Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Andrei Crăciun
Am vrut să vedem cum arăta viața românilor la 1918, dincolo de istoria mare,
dincolo de război și Unire – cum își trăiau ei zilele, ce mâncau, ce beau, unde
mergeau la cumpărături, cum își petreceau timpul liber. Așa că am mers să
consultăm colecția puținelor gazete care au apărut și s-au păstrat de acum o sută
de ani. Din nefericire, marile ziare ale începutului de secol – Universul (de
dreapta) și Adevărul (de stânga) – nu s-au publicat în anii în care România a fost
în război (1916-1918).
Puține gazete mai apăreau, iar acestea erau – în mare măsură – detașate de
viața oamenilor care nu erau pe front. Prezentau comunicate de război, știri
externe și erau partizane politic, fiind, în esență, oficioase ale marilor partide din
epocă (Partidul Național Liberal și Partidul Conservator).
9. ROMÂNII ȘI IGIENA. Cele mai mari probleme ale românilor în anul 1918
erau cele sanitare. De exemplu, veștile care veneau de la Slatina erau
cumplite: se făceau razii cu personalul polițienesc pentru a-i forța pe olteni
să se despăducheze (la Slatina, se pare, erau cei mai reticenți), în vederea
prevenirii tifosului exantematic. Nicăieri nu le era ușor celor săraci, dar
primeau ajutor. Primăria București avea un Serviciu de Asistență Publică
(era pe Strada Sfânta Vineri), care – pe vremea aceea – chiar își făcea
treaba. Serviciul lucra în colaborare cu diferite organizații filantropice (care
îi somau pe cetățeni să nu treacă indiferenți pe lângă cei în pericol de a
muri înghețați: „Asprimea zilelor de iarnă, greutățile mereu crescânde
pentru procurarea celor necesare vieței trebuie să determine pe toți cei cu
dare de mână a’și oferi obolul pentru cei lipsiți de mijloace”). Românii de la
oraș întâmpinau serioase probleme în chestiunea bolilor cu transmisie
sexuală, îndeosebi sifilisul. La mare căutare erau și medicii dentiști, cei mai
mulți fiind de origine evreiască. Aceștia executau lucrări de aur, dar și de
cauciuc (!), puneau plombe și făceau “extracțiuni”, promițând că toate
acestea se făceau “absolut fără dureri”.