mă gândesc „de unde iese copacul”. Aprofundarea
în înțelegerea prezentului în acest fel conferă unui obiect o calitate bruscă miraculoasă. Pentru o clipă,
copacul este uluitor și încep să ating ceva înnăscut – dincolo de limitele a ceea ce pot concepe sau
eticheta. Iau de la sine arbuștii, copacii, pisicile fără stăpân și furtunele de ploaie banale sau chiar le
consider niște neplăceri incomode, este ceva pe care koanul mă obligă în liniște să examinez mai atent.
Cum ar fi viața fără aceste imagini, momente și experiențe? Creez o lume interioară în care doar o parte
din ceea ce este prezent trece prin filtrele mele mentale înrădăcinate? Dacă da, ce s-ar întâmpla dacă aș
deconstrui aceste granițe și le-aș îndepărta? Poate că tot ceea ce mă bucură viața mea are o
extraordinaritate subtilă și că a permite acestei conexiuni să înflorească de la sine este o practică care
are loc în mod natural atunci când abia încep să observ.” ce s-ar întâmpla dacă aș deconstrui aceste
granițe și le-aș îndepărta? Poate că tot ceea ce mă bucură viața mea are o extraordinaritate subtilă și că
a permite acestei conexiuni să înflorească de la sine este o practică care are loc în mod natural atunci
când abia încep să observ.” ce s-ar întâmpla dacă aș deconstrui aceste granițe și le-aș îndepărta? Poate
că tot ceea ce mă bucură viața mea are o extraordinaritate subtilă și că a permite acestei conexiuni să
înflorească de la sine este o practică care are loc în mod natural atunci când abia încep să observ.”