CAPITOLUL II

Miocarditele sunt un grup de afecţiuni ale miocardului de origine infecţiosă, autoimună sau
idiopatică cu antrenarea în procesul infecţios a miocitelor, ţesutului interstiţial, elementelor
vasculare şi pericardului. Este numită Cardiomiopatie inflamatorie” conform clasificării OMS
I.Miocarditele pot fi acute sau cronice
Cele mai frecvente simptome nespecifice sunt: astenia (82%), dispnee de
efort(81%),aritmii(55%),palpitaţii(49%),durere toracică. Semnele obiective sunt cele care
determină stabilirea diagnosticului: tahicardie, bradicardie inexplicabilă, hipotensiune arterială,
puls de amplitudine mică, zgomotul I este estompat, galop protodiastolic, suflu sistolic.
Procesul miocardic cuprinde mai multe etape, fiind inițiat în majoritatea cazurilor de agentul
agresor infecțios. Acesta are un efect citopatic direct, adică acționează pe celula miocardică(se
numește miocit) si o necrozează( o distruge)
Ulterior, organismul încearcă sa se apare și apare o reacție inflamatorie postagrevistă, care poate
persista luni de zile după ce acțiunea agentului agresor a încetat.
Etiopatogenia
Din punct de vedere etiologic, miocarditele pot fi infecțioase si neinfecțioase.
Miocarditele infecțioase-sunt majoritare
-virale-principalele tipuri de virusuri implicate sunt: virusuri Coxsackie B (30% dintre
miocarditele acute din Romînia), virusul hepatitei B si C, virusuri ECHO,virus gripal , virus
citomegalic, virus Epstein-Barr, HIV, rujeola, rubeola, varicela.
-bacteriene poststreptococice(reumatism articular acut