Rolul eredității în dezvoltarea psihică

Ereditatea este însuşirea fundamentală a materiei vii de autoconservare şi

autoreproducere prin transmiterea caracteristicilor de specificitate generaţiilor succesoare prin
intermediul codului genetic.

Originar din limba latină (heres = moştenitor, moştenire) termenul ereditate se referă la
toate caracteristile fizice, fiziologice şi chiar psihoreacţionale pe care fiinţa umană le primeşte, le
moşteneşte de la părinţi. Ereditatea exprimă şi imprimă aspectele de stabilitate şi constanţă ale
speciei, grupului şi/sau individului dar cu o stabilitate relativă pentru că relaţia complexă
organism-mediu induce variaţii mai mult sau mai puţin accentuate, aşa încât, niciodată
succesorul nu este identic cu antecesorul1.

Cum influențează factorul ereditar dezvoltarea psihică?

Unicitatea psihică a individului este o consecință a unicității biologice (ereditatea

psihologică este mai puțin cunoscută decît cea biologică);
Moștenirea ereditară se traduce printr-o serie de predispoziții sau potențialități (care prin
acțiunea factorilor externi se pot activa, altfel rămân în stare latentă sau ascunsă);
Ereditatea oferă un program al proceselor de creștere și maturizare, precum și intervale
optime de intervenție a mediului;
Unele aspecte ale vieții psihice au puternic amprenta eredității (temperamentul,
aptitudinile, emotivitatea), iar altele nu au legătură directă cu acesta (atitudini, caracter,
voință, interese)2.

Odată cu descoperirile lui Mendel (1865) şi mai târziu ale lui Lang, Batson şi Morgan au
putut fi explicate ştiinţific aspectele de transmisie a unor caracteristici fizice, fiziologice şi chiar
psihofiziologice de la părinţi la copii. Studiile de anatomofiziologie comparată evideţiază că se
transmit ereditar structuri şi conformaţii anatomice, fiziologice, caracteristici ale S.N.C. şi,
pornind de la acestea, moduri de reactivitate (temperamente), caracteristici senzoriale şi alte

1
https://dexonline.ro/definitie/ereditate
2
Cucoş, Constantin, 1998, Pedagogie, Iași, Editura Polirom, Iaşi
aspecte mai ales bazale ale psihicului, aşa cum sunt: timpul de reacţie, unele afecte, etc. Cert este
că patologia genetică sau cea cu transmisie genetică evidenţaiză cazuri clare de determinism al
dezvoltării psihce pornind de la nivelul eredităţii. Astfel, anomaliile metabolice cu transmitere
mendeleană (exemplu: maladia Hurler, fenilcetonuria, etc.) sau anomaliile cromozomiale
(trisomia 21 sau maladia Langdon-Down), pe lângă aspectele de patogenie fizică ce le
caracterizează, evidenţiază clar tulburări de dezvoltare psihică specifice. Fără a exagera,
precizăm că acest factor, ereditatea, are o importanţă deosebită în procesul dezvoltării,
condiţionând efectele celorlalţi doi factori: mediul şi educaţia. Printre metodele care permit
studierea rolului factorului genetic în ontogeneză, se numără cele care urmăresc gemelaritatea
cosanguinitatea, dezvoltarea prenatală, manipularea mediului, fenomenul de adopţie etc. Acestea
au fost prefigurate de studiile asupra eredităţii plantelor şi animalelor (cu concluzii limitate însă
pentru ereditatea umană) şi de analiza genealogică prin care anumite caracteristici au putut fi
urmărite în aceeaşi familie, timp de generaţii3.

Deşi cercetările vizând ereditatea umană au o istorie relativ scurtă şi o specificitate aparte
(date fiind limitele etice ale experimentelor genetice), câteva aspecte se impun subliniate:

o Moştenirea ereditară apare ca un complex de predispoziţii şi potenţialităţi şi nu ca o

transmitere a trăsăturilor antecesorilor;
o Ereditatea caracterelor morfologice şi biochimice este mult mai bine cunoscută decât
ereditatea însuşirilor psihice, care, în multe cazuri, pare a fi rodul unor determinări
poligenetice;
o Diversitatea psihologică umană are, cu certitudine, şi o rădăcină ereditară (constituţie,
biotip, baze comportamentale etc.), dar nu se reduce la aceasta;
o Ceea ce este ereditar nu coincide întotdeauna cu ceea ce este înnăscut, unde sunt cuprinse
şi elemente dobândite în urma influenţelor dinaintea naşterii;
o Ceea ce ţine de ereditate se poate exprima în diverse momente de vârstă sau poate rămâne
în stare de latenţă pe tot parcursul vieţii, în absenţa unui factor activator (exemplu: cazul
anumitor predispoziţii alergice ori combinaţiilor aptitudinale);
o Potenţialul genetic al fiecărui individ se selectează prin hazard şi este, mai ales sub
aspectul exprimării psihice, polivalent;

3
https://dppd.tuiasi.ro/wp-content/uploads/2020/01/Psihologia-educatiei-suport-curs.pdf
 o Ereditatea conferă unicitatea biologică, aceasta fiind o premisă a unicităţii psihice;
o Din perspectivă filogenetică, ereditatea umană conferă cea mai mică "încărcătură" de
comportamente instinctive. Aceasta face din puiul de om o fiinţă total dependentă de
membrii propriei sale specii şi, conform celebrei formule a lui K. Lorenz, un "specialist
în nespecializare" ereditară. Din acest motiv, puiul de om este singurul care îşi pierde
specificitatea dacă, în dezvoltarea sa timpurie, este "asistat" de membrii altei specii.
"Copiii sălbatici", cei crescuţi de animale, s-au animalizat, în ciuda eredităţii lor de tip
uman;
o Prin "orarul" proceselor de creştere şi maturizare, ereditatea creează premisele unor
momente de optimă intervenţie din partea mediului educativ, în aşa numitele perioade
sensibile sau critice. Anticiparea sau pierderea perioadelor se poate dovedi ineficientă
(exemplu: achiziţia mersului, limbajului, operaţiilor gândirii etc.)45;

În stadiul actual al cunoaşterii şi stăpânirii mecanismelor eredităţii, se poate afirma că

rolul său în dezvoltare, mai ales în dezvoltarea psihică, este de premisă naturală. Această
premisă, cu acţiune probabilistă, poate oferi individului o şansă (ereditate normală) sau o neşansă
(ereditate tarată). Prima poate fi ulterior valorificată sau nu, iar cea de-a doua, în funcţie de
gravidate, poate fi compensată în diverse grade sau nu.

Bibliografie:

1. Cosmovici Andrei, 1996, Psihologie generală, București, Editura Polirom

2. Cucoş, Constantin, 1998, Pedagogie, Iași, Editura Polirom, Iaşi
3. https://dexonline.ro/definitie/ereditate
4. http://www.umfcv.ro/files/c/u/Curs%201+2%20Psihologia%20dezvoltarii.pdf
5. https://dppd.tuiasi.ro/wp-content/uploads/2020/01/Psihologia-educatiei-suport-curs.pdf

4
Cosmovici Andrei, 1996, Psihologie generală, București, Editura Polirom
5
http://www.umfcv.ro/files/c/u/Curs%201+2%20Psihologia%20dezvoltarii.pdf