Cum să vorbim cu copiilor dacă vrem să ne asculte și cum să-i

ascultăm pentru ca ei să ne vorbească

Definirea conceptului “comunicare

• “Comunicarea este trimiterea şi primirea mesajului de la o
persoană la alta”.
Ston Decoven
• “Comunicarea este procesul împă rtă şirii cu o altă persoană
sau cu alte persoane a cunoştinţelor, intereselor, atitudinilor,
opiniilor, sentimentelor şi ideilor”.
Larry A. Samvar, Jack Milts
3 STILURI DE COMUNICARE
• Stilul pasiv („laissez-faire“, permisiv): evită confruntă rile,
conflictele, îşi doreşte ca toată lumea să fie mulţumită , fă ră a
ţine însă cont de drepturile sau dorinţele sale personale.
• O astfel de persoană nu face cereri, nu solicită ceva anume, nu
se implică în cîştigarea unor drepturi personale sau în
apă rarea unor opinii.
• Această persoană se simte ră nită , frustrată , iritată , fă ră însă a
încerca să -şi exprime nemulţumirile faţă de ceilalţi.
• Lasă întreaga libertate de decizie şi acţiune pe seama altora;
• Se remarcă prin „roluri“ pasive, prin diferenţă ori
minimalizarea fenomenelor semnificative în procesul de
activitate;
• Stilul pasiv evită problema, ignoră drepturile proprii, lasă pe
ceilalţi să aleagă în locul să u, vede drepturile celorlalţi ca fiind
mai importante.
• Stilul agresiv (autoritaritarist): blamează şi îi acuză pe ceilalţi,
încalcă regulile impuse de autorită ţi (pă rinţi, profesori, poliţie)
este insensibil la sentimentele celorlalţi, nu-şi respectă colegii,
consideră că au întotdeauna dreptate, rezolvă problemele prin
violenţă , consideră că cei din jurul să u sunt adesea nedrepţi cu
el, este sarcastic şi utilizează adesea critica în comunicare, este
ostil şi furios;
• Se menţine la o anumită distanţă de grup;
• Generează tensiuni, agresivitate, stres;
• Stilul agresiv atacă problema, îşi susţine drepturile fă ră a ţine
cont de drepturile celorlalţi, aleg activitatea lor şi pe a
celorlalţi, consideră că drepturile lor sunt mai importante
decâ t ale celorlalţi.
• Stilul asertiv (democratic): exprimă emoţiile şi convingerile
fă ră a afecta şi ataca drepturile celorlalţi, comunică direct,
deschis şi onest cîştigînd respectul prietenilor şi colegilor, are
capacitatea de a iniţia, menţine şi încheia o conversaţie în mod
plă cut, exprimă emoţiile negative fă ră a se simţi stînjenit sau a-
l ataca pe celă lalt, are abilitatea de a solicita sau a refuza cereri,
îşi exprimă emoţiile pozitive, face şi acceptă complimente,
spune „NU” fă ră să se simtă vinovat sau jenat, face faţă
presiunii grupului şi îşi exprimă deschis opiniile personale, îşi
recunoaşte responsabilită ţile faţă de ceilalţi;
• Conducă torul asertiv prezintă criteriile comune de
apreciere, de lăudare, de criticare pe care le respectă în
comun cu colegii;
• El se comportă, într-un fel, ca un membru al grupului;
 • Stilul asertiv discută problema, îşi susţine drepturile, au
încredere în ei, recunosc şi drepturile lor şi ale celorlalţi.
Cum să vorbim astfel încât copiii să asculte şi cum să ascultăm
astfel încât copiii să vorbească
 Faceţi faţă sentimentelor negative ale copilului frustrare,
dezamă gire, furie etc.: „Poate fi descurajant atunci câ nd
rezolvarea temelor pentru acasă durează mai mult decâ t te
aștepţi."
 Exprimaţi-vă furia fă ră a ră ni: „Nu-mi place să fiu tras de
mâ necă ."
 Stabiliţi limite clare fă ră a vă pierde bună voinţa: „Vă d câ t de
supă rat eşti pe fratele tă u. Spune-i ce doreşti folosind
cuvintele, nu pumnii."
 Folosiţi alternative la pedeapsă : „Ion, nu mai alerga. Uite ce
variante ai: Poţi merge frumos sau poţi sta în că rucior. Tu
alegi."
 Rezolvaţi cu uşurinţă conflicte de familie: „Mă gâ ndesc că
probabil nu-ţi este uşor să pleci de lâ ngă prietenii tă i atunci
câ nd vă distraţi. Pe de altă parte, mă îngrijorez atunci câ nd
întâ rzii. Haide să ne gâ ndim împreună şi să vedem dacă putem
veni cu nişte idei care ar fi bune pentru amâ ndoi."
 Folosiţi alternative la „Nu": „Servim cina în cinci minute. Ai
timp să mergi la Suzie să te joci?"
Cum să-i ajutăm pe copii să se descurce cu propriile
sentimente
• IN LOC SA ….
 negi sentimentele copilului
(astfel se simte descurajat)
  critici si sa dai sfaturi
(astfel el nu își va asuma
responsabilitatea faptei)
 Cauți argumente și explicații
 ignori sentimentele copilului
• MAI BINE ……..
 Identifica și tradu sentimentele negative in cuvinte (astfel se
simte încurajat să își dea silința)
 Accepta cuvintele prin “mormaieli” (Oh, A) sau prin gestica
(incuviintari din cap)
 Accepta si reflecta asupra problemei sale
 Oferă prin fantezie ceea ce nu poți accepta in realitate
 Accepta-i sentimentele, chiar si atunci cand asisti la unele
reactii inacceptabile din partea copilului
• Cum de ti-ai pierdut cheia ? Ti-am spus de atatea ori ca
buzunarul tau e prea mic. Sa vezi ce-ti sa spune mama ta, iar va
trebui sa plece de la serviciu din cauza ta. Ei, lasă , nu e un capă t
de tara. Dar, data viitoare sa fii mai atent.
• comenzi soldă țești :
Ascute-ti creionul ! Arunca guma ! Scoate-ti caietele !
• comenzi negative:
Nu mai lovi ! Nu fi grosolan ! Nu alerga !
MAI BINE
• Ce-ai zice sa … ?
• Crezi ca ar fi de folos daca …. ?
 • Ți se pare logic sa …..?
Chiar și atunci când cere un sfat, copilul nu îl aude, ba chiar i se
poate părea :
irelevant (“Și ce legătură are cu mine ?”);
inoportun (“Nu-mi spune mie ce sa fac !”);
denigrator (“Chiar mă crezi așa de …”)
Întrebă rile :
Cine a făcut asta ?
De ce ai făcut asta ?
declanșează o alarma în sufletul copilului :
 Daca minte și scapă neprins, va simți ușurare (pe termen scurt)
și vinovă ție (pe termen lung)
 Daca spune adevă rul, știe că va fi certat și pedepsit.
Soluții de rezolvare a problemelor de conflict
Pasul I. – Discutăm despre sentimentele și nevoile copilului.
Pasul II. – Discutați despre sentimentele și nevoile Dvs.
Pasul III. – Ne străduim să găsim împreună o soluție
acceptabilă pentru ambele părți.
Pasul IV. – Trecem pe hârtie toate ideile – fără a le cântări.
Pasul V. - Stabilim sugestiile care ne convin, cele care nu
ne convin și cele care avem de gând să le
punem în aplicare.
Nu vă precipitaţi în această etapă. Adoptaţi următoarea atitu-
dine: „Chiar încerc să-mi dau seama ce sentimente te încearcă
vizavi de toate aceste lucruri." Doar atunci când copilul simte
că este ascultat şi înţeles, va fi capabil să ţină cont de
sentimentele dumneavoastră.
II. „Iată ce simt eu în legătură cu asta."
La această etapă, fiţi concis şi explicit.
Este dificil pentru un copil să-şi asculte părintele care turuie şi
turuie despre grijile, supărările şi resentimentele sale.

Realizat:Moroșanu Nelea