Tema si viziunea

O scrisoare pierdută

Opera, „O scrisoare pierdută” scrisa de Ion Luca Caragiale, este publicata in

revista „Convorbiri literare” in anul 1884. Textul este o comedie, specie a
genului dramatic, apartinand realismului clasic, în care comicul se amestecă cu
tragicul si este evidențiat un conflict superficial, soluționat de obicei într-un final
fericit. Din punctul de vedere a orientarii tematice, se înscrie în comicul de
moravuri. Sunt redate detaliat realitati precum santajul politic, actionarea
politicienilor in functie de propriul interes si imaginea cetateanului de rand,
dezorientat, dar care are constiinta civica.

Tema operei dramatice reprezinta viata distorsionata a burgheziei romanesti de

la sfarsitul secolului al XIX-lea, descrisa detaliat in toate aspectele sale. Astfel,
are loc prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de provincie pe fondul
agitatiei specifice campaniei electorale, accentul punandu-se pe contrastul dintre
aparenta si esenta, dintre ceea ce sunt personajele in realitate si ce vor sa para.
Politica este dominata de santaj, de jocuri de culise, lasand impresia ca
cetateanul de rand are un rol politic major datorita puterii votului sau. Tema este
dublata de o viziune ironica si caricaturala a autorului aspra lumii.
O scena reprezentativa in acest sens este discutia initiala, din scena I, actul I
dintre Tipatescu si Pristanda. Ghita, da umil raportul prefectului despre rondul
zilei executand cu slugarnicie ordinele primite. Coruptia si abuzul in serviciu sunt
trecute cu vederea, Tipatescu constient de salariul mic al lui Pristanda, nu
reactioneaza la steagurile pe care acesta le fura.
O alta scena reprezentativa este cea in care Zoe il convinge pe Tipatescu, prin
santaj emotional, sa-si dea votul candidatului aflat in opozitie, de dragul
reputatiei ei, astfel exprimand imoralitatea vietii personale si inconsecventa
deciziilor politice.

Actiunea se desfasoara intr-un ritm alert si cuprinde o serie de intamplari legate

de farsa electorala. La inceputul actului I, Pristanda, ii relateaza lui Tipatescu
discutia auzita in casa adversarului politic Nae Catavencu. Pristanda afla ca
acesta este in posesia unei scrisori care ii va aduce votul prefectului. Intriga se
consuma asadar inaintea inceperii actiunii si consta in pierderea unei scrisori de
amor pe care Stefan Tipatescu i-a trimis-o lui Zoe Trahanache. Catavencu
ameninta ca va publica scrisoarea in ziarul sau, Racnetul Carpatilor, dar promite
sa o inapoieze in cazul in care va obtine postul de deputat. Dupa ce ordona
perchezitionarea si arestarea lui Catavencu, Tipatescu incearca sa-i ofere in
schimbul scrisorii de amor alte funcii, dar acesta le refuza. In cele din urma,
avocatul reuseste sa obtina promisiunea Zoei ca va fi sustinut in alegeri. Farfuridi
si Branzovenescu, doi membrii marcanti ai partidului, se tem de tradare si trimit
la centru o anonima, pe care prefectul reuseste sa o opreasca la timp. Zaharia
raspunde la santaj cu santaj deoarece descopera o polita falsificata de
Catavencu. Momentul de maxima intensitate il reprezinta anuntarea de catre
Trahanache a candidaturii lui Agamemnon Dandanache, anunt urmat de o
incaierare generala in care Catavencu isi pierde palaria si odata cu aceasta
scrisoarea, ascunsa in captuseala ei. Finalul este fericit, Cetateanul turmentat
gaseste scrisoarea si i-o returneaza Zoei, iar Catavencu accepta sa conduca
serbarea in cinstea noului ales, Dandanache.

Reperele spatio-temporale sunt si ele importante in conturarea temei si a

viziunii ironice a lui Caragiale asupra lumii. Actiunea este plasata in capitala unui
judet de munte, in zilele noastre. Nu exista o determinare spatio-temporaprin
indici exacti. Din textul dialogat, reiese insa ca actiunea este plasata in anul de
gratie 1883, de-a lungul a trei zile, in timpul alegerilor.

Titlul constituie motivul central, dar si intriga piesei. Prima este o scrisoare de
dragoste a lui Tipatescu pentru Zoe, gasita de cetatenul turmentat, sustrasa cu
viclesug de catre Catavencu, pierduta apoi in incaierarea dinaintea alegerilor,
regasita de catre cetateanul turmentat si in final inapoiata Zoei. O alta scrisoare
asemanatoare este cea prin care Agamemnon Dandanache isi castiga postul de
deputat. Aflata la inceputul si la sfarsitul operei, motivul, da o simetrie piesei. La
nivel simbolic, scrisoare devine o arma de santaj folosita pentru preluarea
puterii, denotand lipsa de scrupule a personajelor.

In opinia mea, tema si viziunea ironica, caricaturala despre lume a autorului se

reflecta in mod original in „O scrisoare pierduta”. Prin diferite tipuri de comic,
opera dramatica provoaca rasul, dar, in acelasi timp atrage atentia cititorilor
asupra ridicolului comediei umane.