Metoda grafică de rezolvare a problemelor de

programare liniară

Absolvent: Doroftei Gabriel

Coordonator: Prof. Univ. Dr. Habil Boloș Marcel Ioan

Oradea, 2022

1
 Rezolvarea problemelor de programare liniară prin metoda grafică

Metodele grafice de rezolvare a problemelor de programare liniară sunt aplicabile numai

pentru modelele de programare liniară cu două variabile. În general, soluţia grafică a unui sistem
liniar de inecuaţii cu două necunoscute (variabile) este un domeniu de valori (un semiplan)
denumit domeniu (sau regiune) admisibil(ă) sau acceptabil(ă). Este importantă deoarece se
definesc (si vizualizează) tipurile de soluții: soluții admisibile (SA), soluții admisibile de baza
(SAB), solutia optimă (SO), daca exista. Se precizează si cazurile în care: solutia optimă este
unică, exista mai multe soluții optime, nu există soluție optimă ori nu există un optim finit.
a) Pașii parcurși în rezolvarea grafică:
1. Condiții de nenegativitate: x₁>;0 , x₂ >0
2. Condițiile de nenegativitate sunt satisfacute în cadranul I.
3. Pentru a satisface restrictiile procedăm asfel: la fiecare restricție se ataseaza:
-O ecuație, ce reprezintă o dreapta;
-O inecuație stricta ce reprezinta un semiplan;
-Se alege semiplanul corespunzator;
-Deoarece toate restrictiile trebuie să fie satisfacute, intersectează toate ariile.
4. Se obține astfel aria admisibilă. Coordonatele tuturor punctelor acestei arii
verifică toate restrictiile si conditiile de nenegativitate.
5. Multimea soluțiilor admisibile (SA) este multimea coordonatelor (x₁, x₂)
ale tuturor punctelor care satisfac toate restrictiile si conditiile de nenegativitate.
Punctele se afla în aria admisibilă si pe conturul ei.
6. Aria admisibilă este reprezentată hasurat. Aria admisibilă are o infinitate
de puncte, deci multimea soluțiilor admisibile este în acest caz infinită.
7. În aceasta multime trebuie sa alegem acel punct ale cărui coordonate
confera functiei obiectiv valoare cea mai mare. Acel punct va reprezenta solutia
optimă. Este clar că trebuie sa restrângem multimea de puncte în care sa cautam

2
solutia optimă, astfel ca aceasta multime sa fie finita. Aria admisibilă este o multime
convexa.
8. Se cercetează numai vârfurile acestei mulțimi. Coordonatele vârfurilor
poligonului convex, care înconjoară aria admisibilă constituie multimea (x₁, x₂ ) a
soluțiilor admisibile de bază. Solutia optimă se află în unul din vârfurile poligonului.
9. Pentru determinarea solutiei optime se poate proceda în doua moduri:

Metoda 1
Se calculează coordonatele vârfurilor si apoi se află valoarea funcției obiectiv în fiecare
vârf. Soluția optimă este punctul care confera functiei obiectiv valoarea optimă.
Metoda a 2-a
Se caută valoarea maximă a funcției obiectiv, care este tot liniară, deci acesteia i se poate
atașa o dreaptă d. Apoi se deplaseza d, paralel cu ea însași, pâna la aria admisibilă si se alege
punctul în care ordonata la origine, este cea mai mare. Punctul ales este un varf al poligonului si
reprezintă valoarea de maxim.

3
 Studiu de caz
O patiserie face două tipuri de tarte , T1 și T2 , pentru care se utilizează trei ingrediente: A , B și
C. Dispune de 150 kg de ingredient A , 90 kg B și de 150 kg de C. Pentru a face tarta T1, se
amestecă 1 kg de A , 1 kg de B și de 2 kg de C, în timp ce pentru a face tarta T2 , este nevoie de 5
kg de A, 2 kg de B și 1 kg de C.
a) În cazul în care tarta T1 se vinde la 10 lei, iar T2 la 23 lei, ce cantități ar trebui fabricate de
fiecare tip , pentru a maximiza veniturile?
b ) Dacă prețul unei tarte de tipul T1 este de 15 lei, care ar fi prețul unei tarte de tipul T2 în cazul
în care o soluție optimă este de a face 60 de tarte de tipul T1 și 15 de tipul T2?
R: Numim x numărul de tarte T1,și y numărul de tarte de tip T2.
Restricțiile problemei sunt:

a) Funcția care ne arată venitul este trebuie să o maximizăm

Reprezentăm grafic restricțiile și obținem regiunea admisibila.

4
Valoarea maximă este atinsă la punctul de intersecție al drepelor:
Punctul de coordonate (50,20)
De aceea, trebuie să fie de tip 50 prăjituri T1 și 20 de tipul T2 pentru a obține venitul maxim.

b) Dacă numim p prețul tartei de tipul T2, venitul ar fi dat de funcția

Funcția atinge maximul în punctul , care nu este vârf al regiunii admise. Asta se
datorează faptului că există o infinite de soluții, iar dreptele vor fi paralele deci au pențile
Astfel, prețul unei tarte T2 este de 30 €.