Sunteți pe pagina 1din 1

Florile rului

de Charles-Pierre Baudelaire

Vii din nalte ceruri sau iei din adncime, O,Frumusee?Reaua i buna ta privire mprtie de-a valma i fericiri i crime, De aceea tu cu vinul te potriveti la fire. n ochii ti stau zorii cu serile-mpreun; Srutul tu e-o vraj i-o amfor i-i gura; i cnd reveri miresme de-amurguri cu furtun Se face la eroul,viteaz strpitura. Rsari din hul negru?Cobori din lumi stelare? Destinul ca un cine de poala ta se ine; i bucurii i chinuri tu semeni la-ntmplare; Stpn eti i nimeni nu e stpn pe tine; Calci peste mori de care i rzi cu mult dispre; Ai juvaieruri multe i Groaza dintre toate Nu-i cel mai slut,i-Omorul e un breloc de pre Pe pntecul tu sltnd cu voluptate. Orbitul flutur zboar spre tine,lumnare, Slvindu-te drept tor cnd a nceput s ard. Acel ce-i strnge lacom iubita-n brae pare Un muribund ce-n tain mormntul i-l dezmiard. C vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pas mie, O,Frumusee! monstru naiv i fioros! Cnd ochii ti,sursul,piciorul tu m-mbie Spre-un infinit de-a pururi drag i misterios? Siren rea sau nger,drceasc sau divin, Ce-mi pas cnd tu - zn cu ochi de catifea, Mireasm,ritm,lucire,o!singura-mi regin!Faci lumea nu prea slut i clipa nu prea grea?