Coroană

Iisus a fost un rege sfânt,

Purtând coroană de-ncercări cumplite

Trecut prin lacrimi și-ndurări,

Cu fruntea sângerând de spini.

Cad lacrimi calde spre pământ,

Fără s-audă pentru El cântări,

Se coboară tot plângând,

Lacrimi sângerii din zări.

Lumea nu-l mai striga ,,Cuvinte",

Osana nu îi mai strigau din nou,

Insă acum, printre morminte,

Vor iar să-L vadă,

Să-i sorbă harul.

Într-un ecou,

Ei au strigat „răstignire, moarte!”

Celui care scump învățător le-a fost.

Uitându-se la lume

El cu amar grăia zicând:

,,Doamne,iartă-i pe aceștia

După scumpul Meu cuvânt,

Ca să li se ierte loruși
Vorbele care cu scârbă

Mi le-au scuipat pe obraji

Și mi le-au bătut în tâmplă!",

Plângând pe lângă El cei dragi.

Blând și smerit,

Hristos stă întins pe Cruce

Așteptând să treacă

Paharul suferinței-ngrozitoare

Hristos Le dă prigonitorilor iertare

Și dulcea mângâiere de la Domnul.

Pe când se duce sus, la Ceruri.