Amintiri de suferinţi

Mai spre dimineaţă, un clopot se-aude

Ecoul lui cel dulce răsună pân`la noi

Un preot preacucernic, într-un cătun de munte

Pomeneşte cu jale fericiţii eroi.

Se roagă pentru dânşii ca Domnul să-i primească

În sânul lui Avraam şi să îi încălzească

C-au îngheţat sărmanii, pe paturile reci,

În închisori şi temniţi, plângând după fereşti.

Prin jertfa lor cea mare

Pământul s-a sfinţit

Iar prin prea multa lor răbdare,

Noi mult folos am dobândit.

Prea multe munci au îndurat,

Rănile cu sare-au fost sporite,

Iar geamătul îndurerat

Ieşea din trupurile sfinte.

În fiecare zi, siliţi la muncă

Erau flămânzi şi însetaţi

Sufletul lor într-înşii sta să se sfârşească,

Dar Domnul îi avea ca fraţi.

Căci ei trăiau în rugăciune

Şi Cel Preasfânt îi asculta

Căci prin minuni şi semne multe,

Cu Duhul Sfânt îi întărea.

Prea multe-au pătimit săracii

De la ateii comunişti

Dovadă ne stau peste timpuri

Pereţi ai închisorilor zdreliţi.

Înconjuraţi de dor de neamuri,

Îşi scriau gândurile lor,

Poveţe pline de îndemnuri

Pentru încercatul popor.

Poezii înduioşate

Ca ale lor nu s-au mai scris

Pline de sânge, pline de lacrimi

Amintiri de suferinţi.

Cunoaştem toţii pe Valeriu

Gafencu, c-aşa era numele lui

Pe-acesta l-au închis barbarii

Răniți de-nvăţătura lui.

Ca o făclie stă Arsenie Boca,

Preotul urmărit de comunişti

Pe care fără milă şi fără a-l asculta

L-au închis şi l-au prigonit.

Avem iarăşi pe Iustin Pârvu

Stareţ al unei sfinte mânăstiri

Şi el ca alţii mult a pătimit, sărmanul

Dar multe sfaturi dând, din nou la noi a venit.

Printre cei mulţi ce-au pătimit

Pentru neamul şi patria lor

Avem şi un mitropolit

Bartolomeu Anania, un drept şi blând păstor.

Pentru toţi care pentru credinţa lor au pătimit

Biserica zilnic se roagă la preasfântul jertfelnic

Căci ei fericiţii cu alt botez iară s-au înnoit

Că numai pentru Domnul, martiriul au primit.

Iată Hristoase pe toţi cei care te-au iubit

Şi prin credinţa lor cea dreaptă pământul au sfinţit

Ţine Doamne ţara măcar de dragul lor

Că noi păcătoşii nu merităm onor.

Dar totuşi, pe-ale lor sacre şi vechi morminte

Împodobindu-le cu flori

Să ne rugăm spre dânşii şi ei vor lua aminte

Şi harul lui Iisus va curge peste noi. Amin