CREZUL SAU SIMBOLUL CREDINTEI text si au interzis orice schimbare, adaugare sau eliminare din text, dand
anatema asupra celor care ar indrazni sa faca asa ceva.
Crezul este o marturisire de credinta rezumata, apartinand Sfintei Traditii,
pe care tot crestinul ortodox s-ar cuveni s-o cunoasca pe de rost.
Forma actuala, singura folosita in Biserica Ortodoxa, a fost definitivata la
primele doua sinoade ecumenice:
1. Cred intru unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, Facatorul cerului si
al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.
2. Si intru unul Domn lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut,
Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii: Lumina din lumina,
Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut, Cel ce
este de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut.
3. Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din
ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a
facut om.
4. Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a
ingropat.
5. Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi.
6. Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui.
7. Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Carui
imparatie nu va avea sfarsit.
8. Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, Care din Tatal
purcede, Cel ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si marit, Care
a grait prin prooroci.
9. Si intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.
10. Marturisesc un Botez, intru iertarea pacatelor.
11. Astept invierea mortilor.
12. Si viata veacului, ce va sa fie. Amin.
Primele sapte articole, referitoare mai ales la  Mantuitorul Hristos, au fost
formulate de Sf. Parinti adunati in Sinodul de la Niceea (325) ca sa combata
ratacirea ereticului Arie si a partizanilor sai, care tagaduia dumnezeirea
Fiului.  Ultimele cinci articole au fost adaugate la Sinodul de la
Constantinopol (381), la care Sf. Parinti s-au reunit pentru a-i combate pe
ereticul Macedonie si partizanii lui, care sustineau lucruri batjocoritoare
despre Sf. Duh.   Toate Sinoadele ecumenice urmatoare au confirmat acest
SFANTA TREIME
Crestinii ortodocsi se inchina unui singur Dumnezeu, adica sunt
monoteisti. Dumnezeu fiind unul cu privire la fiinta (substanta), exista in trei
persoane (ipostasuri): Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Dumnezeu este asadar
Sfanta Treime, taina de nepatruns de mintea omeneasca si impartasita noua
prin Descoperirea dumnezeiasca.
Toate analogiile sau asemanarile care s-au gasit in natura sau au fost
inchipuite, pentru a pricepe taina Sfintei Treimi, n-au ajutat decat foarte
putin.  Astfel, Sf. Spiridon s-a servit la Sinodul 1 din Niceea, de o caramida,
spre a dovedi in chip rational si a face inteleasa dogma Sfintei Treimi.
Precum caramida e constituita din pamant, apa si foc, desi la vedere e una, tot
asa si in Dumnezeu, cele trei persoane fac o singura fiinta.
Altii au asemanat persoanele Sfintei Treimi cu discul, raza si caldura
soarelui; cu radacina, trunchiul si coroana arborelui;  cu trecutul, prezentul si
viitorul, cele trei fete ale timpului; cu lungimea, latimea si inaltimea, cele trei
dimensiuni ale spatiului; sau cu intelegerea, simtirea si voia, cele trei functii
ale sufletului omenesc, etc.
Nici una din aceste asemanari nu ne lamureste insa pe deplin asupra
Sfintei Treimi si mintea omeneasca nu s-ar fi inaltat niciodata la ideea ca in
Dumnezeu sunt trei persoane, daca aceasta n-ar fi fost descoperita de catre
Mantuitorul Hristos in timpul petrecerii Sale in lume.
Cu toate acestea, dogma despre Sfanta Treime se gaseste tainic sau
simbolic si in Vechiul Testament, fara insa a fi expusa foarte limpede, pentru
a-i feri pe iudei  de inchinarea la mai multi dumnezei.
In Sf. Scriptura se vorbeste in multe locuri despre cele trei persoane sau
ipostasuri ale Dumnezeirii. Amintim numai cateva: In Vechiul Testament,
Dumnezeu-Tatal Se adreseaza celorlalte persoane ale Sf. Treimi: .. Sa facem
om dupa chipul Nostru si dupa asemanarea Noastra” (Fac. 1, 26).  De
asemenea, cand la stejarul din Mamvri, Dumnezeu i s-a aratat lui Avraam in
chipul a trei ingeri, el s-a adresat ca unei persoane, desi vedea trei: „Doamne,
de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău!” (Facere 18, 3)
In Noul Testament, cu prilejul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, s-
au aratat toate cele trei persoane ale Sf. Treimi:  „Iar botezându-se Iisus, când
ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut
pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri
zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 16-
17).
1
 Trimitind pe Sf. Apostoli la propovaduire, Mantuitorul le spune: „Drept
aceea, mergand invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al
Fiului si al Sf. Duh” (Matei 28, 19).  Iar Sf. Apostol Ioan zice: „Iar când va
veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul
Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan
15, 26).
Cele trei persoane (ipostasuri) pot fi intelese ca trei dumnezei?
Din invatatura ca Dumnezeu este unul ca fiinta si trei ca persoane, decurge
in chip logic, ca persoanele dumnezeiesti sunt de aceeasi fiinta (substanta),
adica consubstantiale si ca nici una nu este mai mare decat alta, cu alte
cuvinte, sunt egale.  Dumnezeu este intreit in Persoane si fiecare Persoana
poarta Treimea intreaga. Treimea trebuie inteleasa ca unitate, iar unitatea ca
Treime. Nu sunt, deci, trei dumnezei.
„Cand zice Domnul: „Eu si Tatal una suntem” (Ioan 10, 30), arata
identitatea fiintei. Iar cand zice: „Eu sunt intru Tatal Si Tatal intru Mine”
(Ioan 10, 38), arata nedespartirea ipostasurilor. Deci, dupa marele Grigorie,
trebuie sa pastram si pe Dumnezeu cel Unul, dar sa marturisim si cele trei
ipostasuri; si pe fiecare cu proprietatea Lui personala. Caci se imparte, dar
neimpartit, si se impreuna, dar deosebindu-se”.   „Caci Dumnezeirea e Tata,
Fiu si Duh Sfant, si dumnezeirea este in Tatal, Fiul si Duhul Sfant. De aceea
sunt un singur Dumnezeu. Caci una si aceeasi este fiinta, puterea si lucrarea
Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant, nefiind si neintelegandu-se unul fara
celalalt”.  (Sf. Maxim Marturisitorul)
Sf. Grigorie Teologul explica felul unirii ipostasurilor astfel: «Se
deosebesc fara sa se imparta, si se unesc deosebit. Unul in trei este
Dumnezeirea si trei fac una».
„Treimea este unitate simpla, fiindca e fara calitate si necompusa. Dar e
Treime in unitate”.  „Dumnezeu se cunoaste si se zice in toate in chip intreit.
Nici unul din Acestia trei (Tatal, Fiul si Sfantul Duh), nu se zice, nu se cugeta
si nu se numeste fara sau afara de Ceilalti” (Sf. Grigorie Sinaitul).
„Marturisesc unitatea in Treime si Treimea in unitate, ca una ce se imparte
neimpartit si se uneste impartit”.  „Unitatea miscandu-se pana la Treime,
ramane unitate, iar Treimea adunandu-se iarasi pana la unitate, ramane
Treime”. (Talasie Libianul)
Cele trei ipostasuri voiesc si lucreaza separat sau la un loc?
Persoanele Sfintei Treimi, fiind una in alta fiintial si existential, au o
singura lucrare.„Fiecare din cele trei ipostasuri nu voiesc si nu lucreaza
aparte, separat si deosebit, ci impreuna. Sf. Treime e o singura fire, o singura
vointa, o singura lucrare, o singura putere, o singura autoritate, pentru ca e o
singura Dumnezeire” (Sf. Ioan Damaschin).
Care e legatura ipostasurilor intre ele?
Desi mare taina, lucrul acesta a fost lamurit pe larg de Sf. Parinti. „Firea
dumnezeiasca, simpla si necompusa, e largita de insusirile ipostasurilor si de
deosebirile de persoana si de nume. In fiecare persoana se intelege intreaga
Fire impreuna cu insusirea ei, adica cu ipostasul. Ramane fiecare ceea ce
este, avand in sine si pe celelalte, prin unirea fireasca cu ele. Tatal este in Fiul
si in Sf. Duh. De asemenea si Fiul si Sf. Duh Se afla in Tatal, iar Tatal, in
ceilalti doi” (Sf. Chiril al Alexandriei).
Raportul dintre persoanele Sfintei Treimi este rezumat in „simbolul
atanasian”: „Tatal nu este de nimeni facut, creat sau nascut.  Fiul este numai
din Tatal nascut, iar nu facut sau creat.  Sfantul Duh este din Tatal purces, iar
nu facut, creat sau nascut”.  Cu alte cuvinte, „Tatal, Fiul si Sf. Duh au
impreuna Dumnezeirea si insusirea de a fi nefacuti.  Fiul si Sf. Duh au
impreuna insusirea ca sunt din Tatal. Tatal este nenascut, Fiul este nascut, Sf.
Duh este purces (Sf. Ioan Damaschin).
„Trebuie sa marturisim cu evlavie nenasterea, nasterea si purcederea, cele
trei insusiri personale nemiscate si neschimbate ale Preasfintei Treimi: pe
Tatal ca nenascut si fara de inceput, pe Fiul ca nascut si impreuna fara de
inceput, pe Duhul Sfant ca purces din Tatal, dat prin Fiul si impreuna
vesnic” (Sf Grigorie Sinaitul).
„Dumnezeu este iubire”, ne spune Sf. Apostol Ioan si deci trebuie sa
intelegem dumnezeirea ca iubire fara seaman intre Persoanele Sfintei Treimi,
care debordeaza si in afara, spre creatie.  „In iubirea treimica nu este posibila
in nici un fel separarea, izolarea narcisista. Aceasta iubire treimica se revarsa
apoi peste persoanele create, adica peste noi, pentru ca si noi sa ne ridicam
prin iubire la Dumnezeu-Iubire”(Parintele Staniloaie).