T. Arghezi, Flori de mucigai I. Teoretizat de Eugen Lovinescu, moddfiismul este un curent literar manifestat in perioada interbelic& ce promoveazi o innoire a literaturii, prin desprinderea de trecut si prin crearea unor noi modalitaji de exprimare. in ceea ce priveste poezia, modemistii sugereazi necesitatea crearii unui lirism subiectiv ca expresie a profunzimilor stirilor sufletesti, inlaturarea totala a obiectivititii, ambiguitatea limbajului, prin utilizarea metaforei, inovajia formal, prin renunfarea la prozodia traditionala. Desi este revendicat deopotriva, de traditionalism i de modernism, opera sa ingloband traséturi ale ambelor curente, Arghezi se remarcé prin originalitate. IL. Poet modern, pentru care poezia este 0 forma de a exista, Arghezi impune un nou model de poeticitate intemeiat pe gandirea conceptualizata, deschist spre cAmpuri tematice neexploatate, spre simbolizAri metaforice ori metonimice paradoxale, pe o noud relajie intre eul rostitor, lume $i textul poetic, pe redescoperirea ludicului ca atitudine lirica fundamental sau pe textualizarea banalului cotidian, Un teritoriu liric pe care Tudor Arghezi il ia deplin in stapanire este cel al » esteticii uratului”, iar la nivelul lexicului poetic, ,, anexeazA” acestui spafiu un limbaj care se deschide spre arii lexicale considerate apoetice si spre registre stilistice de mare diversitate, de la limbajul » copilérit” le » periferia” argoului. Prin sintaxd poetic& originalA, prin topica afectiva usor de recunoscut, el ,atribuie cuvantului o forfa cosmogonic& si existenfiala” (AL. George), contribuind esenfial la innoirea liricii ramAnesti posteminesciene, TIL Publicerea celui de-al doilea volum al lui Arghezi, , Flori de mucigai”, in 1929, echivaleazé cu un gest iconoclast prin care sunt sfidate canoane si conventii,toposuri si tipare ale ereafiei liriee roménesti. Volumul se deschide cu o arté poeticd purtind chiar titlul volumului. Sintagma . Flori de mucigai” aminteste de ,, Florile raului” ale lui Charles Baudelaire, numai ci poetul roman inlocuieste termenul etic » raul” cu un Simbol estetic, ., mucegaiul”, sugerind prin sonoritate si sens urétul existenfial. Oximoronul din titlu, in care Stau alfturi motivul floral ( simbol al frumusefii) si substantivul ,, mucegai”, creeaz o metaford- emblema argheziani a esteticii uritului. In sensul denotativ al sintagmei,.,florile de mucigai”, care sunt luminiscente, pot simboliza mica pélpaire de umanitate care dainuie si in {ntunericul lduntric al fiinjei degradate, in eversul carceral al declasajlor. in context poetic, enunful-tltu devine semnificativ pentru valoarea estetic’ asociata prin arti urdtului existential. TV. Formulat ca un monolog lirie, con! zonele de umbra din fiinfa omului, poezia dezvolt ter fesiune a eului poetic care isi asuma condifia de artist fascinat de ma conditiei existentiale a creatorului gi tema creafiei. Viziunea poetic’ se instituie pe un pretext epic ( susfinut de verbele la indicativ, perfectul- compus $i la imperfectul evocativ): situatia limita. impune exprimarea fiinjei captive in orice condifii, cu orice chip. La nivel compozitional, cele doua strofe inegale ( 16 si 4 versuri) se organizeaza in dowd unitafi logice ~ marcate prin ,, decupajul” strofic —reunind trei secvente poetice. ¥. Prima secventa surprinde conditia neobignuita a poetului, care creeazA intr-un spativ al claustrarii ( ,, Le- am seris cu unghia pe tencuiala” — mitul jertfei creatoare intr-o variant modemé — ,, Pe un parete de firida goala”). Secventa se dezvolti pe un scenariu epic, imagindnd actul scriiturii intr-un univers carceral. In acest context, ,, intunericul” si, singuratatea” devin metafore ale condifiei umane, ale existentei fiinei captive, care nu poate fi opritd din ndzuinfa ei de a transforma in arta orice experienta ontica si cognitiva. Solitudinea fiinfei captive intr-un orizont al nesfarsitei nopti este proiectati cosmic prin raportarea la parinfii textelor acre: Luca, Marcu, Ioan, asupra clrora a coborat harul divin, figurat prin simbolurile biblice ,, taurul, leul, Sulturul”. Bul liric se distanteaza de marii apostoli prin absenta iluminarii, el scrie ,, Cu puterile neajutate”, Sfiddnd starea de iluminare si modelele sacre ale artei. Secventa a doua defineste poezia care ilustreaza estetica urdtului prin simbolul gropii, metafora a conditiei ‘umane, sugerand apartenenfa la teluric, existenfa intr-un spatiu degradat si moartea: ,, Sunt stihuri fara any Stihuri de groapa/ De sete de apa $i de foame de scrum/ Stihurile de acum”. Prin apelul la sfera senzoriala care accent jimaginea omului ca fina biologic, este sublimaté menirea poetului de @ cnta nu numa famina spiritului omenese, ci mai ales limitele concitiei sale de fiinta biologicd, umbrele din amintirile si dit conditia fiinjei imperfecte, vinovate. Stihurile ,, fara an” situeaz intr-un prezent eter ,, setea” de viaja corte si» foamea” Iu de ardere pind la mistuire. Noul mod de a seri, refuzind tocita unghie ingereasca Cimetonimie si epitet metaforic prin care se concretizeazi seritura seraficd, delicaté, tumat& in tipani perfectiunii poetice), reprezint& singura opiune esteticd adecvata unei existente coplesite de urétul si riul din lume. i Secventa a treia revine la scenariul epic initial, surprinznd tentativa euaté de a scrie despre urdtul existential in canoanele clasice, ,, cu unghia ingereasc”. Alaturi de planul creafiei si al creatorului, se cristalizeaz, in aceasté secventa final, imaginea stilizat a unui univers ostil, strain gi agresiv, apartinand «» Preatarziului” si ,, departelui”. ” Era intuneric, ploaia batea departe, afard/ $i m& durea mana ca o ghiar’/ Neputincioasa si se stréngi/ $i m-am silit s& scriu cu unghiile de la mana sténga”. Contemplarea acestui tragic univers, in care omul este prizonier fara sansa evadarii, provoaca acea suferinf care se cere exprimata prin cuvant. Opfiunea final a eului poetic ( ,, $i m-am silit si scriu cu...”) coli azA cu un act de revolt, cu un gest de sfidare a lumii ostile, prin act creator, prin jertf& de sine. 4+- dlc rs - Efectul artistic insolit este dat de folosirea cuvintelor populare, ,, nepoetice”, precum ,, stihuri”, J mucegai”, | , scrum”, ,, ghiara”, ,, firida”; intregul volum evidenfiaz4 inovafia lexical menita s& reprezinte mediul ostil al inchisorii. Confesiunea subiectiva se axeazd pe metafora, prin care este creat’ ambiguitatea de facturd modernista. VI. Poezia se remarca prin inovatie formal, poetul renunjand Ja elementele traditionale prozodice in favoarea dezvoltiirii ideii artistice. Versurile lungi alterneaza cu cele scurte, ritmul este interior, iar mAsura variazi. Intr-un limbaj de rezonanfa banal- cotidiana, intr-o topic voit sténgace (,, Sau nu am mai cunoscut”), apeland Ja un discurs poetic neconvefional, poezia ,, Flori de mucigai” ilustreaz estetica modemismului, chiar dac& ,, dominanta poeziei argheziene riméne totusi metaforismul vizionar” ( Ioana Em. Petrescu) Cum intreg volumul o demonstreazd, si textul Flori de mucigai este o ilustrare a lumii terifiante si agresive, a unui univers grotesc gi tragic, in care fiinta a abandonat masca rafiunii gi a civilizafiei, redevenind ceea ce a fost in starea ei primara: bestia fara constiinta.