ŞCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. CURS 1.

DISCIPLINA NURSING ÎN ORL

Lista competențelor specifice unității de competență corespunzătoare modulului:

1. Analizează semnele si simptomele specifice afecțiunilor ORL.
2. Identifică problemele de dependență si stabileste diagnosticele de îngrijire (nursing) la
pacienții cu afecțiuni ORL.
3. Elaborează planul de Ingrijire (planul nursing).
4. Aplică intervențiile proprii si delegate.
5. Evaluează rezultatele îngrijirilor aplicate.

1. CULEGEREA DATELOR

Mijloacele de obţinere a informaţiilor constau în:

a. Interviul cu pacientul (anamneza bolii actuale )
- Pacientul este întrebat, amănuntit, în legatura cu simptomatologia actuala, debutul,
progresia si severitatea acuzelor. De asemenea trebuie obtinute date si despre alte
afectiuni de care sufera pacientul si despre medicatia curenta (daca exista). Pacientul va fi
întrebat daca a mai avut asemenea suferinte în antecedente. Trebuie acordata atenţie,
alergiei la medicamente!.
Antecedentele personale - se întreaba despre profesia pacientului, despre obiceiurile
acestuia (fumat, alcool) despre dieta acestuia (cafea), despre acivitatea fizica (sport).
Antecedente familiale - unele boli au transmitere genetica - otoscleroza, diferite tipuri de
hipoacuzie neurosenzoriala.
b. observarea pacientului (examenul obiectiv), sesizarea directă a surselor de dificultate;
c. consultarea altor surse: fişe, alte documente, explorari .

b. Examenul obiectiv
Pacientul se examineaza într-o camera semiobscura. Pacientul sta în scaunul de examinare
cât mai drept. Se examineaza cu oglinda frontala ce permite ca ambele mâini sa fie libere.
A. URECHE
1. Examenul clinic (inspectie, palpare) include explorarea :
- pavilionului si a regiunii înconjuratoare
- conductului auditiv extern, cu si fara specul
- timpanului
- urechii medii
- mastoidei

1
 - trompei Eustachio
- nervul facial
2. Examenul functional pentru ureche:
 Functia auditiva:- audiometrie vocala
- audiometrie tonala-testele: - Weber
- Schwabach; Rinne´
 Functia vestibulara: - nistagmus spontan
-teste de pozitie

B. NAS, NASO-FARINGE, SINUSURI

Examinarea nasului cuprinde: -nasul extern (piramida nazala)
- vestibulul nazal
- rinoscopia anterioara
- rinoscopia posterioara
- explorari functionale
- endoscopie
Sunt testate permeabilitatea si simțul mirosului.
 Rinoscopia anterioara.
Tehnica - pacientul stă pe scaun cu fata la examinator, speculul se tine în mâna stânga si
se introduce închis în vestibulul nazal. Se fixeaza lumina în dreptul narinei. Pozitia
capului pacientului se modifica folosind mâna dreapta.
 Rinoscopia posterioara.
Tehnica: Pacientul sta cu fata la medic si respira usor pe gura. Examinatorul deprima
usor limba si introduce oglinda de rinoscopie posterioara în spatele valului palatin, cu
fata în sus. Oglinda este tinuta ca un creion fara a atinge treimea posterioara a limbii
(pentru a nu declansa reflexul de voma). Relaxarea pacientului este foarte importanta
pentru a nu contracta vălul palatin.
 Endoscopia: Un endoscop rigid este introdus în fosele nazale, dupa efectuarea unei
anestezii locale si decongestia mucoasei nazale. Prin endoscopie se evidentiaza foarte
bine nazofaringele. Folosind endoscoape cu diferite unghiuri de vedere, este posibil sa fie
examinate structuri situate în regiuni dificil de examinat clinic. Laringoscopia flexibila
este mult mai comodă.
Laringoscopul este introdus prin fosele nazale si se obtine o vizualizare magnifica.

C. CAVITATEA BUCALĂ, ORO-FARINGELE

Examinarea cavitatii bucale : Cavitatea orala se întinde de la nivelul buzelor pâna la
nivelul pilierilor anteriori. Structurile cuprinse sunt:
- buzele
- mucoasa bucala, gingia si dintii, palatul dur
- 2/3 anterioare ale limbii
2
- planseul buccal
Orofaringele se gaseste în spatele cavitatii bucale. Structurile componente sunt:
amigdalele si pilierii, palatul moale, baza limbii, peretele faringian posterior.
D. LARINGE , LARINGOFARINGE
Examenul clinic al laringelui cuprinde:
 Examenul extern al laringelui (inspecție, palpare)
 Laringoscopia indirecta
 Endoscopia flexibila sau rigida
 Evaluarea vocii
 Evaluarea sistemului limfatic cervical.
Laringoscopia indirecta pentru examinarea laringelui
Tehnica: Pacientul sta pe scaun în fata examinatorului. El trebuie sa stea drept, cu capul
si pieptul putin îndreptate spre examinator. I se cere sa scoata limba, care este învelita în
tifon si prinsa de examinator între police si medius.
Indexul este folosit pentru a îndeparta buza superioara. Tifonul este folosit pentru o priză
ferma a limbii si pentru a proteja împotriva lezarii acesteia de catre incisivii inferiori.
Oglinda laringiana mărime 4 sau 6 care a fost încalzita si testata pe partea dorsala a
mâinii, este introdusa în gura si sprijinita ferm de lueta si de palatul moale. Lumina este
focalizata pe oglindă si pacientului i se cere sa respire linistit. Pentru a observa miscarile
corzilor vocale, pacientul este rugat sa inspire profund (abductia corzilor vocale), sa
spuna “A” (adductia corzilor vocale), si “ E” (anteductia si mentinerea lor în tensiune). Se
compara miscarea ambelor corzi.
E. GANGLIONII LINFATICI

ECHIPAMENT NECESAR EFECTUARII EXAMENULUI CLINIC

1. Oglinda frontala - ofera sursa de lumina, poate fi rotita in functie de necesitati.
Are o distanta focala de aproximativ 25 cm. Examinatorul priveste prin orificiul
din centrul oglinzii. Poate fi înlocuita cu o lampa Clar

2. Spatula linguala – permite examinarea cavitatii bucale si a orofaringelui.

3
3. Speculul nazal

4. Speculul auricular

5. Oglinda laringiana
6. Diapazoane

7. Pensa Hartmann utila pentru tamponamentul fosei nazale si a conductului

auditiv extern.
8. Otoscopul - esential pentru examinarea sugarilor si pacientilor imobilizati la pat.

4
 9. Endoscop rigid, flexibil
10. Spirtiera - utila pentru a încalzi oglinzile.
11. Manusi - pentru palpare intrabucala
12. Spray anestezic
13. Material moale, steril.
14. Aspirator.

Manifestări de dependență
 Ureche
- Hipoacuzie, surditate
- acufene
- ameteala sau vertij
- otoree
- otalgie
- prurit
- deformarea pavilionului, umflaturi în jurul urechii
 Nas, sinusuri
- obstructie nazala
- rinoree
- stranut
- epistaxis
- cefalee sau durere facială
- bombari sau deformari
- tulburari de miros
- sforait
- modificari ale vocii (rinolalie)
 Cavitate bucală, faringe , laringe
- durere
- tulburări ale salivației
- tulburări ale gustului
- tulburări ale vocii,
- leziuni ale cavitatii bucale
- halenă
- obstructie respiratorie
- tuse expectorație

EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE PENTRU PREVENIREA BOLILOR OTO-

RINO-LARINGOLOGICE
 Măsuri de profilaxie primară
- fortifierea organismului prin sport, alimentație, activități în aer liber;
- asigurarea unui mediu curat, nepoluat , fără praf, substanțe chimice;
5
- suflarea corectă a nasului, folosirea batiste;
- umezirea aerului din încăpere (saloane locuinte);
- temperature constantă (18-22 grade)
- evitarea substantelor iritante, alcool tutun;
- folosirea aspiratoarelor pentru praf, a mastilor de protecție, ventilatore;
- folosirea căștilor pentru amortizarea zgomotelor la locul de muncă;
- efectuarea controalelor medicale periodice
 Măsuri de profilaxie secundară
- depistarea tuturor îmbolnăvirilor acute ORL si tartare lor corectă pentru a nu se croniciza;
- reeducarea vorbirii si auzului la persoanele cu deficient de auz
 Măsuri de profilaxie terțiară
- îndrumarea persoanelor cu hipoacuzie pentru protezare auditiva
- educarea pacientilor cu proteză auditiva
- educarea anturajului pentru susținerea psihică a pacientului
- examinarea periodică medicală

6
ŞCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. CURS 2.
DISCIPLINA NURSING ÎN ORL

ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

EXPLORAREA MORFO-FUNCTIONALĂ A ORGANELOR OTO-RINO-
LARINGOLOGICE

A. EXAMENUL AUZULUI
Examenul functiei auditive se face cu scopul stabiliri capacitatii auditive si a sediului
topografic al leziunii.

In acest sens se practica urmatoarele examinari:

- acumetrie fonica : se foloseste vocea;
- acumetrie instrumentală : se folosesc: ceasul , acumetrele, diapazoamele;
- audiometrie cu aparat.
1. ACUMETRIE FONICA - este explorarea functionala a capacitatii de auz folosindu-se
vocea. Prin aceasta metoda se masoara distanta la care urechea percepe distinct, in mod
clar, vocea soptită.
ETAPE DE EXECUTIE:
a). Asigurarea conditiilor de examinare si pregatirea bolnavului;
- bolnavul este adus intr-o încapere cu izolare fonica;
- persoana este asezata pe un scaun, in profil cu urechea de examinat spre directia de unde vine
vocea examinatorului, la distanta de 6m;
- se executa o OTOSCOPIE (inspectie, să nu fie dop de cerumen );
- urechea cealalta se acoperă cu mâna.
b). Examinarea
- examinatorul pronunta cu voce șoptita cuvinte bisilabice de tonalitate joasa (“noua”,”luna”) si
de tonalitate inalta (“trei”,”cinci”)
- daca persoana examinata nu aude, examinatorul se apropie progresiv si repeta cuvintele.
- se noteaza distanta de unde persoana repeta cuvintele (le aude).

1
c). Interpretarea
- vocea soptita se aude in mod normal la distanta de 6 metri;
- vocea de conversatie se aude in mod normal la 20 metri;
- când vocea nu se aude decat sub 5 metri inseamna ca este o surditate usoară;
- când vocea nu se aude sub 1m vorbim de surditate accentuată.
OBSERVATIE: Prin aceasta metoda nu se poate defini tipul de surditate, ci numai gradul.
2. ACUMETRIE INSTRUMENTALA
Se efectueaza o serie de probe cu DIAPAZOANELE pentru a face diagnosticul
diferential intre surditate de tip transmise și cea de tip perceptie (proba Rinne’, proba
Schwabach, proba Weber). Pentru examinare, DIAPAZONUL se pune in vibratie strângând intre
police si index extremitatea liberă a celor doua ramuri ale DIAPAZONULUI si eliberandu-le
brusc (ca o piscătura).
Diapazonul pensat cu degetele se pune in vibrație în fata pavilionului urechii (proba
Rinne’), pe mastoidă (proba Schwabach) si pe vertex (proba Weber). Se compara auditia pe cale
obisnuita aeriana ( timpanica ) cu auditia pe cale osoasa si in acest fel se stabileste sediul leziunii,
deci si tipul de surditate.
3. EXAMENUL AUDIOMETRIC
Definiție
Audiometria este o metoda moderna prin care se stabileste tipul de surditate si gradul
deficientei auditive cu ajutorul unui aparat electronic numit audiometru. Cu ajutorul acestuia se
inregistreaza automat audiogramele care sunt niste curbe audiometrice - grafice ale tonurilor
inregistrate de intensitati percepute diferit. Tonurile sunt emise de generatorul acustic al
audiometrului. Se stabileste pentru fiecare ton limita inferioara pana la care poate fi perceput. Pe
audiograma se noteaza frecventa sunetului emis de audiometru din octava in octava si
intensitatea sunetului din 10 in 10 decibeli.
Materiale necesare
 aparat electronic audiometru cu căsti de receptive;
 materiale pentru spalarea conductului auditiv in caz de dopuri de cerumen.
Pregătirea bolnavului
 psihica: se informeaza , se ia consimtamantul;
 fizica: se explica ce are de facut; pozitia bolnavului este sezand in fata aparatului;
2
- medicul va face examenul otoscopic pentru a se verifica daca pacientul prezinta dopuri
de cerumen; daca sunt, vor fi indepartate prin spalatura;
- se aplica pacinetului niste casti de receptie pe urechi;
- se sfatuieste sa sesizeze perceperea sunetelor prin ridicarea mainii sau cand aude apasa
pe un intrerupator;
Tehnica
- este efectuata de asistenta medicala la recomandarea medicului specialist.
- evaluarea deficitului are o deosebita importanta practica cu deosebire in activitatea de
expertiza medicala a deficientelor auditive.
- determinarea se face pentru fiecare ureche separat. Asistenta va alege o frecventa cu
tonuri grave catre cele mai inalte incadrate la intervale succesive de 5 db: pana pacientul
ajunge sa perceapa un sunet pe care ar trebui sa il semnalizeze ridicand mana.
Momentul semnalizat se noteaza pe o diagrama pe care se inregistreaza audiograma.
Audiograma se obtine unind cu o linie pragurile semnalizate de bolnav.
- Examinarea dureaza 15 - 20 minute. Examenul se face intr-o camera izolata fonic,
pentru ca nici un zgomot exterior sa perturbe auditia pacientului.
Evaluarea rezultatelor
Deficitul de auz se exprima in decibeli(db):
 pierderea auditiva intre 0 - 20 db nu are semnificatie patologica, persoana examinata este
considerata fara deficienta auditiva;

 pierderea auditiva intre 20 - 35 db este deficienta usoara de auz;

 pierderea auditiva intre 36 - 70 db este deficienta medie;

 pierderea auditiva intre 71 - 80 db este deficienta accentuata;

 pierderea auditiva > 100 db este deficienta grava auditiva numita cofoza.

Pierderea de auz poate fi unilaterala sau bilaterala. Deficitul functional trebuie sa aiba in
vedere ambele urechi. Cand exista deficiente la ambele urechi se corecteaza urechea cu
un grad mai mic de hipoacuzie.

Deficientele de auz se corecteaza cu aparate numite proteze auditive.

Audiometria nu are efecte secundare. Pacientul trebuie lamurit pentru o buna cooperare.

3
B.EXAMENUL FUNCTIEI DE ECHILIBRU
Functia de echilibru se controleaza prin semne spontane vestibulare si probe provocate.
1. SEMNE SPONTANE
-Nistagmusul spontan ( miscarea ritmica a globilor oculari, care poate fi orizontala, pe verticala
sau rotatorie ).
-Proba bratelor intinse ( persoana examinata trebuie sa tina bratele intinse, in pozitie fixa, timp
de doua minute, cu ochii inchisi ). In cazul unei alterari functionale bratele deviaza pe partea
labirintului in hipofunctie.
-Proba Romberg ( cand bolnavul sta in pozitie verticala, cu bratele lipite de corp si picioarele
apropiate, cu ochii inchisi). Exista trei posibilitati: pozitia capului nu deviaza ( normal ), deviaza
in dreapta sau deviaza in stanga.
-Proba mersului in stea ( Weil-Babinsky ) : bolnavul legat la ochi si supravegheat de un ajutor
face 5 pasi inainte si 5 pasi inapoi intr-o directie indicate. Daca exista o leziune labirintica,
bolnavul, in loc sa urmeze o linie dreapta, va devia progresiv spre labirintul in hipofunctie.
2. SEMNE PROVOCATE
-Proba calorica ( irigatia timpanului cu apa calda 40*C si apa rece 25*C; se urmaresc
nistagmusul si celelalte reactii vestibulare).
-Proba rotatorie ( bolnavul este asezat pe un scaun rotator care se invarteste cu 10 turatii in 20
secunde, apoi se opreste brusc; se masoara durata nistagmusului, care in mod normal este de 10 -
20 sec.).
-Proba pneumatica cerceteaza nistagmusul prin compresiunea si decompresiunea cu un dus de
aer cu para Politzer a labirintului membranos in cazul unei fistule labirintice.
-Proba electrica se face cu un curent continuu de intensitate mica. Doi electrozi inveliti in tifon
se aplica, unul pe un tragus si al doilea pe celalalt tragus. La trecerea curentului electric, de la un
pol la altul, la un individ normal se constata deviatia capului intodeauna spre polul pozitiv.
Examene Radiologice

1.Radiografia piramidei nazale reprezinta examenul radiologic al

piramidei nazale cu ajutorul razelor Roentgen
Se executa radiografia craniana din doua incidente: fata si profil.
Pregatirea psihica: se informeaza, se ia consimtamantul;

4

Definitie
Tomodensitometria
Computertomografia
Pregatirea fizica:- pozitia pacientului pentru radiografie din fata -
decubit ventral cu nasul si regiunea mentoniera la placa fotografica;
alta pozitie - fruntea si nasul lipite de placa fotografica; pentru
profil - pozitia sezanda sau decubit lateral culcat pe masa
radiologiei;
2. Radiografia de baza de craniu pentru evidentierea sinusurilor se
face cu pacientul in pozitie ventrala pe masa de radiologie cu gura
deschisa cu barbia sprijinita pe masa;
3. Radiografia sinusurilor anterioare ale fetei (SAF = sinusuri
anterioare fata) se efectueaza cu pacientul in pozitie sezand;
radiografiile sunt efectuate de asistentii medicali de radiologie;
asistentii medicali de salon pregatesc bolnavul, il insotesc la
radiologie si asigura pozitia necesara examinarii.
Reprezinta examinarea radiologica utilizata ca metoda de
investigatie cand apar complicatii in sinuzitele cronice, sinuzite
etmoidale. Se inregistreaza pe un film radiologic imagini ale
craniului pe sectiune.
CT craniana este utila in diagnosticul tumorilor benigne sau
maligne. Examinarea radiologica in 3 planuri sagital, transversal,
longitudinal pe sectiuni a craniului.

Examenul Ecografic
Ecografia nazala
Este o metoda rapida , nedureroasa, neinvaziva care pune diagnosticul in afectiunile mucoasei
nazale si endosinusale; se efectueaza atat la copii cat si la adulti; efectuata de medic cu ajutorul
ultrasunetelor prin intermediul unei sonde emitatoare si captatoare de ecouri in serviciu de
ecografie. Rolul asistentilor medicali este de a pregati bolnavul fizic si psihic, asigurarea pozitiei
si ajutarea bolnavului dupa examinare.

Endoscopia nazala
Definitie Endoscopia nazala reprezinta examinarea directa a foselor nazale, faringe,
laringe cu ajutorul unui fibroscop si poarta numele de rinofibroscopie

Psihica: - se explica, se obtine consimtamantul;

Pregatirea Fizica: - se recomanda pacientului sa nu manance, sa nu bea, sa-si sufle

bolnavului nasul; pozitia este sezand in fata medicului.

5
 Fibroscop este un tub subtire cu diametru de 3mm, flexibil din fibre de
sticla cu sistem optic si de iluminare ce permite medicului sa observe
printr-un ocular fosele cavitatii nazale si sinuzale;

Materiale necesare - spray cu anestezic, mese de tifon sterile, comprese, medicamente sub
forma de solutie pentru decongestionarea mucoasei.

- Medicul orelist efectueaza tehnica ajutat de asistenta:

- se practica la adulti cu anestezie locala , iar la copii cu anestezie
generala; asistenta va pregati spray cu anestezic pentru pulverizat in
cavitatea nazala in vederea anesteziei locale;

Tehnica - medicul va introduce mese de tifon in cavitatea nazala pentru

decongestionarea mucoasei, pacientul va fi asezat in decubit lateral cateva
minute;
- apoi medicul lubrefiaza endoscopul si il introduce in cavitatea nazala.
Examinarea dureaza cateva minute.Medicul va examina pe rand fiecare
fosa nazala. Endoscopia nazala se foloseste in scop diagnostic pentru
examinarea leziunilor, dar si cu scopul de tratament local (mici interventii
chirurgicale). Este efectuata de medic ajutat de asistenta care pregateste
materialele si bolnavul, serveste medicul.
In clinica ORL se practica endoscopia cavitatii nazale, a laringelui,
esofagului cu scop atat explorator cat si terapeutic

Ingrijiri - repaus la pat, supravegherea functiilor vitale, supravegherea

pansamentului; adiministrarea medicatiei recomandate.

Punctia sinusala
Definitie Patrunderea cu un ac de punctie steril in cavitatea sinusala.

Se efectueaza in scop diagnostic cat si in scop curativ. Se efectueaza la

adulti, la copii mai rar, in cazurile rebele la tratament cu antibiotice si in caz
de aparitie a complicatiilor. La copiii necooperanti este necesara anestezia
Scopul generala. Este efectuata de medic ajutat de asistenti care pregatesc
materialele necesare si bolnavul, servesc medicul in timpul tehnicii.

6
 - trusa speciala de unica folosinta pentru punctie ce contine: ac de punctie,
pensa anatomica, seringa, ace pentru injectii, solutie dezinfectanta, solutie
pentru anestezie locala, tampoane de vata, comprese, toate asezate pe un
Materiale necesare camp steril;- manusi sterile 2 perechi; tavita renala; container pentru
deseuri.

Se efectueaza de catre medic in cazul tumorilor nazale, faringiene,

laringiene sau alta localizare regionala.
Rolul asistentei:
Punctia/ Biopsia
- pregateste pacientul psihic si fizic;
- pregateste materialele necesare;
- serveste medicul;

- trusa pentru mici interventii chirurgicale specifice in ORL;

- ace de punctie speciale;
- endoscoapele cu toate anexele sterile;
- eprubete cu solutii fixatoare pentru piesele recoltate;
Materiale necesare
- materiale sterile pentru efectuarea unui pansament( comprese, tampoane ,
solutii dezinfectante, alcool iodat, leucoplast)

Dupa recoltarea biopsiei consta in :

- repaus la pat, repaus vocal;
- calmarea durerii cu antialgice si antiinflamatoare recomandate;
- supravegherea functiilor vitale.
Ingrijirea
bolnavului Timp de 2 ore dupa biopsie nu va manca si nu va bea pana nu trece efectul
anesteziei.
Regim alimentar hidric, apa, ceai la temperatura camerei. Aceste precautii
de ingrijire sunt necesare dupa efectuarea biopsiei faringiene sau laringiene.

7
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARA CURS NR. 3
DISCIPLINA: NURSING ÎN ORL

RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN, SECREȚIEI NAZALE, SPUTEI

1. RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN

Definitii
-exsudatul este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian;
-recoltarea secretiilor de la nivelul oro-faringelui prin ștergere cu un tampon fixat pe un porttampon pentru
examen bacteriologic

Indicații/Scop
Explorator
- identificarea prezentei unei infecții bacteriene, fungice sau virale (depistarea germenilor patogeni) la
nivelul faringelui, in vederea tratamentului
- depistarea streptococilor betahemolitici grup A, precum si a persoanelor sanatoase purtatoare de
streptococi:
- în scarlatina, glomerulonefrita acuta, RAA
- determinarea sensibilitatii la antibiotice (antibiograma) a microbului identificat

Pregatirea
Materiale
- de protectie
▪ mască de protectie simpla sau FPP2/FPP3 (in cazul recoltarii pentru depistarea virusului
SARS-COV2)
▪ Viziera (virusul SARS-COV2)
▪ Halat de protectie, de unica folosinta (virusul SARS-COV2), peste echipamentul medical.
▪ Botoși (virusul SARS-COV2)
▪

- sterile
▪ spatula linguală, mănusi
▪ tampon steril fixat pe porttampon, de unică folosință, care va fi scos din eprubeta sterilă ,
sigilată (ansa de platina pentru falsele membrane, in difterie)
▪ 2 tampoane sterile cu tija subtire si flexibila din dacron (ecuvioane), in cazul recoltarii pt
depistarea virusului SARS-COV 2
▪ o eprubeta cu 2-3 mililitri mediu de transport (virusul SARS-COV2)
▪ ser fiziologic sau glicerina 15%
▪ comprese
▪ eprubete cu medii de cultură
- nesterile
▪ tavita renala
▪ stativ pentru eprubete
▪ lampa de spirt, sursa de lumina
▪ chibrituri
▪ flacon cu solutie dezinfectanta , pe baza de alcool
1
 ▪ servetele de unică folosință,
▪ foarfeca pentru taierea ecuvioanelor
Pacient
- pregatire psihica:
▪ se anunta si i se explica tehnica, se obtine consimtamantul
- pregatire fizica:
▪ se anunta sa nu manance, sa nu bea apa, să nu fumeze sau sa mestece gumă
▪ sa nu i se instileze solutii dezinfectante in nas, sa nu faca gargara
▪ se asaza pacientul pe un scaun sau in ortostatism

Executie
- se recolteaza inainte de administrarea - antibioticelor sau sulfamidelor
- asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza cu alcool
- isi pune masca de protectie si mănuşile
- invita pacientul sa deschida gura si inspecteaza gâtul
- se deschide eprubeta cu tamponul faringian (eprubeta porttampon)
- apasa limba cu spatula linguala
- cu tamponul faringian sterge depozitul de pe faringe si amigdalele, dezlipeste o portiune din falsele
membrane (când este cazul)
- flambeaza gura eprubetei si introduce tamponul faringian in eprubeta si o inchide
- la indicația medicului, intinde produsul obtinut pe lame de sticla pentru frotiuri colorate sau
insamanteaza imediat pe medii de cultura, succesiv doua eprubete din aceeasi recoltare
- se spala pe maini cu apa si sapun.
ATENTIE !Pentru diagnosticarea COVID-19, se vor recolta un exudat orofaringian si unul nazo-faringian care
vor fi introduse in aceeasi eprubeta cu mediu de transport viral.

Pregatirea produsului pentru laborator

- se transporta produsul la laborator impreună cu cererea de analiza completata si introdusa in
calculator
- daca nu este posibila insamantarea la patul bolnavului, tamponul se umezeşte in prealabil cu ser
fiziologic sau glicerina 15 %

Reorganizarea locului
- se colectează deseurile conform precauțiunilor universale

Notarea în foaia de observaţie

- se noteaza data recoltarii, numele persoanei careia i s-a efectuat recoltarea
- daca s-au facut insamantari sau nu

DE ŞTIUT :
- timpul scurs de la recoltare la insamantare sa nu depaseasca 5-6 ore
- inainte de recoltare se inspecteaza regiunile de unde urmeaza sa se recolteze

DE EVITAT:
- îmbibarea tamponului cu saliva
- atingerea dintilor

2
2. RECOLTAREA EXSUDATULUI NAZAL (SECREȚIILOR NAZALE)

DEFINIȚIE recoltarea secrețiilor din cavitatea nazală cu ajutorul unui tampon (mai subtire) fixat pe un
porttampon
SCOP
- pentru a depista agentii patogeni în rinite
- pentru depistarea purtătorilor sănătosi de staphilococcus aureus
- determinarea sensibilității la antibiotice a agentului microbian identificat (antibiogramă)
- pentru examinari virusologice recoltarea se face fie prin suflarea puternica a nasului intr-o cutie
Petri sterila, fie prin spalare nazo-faringiana
PREGĂTIREA PACIENTULUI
Psihică: informare, explicare tehnică, consimțământ
Fizică: se recomandă sa nu se instileze în cavitatea nazală soluții antiseptice înainte de recoltare

MATERIALE NECESARE
Materiale
- de protectie
▪ mască de tifon,
- sterile
▪ mănusi
▪ tampon steril fixat pe porttampon, de unică folosință, care va fi scos din eprubeta sterilă,
sigilată
▪ ser fiziologic
▪ comprese
▪ eprubete cu medii de cultură
- nesterile
▪ tavita renala
▪ stativ pentru eprubete
▪ lampa de spirt, sursa de lumina
▪ chibrituri
▪ servetele de unică folosință

Execuţie
- recoltarea se face dimineata, dupa trezirea pacientului
- pacientul este asezat in poziție sezand, cu capul in extensie fortata
- recoltarea tamponului nazal se face in mod diferentiat, in functie de scopul urmarit, de prezenta si
locul leziunii.
- astfel, pentru cercetarea starii de portaj se introduce tamponul umectat cu solutie salina izotonica,
in fosele nazale atat cat este posibil si se roteste usor pentru a face posibila desprinderea secretiei.
- atunci cand se constata leziuni la nivelul vestibulului nazal se procedeaza la ridicarea lobului nazal
cu policele unei mâini, restul palmei fiind asezat in fruntea bolnavului. In acest fel se descopera
vestibulele nazale, se indreapta fasciculul de lumina in dreptul leziunii si se recolteaza cu
tamponul.
- când leziunea este situata in fosele nazale, profund, recoltarea se face de catre specialist cu
speculul nazal prin rinoscopie anterioara pentru evidentierea zonelor respective (planseul foselor
nazale, meatul inferior si mijlociu, cornetul inferior si mijlociu) si posterioara pentru evidentierea
coanelor si cozilor cornetelor. In acest fel este posibila prelevarea secretiei din sinusurile adiacente.
3
 - Nu este necesara restricția de alimente si lichide

3. RECOLTAREA SPUTEI
a) recoltarea sputei
Definiţie: Sputa reprezinta secretiilor din căile respiratorii expulzate prin efortul tusei.
Scop :
Explorator
- pentru examinari macroscopice, citologice, bacteriologice, parazitologice, in vederea stabilirii
diagnosticului.
Materiale
- sterile
▪ cutie Petri, pahar conic
▪ recipiente din plastic, cu capac sterile, de unică folosință (3 bucăți pt B Koch)
▪ scuipatoare speciala (sterilizata fara substanța dezinfectanta)
▪ mănusi
- nesterile
▪ pahar cu apa
▪ servetele sau batiste de unica intrebuintare
▪ mască facială
Pacient
- psihic
▪ se anunța si i se explica necesitatea executarii examinarii, se obține consimțământul
- fizic: se instruieste sa nu inghita sputa sau sa o imprastie
▪ sa expectoreze numai in vasul dat
▪ sa nu introduca in vas si saliva

Execuţie :
- i se ofera paharul cu apa sa-si clateasca gura şi faringele
- i se ofera vasul de colectare in functie de examenul cerut
- se solicita pacientului sa expectoreze dupa un efort de tuse
- se colecteaza sputa matinala sau adunata din 24 h.

b) Recoltarea sputei prin frotiu faringian şi laringian

- se umezeste tamponul de vata cu apa distilata sterila
- se apasa limba cu spatula
- se introduce tamponul montat pe posttampon in faringe, cerand pacientului sa tuseasca
- sputa eliminata se prinde pe tamponul de vata care se introduce imediat in eprubeta sterile
- frotiul laringian se recolteaza de medic patrunzand cu tamponul in laringe sub control
laringoscopic

c) Recoltarea sputei prin spălătură gastrică

- se introduce sonda (Einhorn sau Faucher), in stomac, dimineata, pe nemancate
- se introduc prin sonda 200 ml apa distilata, bicarbonatată 2% calduta, care este evacuata imediat
sau extrasa cu seringa lichidul recoltat se trimite imediat ia laborator deoarece germenii cautati si
pot fi distrusi daca stau mai mult timp in contact cu mediul acid al sucului gastric
- daca recoltarea se face pentru insamantare si lichidul trebuie trimis la alt laborator, sucul obtinut
poate fi neutralizat cu bicarbonat de Na.

4
d) Recoltarea sputei prin spălătură bronşică
- se utilizeaza la pacienții cu TBC cavitara, care nu expectoreaza
- se pun in evidenta bacilii incapsulați in submucoasa, care nu apar in mod obisnuit in sputa
- se introduce in recipientul de aerosoli 5 ml ser fiziologic si teofilină sau se proiectează cu seringa
în faringe declansându-se reflexul de tuse
- pacientul inhaleaza de cateva ori prin inspiratii adanci repetate; urmate de expiratii scurte
- se face o scurta pauza de 4-5 sec. si se repeta pana la aerosolizarea intregii cantitati de lichid
- dupa aspiratii, pacientul incepe sa tuseasca chiar daca nu a tusit niciodata sputa expectorata se
recolteaza intr-un vas steril, recoltarea se repeta zilnic, in urmatoarele 4 zile, in vase separate.

Pregătirea produselor pentru laborator

- se acopera recipientele
- se eticheteaza
- se trimit la laborator