1. Ce reprezintă absorbanţa? Dar extincţia?

a) absorbanţa este diferenţa între intensităţile radiaţiilor luminoase incidente şi finale care străbat un
corp, iar extincţia raportul acestor intensităţi;
b) absorbanţa este raportul intensităţilor radiaţiilor luminoase incidente şi finale care străbat un corp,
iar extincţia diferenţa dintre aceste intensităţi;
c) ambele reprezintă logaritmul zecimal al raportului intensităţilor radiaţiilor luminoase
incidente şi finale, care străbat un corp;
d) absorbanţa este logaritmul natural al diferenţei intensităţilor radiaţiilor luminoase iniţiale şi finale
care străbat un corp, iar extincţia logaritmul natural al raportului acestor intensităţi.

2. Ce este absorbţia consumativă a luminii?

a) scăderea intensităţii radiaţiei luminoase care străbate o soluţie concentrată turbulentă;
b) scăderea intensităţii radiaţiei luminoase care străbate un mediu omogen, transparent şi
translucid;
c) scăderea intensităţii radiaţiei luminoase care străbate un mediu heterogen, opac şi translucid;
d) scăderea intensităţii radiaţiei luminoase care străbate un mediu difuz, care reflectă şi refractă
lumina.

3. Ce este deplasarea batocromă?

a) deplasarea maximului de absorbţie în IR spre lungimi de undă mai mici;
b) deplasarea maximului de absorbţie în IR spre lungimi de undă mai mari;
c) deplasarea maximului de absorbţie în UV-VIS spre lungimi de undă mai mari;
d) deplasarea maximului de absorbţie în UV-VIS spre lungimi de undă mai mici.

4. Care sunt domeniile lungimilor de undă, în spectrul de absorbţie?

a) microunde: λ = 10-1 – 10 m; IR: λ = 103 m; UV: λ = 100 – 200 m; VIZ: λ = 300 – 900 m;
b) microunde: λ = 103 nm; IR: λ = 10 cm; UV: λ = 100 – 200 cm; VIZ: λ = 300 – 900 cm;
c) microunde: λ = 10 – 102 cm; IR: λ = 103 - 104 cm; UV: λ = 150 – 400 m; VIZ: λ = 400 – 900 m;
d) microunde: λ = 10-1 – 10 cm; IR: λ = 103 nm; UV: λ = 150 – 400 nm; VIZ: λ = 400 – 800 nm.

5. Cum se manifestă polarizaţia de orientare?

a) molecula nepolară se orientează într-un câmp electric exterior;
b) la molecula polară peste momentul dipol iniţial se suprapune un moment indus de câmpul
electric exterior;
c) la molecula nepolară au loc deplasări de electroni în câmp electric exterior;
d) molecula polară suferă o schimbare a orientării direcţiei de deplasare în câmp electric exterior.

6. Cum se manifestă polarizaţia indusă?

a) molecula polară prezintă doi poli într-un câmp electric exterior;
b) molecula nepolară devine temporar polară într-un câmp electric exterior;
c) molecula polară îşi pierde polaritatea în câmp electric exterior;
d) molecula nepolară îşi măreşte polaritatea în afara câmpului electric exterior.

7. În ce constă chiralitatea unei substanţe?

a) în devierea radiaţiei luminoase, pe o anumită distanţă spre dreapta sau stânga, la trecerea luminii
prin substanţă;
b) în depolarizarea radiaţiei luminoase, spre a oscila în spaţiu, la trecerea printr-o substanţă;
c) în rotirea planului luminii polarizate, spre dreapta sau stânga, la trecerea luminii prin
substanţă;
d) în activitatea optică a substanţei de a concentra radiaţia luminoasă ce străbate o substanţă, spre
dreapta sau stânga.

1
8. În ce constă polarizarea luminii?
a) variaţia vectorului electric al luminii, într-un singur plan;
b) variaţia vectorului magnetic al luminii, într-un singur plan;
c) variaţia undelor luminoase ale luminii, într-un singur plan;
d) variaţia vectorilor electric, magnetic şi ondulator, într-un singur plan.

9. Ce este presiunea termică a lichidelor?

a) presiunea datorată căldurii externe a lichidului;
b) presiunea datorată mişcării libere a moleculelor în interiorul lichidului, determinată de
presiunea internă şi externă;
c) presiunea datorată căldurii latente de vaporizare a lichidului, determinată de dilatarea şi
compresibilitatea lichidului;
d) presiunea datorată tensiunii de vapori şi presiunii interne a lichidului.

10. Ce reprezintă tranziţiile electronice n – π*?

a) trecerea moleculelor saturate de la stare energetică la alta excitată, în urma absorbţiei unei cuante
din domeniul microundelor, cu λ mic;
b) trecerea electronilor de la o stare energetică la alta excitată, după absorbţia unei cuante din
domeniul UV-VIS, cu λ mare;
c) trecerea moleculelor saturate de la stare energetică la alta excitată, în urma absorbţiei unei cuante
din domeniul IR, cu λ mare;
d) trecerea electronilor de la o stare energetică la alta excitată, după absorbţia unei cuante din
domeniul UV-VIS, cu λ mic.

11. Ce este permeabilitatea magnetică?

a) intensitatea liniilor de forţă magnetice într-un corp introdus în câmp magnetic exterior;
b) dispersia liniilor de forţă magnetice într-un corp introdus în câmp magnetic exterior;
c) intensitatea liniilor de forţă magnetice într-un corp introdus în câmp magnetic exterior, raportată la
dispersia acestora;
d) intensitatea câmpului magnetic într-un corp introdus în câmp magnetic exterior, raportat la
intensitatea câmpului exterior.

12. Cum se exprimă şi se evaluează entropia unui sistem?

a) ca măsură a gradului de organizare a sistemului şi se evaluează indirect, funcţie de
interacţia cu exteriorul şi de modificările din interiorul sistemului;
b) ca măsură a tendinţei sistemului de a atinge starea cu energia cea mai mare şi se evaluează în
valoare absolută;
c) ca măsură a raportului între căldură şi temperatura sistemului şi se evaluează indirect, funcţie de
modificările din interiorul sistemului;
d) ca măsură a energiei atinse de sistem şi se evaluează direct, în valoare absolută.

13. Ce este masa magnetică suplimentară apărută la introducerea unui corp în câmp magnetic
exterior?
a) masa modificată a corpului introdus în câmp magnetic exterior, din cauza fluxului magnetic
suplimentar;
b) masa în plus a corpului, din cauza magnetismului câmpului magnetic exterior;
c) masa în minus a corpului, din cauza magnetismului câmpului magnetic exterior;
d) diferenţa de masă în câmpul magnetic exterior raportată la intensitatea câmpului exterior.

2
14. Ce determină apariţia spectrelor de microunde?
a) modificarea energiei de rotaţie, în urma absorbţiei unei cuante de lumină cu lungimi de undă de
ordinul 103 – 104 nm;
b) modificarea energiei electronice, în urma absorbţiei unei cuante de lumină cu lungimi de undă de
ordinul m;
c) modificarea energiei electronice, în urma absorbţiei unei cuante de lumină cu lungimi de undă de
ordinul cm;
d) modificarea energiei de rotaţie, în urma absorbţiei unei cuante de lumină cu lungimi de
undă de ordinul cm.

15. Ce reprezintă tranziţiile electronice π – π*?

a) trecerea electronilor de la o stare energetică la alta excitată, datorată absorbţiei unei cuante din
domeniul microundelor, cu λ mare;
b) trecerea moleculelor nesaturate de la o stare energetică la alta excitată, datorată absorbţiei unei
cuante din domeniul UV-VIS, cu λ mic;
c) trecerea electronilor de la o stare energetică la alta excitată, datorată absorbţiei unei cuante din
domeniul IR, cu λ mare;
d) trecerea electronilor de la o stare energetică la alta excitată, datorată absorbţiei unei cuante
din domeniul UV-VIS, cu λ mare;

16. Ce este deplasarea hipsocromă?

a) deplasarea maximului de absorbţie în IR spre lungimi de undă mai mici;
b) deplasarea maximului de absorbţie în UV-VIS spre lungimi de undă mai mici;
c) deplasarea maximului de absorbţie în UV-VIS spre lungimi de undă mai mari;
d) deplasarea mărimii extincţiei în IR la valori mai mari, la aceeaşi lungime de undă.

17. În ce constă procesul de dizolvare?

a) proces fizic de solvatare a particulelor substanţei dizolvate;
b) proces chimic de legare a particulelor substanţei dizolvate de către moleculele solventului;
c) proces fizico-chimic de disociere a substanţei care se dizolvă şi de solvatare a lor de către
moleculele solventului;
d) proces chimic de reacţie între particulele care sunt disociate şi între acestea şi solvent.

18. Cum se exprimă şi evaluează energia internă a unui sistem?

a) prin variaţia cantităţii de energie a sistemului funcţie de temperatură şi volum şi se
evaluează indirect, ca variaţie;
b) prin variaţia energiei potenţiale a sistemului, funcţie de temperatură şi volum şi se evaluează
direct;
c) prin variaţia energiei libere a sistemului funcţie de temperatură şi volum şi se evaluează indirect,
ca variaţie;
d) prin variaţia lucrului mecanic produs de sistem în evoluţia sa, funcţie de temperatură şi presiune şi
se evaluează direct, în valoare absolută.

19. Ce caracteristici au amestecurile ideale de lichide?

a) componente nepolare, însuşiri chimice asemănătoare, forţe de interacţie între particulele
componente slabe;
b) componente polare, însuşiri fizice asemănătoare, forţe de interacţie între particulele componente
slabe,
c) componente polare, însuşiri chimice diferite, forţe de interacţie între particulele componente
semnificative;
d) componente nepolare, însuşiri chimice diferite, forţe de interacţie între particulele componentelor
semnificative.

3
20. Ce exprimă coeficientul de vâscozitate a unui lichid?
a) tensiunea tangenţială de forfecare între două straturi în mişcare de lichid, cu o viteză unitară, pe o
suprafaţă;
b) forţa de frecare între două straturi de lichid în mişcare, cu o viteză unitară, pe o suprafaţă
unitară;
c) fluiditatea a două straturi succesive de lichid în mişcare, cu o viteză unitară pe o suprafaţă unitară;
d) viteza de curgere diferită a două straturi de lichid succesive, pe o suprafaţă unitară, cu o forţă
unitară.

21. Ce semnificaţie are presiunea internă a unui lichid?

a) presiunea lichidului datorată coloanei de lichid;
b) presiunea lichidului datorată apăsării suprafeţei şi a stratului de lichid până la aceasta;
c) presiunea lichidului datorată forţelor de interacţie dintre molecule;
d) presiunea lichidului datorată tensiunii de apăsare aplicată asupra lichidului de vaporii săi (tensiune
de vapori).

22. O stare de agregare este determinată de:

a) fluiditatea particulelor;
b) interacţiile dintre particule şi agitaţia lor termică;
c) respingerea particulelor şi volumul lor propriu;
d) agitaţia şi fluiditatea particulelor.

23. Cum se exprimă şi evaluează entalpia unui sistem?

a) prin variaţia energiei funcţie de volum şi temperatură şi se evaluează direct;
b) prin variaţia căldurii sistemului funcţie de temperatură şi presiune şi se evaluează indirect,
ca variaţie;
c) prin variaţia energiei interne a sistemului funcţie de temperatură şi presiune şi se evaluează direct;
d) prin variaţia entropiei sistemului funcţie de temperatură şi volum şi se evaluează direct.

24. În ce constau proprietăţile ebulioscopice ale soluţiilor?

a) în creşterea temperaturii de fierbere a soluţiilor diluate de neelectroliţi, faţă de solventul
pur;
b) în creşterea tensiunii de vapori a soluţiilor diluate de neelectroliţi, faţă de solventul pur;
c) în scăderea tensiunii de vapori a soluţiilor diluate de neelectroliţi, faţă de solventul pur;
d) în scăderea temperaturii de fierbere a soluţiilor diluate de electroliţi, faţă de solventul pur.

25. Ce caracteristici au amestecurile neideale de lichide?

a) componente polare, însuşiri chimice diferite, forţe de interacţie între particulele
componentelor semnificative;
b) componente nepolare, însuşiri fizico-chimice identice, forţe de interacţie între particulele
componentelor slabe;
c) componente polare, însuşiri fizice diferite, forţe de interacţie între particulele componentelor nule;
d) componente polare, însuşiri fizice asemănătoare, forţe de interacţie între particulele
componentelor slabe.

26. Cum se exprimă tensiunea de vapori a unui lichid la fierbere?

a) la fierbere, tensiunea de vapori a lichidului este nulă;
b) la fierbere, tensiunea de vapori atinge valoarea maximă a presiunii lichidului;
c) la fierbere, tensiunea de vapori atinge valoarea presiunii interne a lichidului;
d) la fierbere, tensiunea de vapori este egală cu presiunea externă de deasupra lichidului.

4
27. În ce constă reopexia gelurilor?
a) distrugerea gelurilor prin acţiune mecanică şi refacere la repaus;
b) creşterea rezistenţei la deformare cu timp de gelatinizare tixotropă scurt;
c) separarea lichidului reţinut cu concentrarea şi micşorarea volumului gelului;
d) refacerea scheletului gelului fără incluziunea lichidului.

28. Ce determină valoarea conductibilităţii electrice a sistemelor coloidale?

a) valoarea de 10-4 Ω-1cm a conductibilităţii electrice este dată numai de pH-ul sistemului;
b) valoarea de 10-6 Ω-1cm a conductibilităţii electrice este dată numai de adsorbţia ionilor din soluţie;
c) valoarea de 10-6 Ω-1cm a conductibilităţii electrice este dată atât de pH şi de adsorbţia unor
ioni sau molecule polare, cât şi de disocierea produsă pe suprafaţa particulei dispersate;
d) valoarea de 10-1 Ω-1cm a conductibilităţii electrice este dată de ionii determinanţi de potenţial,
contraionii şi pH-ul mediului.

29. Ce reprezintă fugacitatea amestecurilor de lichide?

a) tensiunea de vapori a amestecurilor ideale, corectată pentru abateri datorate concentraţiei;
b) tensiunea de vapori a amestecurilor ideale, corectată pentru abateri datorate temperaturii,
c) tensiunea de vapori a amestecurilor neideale, corectată pentru abateri datorate concentraţiei şi
temperaturii;
d) tensiunea de vapori a amestecurilor neideale, corectată pentru neidealitate.

30. Ce caracteristică de bază au soluţiile diluate de neelectroliţi?

a) interacţii puternice între moleculele substanţei dizolvate şi între acestea şi solvent;
b) interacţii slabe între ionii substanţei dizolvate şi solvent;
c) interacţii slabe între moleculele substanţei dizolvate şi între acestea şi solvent;
d) interacţii puternice între ionii substanţei dizolvate şi solvent.

31. Cum se defineşte difuziunea unui gaz?

a) transport de masă a moleculelor de gaz, datorat agitaţiei termice moleculare;
b) variaţia concentraţiei de gaz în timp;
c) deplasarea moleculelor de gaz în spaţiu, ca urmare a presiunii interne a lor;
d) transportul moleculelor de gaz, în urma aplicării unei presiuni externe asupra gazului.

32. Cum apare şi în ce constă turbiditatea sistemelor coloidale?

a) ca efect al polarizării luminii, prin rotirea planului luminii polarizate;
b) ca efect al reflexiei radiaţiilor luminoase, prin interferenţa luminii;
c) ca efect al refracţiei radiaţiilor luminii, prin difracţia acesteia;
d) ca efect al razelor difuzate, prin difracţia şi interferenţa luminii.

33. Care este structura intimă a unui coloid liofil macromolecular?

a) micelă coloidală formată dintr-un nucleu (coagul ce conţine macromolecule precipitate) care
adsoarbe pe suprafaţa sa ioni pozitivi şi negativi sau dipoli;
b) o unitate structurală de bază formată dintr-o macromoleculă (sau polimer) de formă
variabilă şi flexibilă, formată din segmente articulate între ele; acestea formează gheme de
formă sferică sau fibroasă, cu legături de hidrogen între ele;
c) un nucleu macromolecular format din gheme, care adsoarbe din stratul difuz particule încărcate
electric, formând un complex prin atracţii electrostatice;
d) macromolecule legate între ele prin grupe liofobe şi liofile, care formează la suprafaţă o structură
tridimensională.

5
34. În ce constă adsorbţia heterogenă nepolară cu mecanism fizic?
a) prin formarea de combinaţii între adsorbit şi adsorbant pe baza unor forţe de interacţie nepolar-
nepolar;
b) prin reţinerea moleculelor adsorbite în capilarele adsorbantului pe baza forţelor de
interacţie van der Waals;
c) prin reţinerea moleculelor adsorbite pe suprafaţa adsorbantului pe baza forţelor de atracţie
electrostatice;
d) prin reţinerea moleculelor adsorbite pe suprafaţa unor adsorbanţi cu acelaşi tip de reţea cristalină.

35. Ce dependenţă este între concentraţia şi vâscozitatea sistemului coloidal liofob sau liofil?
a) creşte η, cu creşterea concentraţiei, mai pronunţat la sistemele liofile;
b) creşte η, în funcţie de sistem liofob sau liofil şi de temperatură;
c) creşte η, la unele sisteme liofobe cu creşterea concentraţiei;
d) creşte η, la ambele sisteme, dar numai la creşterea temperaturii.

36. Ce este capacitatea de retenţie?

a) cantitatea de substanţă adsorbită de o unitate de adsorbant;
b) cantitatea de substanţă adsorbită ireversibil de o unitate de adsorbant;
c) cantitatea maximă de substanţă adsorbită de o unitate de adsorbant;
d) cantitatea de substanţă adsorbită şi desorbită ireversibil de o unitate de adsorbant.

37. Ce este capacitatea de adsorbţie?

a) cantitatea de substanţă adsorbită de un gram de adsorbant;
b) cantitatea de substanţă adsorbită şi desorbită de către un adsorbant;
c) cantitatea maximă de substanţă adsorbită de o unitate de adsorbant;
d) cantitatea de substanţă adsorbită şi desorbită ireversibil de către un adsorbant;

38. Ce este activitatea capilară?

a) tensiunea superficială a unei capilare;
b) variaţia tensiunii superficiale în raport cu diametrul capilarei;
c) variaţia concentraţiei în raport cu timpul;
d) variaţia tensiunii superficiale în raport cu concentraţia.

39. Care este condiţia de udare totală a suprafeţelor solide?

a) cosinusul unghiului de racord cuprins între 1 şi -1 (unghiul de racord între 0 şi 180°);
b) cosinusul unghiului de racord cuprins între 1 şi 0 (unghiul de racord între 0 şi 90°);
c) cosinusul unghiului de racord cuprins între 0 şi -1 (unghiul de racord între 90° şi 180°);
d) cosinusul unghiului de racord între 0 şi 360°.

40. Ce structură internă are un coloid micelar de asociaţie?

a) moleculă dipolară, cu forţe de atracţie electrostatice între poli;
b) particule nepolar-polar, care se adsorb pe nucleu şi interacţionează între ele prin forţe fizice;
c) particule amfifile, cu o parte liofilă şi una liofobă, prin atracţia părţilor lipofile se formează
asociaţii sferice;
d) molecule asociate între ele prin legături de hidrogen.

6
41. Ce reprezintă punctul izoelectric al unui sistem coloidal?
a) valoarea potenţialului electrocinetic la care sistemul coloidal coagulează, cu o mobilitate
electroforetică nulă;
b) concentraţia de ioni de electrolit la care se produce coagularea sistemului, cu sarcina individuală a
particulei nulă;
c) valoarea pH-ului la care mobilitatea electroforetică şi potenţialul electrocinetic se anulează,
iar sarcina individuală a particulei este diferită de zero, şi începe procesul de coagulare;
d) valoarea de pH sau concentraţia de ioni de electrolit la care coagularea este maximă, la un
potenţial.

42. Care este structura intimă a unui coloid liofil de asociaţie?

a) nucleu, pe care sunt adsorbiţi ionii din soluţie, în vecinătatea lor contraionii şi apoi ionii din stratul
difuz;
b) moleculele coloidului sunt formate din segmente articulate între ele, care formează gheme de
formă sferică sau fibroase legate prin legături de hidrogen;
c) molecula amfifilă (cu parte liofilă şi parte liofobă) prin atracţia părţilor liofobe se formează
asociaţii de formă sferică;
d) micela coloidală formată din nucleu, apoi moleculele dipolare adsorbite pe suprafaţa acestuia şi
ioni în stratul difuz.

43. Adsorbţia heterogenă nepolară prin mecanismul chemosorbţiei se realizează prin:

a) adsorbţia la suprafaţa adsorbantului în ordinea de tărie ionică a seriilor liotrope;
b) adsorbţia la suprafaţa adsorbantului în centrii activi, cu transfer electronic şi formarea unor
combinaţii chimice superficiale cu orientare tridimensională;
c) schimb ionic între ionii ancoră de la suprafaţa adsorbantului şi ionii captură ai substanţei
adsorbite, în puncte din centrii activi;
d) adsorbţia pe site moleculare cu forţe de interacţie electrostatice şi formarea unor soluţii
interstiţiale solide cu orientare tridimensională.

44. Ce diferenţă este între liogeluri şi xerogeluri?

a) liogelurile au formă sferică şi permit apariţia biosferelor, iar xerogelurile au formă lamelară şi
biosfera nu se poate forma;
b) liogelurile nu se umectează, iar xerogelurile se umectează;
c) liogelurile permit adsorbţii la suprafaţa lor, xerogelurile nu permit astfel de fenomene;
d) liogelurile au pereţii scheletului liofil, iar xerogelurile, liofob.

45. Ce este un sistem coloidal micelar de asociaţie liofil?

a) un sistem molecular micelar la care particulele se udă;
b) un sistem micelar între particulele căruia, şi între acestea şi mediul dispergent, forţele de
interacţie de natură fizică sunt puternice;
c) un sistem micelar cu particule asociate prin legături chimice;
d) un sistem micelar cu particule asociate şi forţe de interacţie electrostatice.

46. Ce este o dispersie coloidală liofobă?

a) un sistem molecular la care particulele nu se udă;
b) un sistem dispers între componentele căruia, forţele de interacţie sunt slabe, de natură
fizică;
c) un sistem molecular între componentele căruia, forţele de interacţie sunt puternice;
d) un sistem dispers, la care particulele se resping din cauze chimice.

7
47. Ce sunt tactoizii?
a) sisteme coloidale cristaline, cu particulele în formă de sferă, legate între ele;
b) sisteme coloidale cu particule în formă neregulate, cristalizate în formă de romburi;
c) sisteme coloidale cu particule în formă de bastonaş, agregate paralel cu axa lor
longitudinală;
d) sisteme coloidale cu particule în formă cubică, agregate într-un depozit.

48. Care este mecanismul de acţiune specific emulgatorilor hidrocoloizi?

a) formarea la interfaţă a unui film multimolecular, care creşte vâscozitatea sistemului, fără o
scădere semnificativă a tensiunii superficiale;
b) formarea la interfaţă a unui film macromolecular, care nu modifică vâscozitatea, dar reduce
semnificativ tensiunea superficială;
c) formarea la interfaţă a unui film macromolecular, care scade semnificativ tensiunea superficială şi
vâscozitatea sistemului;
d) formarea la interfaţă a unui film ce conţine ioni, care se resping între ei şi împiedică unirea
picăturilor.

49. Cum se realizează procesul de emulsionare?

a) prin amestecarea lichidelor componente la cald, şi apoi răcirea;
b) prin dispersarea unui lichid în alt lichid, cu mijloace adecvate pentru reducerea tensiunii
interfaciale;
c) prin fărâmiţarea picăturilor de lichid, pentru a mări tensiunea interfacială;
d) prin dispersarea lichidelor la rece, cu mijloace adecvate şi apoi încălzirea emulsiei, pentru a
modifica vâscozitatea lor şi tensiunea interfacială.

50. Ce este electroosmoza?

a) transportul ionilor mediului dispergent spre electrozi, sub acţiunea unui curent electric exterior, cu
apariţia unei presiuni;
b) transportul mediului dispergent prin pereţii unei membrane semipermeabile sub acţiunea
curentului electric exterior, cu producerea unei difuziuni selective şi apariţia unei presiuni la
exterior;
c) transportul particulelor coloidale la electrozi, sub acţiunea unui curent exterior, cu producerea
fenomenului de osmoză şi modificarea conductibilităţii sistemului;
d) transportul mediului dispergent şi al coloizilor printr-o membrană semipermeabilă, cu producerea
unei presiuni şi modificarea vâscozităţii sistemului.

51. Mecanismul general de acţiune al emulgatorilor în obţinerea emulsiilor constă în:

a) formarea unui dublu strat electric la interfaţa fazelor;
b) formarea unei pelicule micelare, prin legături fizice la interfaţa fazelor;
c) formarea unui strat monomolecular, cu micşorarea suprafeţei picăturii;
d) adsorbţia la interfaţa fazelor şi formarea unei pelicule protectoare.

52. În ce constau fluctuaţiile sistemelor coloidale?

a) în trecerea sistemului de la o stare de echilibru metastabil la o stare de echilibru în mod spontan;
b) în trecerea ireversibilă a sistemului de la dezechilibru la echilibru;
c) în trecerea sistemului de la o stare de echilibru metastabil la o stare de echilibru şi invers, în mod
forţat;
d) în trecerea reversibilă a sistemului de la starea de echilibru la o stare de dezechilibru sau de
echilibru metastabil.

8
53. În ce constă adsorbţia heterogenă polară cu schimb ionic?
a) în reacţii orientate punctual între ionii ancoră ai adsorbantului şi ionii captură ai substanţei
adsorbite, în puncte de pe centrul activ al adsorbantului;
b) în reacţii orientate în spaţiu tridimensional între ionii ancoră de pe suprafaţa adsorbantului şi ionii
captură ai substanţei adsorbite, cu formarea unor combinaţii ionice;
c) în reacţii orientate punctual între ionii ancoră ai substanţei adsorbite şi ionii captură ai
adsorbantului, în puncte de pe centrul activ al substanţei adsorbite;
d) în reacţii de dublu schimb, care se produc între ionii ancoră şi ionii captură şi sunt orientate
tridimensional sau punctual, fie pe suprafaţa adsorbantului, fie pe suprafaţa substanţei adsorbite.

54. În ce constă coalescenţa emulsiilor şi la ce tipuri de emulsii se întâlneşte?

a) unirea particulelor fazei interne, numai la emulsiile de ordinul II;
b) unirea particulelor fazei externe, la toate tipurile;
c) unirea particulelor fazei interne, la toate tipurile;
d) unirea particulelor fazei interne, numai la emulsiile de ordinul I.

55. Ce este electroforeza?

a) transportul ionilor în raport cu mediul dispergent sub acţiunea unui curent electric exterior, fără
deplasarea dublului strat electric;
b) transportul particulelor coloidale în raport cu mediul dispergent spre electrozi, sub acţiunea
unui curent electric, cu orientarea particulelor şi deplasarea dublului strat electric;
c) transportul particulelor coloidale spre electrozi fără orientarea particulelor şi fără deplasarea
dublului strat electric;
d) transportul particulelor coloidale şi a mediului dispergent printr-o membrană semipermeabilă, cu
orientarea particulelor, dar fără orientarea mediului dispergent.

56. Ce diferenţă este între ecremare şi dezemulsionare?

a) în ambele cazuri se obţin două emulsii diluate, în urma agitării, deci nu este diferenţă;
b) la ecremare se obţine o emulsie concentrată şi una diluată, la dezemulsionare două emulsii diluate;
c) ecremarea se realizează prin agitare energică la rece, dezemulsionarea la cald;
d) ecremarea este reversibilă, iar dezemulsionarea ireversibilă.

57. În ce constă îmbibarea gelurilor?

a) în lichefierea spontană sub acţiunea unei forţe mecanice, cu adaos suplimentar de lichid, la rece;
b) în lichefierea spontană sub acţiunea unei forţe mecanice, cu adaos suplimentar de lichid, la calc;
c) în absorbţia spontană a lichidelor, care duce la modificarea scheletului gelului, cu creşterea
în greutate şi volum;
d) în adsorbţia spontană a lichidului, la cald, care duce la difuzarea ulterioară a acestuia în gel.

58. Care este mecanismul de acţiune specific emulgatorilor solizi fin divizaţi?
a) formarea unui film multimolecular, care măreşte vâscozitatea sistemului;
b) formarea unui film monomolecular, care micşorează tensiunea superficială;
c) formarea unei pelicule rezistente în jurul fiecărei picături, care împiedică contopirea
picăturilor;
d) formarea unui strat de adsorbţie la suprafaţa picăturii, care favorizează adsorbţia ionilor din
sistem.

59. Cauza asocierii substanţelor coloidale liofile micelare constă în:

a) structura amfifilă, care duce la unirea părţilor hidrofobe între ele şi adunării grupelor
hidrofile;
b) structura macromoleculară, care duce la atracţii dipol-dipol între componentele moleculare;
c) structura ionilor, care duce la interacţii ionice între ionii din moleculă;
d) structura moleculară, care duce la unirea părţilor nepolare între ele (nepolar - nepolar).

9
60. Care este structura unui gel?
a) scheletul gelului format din lamele şi ochiurile gelului umplute cu soluţia gelului;
b) scheletul gelului, solid şi ochiurile gelului, umplute cu lichid;
c) scheletul gelului, format din fibre şi ochiurile gelului, umplut cu o soluţie corpusculară;
d) scheletul gelului, cu structură tridimensională fibroasă şi lamelară şi ochiurile gelului, umplute cu
lichid.

61. În ce constă tixotropia gelurilor?

a) absorbţia spontană a lichidelor moleculare, cu creşterea volumului şi greutăţii;
b) creşterea rezistenţei la deformare cu timp de gelatinizare tixotropă scurtă;
c) distrugerea gelului prin acţiune mecanică şi refacere la repaus;
d) mărirea volumului gelului.

62. Factorul de întârziere (retenţie) reprezintă:

a) raportul între viteza de migrare a componentei şi viteza liniară a fazei mobile;
b) raportul între viteza de migrare a fazei mobile şi viteza de înaintare a fazei staţionare;
c) raportul între timpul total de trecere prin coloană a fazei mobile şi timpul de adsorbţie pe faza
staţionară;
d) raportul între timpul de reţinere în faza fixă şi timpul în faza lichidă.

63. Care este mecanismul de acţiune specific emulgatorilor agenţi tensioactivi?

a) formarea unui strat insolubil, care micşorează suprafaţa picăturilor;
b) formarea unui film multimolecular, care măreşte vâscozitatea sistemului;
c) formarea unui film monomolecular rigid, dar şi parţial elastic, care scade puternic tensiunea
superficială;
d) formarea unui strat de adsorbţie la suprafaţa picăturii, care favorizează adsorbţia ionilor din
sistem.

64. În ce constă sinereza gelurilor?

a) absorbţia spontană a lichidelor moleculare, cu creşterea volumului şi greutăţii;
b) separarea lichidului reţinut cu concentrarea şi micşorarea volumului gelului, care se
depune;
c) distrugerea gelului prin acţiune mecanică şi refacere la repaus;
d) mărirea volumului gelului.

10