RUGĂCIUNEA ISIHASTĂ ȘI ROLUL EI ÎN SFINȚIREA ȘI ÎNDUMNEZEIREA OMULUI

Seminarul Teologic Liceal Orodox ”Sf. Gheorghe”

Hristos a înviat! Voi știți când se regenerează celula organismului uman? Atunci când se
odihnește, când se relaxează. Sufletul se odihnește , se regenerează din punct de vedere
duhovnicesc în liniște și rugăciune.
Termenul de isihasm vine de la substantivul grcesc “ησυχια” care se traduce liniște.
Acestă liniște o putem interpreta ca pe o liniște spirituală, sufletească. Când Adam a căzut din
grădina Edenului, acesta și-a pierdut acea liniște, Dumezeu încercând să-i redea liniștea „Adame,
unde ești ?” 1; și Cain inainte de a face acel fratricid a avut șansa de a-și păstra pacea (…)
.Pentru această liniște pe care “Adam cel cu suflet viu” 2 a pierdut-o, a venit “Adam cel cu suflet
dătător de viață”3, pentru a o restabili. „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va
umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”4,lumina semnifică și pacea interioară iar intunericul
reprezintă haosul în care era poporul evreu .
Isihasmul a fost practicat și de către Mântuitorul, nu doar pacea pe care o transmitea, ci
modul de viață ales mai târziu de părinții pustiei, având ca pildă postul și asceza pe care Însuși
Mântuitorul a practicat-o pe munte “Și a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de
Satana.”5sau “El Se retrăgea în locuri pustii și se ruga”6
“Cea mai desăvârșită lucrare pe care o poate dori și dobândi omul este apropierea de
Dumnezeu și rămânerea în unire cu El”7. Faptul că cineva poate rămâne într-o continuă
comuniune cu Dumnezeu, în această viață trecătore, este imposibil, deoarece doar în Rai poți
rămâne complet nedespărțit de Dumnezeu. Toți dorim dintr-u’ început să fim desăvârșiți: „Fiți
desăvârșiți, precum și Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este” 8, până și Sf. Ap. Pavel ne
îndeamnă „Cu răutatea să fim prunci, iar cu mintea fiți desăvârșiți”9.
Cum obținem desăvârșirea?

1
Fac. 3;9
2
1Cor. 15;45
3
ibidem
4
In 8;12
5
Marcu 1;13
6
Luca 5;16
7
Războiul Nevăzut EDIȚIA SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL P I cap 1 p 18
8
Mat. 5;48
9
I Cor. 14;20
 Conform învățăturii Sfinților Părinți sunt trei metode care îl îndrumă pe om spre
desăvârșire: 1) zidirea omului << după chipul și asemănarea lui Dumnezeu>>10 2) întruparea
Cuvântului lui Dumnezeu și 3) putința11 omului de a se face părtaș la lucrarea harului Duhului
Sfânt și prin aceasta la unirea cu Dumnezeu”12.
1) „ după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”(Fac. 1;26) : Cum am arătat mai sus, omul
este chemat spre desăvășire, scopul acestuia fiind îndumnezeirea. “Asemănarea” cu Dumnezeu
fiind însăși slava Sa, tocmai de aceasta omul este numit coroana creației deoarece este singurul
destinat spre a fi părtaș slavei lui Dumnezeu.
2)„întruparea Cuvântului lui Dumnezeu”.“Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de
îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el.” Scopul întrupării Lui l-am explicat, dar totuși
nu a fost singurul scop, de-al readuce pe om la pacea sa interioară; un al doilea scop este de ai
readuce cinstea și slava de o cuviință. Din momentul căderii lui Adam din grădina Edenului, în
inima omului s-a înfiripat o dorință nestăpânită către „plăcerea nejustificată și durerea
justificată”13 pe care omul o are în interiorul său, singurul fără de păcat fiind Dumnezeu care deși
este om complet și Dumnezeu desăvârșit, este născut din mamă fără de tată, ca și om, iar ca
Dumnezeu, din tată fără de mamă arătându-și firea Sa de Dumnezeu.
3) putința omului de a se face părtaș lui Dumnezeu. Prima inimă isihastă a fost cea a
Maicii Domnului, atunci când a primit Buna Vestire, deoarece isihasmul reprezintă unirea cu
Dumnezeu. Atunci Maica Domnului L-a primit pe Sfântul Duh în mod direct, prin pogorârea
harului. Isihia din punct de vedere creștin este unirea cu Dumnezeu prin har; o putem numi
îndumnezeirea omului dacă catalogăm concret această mistică:primul stadiu fiind purificarea,
care după căderea în păcat trebuie neapărat restabilită; a doua este iluminarea, prin care noi ne
recâștigăm acele capacități de legătură, de a comunica cu Dumnezeu, posibilitatea de aprimi
lumina dumnezeiască prin care dovedim că suntem fii lui Dumnezeu, dovedim că suntem după
chipul și asemănarea Sa. Mulți confundând această treptă cu unirea cu Dumnezeu, tocmai de
aceasta și ultima treaptă și cea de a treia, este unirea cu Dumnezeu pe care noi creștinii o numim
îndumnezeire.
Din pricina faptului că noi suntem ființe cuvântătoare scopul suprem al nostru este
dialugul care se adrezează direct lui Dumnezeu. Deseigur că acestă pandemie care ne-a izolat de
restul lumii, isihia, singurătatea și timpul pentru o reculegere interioară de care nu am avut parte,
ne este data de Mântuitorul sub o formă pe care alții au acceptat-o ca atare, iar alții au purtat
pandemia ca pe o povară, un blestem. Posibilitatea pe care am avut-o noi prin acestă pătimire
psihică sau spirituală, îngrijorându-ne pentru viitorul nostru sau al altora și prin pătimirea

10
Fac. 1;26
11
Putință ca și voință cu o oarecare măsură a conștientizării
12
Georgios MANTZARIDIS, Παλαμικα, Ed. Pournara, Salonic, 1998, p. 155.
13
“Taina cuvântului în teologia Sfântului Sofronie“, Arhim. Petros VRYZAS, Ed. BSILICA,
BUCUREȘTI, 2021, p. 74
trupească pe care Dumnezeu Le-a dat-o unora cu scopul de a i se ispăși pdeapsa care putea să
urmeze.

Rugăciunea lui Iisus

Rugăciunea lui Iisus este decompusă din punct de vedere patristic în două
stadii:rugăciunea minții și rugăciunea inimii. După ce rugăciunea este repetată de sute, mii sau
doar de câteva ori această rugăciune se intipărește în mintea noastră ca un mecanism pe care
mintea fiind tot timpul la Dumnezeu spune rugăciunea ca un mecanism. Atunci când, metaforic
vorbind, mintea se pogoară în inimă omul ajunge la starea de iluminare despre care am discutat
mai sus, în acest stadiu Dumnezeu se descoperă omului, omul primind astfel diferite revelații de
la Dumnezeu, directe sau indirecte prin îngeri, sfinți, sau semne. La starea de desăvârșire este
acel om peste care se pogoară harul într-o așa măsură încât omul nu mai gândește rațional, în
acel stadiu mintea și inima se blocheză duhovnicește și nu se mai roagă ci se desfstă în plinătatea
darului lui Dumnezeu.
Isihia este modul de viață prin care omul prin rugăciune ajunge la contemplație și mai
apoi la îndumnezeire.
 BIBLIOGRAFIE

Biblia,1989
Παλαμικα, Georgios MANTZARIDIS, Ed, Pourama, , Salonic, 1998
“Taina cuvântului în teologia Sfântului Sofronie“, Arhim. Petros VRYZAS, Ed. BSILICA,
BUCUREȘTI, 2021
Războiul Nevăzut EDIȚIA SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL