Evanghelia după Matei, Capitolul 21

1. Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci
Iisus a trimis pe doi ucenici,
2. Zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată
şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine.
3. Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată.
4. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care
zice:
5. "Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe
mânz, fiul celei de sub jug".
6. Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus,
7. Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele.
8. Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci
şi le aşterneau pe cale,
9. Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana
Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei
de sus!
10. Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta?
11. Iar mulţimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii.
12. Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a
răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei.
13. Şi a zis lor: Scris este: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi
peşteră de tâlhari!"
14. Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşi.
15. Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în
templu şi ziceau: Osana Fiului lui David, s-au mâniat,
16. Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura
copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă?
17. Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo.
 R: /: Îți mulțumesc pentru-
Îți mulțumesc, o Domnul meu ncercări 3. Îți mulțumesc că-n încercări
Că ai lucrat în dreptul meu, Și pentru binecuvântări, M-ai învățat să rabd, să sper,
Prin toate Tată m-ai făcut Îți mulțumesc că orice greu Îți mulțumesc că în cuptor
Ca azi, să Te cunosc mai mult. A fost doar spre binele meu: / Nu m-ai lăsat Doamne să mor.

2. Îți mulțumesc că în dureri 4. Îți mulțumesc că Mâna Ta

Mereu mi-ai dat și mângâieri, A fost mereu de partea mea,
Îți mulțumesc ca Duhul Tău Și fie drumul cât de greu
M-a alinat în ceasul greu. Cu Tin` voi birui mereu.
 Pilda Talanţilor Matei 25, 14-30

„Zis-a Domnul pilda aceasta: un om oarecare, plecând departe, şi-a

chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia
doi, iar altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.
Îndată mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi
cinci talanţi. De asemenea, şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un
talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său.
După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala
cu ele. Şi, apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi,
zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu
ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost
credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată
alţi doi talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi
credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră
întru bucuria domnului tău.
Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am
ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai
împrăştiat şi, temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ;
iată, ai ce este al tău. Şi răspunzând, stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi
leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat?
Se cuvenea, deci, ca tu să dai banii Mei schimbătorilor de bani, şi eu,
venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă.
Luaţi, deci, de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. Căci tot
celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va
lua.
Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o în întunericul cel mai din afară.
Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Acestea zicând, a strigat: Cel ce
are urechi de auzit, să audă!“
 Iisuse-al meu, prieten bun
Din anii tinereţii
Cu Tine eu călătoresc
Pân-la sfârşitul vieţii.
În calea vieţii când pornesc
Tu, Doamne, eşti cu mine
Şi fie drumul cât de greu
E-aşa uşor cu Tine
Şi nu mă tem că voi pieri
În marea de păcate
Că Tu, preabunul meu Iisus
Mă izbăveşti din toate.
Când am de suferit un chin
Tu Doamne-mi dai putere
Şi fie chinul cât de greu
Eu simt o mângâiere.
Tu eşti comoara care-ai fost
De mine căutată
Dar astăzi nu Te-aş mai lăsa
Nici pentru lumea toată.
Că Tu-mi eşti sprijin ne-ncetat
În cânt şi în suspine
Iisuse, al meu prieten drag
Ce bine-i lângă Tine!
Lăudaţi-L că e mare
Dumnezeu
Ce-a păzit cu mână tare
Pe român, poporul său.
Aliluia!
El din veci ne-a fost părinte 
Şi Stăpân
Nici de astăzi înainte
N-o să-l uite pe român.
Aliluia!
Mare e a Lui putere
Şi va fi, 
Şi de câte ori vom cere
Să ne-ajute, va veni.
Aliluia!
Când veneau gloate barbare
Peste noi,
Dumnezeul nostru mare
Ne da braţe de eroi.
Aliluia!
Când purtam în grea robie
lanţul greu,
Noi credeam în bărbăţie
Şi-n-al nostru Dumnezeu.
Aliluia!
El ne-a dus la libertate
Şi la drept,
Şi sub scutu-i vom străbate
Cu credinţa lui în piept. Aliluia!

“În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat pe El zece bărbaţi
leproşi care au stătut departe. Şi aceia au ridicat glas, zicând: „Iisuse Învăţătorule,
miluieşte-ne pe noi!” Şi, văzându-i, le-a zis lor: „Mergeţi şi vă arătaţi preoţilor!” Şi
când mergeau ei s-au curăţit. Iar unul dintre dânşii, văzând că s-a vindecat, s-a
întors cu glas mare, slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la picioarele Lui,
mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Au nu zece s-au
curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-au aflat să se întoarcă să dea slavă lui
Dumnezeu fără numai acesta ce este de alt neam? Şi i-a zis lui: „Scoală-te şi mergi;
credinţa ta te-a mântuit!”(Luca 17, 12-19)
Lepra era o boală molipsitoare, şi cei cuprinşi de ea erau scoşi afară dintre ceilalţi
oameni. Şi păcatul este o astfel de boală molipsitoare de care tot creştinul trebuie să se
ferească.

Înspre Ierusalim mergea
Isus, de ai Săi însoţit
El traversa Samaria
Şi-n Galileea s-a oprit
Şi dintr-un sat, zece leprosi
De la distanta L-au strigat
La înfaţisare,  fiorosi
Căci boala rău i-a măcinat
Din calea lor toţi se fereau
Boala, pe ei să nu se ia
Departe de oameni stăteau
Şi izolaţi de tot, trăiau
Toţi au strigat către Isus
De ei, să aibe îndurare
Să-i vindece cu toţi I-au spus
Să-i scape, de acest chin mare
Cei zece leproşi
Luca cap. 17: 11-19
Isus, boala Le cunoştea
Ştia ce-ncrâncenată  este
Cu mila înspre ei privea
Apoi, la toţi Le-a dat de veste
La preoţi ca să se arate
Pe toţi, Isus I-a îndemnat
Apoi să meargă mai departe
Dar, ei pe drum s-au vindecat
Şi pielea lor era curată
Nici urmă de boala n-aveau
Căci lepra a fost curăţată
Acum, nespus se bucurau
Doar  unul dintre ei a stat
Cu luare aminte s-a gândit
Şi la Isus s-anfţtişat
Din inima,  I-a mulţumit
Cu faţa la pământ a stat
Al Său nume  L-a preamărit
El, cu glas tare a strigat
Pentru că L-a tămăduit
Unde-s ceilalti tămăduţti,
De n-au venit să-I mulţumească ? Într-o mulţime de popor
Au fost toti zece curaţiţi
Dar, au uitat să Îl slăvească
Pe Domnul ce I-a ridicat
Şi boala Le-a tămăduit
Lor, viaţa-n bine Le-a schimbat
Căci de necaz I-a izbăvit
La om, drumul I-a arătat
Să plece dacă vrea, I-a spus
Credinţa Lui l-a vindecat
Iar omul, slavă I-a adus.
Amin
Odată L-am văzut trecând
Cu turma pe Păstorul blând,
Mergea cu turma la izvor, 
Blândul Păstor, blândul Păstor! 
Pe-o oaie ce căzuse jos 
A ridicat-o El frumos, 
Şi-a dus-o-n braţe iubitor, 
Blândul Păstor, blândul Păstor! 
Iar alta care la pământ
Zăcea cu picioruşul frânt
El o lega mângâietor
Blândul Păstor, blândul Păstor.
El le-a iubit cu dor nespus
Şi viaţa pentru oi şi-a pus 
Şi pentru mântuirea lor
Blândul Păstor, blândul Păstor.
Dar mai târziu L-am întâlnit
Cu spini era împodobit
Blândul Păstor, blândul Păstor.
Când l-am văzut, L-am întrebat
-Cine sunt cei ce Te-au scuipat?
Atunci a suspinat uşor
Blândul Păstor, blândul Păstor.
Şi mi-a răspuns duios şi lin: 
-Cei ce Mi-au pus cununi de spini
Sunt oile ce le-am fost lor
Un blând păstor, un blând păstor.
Iar cei ce Mă batjocoresc
Şi cei ce crucea-Mi pregătesc
Sunt cei la care iubitor
Le-am fost Păstor, le-am fost Păstor.
Iar cei ce Mă lovesc turbaţi
Sunt oile care pe braţ
Le-am dus la câmp şi la izvor
Ca un păstor, ca un păstor.
Tăcu... şi ochii Lui senini
De lacrimi limpezi erau plini
Plângea de mila oilor
Blândul Păstor, blândul Păstor.
Şi-atuncea "oile"- au venit
Pe cruce sus L-au răstignit
Iar El plângea de mila lor
Blândul Păstor, blândul Păstor.
Cruce sfântă, părăsită
Lâng-o margine de drum
'Coperişul tău se strică
Lângă creştinii de-acum.
Cruce sfântă, jalnic este
Tristă stai, plecată-n jos
Şi nu-i nimeni să te-ndrepte
Of, ce lucru dureros.
Oamenii nu-şi mai ridică
Pălăria-n dreptul tău
Să se-nchine şi să zică
Doamne, scapă-ne de rău.
Cruce sfântă, cu durere,
Tristă stai în locul tău
Caţi la lume făr-a cere
Ceva-n ajutorul tău.
Nimeni nu mai vine iară
Să te-ndrepte iar frumos
Bate vântul, te doboară
Cu icoana lui Hristos.
Dar credinţa mea îmi spune
Că mult nu va dăinui
Printr-o tainică minune
Crucea Ta va birui.
Lacrimile-mi curg pe faţă,
Cu păreri de rău;
Supărat-am în viaţă
Rău pe Dumnezeu.
Refren:
Ţie, Maică-ţi cer,
Nu lăsa să pier;
Du-mă sus la Fiul Tău,
Şi la Dumnezeu.
Cere-i lui Hristos iertare,  Si spune-I, Maica Sfanta, ca mult am
Şi lui Dumnezeu,
Pentru-a Ta sfântă rugare  Dar roaga-L sa ne ierte, asa cum a
Că ne pare rău.
Nu-Ţi întoarce Sfânta faţă,
Celui ce-a greşit;
Du-l la singura viaţă,
Şi-l fă fericit.
Dacă drumul vieţii mele
Va fi foarte greu,
Ca să trec zilele grele, 
Adă braţul Tău.
Iar în ceasul de pe urmă
Când El m-a chema,
Roagă-Te, durerea-mi curmă,
Tu, Măicuţa mea.
Şi mă du Maică cu Tine,
Sus la Dumnezeu;
Milă-Ţi fie Mamă Ţie
Că-s copilul Tău.
Preasfanta Nascatoare a Domnului
Hristos
Cu multa bucurie noi iti cantam frumos.
(bis)
Tu esti o raza dulce, un sfant
margaritar,
Tu esti o floare scumpa si cel mai mare
dar.(bis)
Decat toti heruvimii mai mult noi te
cinstim,
Si decat Serafimii mai mult te
preamarim.(bis)
Ca zorii diminetii asa te-ai aratat
Si pe Stapanul vietii in brate L-ai purtat.
(bis)
Ca soarele, ca luna, ca stelele ceresti,
Asa, tu, Maica Sfanta, stralucitoare esti.
(bis)
Biserica sfintita si Rai dumnezeiesc,
Preasfanta Nascatoare a Mirelui Ceresc.
(bis)
Du ruga noastra-n Ceruri la Fiul Tau
Iubit
gresit.(bis)
iertat
Pe-atatia pacatosi in lume cat a stat.(bis)