Fiecare dintre noi traim situatii de criza, reactia este individuala: unii cauta in interiorul fiintei lor

cauza care a dus la aceasta situatie, iar altii vor cere ajutor si sprijin pentru a-si rezolva problema
si mai exista o categorie de oameni care cred ca nu se poate face nimic si ca trebuie acceptata
situatia in sine chiar daca produce suferinta si durere.
Intotdeauna cauza se afla in noi iar cand facem introspectia, prima data ne confruntam cu
gandurile care pot fi ale noastre sau pot fi receptionate de la altii; mergand mai profund in esenta
fiintei, dam de emotii asociate gandurilor pe care le-am observat mai inainte si care genereaza
atitudini corespunzatoare vibratiei lor cu consecinte in corpul fizic.
Chiar daca nu este usor sa ne confruntam cu aceasta realitate interioara, totusi este singura
modalitate de a ne dezvolta constienta si astfel sa producem transformarea noastra interioara care
va schimba contextul existentei.
Neasumarea acestui adevar va devia procesul introspectiei spre o imaginatie inchipuita care sa ne
asigure un confort emotional care nu are legatura cu viata reala si prin repetare, ne folosim
creativitatea pentru a construi un univers propriu in care sa ne cream iluzia fericirii. Orcine poate
sa faca acest lucru deoarece suntem constiinta, suntem totul, deci putem crea. Totusi acest
univers propriu, rupt de intreg, poate exista in functie de energia pe care am investit-o pentru a-l
crea si mentine.
In momentul mortii, constienta se va indrepta spre acest loc placut si familiar si v-a exista acolo
atit timp cat acesta are energie; cea furnizata de noi in timpul vietii.
Complexitatea si durata existentei acestui univers imaginat este infinit mai mica fata de
Universul real la care contribuim cu totii, prin urmare cand isi va consuma energia, in jurul
constientei nu va mai fi nimic: va fi neant!
Dar daca constienta se dezvolta datorita transformarii noastre interioare, atunci realizam ca
facem parte din intreg iar imaginatia se va supune intentiei de a fi de folos intregului creand un
univers mult mai puternic decat primul.
De fapt asa a aparut "taramul de dincolo" cu fiinte diafane a caror existenta se manifesta prin a
ajuta, a fi de folos. Acest loc este intretinut de cei care au astfel de trairi aici pe pamant.
Prin analogie, exista si un univers creat de forte intunecate intretinut de energia rezultata din
lacomie, razbunare, individualism si alte asemenea trairi, dar locuitorii de aici tanjesc dupa
lumina din celalalt univers pe care spera sa o obtina prin abuz, furt, ocupare intempestiva, ceea
ce nu vor putea obtine in acest mod, dar aceasta dorinta de a avea lumina - a avea lumina
inseamna a avea constienta in conformitate cu constiinta - ii va impinge pe singurul drum
care ii poate duce spre acest loc: venirea la trup, introspectia si transformarea interioara!
Acest proces este valabil atata timp cat exista planeta Terra, dar daca ea dispare, ce se va
intampla?
Cu siguranta ca cei care intretin locul de lumina isi vor transfera constiinta - constienta acolo iar
ceilalti vor pluti in neant pana la aparitia unei noi planete care sa le ofere posibilitatea incarnarii
in trupuri corespunzatoare vibratiei lor.
Frenezia tarilor puternice de a-si construi arce cu care sa emigreze spre a coloniza alte planete
ma face sa cred in apropierea unui dezastru apocaliptic. Aceasta emigrare spatiala poate fi
asigurata unui numar mic de oameni si nu poate garanta succesul vietuirii in alta parte.
Daca ne dezvoltam constienta la nivelul constiintei, atunci vom realiza ca suntem totul doar
credem ca suntem nimic!