FOLOSIREA TEHNICILOR DE BENCHMARKING DE CĂTRE REPUBLICA

MOLDOVA ÎN UTILIZAREA INSTRUMENTELOR STRUCTURALE, AVÂND

CA STUDIU DE CAZ: GRECIA, IRLANDA, PORTUGALIA ŞI SPANIA

Gabriela Marchis,
România
Benchmarking-ul este o tehnică de management ce permite descoperirea celor
mai bune practici şi asimilarea lor în vederea îmbunătăţirii performanţelor. Esenţa ben-
chmarking-ului constă în a împrumuta idei şi a le adapta pentru a obţine avantaje cât
mai mari.
A practica benchmarking-ul în utilizarea instrumentelor structurale este sinonim
cu a merge în căutarea celor mai bune metode, în vederea ameliorării performanţelor şi
a obţinerii unui nivel de convergenţă ridicat.
Un avantaj al procesului de benchmarking constă în faptul că implică mai mult
imitare şi adaptare decât pură invenţie, fapt ce conduce la economisirea resurselor fi­
nanciare şi de timp. Avantajele acestei tehnici constau deopotrivă în asimilarea „celor

81
mai bune practici" dar şi în eliminarea potenţialelor pierderi, care pot fi localizate şi
adaptate din timp, deci şi prin aplicarea modelului „aşa nu".
Privind situaţia celor patru state cunoscute tradiţional sub denumirea generică de
„ţări de coeziune", se observă diferenţe importante privind impactul instrumentelor
structurale în realizarea convergenţei reale la nivel european, fapt ce confirmă legătura
directă, cauzală, între efectele obţinute din utilizarea asistenţei comunitare şi strategiile
şi politicile naţionale. Succesul sau eşecul politicii de coeziune depinde de o multitudi¬
ne de factori şi mai ales de efectul sinergic al acestora.
Într-un mediu în care schimbarea este la ordinea zilei, conduita Republicii Mol¬
dova în utilizarea procesului de benchmarking cu scopul îmbunătăţirii performanţelor
folosirii asistenţei comunitare trebuie să fie caracterizată de disciplină, ritmicitate şi
adaptabilitate continuă.

82