Primăvara

Un vânt cald adie uşor printre ramurile înmugurite ale copacilor şoptind parcă
tuturor:,, A sosit primǎvara!’’
Razele blânde ale soarelui aleargǎ jucǎuşe printre firele rǎzleţe de iarbǎ. Primii ghiocei
și-au făcut apariția. Zilele reci ale iernii, cu ninsori nesfârşite şi cer cenuşiu, s-au dus. Acum, o
cǎldurǎ plǎcutǎ mângâie întreaga naturǎ, care revine la viaţǎ.
Boabele mǎrunte de smarald cu care s-au încǎrcat pomii se desfac în minuni albe şi
trandafirii, scǎldându-se în lumina aurie a soarelui. Întreaga naturǎ pare a fi împodobitǎ cu
straie de sǎrbǎtoare.
Pǎdurea se trezeşte şi ea din somnul cel adânc, iar sevele proaspete ale pǎmântului
explodeazǎ, acoperind totul cu un covor proaspǎt şi verde, presǎrat cu flori multicolore. Aerul
se umple de parfum, iar roiuri de fluturi şi albine parcă se joacǎ de-a prinselea prin vǎzduh.
Pǎsǎrile cǎlǎtoare revin din ţǎrile calde, aducând pe aripile lor strǎlucirea şi lumina soarelui.
Acestea ne încântǎ cu glasul lor fermecǎtor, împrǎştiind armonia peste întreaga ţarǎ.
Gândǎcei mǎrunţi se încǎlzesc la soare, gâze mici mişunǎ pe lângǎ tulpinile florilor, iar
albinele adunǎ cu spor polenul din gingaşele flori.
Izvoarele curg repede, în valuri înspumate, cântând parcǎ, prin susurul lor cristalin,
bucuria întregii naturi.
Totul în jur e viu, colorat şi proaspǎt. Întreaga naturǎ revine la viaţǎ anunţând cu falǎ
sosirea primǎverii.
Primǎvarǎ, tu trezeşti întreaga naturǎ la viaţǎ şi strecori în sufletele noastre o undǎ de
fericire şi speranţǎ! Cu toţii suntem bucuroşi de sosirea ta! Tu ești anotimpul reînvierii și al
bucuriei!