Anglia 

(în engleză England; pronunție engleză:   audio) este o țară care face parte din Regatul

Unit.[5][6][7] Împărtășește granițele terestre cu Țara Galilor la vest și Scoția la nord. Marea Irlandei se
află la vest de Anglia, iar Marea Celtică la sud-vest. Anglia este separată de Europa
continentală de Marea Nordului la est și Canalul Mânecii la sud. Țara acoperă cinci optimi din
insula Marii Britanii, care se află în Atlanticul de Nord și include peste 100 de insule mai mici,
precum Insulele Scilly și Insula Wight. Este cea mai mare țară din Insulele Britanice.
Zona numită acum Anglia a fost locuită pentru prima dată de oameni moderni în perioada paleolitică
superioară, dar își ia numele de la Angli, un trib germanic care-și derivă numele din peninsula
Anglia, care s-a stabilit în secolele al V-lea și al VI-lea. Anglia a devenit un stat unificat în secolul al
X-lea, iar de când era descoperirii, care a început în secolul al XV-lea, a avut un impact cultural și
juridic semnificativ asupra lumii mai largi.[8] Limba engleză, Comuniunea Anglicană și dreptul
englez - baza sistemelor juridice de drept comun din multe alte țări din întreaga lume - s-au dezvoltat
în Anglia, iar sistemul de guvernare parlamentar al țării a fost adoptat pe scară largă de alte națiuni.
[9]
 Revoluția industrială a început în Anglia secolului al XVIII-lea, transformând societatea în prima
națiune industrializată din lume.[10]
Relieful Angliei este în principal dealuri și câmpii joase, în special în centrul și sudul Angliei. Cu toate
acestea, există un relief mai ridicat și montan în nord (de exemplu, Lake District și Penini) și în vest
(de exemplu, Dartmoor și Shropshire Hills). Capitala este Londra, care are cea mai mare zonă
metropolitană atât din Regatul Unit, cât și din Uniunea Europeană înainte de Brexit.[nb 1] Populația
Angliei de peste 55 de milioane cuprinde 84% din populația Regatului Unit,[11] în mare parte
concentrată în jurul Londrei, South East England și a conurbațiilor din Midlands, Nord Vest, Nord
Est și Yorkshire, care s-au dezvoltat fiecare ca regiuni industriale majore în timpul secolului al XIX-
lea.[12]
Regatul Angliei - care după 1535 a cuprins Țara Galilor - a încetat să mai fie un stat suveran separat
la 1 mai 1707, când Actele Uniunii au pus în aplicare condițiile convenite în Tratatul Uniunii anul
precedent, rezultând o uniune politică cu Regatul din Scoția pentru a crea Regatul Marii Britanii.[13]
[14]
 În 1801, Marea Britanie a fost unită cu Regatul Irlandei (printr-un alt Act al Uniunii) pentru a
deveni Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. În 1922, Statul Liber Irlandez s-a separat de Regatul
Unit, ceea ce a dus la redenumirea în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.[15]