1.Disfunctia erectila:Definitie.Clasificare.Factori de risc.Epidemiologie.

Disfunctia erectile-reprezintă incapacitatea unui barbat de a obține și/sau a

menține o ereție suficientă pentru realizarea și finalizarea unui act sexual
satisfăcător.Deși disfunția erectile este ,apparent,o tulburare benignă,aceasta
poate afecta atît starea fizică,cît și cea psihogenă a bărbatului și a cuplului,cu un
impact semnificativ asupra calității vieții.

Clasificare

Conform formei de apariție:

 Primara
 Secundara

Conform cauzei și factorilor predispozanți:

 Psihohenă(neorganică)
 Organică:vasculogenă,neurogenă,endocrină;
 Mixtă

Conform evoluției clinice a DE:

 Usoară
 Moderat-usoară
 Moderată
 Severă

Factori de risc

Vârsta
Fumatul
Modul sedentar de viaţă
Obezitatea
Alcoolismul
Diabetul zaharat
Intrevenţii chirurgicale la organele micului bazin,prostectomia radicală,plastia
uretrei.
Alte maladii organice: stare după AVC,hipertensiunea arterială,hipo sau
hipertireoidia, hipogonadism, adenom de prostată, insuficienţă renală, hernia de
disc.
Utilizarea permanentă a anumitor medicamente
Epidemiologie
Conform datelor statistice,prevalența DE este circa 52% la bărbați cu vărsta
cuprinsă între 40 și 70 de ani,inclusiv 17%-forma ușoară,25%-forma moderată,iar
10%-forma completă.Datele epidemiologice arată o prevalență și o incidență
destul de semnificativă ale DE ,cu unele deosebiri în funcție de țară sau de
naționalitate.Studiul Colaghe,realizat în țarile europene la finilor anilor 1990,a
cuprins bărbații între 30 și 80 de ani și arată o prevalentă a DE de 19,2% cu o
creștere graduală odată cu vărsta de la 2,3% la 53,4%.În Taiwan,prevalența DE a
fost de 27% în rîndul tuturor pacienților investigați și de 29% în rîmdul celor cu
vîrsta peste 40 de ani.Studiul epidemiologic realizat în Federația Rusă în anul 2011
a arătat p prevalență a disfuncției erectile de 56,2%,inclusiv 5,2% severă.Conform
unui studiu realizat în cadrul IP USMF Nicolae Testemițanu, în anii 2015-
2016,prevalența generală a DE în Republica Moldova a constituit 47,1%, fiind mult
mai mare la bărbații treuți de 40 ani.

2.Disfuncția erectolă:Mecanismul erecției.

Aflat în stare flască,penisul are corpii cavernoși goliți de sînge și mult
micșorați.Sub acțiunea excitațiilor sexuale,hipotalamusul comandă relaxarea unor
structuri musculare,ce determină vasodilatația bruscă a arterelor peniene,în
spațiile cavernoase venind o cantitate de sînge care poate oscila între 80 ml și 180
ml,corespunzător caracteristicilor anatomice ale fiecărui penis.După umplerea
sub presiune a corpilor cavernoși,venele circumflexe sunt comprimate,iar sîngele
stagnează pînă la declanșarea ejaculării sau pînă la diminuarea excitației
sexuale,sub un prag minim de susținere a erecției.
Principalul mediator al erecției este oxidul nitric.Stimularea sexuală determinp
eliberarea monoxidului de azot la nivelul terminații nervoase,celulele endoteliului
vascular și cele ale musculaturii netede a corpilor cavernoși.Monoxidul de azot
activează enzima guanilatciclaza,care produce descompunerea
guanozintrifosfatului(GTP) în guanozinmonofosfat ciclic(GMPc).Creșterea
concentrației de GMPc induce descreșterea concentrației intracelulare a Ca și
relaxarea musculaturii netede a corpilor cavernoși.Fosfodiesteraza-5(PDE-5) este
o enzimă implicată în scindarea GMPc și transformarea lui în GMP.

3.Disfuncția erectilă organică:vasculară,endocrina,neurogenă.DE-marker

precoce al altor maladii.
Disfuncţie erectilă vasculogenă poate fi arterială şi venoasă. Cea arterială
este determinată de insuficienţa fluxului sangvin intrapenian: arteropatiile
cauzate de diabetul zaharat, ateroscleroză, priapism, traume ale corpilor
cavernoşi şi extrapenian: leziuni traumatice şi aterosclerotice a arteriilor iliace
comune şi interne, hipogastrice, traumatizme pelvine şi perineale. Disfuncţia
venoasă este determinată de tulburări de vascularizaţie venoasă a albugineii,
vene în exces sau calibru mărit, apariţia fistulelor arteriovenoase.
Disfuncţie erectilă neurogenă se întâlneşte în patologii apărute la nivelul
creerului, măduvei spinării, a plexurilor, ganglionilor, căilor de conducere şi
receptorilor nervoşi. Cele mai frecvent afecţiuni care implică disfuncţie neurogenă
sunt tumorile cerebrale, epilepsia, accidentele cerebrovasculare, maladia
Parkinson, 188 spina bifida, hernie de disc, siringomielia, diabet, alcoolism,
avitaminozele, leziunile de nerv ruşinos sau cavernos, secundare prostatectomiei
radicale sau intervenţiilor rectale.
Disfuncţie erectilă endocrină apare în diabetul zaharat, tumori hipotalamice,
pituitare cu hipogonadism secundar, orhidectomie, hiperprolactinemie,
hipertiroidism, hipotiroidism, boala Cushing, boala Addison, etc.

DE în calitate de marker precoce al altor maladii sistemice în primul rând

cardiovasculare(HTA,boli ischemice ale cordului,infarct miocardic).Unele maladii
endocrine pot afecta erecția prin scăderea nivelului de testosterone,responsabil
direct de libido,dar și cu contribuții esențiale în menținerea erecției.

4.Disfuncția erectilă psihogenă:cause și particularități clinice.

Disfuncţia erectilă psihogenă apare de obicei al tineri şi este condiţionată de

prezenţa anxietăţii, a fobiilor, a absenţei, uneori, a cunoştinţelor elementare
despre sexualitate, etc… La bărbatul vârstnic, disfuncţia erectilă apare pe fonul
altor maladii organice, cardiovasculare, endocrine, urologice şi poate fi atât o
complicaţie, cât şi o manifestare precoce a acestora.
Particularități clinice:
Apare brusc
Erecții nocturne și matinale prezente
Probleme (acuze) sexuale în anamneza.