Paradoxul „Gender”

Egalitatea în drepturi între bărbați și femei e un subiect important de mai

mult de 100 de ani. La aceasta trebuie deosebite egalitatea de șanse și
egalitatea de rezultat. Egalitatea de șanse înseamnă că fiecărui om îi este
garantată posibilitatea să-și promoveze talentele. Asta ar putea însemna nu
doar un câștig sufletesc pentru individ, dar poate îmbogăți și societatea în care
își desfășoară activitatea. Deci, în general conform gândirii vestice, egalitatea
de șanse nu poate fi criticată.
Egalitatea de rezultat însă înseamnă altceva. Din anii 60 încoace,
construcționiștii sociali au încercat să depisteze căile prin care se construiesc
fenomenele sociale. De aici au conchis faptul că e just ca fiecare instituție să
reflecte structurile sociale. Conform acestei idei utopice trebuie ca fiecare
organizație la fiecare nivel de autoritate să reprezinte fiecare tip de persoană
direct proporțional cu prevalența lor din respectiva societate. Dacă nu e
respectată, situația poate fi numită un caz de discriminare sistemică.
Un motiv de ce e imposibil să introduci o politică de cote e faptul că
există nenumărate moduri prin care să categorisești oamenii: culoarea pielii,
sex, rasă, vârstă, religie, greutate, înălțime, inteligență, temperament, mediu
social ș.a.m.d. Toți acești factori nu pot fi luați în considerare simultan la fiecare
nivel de autoritate, în fiecare instituție. Întrebarea e și dacă, de exemplu,
culoare pielii, sexul sau genul sunt cele mai importante diferențe pe care să le
includă politica de cote.
În zilele noastre, psihologii pe plan mondial au ajuns cât de cât la o
înțelegere că există trăsături de caracter fundamentale ale oamenilor. Astfel
le-a fost posibil să creeze teste de personalitate pe baza cărora să identifice
aceste trăsături. Din rezultatele acelor teste s-a putut răspunde afirmativ la
întrebare dacă femeile și bărbații sunt diferiți intercultural. Cele mai mari
diferențe au fost că femeile resimt mai multe emoții negative și că sunt mai
plăcute (în sensul dimensiunii psihologice) decât bărbații. Acum se pune
întrebare dacă aceste diferențe au o cauză biologică sau socială.
În această privință e interesantă următoarea observație: Considerând o
ierarhie a țărilor în funcție de puterea politicilor sociale în favoarea egalității de
gen, de exemplu țările scandinave pe primele locuri, iar țările în care femeia
este văzută ca un cetățean de clasă secundară, se poate trage o concluzie
uimitoare. Ar părea plauzibil ca interesele bărbaților și femeilor să devină cât
mai asemănătoare cu cât sunt tratați mai egal. Acesta nu este cazul. În țările
scandinave, diferențele între bărbați și femei s-au maximizat în ultimii 30 de
ani. Deci cu cât un stat devine mai egalitar, cu atât se orientează interesele
femeilor spre științele sociale și interesele bărbaților spre științele STEM.
În concluzie putem sugera că din punct de vedere politic, e foarte
importantă priceperea diferenței între egalitatea de șanse și egalitatea de
rezultat.