Rolul notațiilor autorului

Didascaliile

Ce sunt didascaliile?

Didascaliile sunt notațiile autorului, care apar între paranteze și care sunt adresate
regizorului și actorilor ce urmează să pună în scenă piesa. Ele conțin sugestii referitoare la
trăsăturile fizice și morale ale personajelor sau la decor, ori pasaje narative ce redau întâmplări
care nu apar pe scenă sau ce prezintă comportamentul personajelor.

REȚINE!

Didascaliile/ notațiile autorului apar în specia genului dramatic/dramaturgia/teatrul!

Textul este scris pentru a fi prezentat pe scenă.

- Genul literar dramatic/ dramaturgia / teatrul în care autorul își exprimă ideile în mod
indirect, prin intermediul acțiunii și a personajelor.
- Modul de expunere este dialogul, monologul și monologul interior, care transformă
relatarea specifică epicului în reprezentare, personajele preiau cu totul locul naratorului.
- Prezența directă a autorului se exprimă doar prin indicațiile scenice, didascalii.
- Indicațiile scenice/didascaliile includ: lista personajelor, timpul și locul desfășurării
acțiunii, numele personajelor din fața replicilor, explicațiile dintre paranteze referitoare la
decor, vestimentație, gesturi, mimică.

Didascaliile au rolul:

- De a ghida jocul actorilor – ele pun în evidență atitudinea, relațiile, stările sufletești ale
personajelor.
- De a da informații despre decor: în special la începutul piesei de teatru sau la începutul
actelor.
- De a fixa locul și timpul acțiunii.
- De a oferi informații despre statutul personajelor.

1
Rolul indicațiilor scenice:

SCHEMĂ DE REZOLVARE I:

Indicațiile scenice oferă îndrumări esențiale pentru transpunerea textului în spectacol,

sprijinind jocul actorilor. Acestea constituie o caracteristică esențială a genului dramatic.

În textul fragmentar prezentat, selectat din opera (scriem titlul operei), acestea au
rolul/notează succint detalii privind decorul (scriem exemplu de citat), elemente nonverbale,
precum: limbajul trupului, gesticulația, mimica, mersul (scriem exemple pentru fiecare dacă
avem). Totodată, acestea surprind și elemente paraverbale, care fac referire și la manifestările
involuntare ale unor emoții, ale unor stări de spirit: tremuratul vocii, râsul, bâlbâiala, oftatul,
geamătul, mormăiala ezitantă, suspinele, tusea, plânsul, dresul vocii în timpul vorbirii,
văicărelile, ridicarea vocii (pentru fiecare dintre acestea scrii exemplu dacă acesta se află în
fragment).

Textul dramatic fragmentar selectat din opera (titlul operei) de (numele autorului) este
semnificativ pentru prezentarea acestor indicații scenice, care conferă informații prețioase nu
doar în jocul scenic, ci și în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-ți reprezinte mintal
evenimentele și personajele.

SCHEMĂ DE REZOLVARE II:

Rolul indicațiilor scenice: ,,În fragmentul (titlul operei) scris de (numele autorului), rolul
indicațiilor scenice, singura intervenție a autorului, este acela de a oferi cititorului informații cu
privire la decor, gesturi, mimică. Acestea au rolul de a caracteriza personajele, a descrie locul și
timpul în care se petrece acțiunea și în orientarea jocului actorilor și a lecturii cititorului.

SCHEMĂ DE REZOLVARE III:

Notațiile autorului sunt elemente specifice textului dramatic și se mai numesc indicații
scenice sau didascalii. Aflate între paranteze, acestea reprezintă singura intervenție în text a
dramaturgului, făcând legătura între textul ca operă literară (literalitate) și textul ca operă

2
destinată reprezentării scenice (teatralitate). În textul dramatic, notațiile autorului oferă informații
suplimentare despre decor, vestimentație, despre elementele nonverbale, ajutând la punerea în
scenă a textului. (exemplificăm pentru fiecare element specific identificat)

SCHEMĂ DE REZOLVARE IV:

Notațiile autorului sunt elemente specifice dramaticului și se mai numesc notații scenice
sau didascalii menite să îndrume jocul actorilor și să sprijine viziunea regizorală. Prin
intermediul acestora, autorul caracterizează personajele indirect, prezintă gesturile, decorul,
mimica personajelor, cadrul în care se petrece acțiunea.

Fragmentul din opera... scrisă de ..... aparține genului dramatic deoarece are drept scop
interpretarea sa pe scenă.

Textul dramatic este structurat în acte/tablou.... și/sau scene........ .

Autorul în actul..... introduce cititorul în atmosfera propriu-zisă .... (prezentarea acțiunii)/

în tabloul ...... menționează indicii spațio-temporali (exemplificăm) și aspecte despre decor
(exemplificăm).

În scena ......... sunt prezentate numele personajelor, iar în fața fiecărei replici sunt
precizate numele acestora...... (exemplificăm).

Notațiile privind conduita scenică a personajelor constituie o modalitate de caracterizare

a acestora, în special indirect. De exemplu, precizarea......( exemplu din test de secvență din care
reiese trăsătura) sugerează/pune în lumină trăsătura de caracter a personajului (numele). Detaliile
vestimentare (exemplu din text) contribuie la individualizarea personajelor. Surprind și
elementele paraverbale ale personajului (exemple: tremuratul vocii, râsul, bâlbâiala, oftatul,
ridicarea vocii).

Așadar, opera dramatică pune accent pe autor ca fiind o instanță definitorie a

comunicării, recunoscută prin notațiile sale referitoare la decor, joc scenic și compoziție.