Orașul funcționalist

despărțirea de orașul tradițional

despărțirea radicală: ORAȘUL
critica MM față de orașul tradițional
orașul funcționalist
urbanism liber vs. țesut tradițional
punerea în practică
 LIMBAJ: despărtirea radicală de tradiția clasică
ORAȘ: despărțirea de tradiția urbană

OI. Despărțirea radicală /context:

modernitatea, avangardele artistice,
războiul, revoluțiile
arhitectura modernă și mișcarea modernă
O2. Centre ale MM: avangardele din arhitectură
legătura între concepție și producție
imperativele cotidianului modern
O3. Construcția unui nou limbaj formal:
morfologie, sintaxă,
program estetic și teoretic
coerență și libertate: vederi și realități contradictorii
varietatea MM vs. stilul internațional
O4. Deasupra limbajului:
programul reflexiv privind noua arhitectura
O5. Critica orașului tradițional
O6. Orașul funcționalist - urbanism liber vs. țesut tradițional
O7. Punerea în practică
MUTAȚIILE SECOLULUI AL XIX-LEA
- saltul demografic, dezvoltarea și transformarea orașelor
- revolutia industriala
- gândirea liberală și democrația
- ideologiile naționale
- încrederea în gândirea pozitivistă și în progresul stiintific
- schimbările din artă și din teoria artei

NOI PROBLEME IN FATA ARHITECTILOR

- Dezvoltarea urbana fara precedent induce o noua problematica cantitativa si
calitativa în termeni de circulatie, gestiunea terenurilor, echipamente urbane, locuinte
pentru o patura sociala deprivilegiata etc.
- Nu numai noutatea este coplesitoare, dar si anvergura problemelor, în general,
depaseste cu mult scara la care acestea se pusesera pîna atunci.
- Apar noi tipuri de cladiri – fabrici, gari, hale alimentare, alte tipuri de cladiri
administrative etc. Gasirea formelor adecvate noilor programe urbane, purtătoare ale
unei noi semnificații, devine terenul unor preocupari foarte diversificate.
- La fel si cautarea modalitatilor de folosire expresiva si constructiva a noilor
materiale si tehnologii de constructie (metalul si betonul armat), cautari care trebuie
puse în legatura si cu dezvoltarea stiintelor ingineresti.
- Arhitectura cauta programatic sa exprime spiritul noii epoci.
critica MM față de orașul tradițional

Punctele de vedere ale reprezentantilor Miscarii Moderne legate de oras s-au bazat pe
critica orasului traditional, pe incapacitatea acestuia de a face fata schimbarilor aduse de
sec. XIX si
... au dus la castigarea unei noi responsabilitati sociale alaturi de reabilitarea rolului
arhitectului in societate.
Direcții centrale ale criticii (funcționale și estetice):
Aglomerarea
Locuința de proastă calitate pentru cei mulți
Viteza
Nepotrivirea cu spiritul epocii purtat de avangarde (și noua estetică)
MM vs. “înfrumusețare”/embelissement

În contextul schimbărilor radicale aduse de secolul al XIX-lea, orașul industrial se

dezvoltă foarte mult (sub semnul “înfrumusețării”; v. cursul despre oraș), dar
reprezentanții MM vedeau în primul rând racilele orașului industrial:
- aglomerarea,
- insalubritatea,
- locuințele foarte proaste ale oamenilor săraci (în număr mare),
- inadecvarea la circulația automobilului,
- haosul,
- dezordinea stilistica …
Critica orașului industrial – cealaltă față a „orașului frumos“
critica orașului industrial – cealaltă față a „orașului frumos“
critica orașului industrial – cealaltă față a „orașului frumos“
 critica orașului industrial – cealaltă față a „orașului frumos“
aglomerarea, insalubritatea, locuintele foarte proaste ale oamenilor saraci, inadecvarea
la circulatia automobilului, haosul, dezordinea stilistica …
… nepotrivirea cu epoca moderna
Cum era perceput orașul ?

un oras al inegalitatilor:
aglomerat,
neigienic, pestilential,
haotic, dezordonat,
nepotrivit cu industria,
cu societatea democratica,
cu arta de avangarda,
cu așteptările și speranțele
unei alte/noi generații
Revoltător!

George Grosz, Ameise, 1920 + un interior burghez

George Grosz, Die Großstadt, 1916-1917 / To Oskar Panizza, 1917
George Grosz, Dämmerung, 1922
Critica arhitectului
secolului al XIX-lea

formaliști,
conservatori,
neimplicați,
lipsiți de imaginație,
lipsiți de talent și gust
(din perspectiva artei moderne),
lipsiți de viziune și incapabili să
recunoască semnele schimbării /
modernizării

George Grosz, Grauer Tag, 1921

Limbaj constructia unui nou limbaj formal
Weissenhofsiedlung, 1927

Oraș constructia unei abordari comune ca generalizare a unor

atitudini personale, partiale
Pavillion de l‘Esprit Nouveau, 1925
Immeubles-Villas, 1922
creșterea înălțimii pentru a elibera solul
(scăderea procentului de ocupare a solului
în condițiile creșterii densității)
Immeubles-Villas, 1922
Cartierul “se ridică” pe verticală și eliberează solul (scăderea
procentului de ocupare a solului în condițiile creșterii densității)
Une Ville Contemporaine de 3 millions d‘habitants, Sans lieu, 1922

Ville contemporaine de trois millions d'habitants, Sans lieu, 1922 (Fondation Le Corbusier, http://www.fondationlecorbusier.fr/)
Într-o zi de iulie 1922, Marcel Temporal luând direcția secției urbane ale Salonului de Toamnă, i-a propus lui Le Corbusier să facă ceva pentru
salonul din noiembrie” “Artă urbană e tema, emblema în fier forjat, ușade intrare, fântâna din stradă, tot ce ochii noștri văd din șosea etc. Faceți o
fântână frumoasă sau ceva de genul ăsta!” mi-a spus.
Am făcut altceva: am făcut studiul unui “Oraș contemporan de 3 milioane de locuitori” Un mare stand lung de 27 metri, comportând și o dioramă
de 100 m2. Toate fără un ban; aventura ar fi fost avortată fără intervenția generoasă a lui Francis Jourdain, președintele Salonului de Toamnă.
Prin acest studiu, am pătruns în lumea miraculoasă a certitudinilor iminente. Analiza conduce la dimensiuni, scări noi, iar sinteza la un organism
urban atât de diferit de ceea ce există încât spiritul și-l poate imagina cu greu.
Toate discuțiile imaginabile, pasionate care l-au urmat inflamându-se pe zi ce trece: “Lucrați pentru lună! au spus prietenii. Până acum, niciun
argument tehnic n-a venit să combată eficient propunerile raționale ale acestui proiect.

(Fondation Le Corbusier, http://www.fondationlecorbusier.fr/)

Une Ville Contemporaine de 3 millions d‘habitants, Sans lieu, 1922
Une Ville Contemporaine de 3 millions d‘habitants, Sans lieu, 1922

Scopul proiectului nu era să rezolve problemele existente, ci

“…construind un edificiu teoretic riguros, să ajung să formulez principiile
fundamentale ale urbanismului modern”.

— descongestionarea centrului
— densități mari în condiții bune de igienă și însorire
— creșterea/facilitarea transporturilor: mașina nu jenează pietonul, nici pietonul mașina
— creșterea suprafetei plantate
— segregarea funcțiunilor
— o nouă estetică urbană

Toate acestea conduc (în logica autorului) la identificarea unor zone funcționale
distincte în oraș — cele 4 mari funcțiuni ale orașului — care trebuie să se intersecteze
cât mai puțin, și să nu se jeneze între ele:
— locuire,
— circulație,
— muncă,
— loisir / petrecerea timpului liber.
Une Ville Contemporaine de 3 millions d‘habitants, Sans lieu, 1922
Le Corbusier décrit sa ville grâce aux rubriques suivantes:
Terrain: le terrain plat est le terrain idéal
Population: les urbains, les suburbains et les mixtes (c'est-à-dire ceux qui travaillent dans la cité et vivent à
l'extérieur)
Densité: augmentation de la densité dans le centre de la ville qui est le siège des affaires
Poumon: augmentation des surfaces plantées et diminution du chemin à parcourir: il faut construite le centre
de la cité en hauteur;
Rue: la rue moderne est un organisme neuf, espèce d'usine en longueur, entrepôt aéré de multiples organes
complexes (les canalisations);
Circulation: trois sortes de rues, les unes en dessous des autres:
a) en sous-sol (ou niveau inférieur), les poids lourds
b) au niveau du rez-de-chaussée des immeubles, le système multiple et sensible des rues normales
c) Nord-Sud-Est-Ouest, constituant les deux axes de la ville, les autodromes de traversée pour circulation
rapide à sens unique, sont établis sur de vastes passerelles de béton et sont raccordées par des rampants au
niveau des rues normales; une station de métro est établie au centre de chaque quartier de 16 hectares qui
regroupe une population allant de 6.000 à 50.000 habitants
Gare: il n'y a qu'une gare qui ne peut être qu'au centre de la ville; c'est un édifice avant tout souterrain qui
regroupe
a) sur une plate-forme toiture, un aéroport de 200.000 m².
b) à l'entresol, une grande traversée automobile
c) au rez-de-chaussée, halls et guichets des métros, banlieues, grandes lignes et aviation
d) au 1er sous-sol, métro de pénétration et de grande traversée
e) au 2ème sous-sol, trains de banlieue
f) au 3ème sous-sol: trains de grandes lignes
La cité: 24 gratte-ciel pouvant contenir 10.000 à 50.000 employés chacun, les affaires, les hôtels, etc...
400.000 a 600,000 habitants. Habitations de villes, lotissements à redents fermés: 600.000 habitants. Les
cités-jardins: 2.000.000 d'habitants et davantage.
Une Ville Contemporaine de 3 millions d‘habitants, Sans lieu, 1922
problematizarea proiectarii orasului de pe o pozitie functionala si rationala inseamna
„rezolvarea“ celor patru functiuni, considerate separat. In acest sens, forma orasului
urmeaza si ea functiunea, iar segregarea functionala intervine ca „zonare“, dar si ca
efect al problematizarii distincte a fiecarei functiuni (locuire, munca, circulatie, loisir).

(Fondation Le Corbusier, http://www.fondationlecorbusier.fr/)

Le Corbusier – Ville Radieuse, Sans lieu, 1930
Le Corbusier – Ville Radieuse, Sans lieu, 1930

Un tip de oraș (adaptabil la condițiile locale);

O doctrină de urbanism care să fie propusă opiniei publice și autorităților pentru a
răspunde necesarei reforme urbane.

LC: „Teza este cunoscută : Suprafață construită: 12% din terenul total. Suprafață disponibilă: 88%.
Imobile sur pilotis la parter, al căror efect este de a pune 100% din sol la disponibilitatea pietonilor.
Separare definitivă a automobilului de pieton. Sport la poalele caselor.
Constituirea de noi unități de locuit, pe baza a 2700 de locuitori pe unitate. des nouvelles unités
d'habitation, sur la base de 2700 habitants par unité. Pentru fiecare unitate, un serviciu complet
(circulație verticală mecanică). Instituirea de servicii comune: aprovizionare, creșe, grădinițe, școli
primare, servicii medicale de urgență etc.
... In zonele de locuit, strada nu mai există.
Orașul a devenit un oraș verde. Edificile pentru copii sunt în parcuri. Adolescenții și adulții practică
sportul cotidian chiar la poala locuinței lor. Automobilele trec prin altă parte, acolo unde ele sunt utile la
altceva.
("La Ville Radieuse", 1935, Editions de l'Architecture d'Aujourd'hui.)
Le Corbusier – Urbanismul liber
Zona de locuit — separată de cea dedicată „muncii“, distanțată de circulații importante
Circulație — a pietonilor total separată de a mașinilor
Cartierul — se construiește pe verticală / nu în întindere, se construiește deodată / nu în timp
Locuințele — punctează un mare parc și se pierd într-o mare de vegetație
Spatiul urban — difuz, nedefinit, fără formă precisă, „explodat“
Spațiul orașului (tradițional)?

„la ville radieuse“, „la ville verte“ / schițe pentru orașul Nemours
Urbanisme, Nemours, Algeria, 1933

(Fondation Le Corbusier, http://www.fondationlecorbusier.fr/)

orașul funcționalist ca negare a
Segregarea celor 4 functiuni:
- locuire
- munca
- circulatie
- loisir
Spatiul urban al este inform:
-nu mai e clar delimitat in forme
traditionale
-spațiul urban nu mai are forța să
onoreze “monumentele”
-fiecare functie a orasului capătă
individualiate separată, cu logică
proprie, conectată de celelalte prin
“circulații”
Locuinta devine ”formă”, devine
“monument”, cartierul se ridica pe
verticala
Se compune liber à “urbanismul liber”
orașului tradițional
Functiunile urbane, pline de nuante, se
amesteca sau se delimiteaza organic in
oras si se sustin reciproc.
Spatiul urban este caracterizat de logica
tesutului:
- sistemul ierarhizat alcatuit din
elemente obisnuite – strada, insula –
si elemente extraordinare/speciale –
monumentele si pietele
- spatii urbane bine definite
(strada, piata), decupate in
fondul construit
Locuinta constituie fondul orasului, din
care se decupeaza spatiile neconstruite
percepute ca forma
Se compune după sistemul tradițional
parcelar-stradă-insulă-construit
Orasul functionalist Orasul traditional
Inainte de cel de-al doilea Razboi
Mondial, principiile orasului
functionalist se construiesc prin
proiecte manifest
Le Corbusier – Plan Voisin
Înainte de cel de-al doilea Război Mondial, principiile orașului
funcționalist se construiesc prin proiecte manifest

Ludwig Hilberseimer – Hochstadt, 1924 (orasul inalt/vertical)

Ludwig Hilberseimer – Hochstadt, 1924 (orasul inalt/vertical)
Ludwig Hilberseimer, propunere pentru Friedrichstrasse, Berlin, 1929
Ludwig Hilberseimer, dezvoltare rezidențială mixtă, c. 1930
În paralel cu ideile orașul funcționalist, spațiul construcției tradiționale
(oricum modernizată prin noile materiale și tehnologii) este luat de
construcția industrială (tipizare, prefabricare, industrializare)
Bauhaus – studii si standarde + standardizare locuinte
Înainte de cel de-al doilea Război Mondial, dezvoltări urbane mai ample
sunt rare, târzii și au un caracter experimental.
— JJP. Oud, Kiefhoek, Rotterdam (1930)
Înainte de cel de-al doilea Război Mondial, dezvoltări urbane mai ample
sunt rare și au un caracter experimental
— Ernst May, Siedlung Westhausen, Frankfurt (1929-32)
Înainte de cel de-al doilea Război Mondial, dezvoltări urbane mai ample
sunt rare și au un caracter experimental
— Eugène Beaudouin et Marcel Lods, Cité de la Muette, Drancy (1932-)
orașul funcționalist și urbanismul liber

CIAM Congresele Internationale de Arhitectura Moderna [1928]

1928 La Sarraz (CH) – întâlnire fondatoar a CIAM
1929 Frankfurt am Main – Locuința minimală
1930 Brussels – Dezvoltarea rațională a terenului
1933 Athens – Orașul funcționalist
1937 Paris – Locuire și însănătoșire

Carta de la Atena [1933/1943] se studiaza si se sistematizeaza principalele idei

legate de oras. Acestea vor defini constructia de masa predominanta de dupa cel de al
doilea Razboi Mondial.

Programul prioritar a fost locuinta colectiva, studiată alături de / împreună cu

— tipizarea si industrializarea pe scara larga a constructiilor
— preocuparea pentru igiena, buna însorire si asigurarea spatiilor verzi
— asezarea blocurilor ca volume independente, asezate dupa logica orientarii

Acestea au generat OBIECTUL AUTOSUFICIENT care, la rândul său, a atras după

sine DISPARITIA INSULEI CA FORMA DE AGREGARE A TESUTULUI URBAN.
țesut tradițional vs. urbanism liber (reconstrucții postbelice Berlin)
țesut tradițional vs. urbanism liber (reconstructii postbelice Berlin)
Orașul funcționalist – urbanismul liber
Brasilia Lucio Costa, 1957
Oscar Niemeyer, 1957 – 1960
www.infobrasilia.com.br/pilot_plan.htm
Orașul funcționalist – urbanismul liber
Brasilia
Lucio Costa, 1957
Oscar Niemeyer, 1957 – 1960
Orasul functionalist – urbanismul liber
Brasilia
Lucio Costa, 1957
Oscar Niemeyer, 1957 – 1960
Orasul funcționalist – urbanismul liber
Brasilia, Super Quadras
Orasul funcționalist – mai ales în constructia „marilor ansambluri“
Orasul functionalist – „marile ansambluri“ si imaginea lor unificatoare

Ville contemporaine de trois millions d'habitants, SANS LIEU, 1922

Orasul functionalist – „marile ansambluri“
Marile ansambluri–in Romania/oriunde
Marile ansambluri–in Romania/oriunde
Marile ansambluri – în Romania/oriunde
Această idee radicală a inventării unui alt fel de oraș (un oraș nou)
se sprijină pe convingerea că în acest fel se poate construi o lume mai
bună à despărțirea programatică de logica „orașului tradițional“.
Acest mod de a gândi orașul este tributară noului limbaj arhitectural pentru că se
sprijină (și) pe căutarea unei noi estetici a vieții. Forma “orasului functionalist” este în
relație cu:
— cele cinci puncte ale arhitecturii moderne propuse de Le Corbusier,
— Stilul International, asa cum a fost formulat de H-R Hitchcock si Philip Johnson,
—…

Folosirea la scară largă și în condiții de economie sărăcește noul limbaj,

îl stilizează, îl esențializează și, în final, îl “consumă”.

URBANIMSUL LIBER VA DEVENI CEL MAI UNIFORM ȘI MAI

RÂSPÂNDIT TIP DE URBANISM CUNOSCUT ÎN ISTORIE.
Prin punerea în aplicare a principiilor orașului funcționalist s-a
obținut mult:
– s-a rezolvat problema cantitativă a locuintei de masă, în condiții
calitative – de spațiu, echipare și igiena – net superioare încercărilor
anterioare;
– s-a realizat o rețea modernă de transport;
– s-au consolidat legislația urbană și mijloacele operaționale;
– s-au extins competențele profesionale ale arhitecților în aria
urbanismului;
– într-un sens, chiar s-a construit o lume mai buna,

dar…
dar…

– s-au rupt continuitatea spațială a orașului și relația spațiala tradițională

dintre locuință și oraș;
– s-au perturbat relațiile economice și sociale ale orașului tradițional;
– s-a neglijat pietonul în favoarea mașinii;
– s-a generalizat excesiv, neținându-se cont de caracterul specific al
culturii locale și al locului;
– s-a consolidat o abordare strict cantitativă a problemelor urbane în
defavoarea aspectelor calitative;
– s-a indus o ușurință a demolării, obișnuința de a face tabula rasa...
 dar…
tot ceea ce înseamna orașul tradițional – raporturile de înrudire, de
legătură, din țesutul urban și ierarhiile spațiale tradiționale au cedat în
fata „obiectului autosuficient“ de arhitectură.

“...mașina va aboli strada umană, și chiar pasul uman. Unii vor avea chiar avioane. Singurul lucru pe care
nimeni nu-l va mai avea este locul în care să dăm unii peste alții, să plimbăm câiinii, să ne arătăm unii altora
adică unul din acele sute de lucruri pe care oamenii le fac întâmplător ... fiind neprogramat, Le Corbusier l-a
ocolit ... [iar] oamenii și-au supus libertatea de mișcare omniprezentului arhitect.”
 P
următoarea etapa a istoriei arhitecturii
și urbanismului,
POSTMODERNISMUL,
pornește chiar de la critica orașului
functionalist