Capitolul III – Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie

1. Constituie infracțiunea de violență în familie:

a. omorul comis asupra concubinului sau logodnicului
b. omorul comis asupra unei rude în linie dreaptă
c. omorul comis de fratele firesc al adoptatului asupra acestuia din urmă
d. omorul comis asupra unei rude de gradul IV în linie colaterală.

2. Infracțiunea de lovire, dacă subiectul pasiv este un membru de familie cu făptuitorul, se

pedepsește:
a. numai cu închisoarea
b. cu închisoare sau cu amendă
c. numai cu amendă.

3. Uciderea fratelui mamei, reprezintă:

a. omor
b. omor calificat
c. violență în familie
d. o infracțiune imprescriptibilă.

4. Omorul comis asupra soţului sau unei rude apropiate:

a. nu se poate reţine în cazul în care victima este fiul fratelui tatălui făptuitorului
b. nu se poate reţine în cazul în care victima este soţia fratelui tatălui făptuitorului
c. nu se poate reţine în cazul în care făptuitorul era despărţit în fapt de soţia sa (victima) care
locuia
în altă localitate.

5. Omorul săvârşit asupra fratelui soţiei reprezintă:

a. omor calificat, comis asupra unui membru de familie
b. omor simplu
c. violență în familie.

6. Sunt adevărate afirmațiile:

a. omorul asupra soţului se mai numește uxoricid
b. omorul asupra părinților sau fratelui/surorii se mai numește paricid sau fratricid
c. subiect pasiv al infracţiunii de violență în familie nu poate fi fiica făptuitorului, dacă este
adoptată
d.nu se poate reține violența în familie dacă făptuitorul bate victima, fratele său biologc, dar care
este adoptat de altă familie și făptuitorul cunoștea acest lucru.

7. Uciderea copilului nou-născut, cu intenție directă,comis imediat după naștere, de către mama
aflată într-o stare de tulburare nepricinuită de către actul nașterii, constituie:
a. omor calificat, asupra unei persoane aflată în neputință de a se apăra
b. omor simplu
c. pruncucidere
d. violență în familie.
8. Infracţiunea de ucidere a noului născut (art. 200 C.pen.):
a. reprezintă suprimarea vieţii unui nou-născut comisă de un părinte
b. se săvârseşte imediat după naştere
c.niciodată nu poate fi comisă și în coautorat
d. este imprescriptibilă.

9. Constituie infracţiunea de pruncucidere, omorul comis de:

a. mamă, cu premeditare
b. mamă, aflată într-o stare de tulburare psihică pricinuită sau nepricinuită de actul nașterii
c.și tatăl copilului nou-născut
d. mamă aflată într-o stare de tulburare psihică pricinuităobligatoriu de naştere.

10. Pentru a se reține infracțiunea de ucidere a copilului nou-născut de către mamă, sunt necesare
următoarele condiții:
a. o calificare a subiectului activ și pasiv
b. un termen de maxim 48 de ore de la naștere
c. fapta să fie comisă numai cu intenție indirectă
d. fapta se poate comite cu orice formă de vinovăție.

11. Subiectul pasiv al infracţiunii de pruncucidere:

a.este copilul nou-născut, cu condiţia de a fi viabil
b.este copilul nou-născut, cu condiţia să fie viu
c.dacă este plural, va da naștere unui concurs de infracțiuni real sau ideal.

12. Prin infracţiunea de pruncucidere se înțelege uciderea copilului nou-născut, săvârşită imediat
după naştere de către mama aflată:
a. într-o stare de tulburare psihică pricinuită de naştere
b. în stare de beţie involuntară şi completă
c. într-o stare de tulburare psihică gravă pricinuită de naştere
d. într-o stare de tulburare psihică gravăchiar și nepricinuită de naştere.

13. Participanţii la săvârşirea infracţiunii de pruncucidere pot răspunde, în calitate de instigatori

sau complici pentru săvârşirea infracţiunii de:
a. omor simplu sau calificat
b. pruncucidere
c. violență în familie.

14. Dacă mama, imediat după naștere, în timpul somnului, se rostogolește peste copilul nou-
născut, sufocându-l, se va reține infracțiunea de:
a. violență în familie
b. ucidere din culpă, în varianta calificată
c. pruncucidere
d. ucidere din culpă, în varianta simplă.
15. La infracţiunea de pruncucidere:
a. tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte
b. tentativa este posibilă şi se pedepseşte
c. tentativa nu este posibilă, datorită stării subiectului activ nemijlocit
d. consumarea infracțiunii trebuie să aibă loc în interiorul celor 24 de ore de la naștere.

16. Infracţiunea de pruncucidere:

a.necesită ca elementul material al infracțiunii să se comită numai după ce copilul a fost scos sau
expulzat integral din corpul mamei
b.nu poate fi comisă de către mama surogat
c. poate fi comisă și de către mama biologică a nou-născutului dacă acesta este născut de o mamă
purtătoare
d. forma de vinovăție a subiectului activ nemijlocit este numai intenția spontană, repentină.

17. Împăcarea poate înlătura răspunderea penalăîn cazul infracțiunii de:

a. violență în familie
b. în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe, atunci când acțiunea penală a fost pusă în
mișcare din oficiu
c. în cazul infracțiunii de vătămare corporală în forma de bază.

Frontiera de stat
1. Sunt adevărate următoarele afirmații:
a. având în vedere că obiectul nedenunțării îl reprezintă infracțiunile contra vieții, aceasta devine
o infracțiune imprescriptibilă
b. nedenunțarea se comite numai cu intenție
c. nedenunțarea este o infracțiune omisivă improprie
d. dacă la comiterea faptei, ce formează obiectul nedenunțării, au participat mai multe persoane,
acestea nu au obligația de denunțare.

2. În cazul infracțiunii de nedenunțare:

a. nu este posibil nici coautoratul nici tentativa
b. are ca obiect nedenunțarea numai a infracțiunilor care au avut ca urmare moartea unei
persoane
c. nedenunțarea comisă de concubin se pedepsește
d. instigatorul și complicele la nedenunțare sunt asimilați autoratului la această infracțiune.

3. Infracțiunea de nedenunțare:
a. comisă de soțnu se pedepsește
b. nedenunțarea comisă de verișorul primar nu constituie infracțiune
c. nedenunțarea comisă de un membru de famlie, va antrena reținerea unei circumstanțe
atenuante speciale
d. poate intra în concurs real eterogen cu infracțiunea de mărturie mincinoasă sau influențarea
declarațiilor, referitoare la același făptuitor și la aceeași faptă.
4. Fapta funcţionarului public care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu
seviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile nu sesizează de îndată organul de urmărie
penală, constituie infracţiunea de:
a. nedenunţare,prevăzută în art. 266 Cod penal
b. nedenunțarea unor infracţiuni contra securității naționale, prevăzută în art. 410 Cod penal
c. omisiunea sesizării, prevăzută în art. 267 Cod penal
d. obstrucționarea justiției, prevăzută în art. 271 Cod penal.

5.Inducerea în eroare a organelor judiciare se poate realiza prin:

a. învinuire mincinoasă făcută prin denunț sau plângere
b. ticluirea de probe mincinoase în vederea apărării
c. producerea de probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte.

6. Sunt adevărate afirmațiile:

a. fapta de a ticlui probe nereale în sprijinul unei învinuiri nedrepte reprezintă infracţiunea de
inducere în eroare a organelor judiciare, în forma asimilată
b. fapta de a produce probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte reprezintă infracţiunea
de mărturie mincinoasă
c. nedenunațarea și omisiunea sesizării se comit numai printr-o inacțiune
d. inducerea în eroare a organelor judiciare are o cauză de nepedepsire identică cu cea de la
mărturie mincinoasă.

7. Nu reprezintă infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare:

a. sesizarea organului competemt cu o infrațiune, care la acea data era prescrisă
b. fapta aceluia care a sesizat directorul unei societăţi comerciale, la care lucra partea vătămată,
în legătură cu unele sustrageri de materiale de construcţii, pe care aceasta le-ar fi comis în cursul
lunii anterioare la locul de muncă
c. fapta aceluia care în momemtul sesizării organelor judiciare avea certitudinea că persoana
acuzată nu era autorul infracțiunii ce formează obiectul sesizării.

8. Ajutorul dat unui infractor, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii
infracțiunii, constituie:
a. tăinuire
b. complicitate morală
c. favorizarea făptuitorului
d. o infracțiune ce poate antrena aplicarea unei pedepse ce nu poate fi mai mare decât pedeapsa
prevăzută de lege pentru fapta comisă de autor.

9. Fapta constând în distrugerea unor procese-verbale de constatare a unui accident rutier şi a

probelor biologice recoltate pentru analiză, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de:
a. favorizarea făptuitorului
b. tăinuire
c.sustragere sau distrugerea de înscrisuri
d. sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri.
10. Elementul material al infracţiunii de tăinuire poate consta în:
a. transformarea unui bun, cunoscând că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzută de
legea penală
b. sustragerea unui bun, cunoscând că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzută de legea
penală
c. pretinderea unui bun, cunoscând că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzută de legea
penală
d. înlesnirea valorificării unui bun, cunoscând că acesta provine din săvârşirea unei fapte
prevăzută de legea penală.

11. În cazul tăinuirii:

a. pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru
fapta săvârșită de autor
b. pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât aceea care s-a aplicat autorului
faptei din care provine bunul
c. pedeapsa aplicată tăinuitorului se reduce dacă pentru autorul faptei din care provine bunul s-au
reţinut circumstanţe atenuante
d. pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea
din care provine bunul tăinuit.

12. În cazul infracţiunii de tăinuire, înţelegerea între tăinuitor și autorul faptei din care provine
bunul este:
a.numai posterioară infracţiunii principale
b. concomitentă infracţiunii principale
c. anterioară infracţiunii principale
d. expresă sau tacită, anterioară sau concomitentă infracţiunii principale.

13. Sunt adevărate următoarele afirmații:

a. forma de vinovăţie cu care se poate comite tăinuirea poate fi intenţia directă sau indirectă
b. infracțiunea din care provine bunul tăinuit poate fi de orice natură, chiar și una de corupție sau
contra patrimoniului
c. tăinuirea comisă de un membru de familie se sancţionează cu o pedeapsă redusă la jumătate
d. nu sepedepsește tăinuirea comisă decumnatul autorului faptei penale de la care provine bunul.

14. Nu se pedepsește niciodată tăinuirea comisă de:

a. soț, indiferent dacă aceștia locuiesc sau nu împreună
b. fratele autorului faptei din care provine bunul
c. socrii celui care a comis fapta din care provine bunul
d. nașii sau finii celui care a comis fapta din care provine bunul.

15. Înlesnirea valorificării unui bun, cunoscând că bunul provine din comiterea unei fapte
prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea pentru sine sau pentru altul a
unui folos material constituie:
a. favorizarea făptuitorului
b. tăinuire, în formă calificată, datorită scopului urmărit
c. complicitate
d. tăinuire în formă simplă.

16. Fapta inculpatului de a se înţelege cu autorul unui furt, după săvârşirea de către acesta a
infracţiunii, de a-l ajuta să vândă bunurile sustrase şi de a împărţi preţul obţinut constituie:
a. complicitate materială la infracţiunea de furt
b. infracţiunea de tăinuire
c. infracţiunea de favorizarea infractorului.

17. Într-o seară inculpaţii X şi Y au sustras păsări din domiciliul unei persoane, pe care imediat
după aceea le-au dus în locuinţa inculpatei Z, căreia cu acest prilej i-au spus că sunt furate, iar
aceasta le-a dat pentru ele sume modice de bani. Inculpaţii X şi Y i-au spus inculpatei Z că în
viitor vor sustrage şi alte păsări, pe care i le vor vinde acesteia, lucru care, de alfel, s-a întâmplat
încă de 3 ori. În raport de normele de incriminare, inculpata va răspunde penal pentru:
a. o infracţiune de tăinuire, săvârşită în mod continuat
b. complicitate la infracţiunea de furt, comisă în mod continuat
c. o infracţiune de tăinuire şi complicitate de furt, comisă în formă continuată
d. un concures real eterogen de infracțiuni, fără conexitate.

18. Elementele comune ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului și tăinuire sunt:

a. acestea pot fi comise și concomitent cu infracțiunile la care se referă
b. nu se pedepsesc atunci când sunt comise de un membru de familie, având aceeași cauză
specială de nepedepsire
c. pedeapsa aplicată în cazul acestor două infracțiuni poate fi mai mare decât pedeapsa aplicată
autorului faptei din care provine bunul sau pedeapsa prevăzută de lege, raportat la infracțiunea la
care se referă
d. amândouă se prescriu în termen de 5 ani.

19. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni fapta săvârșită de un membru de familie nu se
pedepsește:
a. la infracțiunea de nedenunțare și de favorizarea făptuitorului
b. la infracțiunea de tăinuire și loviri sau alte violențe
c. la infracțiunea de favorizarea făptuitorului și mărturia mincinoasă.

20. Infracțiunea de mărturie mincinoasă, poate fi comisă într-o cauză:

a. numai civilă sau penală în care se ascultă martori
b. disciplinară, în care se ascultă martori
c. orice altă cauză în care se ascultă martori.

21. Infracțiunea de mărturie mincinoasă:

a. este o infractiune de pericol abstract
b. este o infractiune de pericol concret
c. este o infractiune de rezultat, pedepsindu-se doar dacă pe baza ei s-a pronunțat o soluție de
către organul judiciar
d. devine imprescriptibilă dacă mărturia mincinoasă se referă la o infracțiune imprescriptibilă.
22. Martorul care, în faţa instanţei, face cu intenţie afirmaţii mincinoase privitor la împrejurări
esenţiale asupra cărora a fost întrebat nu se pedepseşte pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie
mincinoasă dacă îşi retrage mărturia:
a. într-o cauză penală, mai înainte de a se produce arestarea inculpatului
b. într-o cauză penală, chiar şi după arestarea inculpatului, dar înainte de pronunţarea unei
hotărâri definitive
c. în cauzele civile, mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre definitivă
d. în alte cauze, mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre.

23. La infracţiunea de mărturie mincinoasă, subiectul activ poate fi:

a. orice persoană care face afirmaţii mincinoase în fața instanței de judecată
b. martorul, ascultat într-o cauză penală sau civilă
c. orice persoană, care face declarații ce nu corespund adevărului în fața organului judiciar
d. expertul chemat să realizeze o expertiză într-o cauză civilă.

24. Infracțiunea de mărturie mincinoasă:

a. se poate rețineîn orice procedură în care se ascută martori
b. are întotdeauna un subiect activ nemijlocit calificat
c. nu se poate comite și printr-o inacțiune
d. nu poate avea un obiect juridic complex.

25. Sunt adevărate următoarele afirmații:

a. niciodată nu se poate reține coautoratul la infracțiunea de mărturie mincinoasă
b. mărturia mincinoasă se deosebește de falsul în declarații prin raportare la calitatea subiectului
pasiv
c. se va reține în variantă atenuantă atunci când făptuitorul își retrage mărturia mincinoasă
înainte de arestarea inculpatului
d. persoana incriminată nu poate comite în propria cauză o mărturie mincinoasă.

26.Lovirea sau orice alte acte de suferințe fizice exercitate de un polițist, care nu se află în
exercitarea atribuțiilor de serviciu, constituie infracțiunea de:
a. purtare abuzivă, în varianta agravată
b. lovirea sau alte violențe, chiar și în forma tip
c. cercetare abuzivă
d. o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate

27. Supunerea unei persoane la executarea unei măsuri de siguranță sau educative, în alt mod
decât cel prevăzut de dispozițiile legale, constituie:
a. supunerea la rele tratamente
b. represiune nedreaptă
c. cercetare abuzivă
d. tortura.

28. X, procuror, în cadrul unei anchete îi aplică lui Y, persoană cercetată pentru infracțiunea de
omor, mai multe lovituri în zona ficatului, pe o perioadă îndelungată, acesta fiind în arest
preventiv, în scopul de a obține de la această persoană informații de natură a-i dovedi vinovăția.
Astfel, X va răspunde pentru:
a. infracțiunea de purtare abuzivă
b. infracțiunea de supunere la rele tratamente
c. infracțiunea de tortură
d. infracțiunea de cercetare abuzivă.

29. Sunt adevărate următoarele afirmații:

a. subiectul activ la infracțiunea de tortură este dublu calificat
b. infracțiunea de tortură se poate comite numai cu intenție în ambele forme ale sale
c. infracțiunea de tortură nu absoarbe și infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de
moarte, acestea reținându-se în concurs
d. poate avea un mobil identic cu cel al infracțiunii de abuz în serviciu.

30. Infracțiunea de tortură:

a. nu se poate comitecu intenție depășită, deoarece aceasta este condiționată de un anume scop
b. este întotdeauna o infracțiune complexă
c.este o infracțiune de serviciu sau în legătură cu serviciul
d. poate fi prescriptibilă sau imprescriptibilă.

31.Infracțiunea de tortură este mai gravă atunci când:

a. a produs una din urmările prevăzute de art. 193 Cod penal
b. a produs una dintre urmările prevăzute de art. 194 Cod penal
c. a avut ca urmare moartea victimei
d. se comite de două sau mai multe persoane împreună.

32.Subiect activ al infracțiunii de represiune nedreaptă poate fi:

a. un judecător
b. un procuror
c. persoana vătămată, dacă pentru punerea în mișcare a acțiunii penale este necesară plângerea
prealabilă a acesteia.

33. Fapta de a condamna o persoanăștiind că este nevinovată, constituie:

a. abuz în serviciu, în formă calificată
b. supunerea la rele tratamente
c. represiunea nedreaptă, în formă calificată
d. întotdeauna o infracțiune complexă.

34. Infracțiunea de evadare:

a. este mai gravă atunci când se comite de două sau mai multe persoane împreună
b. se consumă în momentul în care persoana deținută reușește să iasă din curtea penitenciarului
chiar și cu un singur picior, fiind surprinsă în acel moment de un gardian
c. poate da naștere unei pluralități intermediare de infracțiuni sau a oricărei forme de recidivă.

35. Infracţiunea de evadare:

a. nu poate constitui cel de-al doilea termen al unei recidive postexecutorii
b. nu poateda naștere unui concurs de infracțiuni
c. poate da naștere la toate cele trei forme ale pluralității de infracțiuni, inclusiv concursului ideal
de infracțiuni
d. poate fi comisă în coautorat.

36. Infracţiunea de evadare, varianta agravantă se reţine dacă:

a. fapta este comisă prin folosirea de violenţe
b. fapta este săvârşită în timpul nopţii
c. fapta este săvârşită de două sau mai multe persoane împreună
d. fapta este comisă de către o persoană înarmată.

37. Sunt adevărate afirmațiile:

a. nu pot fi autori la infracțiunea de evadare minorii care pleacă în mod nepermis dintr-un centru
de reeducare sau cei care părăsesc tot în același mod instituția în care execută măsura de
sigurnață a internării medicale
b. este autor al infracțiunii de evadare și cel care părăsește în mod nepermis arestul preventiv
c. nu se poate reține complicitatea la evadare, căci aceasta este o infracțiune distinctă
d. evadarea se reține în concurs cu infracțiunile de loviri sau ale violențe, vătămarea corporală
sau amenințarea.

38. Pedeapsa pentru infracțiunea de evadare:

a. poate fi suspendată sub supraveghere
b. nu poate fi mai mare decât pedeapsa aplicată pentru infracțiunea pentru care s-a dispus
condamnarea din care făptuitorul evadează
c. se contopește cu restul de pedeapsă rămas neexecutat
d. se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsa ce se execută.

39. Constituie infracţiunea de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti:

a. împiedicarea unei persoane de a folosi un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti
b. sustragerea de la executarea măsurilor de siguranţă constând în obligarea la tratament medical
sau internarea medicală
c. împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătoreşti prin notificarea către organul de
executare a refuzului de a executa
d. refuzul de a executa o pedeapsă complementară.

Inf de fals:
1. În cazul infracţiunii de falsificare de monede, urmarea socialmente periculoasă poate fi:
a. producerea unei pagube importante sistemului financiar
b. o eventuală pagubă importantă sistemului financiar
c. crearea unei stări de pericol pentru instituţiile financiare.

2. În cazul infracţiunii de falsificare de monede:

a. actele pregătitoare, deşi posibile nu se pedepsesc
b. actele pregătitoare sunt posibile şi se pedepsesc ca şi tentativă
c. actele pregătitoare sunt incriminate şi sancţionate ca infracţiune de sine stătătoare.
3. Infracţiunea de falsificare de monede poate avea ca obiect material:
a. monedele, titlurile de credit şi, în general, titlurile de valoare adevărate cu putere circulatorie
b. monede antice din diverse metale
c. orice fel de monede sau bancnote, chiar ieşite din circulaţie.

4. Infracţiunea de falsificare de monede se poate realiza:

a. doar prin contrafacere (confecţionarea prin imitare de monede sau valori)
b. doar prin alterare (modificarea conţinutului său formei unor monede sau valori adevărate)
c. fie prin contrafacere, fie prin alterare
d. numai prin acțiuni.

5. La infracţiunea de falsificare de timbre sau efecte poștale se sancţionează:

a. falsificarea, deţinerea şi punerea în circulaţie a acestor valori falsificate
b. numai falsificarea ori punerea în circulaţie a acestor valori falsificate
c. numai falsificarea valorilor respective.

6. Tentativa se pedepseşte la următoarele infracţiuni:

a. deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori
b. falsificarea de timbre sau efecte poștale
c. falsificarea de valori străine.

Capitolul III – Falsuri în înscrisuri

1. Infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale poate fi săvârşită:

a. de către orice persoană fizică responsabilă penal sau de către o persoană juridică
b. numai de către un funcţionar public
c. şi de către un funcţionar, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu
d. numai de către un funcţionar, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

2. Elementul material al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale:

a. constă în falsificarea unui înscris oficial, cu prilejul întocmirii acestuia, prin consemnarea unor
fapte sau împrejurări neadevărate ori neconsemnarea unor date sau împrejurări
b. poate consta în falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori
prin alterararea lui în orice mod
c. se reține și atunci când se folosește unînscris oficial în vederea producerii de consecinţe
juridice
d. se poate comite și în formă continuată.

3. Pentru existenţa infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale:

a. este necesar ca subiectul activ să fie un funcţionar
b. este necesar ca înscrisul falsificat să fi produs consecinţe juridice
c. nu este necesar ca înscrisul să fie folosit
d. trebuie ca înscrisul să fie de natură a produce consecințe juridice.

4. Acţiunea de întocmire a unei "copii" a unui act oficial inexistent:

a. poate reprezenta infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale
b. poate reprezenta infracţiunea de fals intelectual
c. nu poate reprezenta o infracţiune
d. este o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.

5. Falsificarea unei diplome de licență, urmată de folosirea acesteia cu prilejul înscrierii la un

concurs național, va antrena răspunderea penală a făptuitorului pentru:
a. singură infracțiune de fals în formă continuată
b. un concurs real eterogen de infracțiuni
c. o infracțiune de fals material în înscrisuri oficiale.

6. La infracţiunea de fals intelectual:

a. nu este posibil coautoratul
b. elementul material nu se poate realiza prin omisiune
c. tentativa este posibilă şi se pedepsește
d. se aseamănă cu infracțiuna de fals material în înscrisuri oficiale, prin aceea că aceasta din
urmă se poate comite și ea de către un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

7. În cazul infracţiunii de fals intelectual:

a. alterarea priveşte materialitatea înscrisului
b. alterarea priveşte conţinutul actului
c. alterarea poate fi și ulterioară întocmirii actului
d. se pot preciza mai multe împrejurări neadevărate în conținutul aceluiași act, fără ca acest lucru
să afecteze unitatea de infracțiune.

8. Infracţiunea de fals intelectual:

a. poate avea ca subiect activ nemijlocit numai o persoană cu studii superioare
b. se referă numai la falsificarea actelor de studii
c. se săvârşeşte numai cu prilejul întocmirii actului oficial
d. impune aplicarea unei pedepse complementare, constând în interzicerea dreptului persoanei de
a mai ocupa funcția pe care o avea făptuitorul în momentul comiterii infracțiunii.

9. Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii de fals intelectual poate fi:

a. orice funcţionar aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu
b. numai un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu
c. un functionar cu atribuţii de control
d. și unul plural, caz în care se poate reține o circumstanță agravantă legală cu caracter general.

10. Infracţiunea de fals intelectual, sub aspectul elementului material se poate săvârşi prin:
a. acțiuni sau inacțiuni
b. falsificarea înscrisului oficial numai cu prilejul întocmirii acestuia
c. alterarea înscrisului în orice mod
d. falsificarea semnăturii funcționarului care trebuia să întocmească actul.

11. Falsul intelectual săvârşit prin omisiunea de a insera într-un înscris oficial unele date sau
împrejurări se poate săvârşi sub aspectul subiectiv:
a. atât cu intenţie directă cât şi indirectă
b. niciodată din culpă
c. numai cu intenţie directă, fiind prevăzută în mod expres de textul de lege.

12. Falsul material în înscrisuri sub semnătură privată:

a.se poate comite și în formă continuată
b.are ca rezultat numai crearea unei stări de pericol
c.poate avea ca urmare atât crearea unei stări de pericol cât şi o vătămare a intereselor unei
persoane
d. se reține ori de câte ori se falsifică un testament.

13. La infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată:

a. tentativa este posibilă numai în forma întreruptă şi se pedepseşte
b. tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte
c.se reține și atunci când se contraface un înscris emis de o unitate bancară din mediul privat, nu
și atunci când se alterează un înscris emis de Banca Națională a României
d. există întotdeauna un obiect material.

14.Sunt adevărate afirmațiile:

a. din punct de vedere obiectiv, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se poate
săvârşi prin contrafacerea sau alterarea scrierii ori a subscrierii
b.infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată absoarbe înșelăciunea, deoarece prima
are un element material cumulativ, fiind format și din folosirea lui sau încredințarea actului altei
persoane spre folosire
c.infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se consumă în momentul finalizării
activității de falsificare a actului și prezentarea acestuia unui prieten pentru a se lăuda cu fapta sa
d. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată poate viza și un ordin de plată sau un
contract de asistență juridică, precum și împuternicirea avocațială.

15. Pentru existenţa infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată:
a. este suficient să se realizeze contrafacerea scrierii sau alterarea înscrisului
b. este obligatoriu ca falsificarea înscrisului să fie urmată de folosirea acestuia
c. trebuie să producă o anumită consecinţă juridică
d. este necesar ca actul să nu fie autentificat la notar.

16. Falsificatorul unui înscris sub semnătură privată, dacă îl încredinţează altei persoane spre
folosire, va răspunde:
a.pentru un concurs de infracţiuni
b.pentruinstigare la infracţiunea de uz de fals
c. numai pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

17. Folosirea unui înscris sub semnătură privată de către cel care a falsificat un asemenea înscris
constituie:
a. un concurs real eterogen de infracţiuni
b. o infracţiune de uz de fals
c.numai o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată
d. o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.

18. Folosirea unui înscris sub semnătură privată falsificat de către o persoană, alta decât
falsificatorul acelui înscris, constituie:
a. o infracţiune de uz de fals
b. o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată
c. complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

19. Obiectul material al infracţiunii de uz de fals poate fi:

a. doar un înscris oficial
b. doar un înscris sub semnătură privată
c. un înscris oficial sau un înscris sub semnătură privată, care a fost alterat și nu contrafăcut.

20. În cazul infracţiunii de uz de fals:

a. pedeapsa prevăzută de lege este mai mică, dacă înscrisul falsificat şi folosit este sub semnătură
privată
b. pedeapsa prevăzută de lege este mai mare dacă înscrisul falsificat folosit este oficial
c. pedeapsa prevăzută de lege este aceeaşi, indiferent dacă înscrisul este oficial ori sub semnătură
privată.

21. Infracţiunea de fals în declaraţii se consideră a fi consumată când:

a. declararea necorespunzătoare a adevărului se face în faţa unui organ de stat
b. este necesar ca declararea necorespunzătoare a adevărului să se facă în vederea producerii unei
consecinţe juridice
c. este necesar ca, potrivit legii, declaraţia necorespunzătoare adevărului să fi produs consecinţe
juridice.

22. Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii de fals în declaraţii:

a.poate fi martorul, expertul sau interpretul
b.este persoana care face în public declaraţii necorespunzătoare adevăului
c.poate fi orice persoană, capabilă să facă declaraţii producătoare de consecinţe juridice
d. nu poate fi unul plural, nefiind posibil coautoratul.

23. Infracţiunea de fals în declaraţii:

a. are ca obiect material înscrisul în care se consemnează declaraţia
b.se reține și atunci când făptuitorul face un denunț calomnios la organul competent pe numele
vecinului său
c. are ca obiect material acţiunea de a face declaraţii necorespunzătoare adevărului
d. se deosebește de infracțiunea de mărturie mincinoasă prin calitatea subiectului activ
nemijlocit.

24. Încredinţarea unui înscris care serveşte pentru dovedirea stării civile altei persoane, spre a fi
folosit fără drept constituie:
a. infracţiunea de fals privind un înscris sub semnătură privată
b. infracţiunea de fals privind identitatea
c. instigare la infracţiunea de uz de fals
d. instigare la infracțiunea de uz de fals sau înșelăciune după caz.

25. Din punct de vedere obiectiv, infractiunea de fals privind identitatea se săvârşeşte prin:
a. atribuirea unei identităţi false altei persoane
b. declararea necorespunzatoare a identității, făcută într-unclub de noapte pentru a impresiona o
persoană de sex feminin, deoarece făptuitorul profita de asemănarea sa cu un actor celebru
c. încredinţarea unui înscris pentru identificare, spre a fi folosit fără drept
d. prezentarea unui cadru didactic în fața studenților atât cu numele actual, cât și cu numele
anterior, pentru o mai bună identificare a sa.

26. Cel care primeşte de la o altă persoană un înscris, care serveşte pentru legitimare şi nu-i
aparţine, spre a fi folosit fără drept:
a. nu răspunde penal
b. răspunde penal pentru fals privind identitatea în modalitatea asimilată prevăzută în art 327
alin. 2 C. pen.
c. este complice la infracţiunea de fals privind identitatea
d. în cazul în care înscrisul este folosit, nu se va reține și uzul de fals, dar se poate reține un fals
privind identitatea în concurs ideal cu înșelăciunea.

27. În cazul infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută în art. 327 alin. 2 și 3, subiectul
activ nemijlocit poate fi:
a. numai cel care încredințează altei persoane actul care serveşte la dovedirea stării civile
b. numai cel care încredinţează altei persoane un înscris care serveşte la dovedirea stării civile,
spre a a fi folosit fără drept
c. atât cel care încredinţează altei persoane un înscris care serveşte la dovedirea stării civile, cât
şi cel care îl folosește.

28. La infracţiunea de fals privind identitatea:

a. nu poate exista obiect material
b. participaţia este posibilă, inclusiv sub forma coautoratului
c.se reține numai intenția directă
d. se reține și atunci când o persoană publică se prezintă pe scenă sau la TV cu un pseudonim.

29.Sunt adevărate următoarele afirmații:

a. falsul în înscrisuri sub semnătură privată nu se poate reține în concurs cu uzul de fals
b. în cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale se va reține ca faptă consumată și
atunci când alterarea documentului este numai parțială sau când vizează modul de autentificare
al acestuia
c.în cazul infracțiunii de bigamie, se absoarbe natural și infracțiunea de fals în declarații
d. se va reține o infracțiune de fals material în înscrisuri oficiale, atunci când profesorul pune o
notă în catalog unui student, fără ca acesta să se prezinte la examen.

30. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni de fals în înscrisuri este posibil coautoratul:
a. fals în declarații
b. falsul intelectual, indiferent de modul în care se comite elementul material
c. fals privind identitatea.

31. X, suspect în cadrul unei anchete penale pentru o infracțiune de omor, face afirmații
necorespunzătoare adevărului pentru a-și asigura propria apărare. Astfel:
a. X va răspunde pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă
b. X va răspunde pentru infracțiunea de fals în declarații
c. X nu va răspunde penal pentru aceste afirmații neadevărate.

32. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni se absoarbe infracțiunea de uz de fals:

a. fals în înscrisuri oficiale și fals în înscrisuri sub semnătură privată
b. fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații
c. falsul intelectual și fals privind identitatea.

33. La care dintre infracțiunile de fals în înscrisuri, subiectul activ nemijlocit este întotdeauna
calificat:
a. falsul în înscrisuri oficiale, în forma agravată
b. falsul intelectual
c. falsul în declarații
d. falsul privind identitatea, în varianta calificată.

34. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni, subiectul activ nemijlocit este un funcționar
public:
a. delapidare, gestiune frauduloasă, fals intelectual
b. fals intelectual, luare de mită, tortura
c. tortura, delapidarea, purtarea abuzivă.

35. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni, forma de vinovăție este numai intenția
directă:
a. abandonul de familie în forma inacțiunii și falsul intelectual comis tot în forma inacțiunii
b. falsul în declarații și falsul în înscrisuri oficiale
c. mărturia mincinoasă și falsul în declarații.

36. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni nu există obiect material:

a. luare de mită și falsul în declarații
b. mărturia mincinoasă, violarea de domiciliu și tulburarea de posesie
c. falsul intelectual, lipsirea de libertate în mod ilegal în varianta răpirii persoanei și purtarea
abuzivă.

TITLUL VII – INFRACȚIUNI CONTRA SIGURANȚEI PUBLICE

Capitolul I – Infracțiuni contra siguranței circulației pe căile ferate

1. Infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate:

a. sunt întotdeauna infracţiuni de pericol
b. nu pot fi infracţiuni de rezultat
c. trebuie întotdeauna cercetată legătura de cauzalitate, chiar şi în cazul lipsei obiectului material.
2. Infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate:
a. sunt infracţiuni simple, care lezează o singură valoare socială ce beneficiază de protecție
penală
b. în anumite cazuri, pot fi infracţiuni complexe, care să lezeze două sau mai multe valori sociale
de natură diferită
c. se pot comite numai cu intenție sau cu intenție depășită.

3. Forma de vinovăţie în cazul infracţiunilor contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate:

a. schimbă întotdeauna încadrarea juridică a faptei
b. nu schimbă întotdeauna încadrarea juridică a faptei
c. are o importanţă deosebită pentru justa încadrare juridică a faptei.

4. În cazul infracţiunilor contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate:

a. subiectul activ este întotdeauna calificat, fiind un angajat al căilor ferate
b. participaţia penală nu este posibilă întotdeauna în toate formele sale
c. acestea sunt condiţionate de producerea unei urmări periculoase în mod efectiv.

5. Infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate:

a. sunt infracţiuni comisive, constând în comiterea unei activităţi interzise de legiuitor
b. tentativa este posibilă şi se pedepseşte indiferent de modalitatea de comitere a elementului
material
c.unele pot fi comise și în mod continuat.

6. Aspectele comune tuturor infracţiunor contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate sunt:
a. toate sunt infracţiuni de rezultat potenţial
b. toate au ca circumstanţă agravantă producerea unui accident
c. toate au subiect activ calificat.

7. Îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în mod defectuos din culpă de către angajaţii care
gestionează infrastructura feroviară ori ai operatorilor de transport, intervenţie sau manevră, dacă
prin aceasta se pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau
manevră pe calea ferată, constituie:
a. infracţiunea de neglijenţă în serviciu, deoarece aceştia au calitatea de funcţionari
b. infracţiunea deneîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din
culpă
c. un concurs ideal omogen de infracţiuni, deoarece în ambele cazuri făptuitorul a acţionat din
culpă.

8.Infracţiunea de părăsire a postului şi prezenţa la serviciu sub influenţa alcoolului sau a altor
substanţe constă în:
a. părăsirea postului, în orice mod şi sub orice formă, de angajaţii cu atribuţii privind siguranţa
circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, doar dacă prin
aceasta s-a produs un accident
b. părăsirea postului, în orice mod şi sub orice formă, de angajaţii cu atribuţii privind siguranţa
circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, dacă prin aceasta se
pune în pericol siguranţa circulaţiei acestor mijloace
c. părăsirea postului, în orice mod şi sub orice formă, de angajaţii cu atribuţii privind siguranţa
circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, chiar şi dacă prin
aceasta nu se pune în pericol siguranţa circulaţiei acestor mijloace.

9. Infracţiunea de distrugere sau semnalizare falsă:

a. se reţine în concurs ideal cu infracţiunea de distrugere de la art. 253 C.pen.
b. se reţine în concurs ideal cu infracţiunea de distrugere calificată prevăzută în art. 254 C.pen.
c. absoarbe infracţiunea de distrugere de la art. 253 C.pen.

10.Accidentul de cale ferată constă în:

a. distrugerea adusă mijloacelor de transport, materialului rulant sau instalaţiilor de cale ferată în
cursul circulaţiei mijloacelor de transport
b. degradarea adusă mijloacelor de transport, materialului rulant sau instalaţiilor de cale ferată în
cursul manevrei întreţinerii pe calea ferată
c.distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor instalaţii de cale ferată, lucrări,
echipamente, instalaţii sau componente ale acestora şi care a avut ca urmare moartea sau
vătămarea corporală a două sau mai multor persoane.

TITLUL XI – INFRACȚIUNI CONTRA CAPACITĂȚII DE LUPTĂ A FORȚELOR

ARMATE
Capitolul I – Infracţiuni săvârşite de militari
1. Infracţiunea de absenţă nejustificată:
a. are ca subiect activ, inclusiv complicii, doar un militar
b. nu se poate comite în coautorat
c. este condiţionată de comiterea ei într-un anumit timp.

2. Infracţiunea de absenţă nejustificată:

a. se consumă în momentul împlinirii celor 24 de ore prevăzute de lege
b. se poate comite numai printr-o inacţiune, constând în neprezentarea la unitate sau la serviciu a
militarului
c. se poate comite şi printr-o inacţiune şi printr-o acţiune.

3. În cazul infracţiunii de absenţă nejustificată:

a. acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu
b. acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului
c. nu este aplicabil principiul oficialităţi procesului penal.

4. Militarul X părăseşte unitatea militară, fără acordul comandantului şi revine după 10 ore,
motivând că a fost la o rudă care se simţea rău. În acest caz, X:
a. va răspunde penal pentru infracţiuna de absenţă nejustificată
b. va răspunde penal pentru infracţiuna de dezertare
c. nu a comis nicio infracţiune.

5. Infracţiunea de absenţă nejustificată:

a. este condiţionată întotdeauna de comiterea sa într-un anumit timp
b. este condiţionată întotdeauna de comiterea sa într-un anumit loc
c. se comite numai pe timp de război.

6. Infracţiunea de dezertare:
a. nu are obiect material, asemeni infracţiunii de absenţă nejustificată
b. poate cunoaşte toate formele de participaţie
c. se consumă în momentul împlinii celor 24 de ore de absentare nemotivată.

7. Infracţiunea de dezertare:
a. este întotdeauna condiţionată, ca şi infracţiunea de absenţă nejustificată, de comiterea ei pe
timp de război
b. se consumă în mod diferit, după timpul în care se săvârşeşte
c. se poate reţine coautoratul în agravanta comiterii faptei de doi sau mai mulţi militari împreună.

8. În cazul infracţiunii de dezertare:

a. acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu
b. acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului, indiferent de modul şi
mijloacele în care se comite infacţiunea
c. acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, atunci când fapta a fost comisă pe timp de
război.

9. În cazul infracţiunilor de absenţă nejustificată şi dezertare reţinem următoarele aspecte

comune:
a. acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului
b. ambele se pot comite numai printr-o inacţiune
c. sunt infracţiuni cu autor unic şi se comit numai cu intenţie.

10. Infracţiunea de încălcarea consemnului:

a. este condiţionată de comiterea sa pe timp de război
b. este condiţionată de comiterea sa pe timp de război numai în varianta agravantă
c. cunoaşte toate formele de participaţie.

11. Infracţiunea de încălcarea consemnului:

a. presupune o dublă calificare a subiectului activ nemjlocit
b. se poate comite şi prin acţiune şi prin inacţiune
c. se poate comite cu orice formă a intenţiei, inclusiv cu cea a intenţiei depăşite.

12. Diferenţa dintre infracţiunea de încălcarea consemnului şi părăsirea postului sau comenzii de
către militar constă în:
a. în cazul infracţiunii de încălcarea consemnului, militarul părăseşte serviciul de pază,
intervenţie, însoţire sau de securitate, iar în cazul infracţiunii de părăsire a postului sau comenzii
militarul părăseşte orice post în care acesta trebuia să se afle sau serviciul de permanenţă
b. în cazul infracţiunii de încălcarea consemnului, subiectul activ nemijlocit nu este calificat,
deoarece norma de incriminare nu face nicio precizare în acest sens
c. în cazul infracţiunii de părăsirea postului sau comenzii participaţia este posibilă în toate
formele sale.
13.Insubordonarea:
a. se poate comite numai printr-o inacţiune
b. nu are obiect material
c. se poate comite printr-o acţiune sau inacţiune.

14.Insubordonarea:
a. nu se poate comite în coautorat
b. comisă în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă presupune
respectarea principiului oficialităţii procesului penal
c. se reţine şi atunci când se refuză executarea unui ordin ilegal.

15. În cazul infracţiunii de constrângerea superiorului:

a. spre deosebire de celelalte infracţiuni comise de militari, aceasta se poate comite şi în
coautorat
b. spre deosebire de celelalte infracţiuni comise de militari, aceasta poate avea un obiect material
c. are un obiect juridic simplu.

16. În cazul infracţiunii de constrângerea superiorului:

a. se absorb două infracţiuni contra persoanei
b. se poate reţine un concurs cu infracţiunea de vătămare corporală
c. nu există un subiect pasiv principal şi unul secundar.

17. Infracţiunea de abuz de autoritate:

a. se poate reține în concurs ideal cu infracţiunea de abuz în serviciu
b. absoarbe întotdeauna infracţiunea de abuz în serviciu
c. cere subiectului activ nemijlocit o dublă calificare.

18. În cazul infracţiunii de abuz de autoritate:

a. se absoarbe infracţiunea de abuz în serviciu, atunci când subiectul pasiv secundar este un
subordonat al acestuia
b. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă subiectului pasiv secundar
c. se cere ca vătămarea intereselor legale a subordonatului să fie de o anumită intensitate.

19. Infracţiunea de lovirea superiorului ori a inferiorului:

a. absoarbe în chip natural infracţiunea de loviri sau alte violenţe
b. poate veni în concurs ideal cu infracţiunea de ultraj, atunci când subiectul pasiv secundar este
un militar care poartă şi autoritate de stat
c. nu absoarbe infracţiunea de abuz în serviciu.

20. Infracţiunea de lovirea superiorului ori a inferiorului:

a. nu se poate comite în coautorat
b. are un obiect juridic simplu
c. poate antrena răspunderea penală pentru un concurs de infracţiuni în cazul pluralităţii de
subiecţi pasivi secundari.
21. Când prin lovirea superiorului de către inferior s-au produs vătămări care necesită pentru
vindecare 92 de zile de îngrjiri medicale:
a. se va reţine un concurs ideal eterogen de infracţiuni
b. se va reţine o singură infracţiune şi anume aceea de vătămare corporală
c. se aplică în mod obligatoriu pedeapsa complementară a degradării militare.

22. X militar activ, îi aplică lui Y şi el militar activ, în exercitatea atribuţiilor de serviciu, mai
multe lovituri prin care îi produce acestuia o lezare ce necesită pentru vindecare îngrijri medicale
20 de zile. X şi Y sunt militari egali în grad. Astfel:
a. X va răspunde pentru infracţiunea de lovirea superiorului ori a inferiorului
b. X va răspunde pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe
c. X va răspunde pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe în concurs cu infracţiunea de abuz
în serviciu sau ultraj, după caz
d. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

23. În cazul în care subiectul pasiv secundar este, în acelaşi timp, şi superior, dar şi inferior
subiectului activ nemjlocit, acesta va răspunde pentru:
a. două infracţiuni de lovirea superiorului ori a inferiorului
b. o singură infracţiune de lovirea superiorului ori a inferiorului
c. o infracţiune unică complexă.

24. Capitularea:
a. nu se poate comite în coautorat
b. este o infracţiune de pericol, deoarece se pune în pericol capacitatea de apărare a României
c. antrenează în mod obligatoriu şi aplicarea pedepsei complementare a degradării militare.
25.Capitularea:
a. are un element material alternativ
b. absoarbe în mod natural infracţiunea de distrugere
c. este mai gravă atunci când se comite pe timp de război.

26.Capitularea:
a. absoarbe infracţiunea de trădare pe timp de război, deoarece au aceleaşi sancţiuni, ambele se
comit pe timp de război, au în principiu acelaşi element material şi ambele se comit cu intenţie
b. intră în concurs ideal sau real cu infracţiunea de trădare pe timp de război, deoarece lezează
valori sociale de natură diferită
c. spre deosebire de trădarea prin ajutarea inamicului este condiţionată de comiterea sa pe
câmpul de luptă.

27.Capitularea:
a. este condiţionată de comiterea ei într-un anume interval de timp şi loc
b. este absorbită de infracţiunea de trădare pe timp de război
c. are un obiect juridic complex.

28. În cazul infracţiunii de părăsirea câmpului de luptă:

a. se poate reţine coautoratul
b. nu poate fi o infracţiune de rezultat
c. se comite numai cu intenţie.

29. Infracţiunea de părăsirea câmpului de luptă:

a. este întotdeauna condiţionată de loc şi timp
b. se consumă indiferent dacă prin aceasta se serveşte sau nu cauza inamicului
c. este mai gravă când se comite de către comandant.

30. La care dintre următoarele infracţiuni comiterea faptei pe timp de război este mai gravă:
a. absenţa nejustificată şi dezertarea
b. părăsirea câmpului de luptă
c. părăsirea navei.

31. La care dintre următoarele infracţiuni subiectul activ nemjlocit este numai comandantul:
a. capitularea şi părăsirea navei
b. părăsirea comenzii
c. coborârea pavilionului şi coliziunea.

32. Infracţiunea de coborârea pavilionului:

a. se comite numai cu intenţie directă
b. absoarbe infracţiunea de trădare prin ajutarea inamicului
c. se poate reţine în concurs cu infracţiunea de trădare prin ajutarea inamicului.

33. Care dintre următoarele infracţiuni se poate comite şi din culpă:

a. coborârea pavilionului
b. coliziunea
c. lovirea superiorului sau a inferiorului.

34. În cazul infracțiunilor privind capacitatea de luptă a forțelor armate, comise de militari:
a. toate sunt infracțiuni prescriptibile
b. se pot comite cu orice formă de vinovăție
c. acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu
d. atrag aplicarea de drept a pedepsei complementare a degradării militare.

Capitolul II –Infracţiuni săvârşite de militari sau de civili

1. Infacţiunile contra capacităţii de luptă a forţelor armate:

a. cele mai multe dintre ele sunt imprescriptibile
b. sunt prescriptibile
c. atrag aplicarea depesei complemntare a degradării militare.

2. În cazul infracţiunii de sustragere de la serviciul militar în timp de război:

a. nu este posibil în nicio situaţie coautoratul
b. cel ce produce vătămări corporale subiectului în scopul sustragerii de la serviciul militar în
timp de război va răspunde pentru complicitate
c. se va reţine o agravantă, când aceasta se comite pe durata stării de asediu.
3. Infracţiunea de sustragere de la serviciul militar în timp de război:
a. se comite numai cu intenţie directă
b. poate veni în concurs cu infracţiunea de uz de fals
c. are obiect material.

4. Infracţiunea de sustragere de la luarea în evidenţa militară:

a. se poate sancţiona cu amendă penală de 100 de zile
b. nu are obiect material
c. nu se poate comite pe timp de pace, ci numai pe timp de război.

5. Neprezentarea la încorporare sau concentrare:

a. subiectul activ este numai un civil
b. nu se poate comite în forma tentativei
c. în varianta agravantă este condiţionată de timpul de război.

6. Infracţiuna de jefuire a celor căzuţi pe câmpul de luptă:

a. este condiţionată întotdeauna de timp şi loc
b. se poate comite în coautorat
c. absoarbe infracţiunea de furt şi tâlhărie.

7. În cazul infracţiunii de jefuire a celor căzuţi pe câmpul de luptă:

a. există o condiţie de loc, în toate cazurile, având în vedere şi denumirea marginală a infracţiunii
b. subiectul pasiv este reprezentat de morţii sau răniţii de pe câmpul de luptă
c. subiectul pasiv este statul.

8. În cazul infracţiunii de folosire a emblemei Crucii Roşii în timpul operaţiunilor militare:

a. poate exista un moment al epuizării
b. fapta este mai gravă dacă se comite pe timp de război
c. se poate reţine coautoratul.

TITLUL XII – INFRACȚIUNI DE GENOCID, CONTRA UMANITĂȚII ȘI DE RĂZBOI

Capitolul I – Infracțiuni de genocid și contra umanității

1. Infracţiunea de genocid:
a. are întotdeauna un obiect juridic complex
b. este o infracţiune imprescriptibilă
c. poate fi comisă cu orice formă a intenţiei.

2. Infracţiunea de genocid:
a. intră în concurs ideal cu infracţiunea de omor calificat
b. absoarbe în chip natural infracţiunea de omor calificat
c. poate avea ca subiect pasiv secundar numai persoane adulte.

3. Infracţiunea de genocid poate avea următorul scop:

a. de a distruge în totalitate populaţia dintr-o anumită regiune a ţării
b. de a distruge în parte o colectivitate ce vorbeşte o anumită limbă
c. de a extermina un grup religios.

4. Uciderea membrilor unui grup în scopul distrugerii etniei din care aceștia fac parte, prin
infectarea sursei principale de apă:
a. constituie infracţiunea de genocid în concurs cu infracţiunea de infectarea apei
b. constituie numai infracţiunea de genocid
c. constituie infracţiunea de crime contra umanităţii.

5. Persoana care incită, în public o altă persoană să comită un genocid, iar apoi îl ajută pe acesta
la comiterea infracţiunii, va răspunde pentru:
a. autorat la infracţiunea de genocid
b. instigare şi complicitate la infracţiunea de genocid
c. numai instigare la infracţiunea de genocid.

6. Acela care ucide 10 persoane care fac parte dintr-un grup etnic:
a. nu poate răspunde nicioadată pentru infracţiunea de genocid
b. poate răspunde pentru infracţiunea de genocid
c. poate răspunde pentru infracţiunea de omor calificat.

7. Infracţiunea de genocid:
a. este întotdeauna condiţionată de scop
b. este condiţionată de mobil
c. se poate reţine în concurs ideal cu infracţiunea de atentat contra unei colectivităţi.

8. Intră în categoria infracţiunilor contra umanităţii:

a. săvârşirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile,
uciderea unor personae, supunerea unei populaţii sau părţi a acesteia, în scopul de a o distruge în
tot sau în parte, la condiţii de viaţă menite să determine distrugerea fizică, totală sau parţială, a
acesteia, sclavia sau traficul de fiinţe umane, în special de femei sau copii;
b. faptele săvârşite în cadrul unui regim instituţionalizat de oprimare sistematică şi de dominare a
unui grup rasial asupra altuia, cu intenţia de a menţine acest regim
c. vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unor persoane.

9. Intră în categoria infracţiunilor contra umanităţii:

a. comiterea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile,
supunerea acestei populaţii sau părţi a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la
condiţii de viaţă menite să determine distrugerea fizică, totală sau parţială, a acesteia
b.uciderea de membrii ai unui grup săvârşită, în scopul de a distruge, în întregime sau în parte
respectivul grup naţional, etnic, rasial sau religios
c. persecutarea unui grup sau a unei colectivităţi determinate, prin privare de drepturile
fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de
ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcţie de alte criterii
recunoscute ca inadmisibile în dreptul international.

10. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:

a. infracţiunile contra umanităţii au ca subiect pasiv unul colectiv, format dintr-un număr de
persoane nedeterminat
b. infracţiunea de genocid poate avea ca subiect pasiv unul colectiv, format dintr-un număr de
persoane nedeterminat
c. infracţiunile contra umanităţii şi infracţiunea de genocid se comit cu intenţie directă, calificată
prin scop
d. infracţiunea de genocid și infracţiunile contra umanităţii devin prescriptibile atunci când
rămân în forma tentativei.
Capitolul II – Infracțiuni de război

1.Infracţiuni de război contra persoanelor se caracterizează prin:

a. existenţa unui obiect juridic complex
b. comiterea faptei numai cu intenţie directă
c. absorbirea unor infracţiuni contra persoanei.

2. Persoanele protejate de dreptul internaţional umanitar sunt:

a. într-un conflict armat cu caracter internaţional: răniţii, bolnavii, naufragiaţii, prizonierii de
război şi civilii
b. comandanţii armatelor
c. într-un conflict armat cu sau fără caracter internaţional: membrii forţelor armate şi combatanţii
părţii inamice, care au depus armele sau care, din orice altă cauză, nu se mai pot apăra şi care nu
se află sub puterea părţii inamice.

3. Luarea de ostatici reprezintă:

a. infracţiunea de crime contra umanităţii
b. întotdeauna infracţiuni de război contra persoanelor
c. infracţiuni de război contra persoanelor.

4.Infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi:

a. se poate comite numai în cadrul unui conflict armat cu caracter internaţional
b. se comite numai în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internaţional
c. poate fi comisă în coautorat.

5.Infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi se realizează în alin 2 prin:

a. declararea, în cadrul unui conflict armat, ca fiind stinse, suspendate sau inadmisibile în justiţie
drepturile şi acţiunile tuturor resortisanţilor părţii inamice sau ale unei părţi importante a acestora
b. declararea, în cadrul unui conflict armat cu caracter internaţional, ca fiind stinse, suspendate
sau inadmisibile în justiţie drepturile şi acţiunile tuturor resortisanţilor părţii inamice sau ale unei
părţi importante a acestora
c. declararea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internaţional, ca fiind stinse,
suspendate sau inadmisibile în justiţie drepturile şi acţiunile tuturor resortisanţilor părţii inamice
sau ale unei părţi importante a acestora.
6.Infracţiuni de război contra operaţiunilor umanitare şi emblemelor:
a. se va reţine atunci când se declanşează un atac împotriva personalului, clădirilor, unităţilor
sanitare sau mijloacelor de transport sanitare, care utilizează semnele distinctive prevăzute de
Convenţiile de la Geneva
b. se va reţine numai în cadrul declanşării unui atac din cadrul unui conflict armat cu sau fără
caracter internaţional
c. se va reţine atunci când, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, se
utilizează fără drept steagul de parlamentare, insignele militare sau uniforma Organizaţiei
Naţiunilor Unite, indiferent dacă se cauzează moartea sau vătămarea corporală a uneia sau mai
multor personane.

7. Infracţiunea de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă constă în:

a. declară sau ordonă că nu va exista îndurare pentru învinşi
b. declanşează un atac împotriva populaţiei civile sau a unor civili care nu participă direct la
ostilităţie de luptă, în scopul de a-i extermina
c. desfăşurarea unui atac prin mijloace militare, în cadrul unui conflict armat cu caracter
internaţional, ştiind că el va cauza mediului înconjurător daune extinse, care ar fi vădit
disproporţionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret.

8. Diferenţa dintre infracţiunea de genocid pe timp de război şi infracţiunea de utilizare de

metode interzise în operaţiunile de luptă constă în:
a. modul în care este comis elementul material
b. scopul propus
c. timpul comiterii faptelor.

9. Fapta de a utiliza o persoană protejată de dispoziţiile dreptului internaţional umanitar (aşa-

zisul scut uman) pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forţe militare să devină ţintă a
operaţiunilor militare ale părţii inamice, atrage răspunderea pnală pentru infracţiunea de:
a. infracţiuni contra umanităţii
b. utilizarea de metode interzise în operaţiunile de luptă
c. infracţiuni de război contra persoanelor.

10. Persecutarea unui grup sau a unei colectivităţi determinate, prin privare de drepturile
fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de
ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcţie de alte criterii
recunoscute ca inadmisibile în dreptul international, constituie infracţiunea de:
a. infracţiuni de război contra persoanelor
b. infracţiuni contra umanităţii
c. genocid sau apartheid.

11. Infracţiunea de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă:

a. este condiţionată de comiterea sa în cadrul unui conflict armat numai cu caracter internaţional
b. este condiţionată de comiterea sa numai în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter
internaţional
c. absoarbe înfracţiunea de crime contra umanităţii.
12. Realizarea şi folosirea de stratageme de luptă în cadrul războiului, constând în acte ce au
drept scop inducerea în eroare a adversarului, de a-l face să comită imprudenţe (folosirea
camuflajelor, a momelilor):
a.reprezintă conţinutul infracţiunii de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă
b. nu reprezintă conţinutul infracţiunii de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă, ci
aceea de utilizare de mijloace interzise în operaţiunile de luptă
c. reprezintă conţinutul infracţiunii de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă, doar
dacă se încalcă reguli de drept internaţional aplicabil în conflictele armate.

13. Infracţiunea de utilizare de mijoace interzise în operaţiunile de luptă:

a. constă, printre altele, în utilizarea de gloanţe dum-dum
b. constă, printre altele, în fapta de a declara sau ordona că nu va exista îndurare pentru învinşi
c. constă, printre altele, în fapta de a înfometa deliberat prizonierii de război.

14. Infracţiunea de utilizare de mijloace interzise în operaţiunile de luptă:

a. constă în fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internaţional
utilizează otravă, arme cu substanţe otrăvitoare, gaze asfixiante, toxice sau asimilate
b.nu constă în utilizarea de mine antipersoană
c. constă în utilizarea de arme care cauzează suferinţe fizice inutile.

15. Efectuarea asupra unei persoane de experienţe cu privire la care ea nu a consimţit în mod
voluntar, expres şi prealabil sau care nu sunt necesare pentru sănătatea acesteia, ori nu sunt
efectuate în interesul său, prelevarea de ţesuturi sau organe de la aceasta în scopul transplantului,
fără consimţământ voluntar, expres şi prealabil al persoanei, supunerea acesteia la metode de
tratament nerecunoscute medical, fără ca acestea să fie necesare pentru sănătatea persoanei şi
fără ca ea să fi consimţit, în mod voluntar, expres şi prealabil:
a. constituie infracţiuni contra umanităţii, chiar dacă fapta nu este săvârşită în cadrul unui atac
generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile
b. poate constitui infracţiunea de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă, dacă fapta
se comite în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional
c. constituie infracţiunea de omor calificat prin cruzimi
d. constituie infracțiuni de razboi contra persoanelor, dar numai dacă fapta se comite în cadrul
unui conflict armat cu sau fără caracter international.