Autonomii locale si institutii centrale in spatiul romanesc (sec. IX-XVIII) I. Primele structuri statale medievale incepand cu see. IX-X sunt atestate documentar primele structuri politice de tip statal specifice Evului Mediu, din spatiul romanese "romani populare” sau "democratii tardnesti”, cum le-a numit Nicolae orga. Printre factorii care au favorizat aparitia si consolidarea primelor formafiuni politice prestatale s-au numirat: - organizarea comunitatilor roménesti in obsti sitesti, comunititi stabile de tip rural, constituite pe un anumit teritoriu, - crearea uniunilor de obsti, indeosebi din motive de apirare comund, care vor sta la baza intemeierii enezatelor si voievodatelor, - stratificarea sociala in éadrul obstilor, care a condus la aparitia unei categorii privilegiate, viitoarea nobilime/boierime, din réndul céreia au facut parte enezii sau juzii (conducdtori ai primelor formatiuni politice prestatale), - existenfa presiunilor politice sau militare externe exercitate de ultimii migratori (pecenegii, uzii, cumanii, titarii) sau de state vecine ca Regatul Ungariei, Hanatul Hoardei de Aur, Imperiul bizantin, Formele traditionale de organizare politica roméneasc’ predominante in see. IX- XIII erau enezatul (formatiune politica care include 2 sau mai multe sate, de obicei pe valea unui rau si aflat sub autoritatea unui cneaz) si voievodatul (formagiune politica alcatuita din 2 sau mai multe enezate, condusa de un voievod, al carui atribut special era cel militar). Ele cuprindeau 0 organizare politica, militara si ecleziasticd si dispuneau de un centru fortificat care era si sediu administrativ. Autonomiile locale detin putere legislativa (iau decizii politice), putere juridiea (judeca potrivit cutumei), putere economica (impun taxe interne si vamale, organizeaza agricultura) si putere funciar& (impart pimanturile membrilor obstilor). Voievodatele au si putere militard, yoievodul fiind conducditor al ostirilor enezatelor unificate. Structuri statale medievale (autonomii locale) din spatiul romanese (see. IX-XIII): 1. Transilvania — voievodatele lui Menumorut, Gelu si Glad (sec. IX-X - "Cronica notarului anonim” Gesta Hungarorum) si voievodatele lui Gyla si Ahtum (see. XI - "Legenda Sfintului Gerard”) 2. Muntenia — voievodatele Iui Litovoi si Seneslau, enezatele lui Ioan si Farcas, Banatul Severinului (sec. XII "Diploma cavalerilor ioanii”) 3. Moldova —codri ("Codrii Herfei”, "Codrii Cosminului”), cémpuri (“Cémpul lui Dragos”, "Campul lui Vlad”), ocoale (Campulung, Vrancea), tari (”Tara Sipenitului”), mentionate in sec. XII-XIII — in “Cronica lui Nestor” si unele documente papale. 4, Dobrogea — jupan Dimitrie Gheorghe (sec. X — surse epigrafice), Tatos, Satza si Sestlav (sec. XI — Ana Comnena — Alexiada)2. Constituirea voievodatului Transilvaniei Transilvania a fost cuceritd si organizata sistematic de regatul Ungariei dupa anul 1000, o data cu infrangerea, de catre regele Stefan I, a rezistenfei formatiunilor politice conduse de Gyla si Ahtum, devenind voievodat autonom aflat sub suzeranitatea regatului medieval maghiar. Ca voievodat autonom, Transilvania: - dispunea de o organizare politica si administrativ-teritoriala proprie; ~ era condusi de un voievod (primul voievod menfionat a fost Leustachius, in 1176, dupa ce, anterior, conform unei atestiri documentare din 1111, regalitatea maghiara a incercat si impund in fruntea Transilvaniei un principe - "Mercurius princeps Ultrasilvanus”) in paralel cu organizarea politica fost colonizati: administrativ-teritoriald a provineiei, in Transilvania au - sasii, pentru dezvoltarea economiei si a oraselor (beneficiind de privilegiile acordate prin Bula de Aur - Andreanum - emisé in anul 1224 de regele maghiar Andrei al II-lea), ~ secuii (avand rol de apairare), Acestia beneficiau de autonomie - organizare administrativa si juridic& proprie, dregatori locali ete, Cucerirea Transilvaniei s-a incheiat in secolul al XIMl-lea, dar roménii au rimas majoritari in spafiul intracarpatic. Autonomiile romAnesti supravietuiesc in regiunile marginase, unde intalnim Tara Barsei, Tara Fagarasului, Tara Hafegului sau Tara Maramuresului, statutul lor fiind recunoscut in schimbul serviciilor militare si a fidelititii fata de regatul Ungariei. La inceputul secolului al XIV- lea ele sunt transformate in distriete romanesti, conduse de demnitari numifi de coroana maghiard 3. Constituirea statelor medievale Tara Roméneascé si Moldova Factorii interni cu influenfa semnificativa in constituirea gi structurarea statelor medievale ‘Tara Roméneasca si Moldova au fost formarea structurilor statale existente in perioada secolelor XI- XIII, dezvoltarea comunititilor locale pe baza agriculturii, a mestesugurilor si a comertului, precum si cristalizarea sociala prin aparifia categoriilor specifice Evului Mediu, boierimea si Factorii externi care au favorizat constituirea celor doua tari romane au fost: - slibirea presiunii exercitate de Regatul Ungariei, in urma crizei dinastice de la ineeputul secolului al XIV-lea (stingerea dinastiei arpadiene gi venirea dinastiei de Anjou); iminuarea influentei Hanatului Hoardei de Aur; - sciderea influentei Imperiului bizantin la gurile Dunaii, @) Tara Roméneascat Procesul de intemeiere statali a beneficiat, in zona dintre Dunaire si Carpati, de aportul populafiei roménesti din Transilvania, venite din Tara Fagdrasului. Aceasta a participat direct la ‘intemeiere, numité in tradijia istoricd romdneasca prin termenul descdlecat. Etapele intemeierii statului medieval romanese dintre Dunare si Carpafi cuprind momentele:- formarea cnezatelor si voievodatelor atestate in anul 1247 de Diploma cavalerilor Foaniti, asupra clrora se exercitd suzeranitatea maghiard - voievodatele lui Litovoi gi Seneslau, enezatele lui Toan si Fareas, precum si Banatul Severinului. Spre sfargitul secolului al XIIl-lea se incearca unirea autonomiilor locale din Valea Jiului sub autoritatea lui Litovoi (probabil un urmas al celui menfionat, in 1247) si scoaterea acestora de sub dominafia maghiara, dar regele Ungariei reactioneazi, iar Litovoi este ucis in lupt, conducerea fiind preluati de fratele stu, Barbat, in jurul anului 1277. - unificarea formatiunilor politice de la sud de Carpati sub autoritatea unui singur conducator. a sfarsitul al XIII-lea, legendarul Negru-Voda din Fagaras trece la sud de Carpati si pune bazele unui nou stat, prin unirea treptati a formaiunilor politice existente, cu resedinfa la Campulung. Intemeierea propriv-zist a statului este atribuité. insa voievodului Basarab I (71310-1352), care si-a luat titlul de “mare voievod”, fntr-un document din 1324, Basarab I era numit de catre regalitatea maghiara ”voievodul nostru transalpin”, domnitorul romén acceptind suzeranitatea Ungariei in schimbul recunoasterii noului stat intemeiat in 1330, armata maghiara patrunde in Banat cu intentia de a ocupa acest teritoriu, iar Basarab 1a incercat s& evite lupta, oferindu-se sd restituie Banatul de Severin si si pliteaseai 7000 marci de argint, dar oferta sa a fost respinsi de regele maghiar. "Cronica pictata de la Viena” descrie expeditia regelui maghiar Carol Robert de Anjou de pedepsire a Iui Basarab, numit "rizvratit” si *necredincios”, precum si infrdngerea oastei maghiare la 0 ”posada” (9-12 noiembrie 1330). Aceasta vietorie a romanilor a echivalat cu inkiturarea suzeranititii maghiare gi consaerarea formérii statului independent Tara Romaneasca Statutul politic de independent a fost consolidat ulterior de urmasii lui Basarab I: - Nicolae Alexandru (1352-1364), a intemeiat prima mitropolie ortodoxa cu sediul la Arges (1359), punand astfel bazele organizarii unei biserici proprii, care a devenit un puternic sprijin al domniei, si si-a asumat titul de domn autocrat ("mare si singur staipdnitor”).. ~ Viadislav Viaicu (1364-1377), a acceptat suzeranitatea maghiari, primind in schimb Severinul si Fagdrasul, a intemeiat la Severin cea de-a doua mitropolie ortodoxa (1370), a emis primele monede ale statului de la sud de Carpati. b) Moldova Unificarea autonomiilor locale de la Este Carpatica insemnatyaparitia celui de-al-treilea stat roméinesc, Moldova, proces care se desfagoaravin a doua jumitate a secolului al XIV-lea, in 2 etape, ambele mareate de contribufia roménilor din spatiul intracarpatic: = “descdlecatul lui Dragos”, prezentat de traditia istorica, plasat dupa anul 1350. Ungaria era interesat& de protejarea drumului comercial Marea Balticd-Marea Neagra, care straibitea Moldova, motiv pentru care constituie 0 "marea” de aparare impotriva tatarilor, aflata sub suzeranitatea sa si cunoscut ulterior sub numele de "Moldova Mica”, avand capitala la Baia si find condusi de voievodul maramuresean Dragos. ~ “descdlecatul lui Bogdan”, petrecut in jurul anului 1360. Un alt voievod din Maramures, Bogdan, s-a revoltat impotriva regalitiii maghiare si a trecut in Moldova in fruntea oamenilor sai. Aici, a participat la o riscoala local, provocata de ingradirea autonomiei locale si incerearea de organizare a comitatului de c&tre maghiari, in urma creia urmasii lui Dragos (Sas si Bale) au fost inkiturati, punandu-se bazele statului medieval moldovean. in vremea domniei lui Bogdan, noul stat romanesc si-a extins hotarele prin inglobarea in cadrul lui sia altor formatiuni politice existente pe teritoriul de la est de Carpati. "Cronica domniei Jui Ludovic”, scrisi de Ioan de Tarnave, semnaleaza esecul expeditiilor repetate intreprinse de ostile regatului maghiar si rezultatul final al luptei, transformarea Moldovei intr-un stat independent.Urmasii lui Bogdan au continuat politica de consolidare a statului: - Lajeu (1365-1375) a intrat in legatura cu Papalitatea, care I-a recunoseut drept “duce al Moldovei” sia infiintat o episcopie catolica la Siret. ~ Petru. Musat (1375-1391) a inifiat primele legaturi de aliangi cu Polonia (depune juramant de vasalitate regelui Polonici), a incercat sa intemeieze mitropolia ortodoxa la Suceava (recunoscuta de Constantinopol abia in 1401) sia batut primele monede. ~ Roman I (1391-1394) — a desavarsit unificarea farii "de la munfi pana la tarmul mari Asemdnairi in procesul de formare a statelor medievale Tara Roméneased si Moldova: - la formarea ambelor state medievale exist un aport al romdnitor din Transilvania, ~ "descitlecatul” (Negru Vodii in Tara Roméneasea, Dragos, respectiv Bogdan in Moldova), - ambele tari obtin independenta tn urma unor lupte cu Ungaria, - ambele state medievale se consolideazét in a doua juméitate a secolului al XIV-lea. ©) Dobrogea Procesul intemeierii statului medieval dintre Dundire si Marea Neagrii s-a derulat pe parcursul see. XIV, o dati cu slabirea autoritafii Imperiului bizantin si a Taratului Bulgar. Statul a avut ca nucleu de formare asa-numita “Paria Cavamei”, atestatd in zona Mangaliei inca din 1230. in see. XIV sunt atestafi documentar Balica, Dobrotici si Ivanco. Ulterior, provincia a intrat in componenta Tari Roménesti in vremea lui Mircea cel Batran, dupa care este cucerit de turei, rimandnd in componenta Imperiului otoman pana in 1878. 4) Consecingele formitrit statelor medievale romanesti - a favorizat organizarea institufiilor politice, administrative, judecatoresti, culturale gi religioase; - a asigurat apairarea locuitorilor impotriva tendinfelor de dominatie ale unor puteri strane; avut o importanfi europeand, prin rolul pe care aceste state I-au avut in lupta pentru stavilirea expansiunii otomane in Europa, devenind puncte de sprijin in tupta pentru independenfa popoarelor asuprite, Institufii centrale in spatiul romanese Caracteristicis = institufiile roménilor, inclusiv statul, sunt de origine romana si romano-bizantin’, influentate de modelele slave Transilvania, unde statul si institufiile au ajuns s& fie neromanesti, s maghiar de inspiratie germana, fara a inlatura vechile structuri locale; pus treptat modelul Tara Romaneasca si Moldova regimul politic este monarhic, asemanator cu cel al monarhiei feudale, dar cu trasituri proprii, datorate specificului romanesc.a) Organizarea intern a Transilvaniei in baza statutului de autonomie, voievodatul Transilvaniei dispunea de: - conducere proprie, ~ Adunare nobiliara distinct de cea a Ungarici, - norme juridice proprii in perioada suzeranitatii maghiare (pnd la 1541), voievodul Transilvaniei: - era vasal regelui Ungariei, fiind numit de acesta in functie ~ avea atributii administrative, judiciare, militare - dispunea de cancelarie proprie ~ era secondat de un vicevoievod ~ avea autoritate asupra celor 7 comitate ale Transilvaniei Din punet de vedere administrativ-teritorial Transilvania este organizata, in functie de originea etnica a populafiei majoritare in zona, in: 1. Comitate - ale ungurilor 2. Scaune - ale sasilor gi seeuilor 3. Districte - ale roménilor; in regiunile de margine ale Transilvaniei (ex. Tara Barsei, Maramures, Tara Fagarasului) - autonomii roménesti (“tari”) Desi aleatuiau populafia majoritara in Transilvania, roménii au fost exclusi treptat din viata politica, iar in 1366 regele Ludovic I de Anjou conditioneaza calitatea de nobil de apartenenta la catolicism - nobilii romani aveau de ales intre catolicism, ceea ce insemna maghiarizare, si renuntarea Ja statutul de nobil. Incepand din secolul XV, cénd, in timpul_rscoalei de 1a Bobalna (1437), a fost inchs alianfa "Unio Trium Nationum”, sistemnul politic, al voievodatului, Transilvaniei S-a bazat pe recunoasterea privilegiilor politice ale maghiarilor, sasilor si secuilor. Transilvania a fost voievodat autonom sub suzeranitate maghiara pana in 1541 cand a devenit principat autonom sub suzeranitate otomana. in fruntea ei se afla un principe, ales de Dieta (adunarea reprezentativa) si confirmat de sultan, Acesta era investit cu largi prerogative, hotira in probleme de politica externa, declara rizboi si incheia pacea, acredita misiuni diplomatice si primea trimisii diplomatici. Dieta Transilvaniei se intrunea anual sau de céte ori era necesar, dar rolul acesteia a scizut in condifiile in care principele a primit atributii sporite in materie legislativa si alegea Consiliului prineiar. Regimul habsburgic s-a instaurat in Transilvania la sfarsitul secolului al XVIl-lea ca urmare a extinderii teritoriale a Imperiului habsburgic in sud-estul Europei. Noul statut politic al Transilvaniei, de principat in cadrul Imperiului habsburgic, a fost definit prin Diploma leopoldina (1691). Conform acesteia, titlul de principe revenea imparatului, Transilvania pastrindu-si vechea organizare interna, sub conducerea unui guvernator. Astfel, au mas in vigoare: Dieta provineiala (cu atribufii restranse), legile, privilegiile maghiarilor, sasilor si secuilor, statutul romanilor ortodocsi de “naiune tolerata”.Imperiul otoman a fost nevoit, prin pacea de la Karlowitz (1699), si confirme pierderea controlului asupra Transilvaniei in favoarea Imperiului habsburgic. Din 1765, Transilvania devine Mare Principat printr-o diploma in care se declara ca provincia “nu este supusi niciunui alt regat sau altei stipdniri”, flind condusi in continuare de imparat, care dejinea si titlul de principe, prin intermediul unui guvernator. Toate institusiile au fost subordonate Vienei prin Cancelari aulied. Autonomia principatului s-a diminuat, iar Di camera de inregistrare a deciziilor imperiale. b) Institutile statelor medievale Tara Roméneascé si Moldova Regimul politic din Tarile Romane a evoluat spre 0 monarhie feudala dar cu trastituri specifice societifii romanesti. Cauzele infiintari institutiilor medievale rezida in nevoia de aparare in fafa unor puteri straine (domnia, armata) sau in necesitatea functionatii eficiente in plan inten (Sfatul domnesc, Adunarea Tarii, Biserica). Domnia: reprezinta puterea centrald. Titlul purtat de conducdtor este de domn (stipanul ari) si mare voievod (conducatorul suprem al armatei). Alte atribufii erau: - conducea intreaga administrafie a statului si numea dregatorii, - labora politica interna gi externa impreund cu Sfatul domnese, - avea dreptul de a bate moneda, percepea birul si stabilea impozitele, - convoca oastea cea mare, declara rizboi, incheia pace gi semna tratate, - confirma episcopii si mitropolitul, - reprezenta instanja suprema de judecata. Domnul putea retrage proprietitile boierilor care unelteau sau tradau, sau ii putea condamna la moarte. Au existat domnitori (Vlad Tepes, Stefan cel Mare) care au intarit autoritate domniei in raport cu marea boierime in acest fel Succesiunea la tron era electiv-ereditara, astfel putea fi ales domn oricare dintre descendentii familiei domnitoare (Basarab in Tara Roméneasca si Musat in Moldova), chiar daca nu era dintr-o cisitorie legitima si nu era primul nAscut, trebuia doar si fie de "os domnese” in secolele XIV-XVI, domnia are un rol important in susfinerea luptei antiotomane prin actiuni militare, eat si diplomatice. in secolul al XVI-lea, aceasta decade in condifiile in care, din 1538 in Moldova si 1545 in Tara Romaneasca, sultanul numeste personal domnitorii celor doug fri, Prd ca acestia SB fi fost alesi in prealabil de cdtre boicrime. Au existat si domnitori care au incercat si refaci autoritatea domneasci, precum Matei Basarab, Serban Cantacuzino si Constantin Brincoveanu in Tara Roméneasea, sau Vasile Lupu si Dimitrie Cantemir in Moldova La inceputul secolului al XVIII-lea (1711 in Moldova $i 1716 in Tara Roméneasca) a disparut domnia piménteand, fiind inlocuita cu cea fanarioti - otomanii numeau domnitorii din randul boierilor greci din cartierul Fanar din IstanbulTrasdturile domniei fanariote: - domnul era considerat inalt funefionar al Imperiului Otoman (era asimilat unui past cu 2 tu - pentru obfinerea domniei, ca si pentru menfinerea acesteia, se pliteau sume considerabile, - schimbari dese de domnii (0 domnie dura 2,5 ani ~3 ani), = fiscalitatea este excesiva, prin faptul ci Poarta a crescut obligafiile Principatelor, acelasi Iueru fiedindu-l si domnii fanariofi, - venalitatea funcfiilor (vanzaréa la licitafie a dregatoriilor), - politica externa este subordonata intereselor Imperiul otoman. Atributiile de politica intema ale domnului au rimas neschimbate: domnul concentra puterea asupra organelor de stat, armatei, justifiei si administrafiei, fiind conduedtorul armatei, judecitor suprem si seful administrati Sfatul domnese: Format initial din marii boieri, iar mai tarziu (a doua jumatate a secolului XV) din boierii cu dregatorii (dregatorie = funcfie de conducere), avea rolul de a-1 consilia pe domn, (il asista la scaunul de judecata si participa la incheierea tratatelor cu puterile vecine), Cele mai importante dregatorii erau: Mare Ban al Olteniei in Tara Romaneasea, si Portar al Sucevei in Moldova, Alte dregatorii importante: vornic (seful curfii domnesti), postelnic (afaceri externe), spiitar sau hatman (atribujii militare), logofat (seful cancelariei), vistiernie (finanje). Din sfatul domnese ficea parte si mitropolitul. Dregatoriile centrale igi aveau exponentii in judefe si finuturi in timpul domniilor fanariote, numdrul dregatorilor a crescut foarte mult, iar dregatoria a devenit repede principalul mijloc de imbogatire. Boierimea pamanteand se grupeaz4 in “partida nafionala”, care avea ca obiectiy revenirea la domniile pamdntene, obiectiv atins dupa revolutia de la 1821 condusa de Tudor Viadimirescu. Adunarea {irii: Era aledtuita din reprezentanti ai boierilor, clerului, oragenilor si faranilor liberi. Se intrunea doar la convocarea domnului, motiv pentru care nu a devenit o institujie permanenti, care se intdlnea sporadic; de-cele mai multe ori pentru.a sanetiona alegerea unui domn sau a stabili nivelul obligafiilor financiave. Armata: Oastea domneasca ("oastea cea miei”) era format din dregatorii domniei, curtenii si steagurile din finuturi (mici proprietari de pamant care venea la oaste sub comanda dregatorilor teritoriali). "Oastea cea mare” era format din tofi barbafii apfi de serviciul militar si era convoe doar in caz de rizboi. in timpul fanariotilor, ostirea a intrat intr-un proces de dezagregare, forta armati a statului devenind o simpla gard menita si pizeascd ordinea interna. Bis : este a doua ‘itutie ca important in evul mediu, alaturi de domnie. A avut un rol esenjial in viafa social’, juridica si cultural a Tarilor Romane in Evul Mediu. Dezvoltarea si organizarea Bisericii Ortodoxe s-a realizat sub indrumarea Bizanfului. in see al XIll-lea se infiinjeaz prima Episcopie dependenta de Patriarhia din Constantinopol, care mai tarziu se va transforma intr-o Mitropolie - 1359 la Arges. O alta mitropolie a fost infiinfata in Tara Roméneasca in 1370 la Severin. in Moldova, Mitropolia infiintata intre 1381-1386 la Radaiuti a fost recunoscutdi de Patriarhia Constantinopolului in 1401, fiind mutata din 1402 la Suceava si de la mijlocul sec. al XVII-lea la lasi.Mitropolitul avea urmatoarele atrib - era primul sfetnie (sftituitor) al domnului; ~ incorona domnul prin ungerea eu mir; - era socotit al 2-lea demnitar in stat; - era loctiitorul domnuluis - fiicea parte de drept din Sfatul Domnese; - era ales de episcopi si confirmat de domn. ©) Consecinte ale formarii institufiilor Prin formarea institutiilor, societatea medieval roméneasca se afirma prin structuri politice, administrative, juridice si religioase. Existenfa institugiilor a favorizat reglementarea relatiilor sociale, a politicii externe, desfigurarea unei activititi economice intense si intrarea arilor romane in circuitul economic european prin privilegiile acordate de domnitori negustorilor straini, © caracteristicd a societatii romanesti in aceasta perioada este evolutia ei unitara (in Tara Roméneasc si Moldova) in formele institujionale prin care se manifest (domnie, sfat domnese, adunarea tari, armata, biseried).