CURS: ANTROPOLOGIE ȘI COMUNICARE ÎN ȘCOALĂ

Tudose Simona- Maria

MEIE 2, Grupa 41404
Tema: Realizați o argumentație pe baza comparației comportamentale dintre om și
cimpanzeu. (D. Morris- Maimuța goală, Capitolul Explorarea).
Primatologia este ramura majoră a antropologiei fizice sau biologice, ramură ce se
ocupă cu studiul rudelor noastre cele mai apropiate: maimuțele mari (apes), maimuțele
obișnuite și prosimienii. Majoritatea primatologilor pun accent pe investigarea comportării
sociale a primatelor, cum ar fi: a cimpanzeilor, gorilelor, etc. Aceste studii ne permit
înțelegerea comportamentelor strămoșilor noștri preumani.
Desmond Morris, zoolog și autorul cărții ,,Maimuța goală’’ s-a preocupat de
prezentarea omului ca o maimuță înălțată care dovedește un simț al umorului, o energie și o
imaginație remarcabilă, dar care nu este altceva decât un animal aflat în pericolul de a uita de
unde a plecat.
În cel de-al patrulea capitol al cărții intitulat ,,Explorarea’’ autorul discută despre
remarcabila capacitate a omului de a imita, capacitate ce îi aduce însă și dezavantaje: un set
clar de reguli prestabilite în memorie în perioada adultă. Aceste reguli sunt pur imitative,
adânc înrădăcinate. Dar, spre norocul nostru, spune autorul, am dezvoltat un antidot puternic
la această slăbiciune a părerilor preconcepute: ne-am ascuțit simțul curiozității, o dorință
intensă de a explora. Animalul, omul trebuie să-și mențină permanent curiozitatea la un nivel
ridicat. Astfel, se dezvoltă instinctul de autoapărare, pentru că ,,dacă porcii țepoși, aricii pot să
fornăie și să calce cât de zgomotos vor, mamiferul neînarmat trebuie să fie în permanentă
alertă’’. Pentru a supraviețui el trebuie să-și cunoască teritoriul în detalii.
Maimuțele tinere sunt curioase, iar intensitatea curiozității lor tinde să se diminueze pe
măsură ce devin adulte. În schimb, la om curiozitatea infantilă se întărește și se extinde în anii
maturității. Omul, spre deosebire de maimuță nu încetează niciodată să investigheze pentru a-
și satisface curiozitatea și nu se mulțumește niciodată cu ceea ce știe până la momentul dat.
Acest puternic imbold de explorare este moștenit, toate mamiferele îl au, depinde cât
de mult s-au specializat în cursul evoluției. Pentru animalele care trebuie să-și asigure
neîncetat hrana, protecția, pentru oportuniștii lumii animale (după cum îi numea Morris în
cartea sa) este cel mai ascuțit: printre ele, maimuțele, iar dintre maimuțe, omul este considerat
cel mai oportunist. De aceea, omul dezvoltă un mare avantaj evolutiv: păstrarea curiozității
infantile și la vârsta adultă, menținerea și dezvoltarea inventivității și a creativității care dau
posibilitatea de a progresa.  
 În urma studiilor efectuate s-au descoperit două impulsuri. și anume: neofilia
(dragostea pentru nou) și neofobia (teama pentru tot ceea ce este nou). Impulsul neofilic
trebuie păstrat și cultivat până când necunoscutul devine cunoscut astfel experiența dobândită
ne va fi de folos. Pe parcursul existenței noastre putem dobândi diverse forme ale exploatării
și experimentării prin varietate, repetiție, cercetare și combinare.
Impulsul neofilie, cel care trebuie să existe, să ne stimuleze continu, să ne mențină
interesul până când necunoscutul devine cunoscut, mai mult de atât, până când cunoașterea
duce la plictis. Tendința omului de a fi atras de noutate a fost numită neofilie și se poate
traduce ca dragostea pentru nou. Pe măsură ce copilul crește tendința lui de a explora poate
atinge proporții alarmante. În schimb, adulții se manifestă asemeni animalelor sălbatice care
încearcă să îngrădească explorarea, mulțumindu-se cu o stare de comoditate.
Puiul de cimpanzeu și omul sunt amândoi fascinați de jucării. Însă, cimpanzeul nu
poate avea o putere de concentarere la fel ca omul și nu are o capacitate de a comunica în
detaliu cu părinții lui.
Există diferențe comportamentale între om și cea mai apropiată rudă a lui, cimpanzeu.
De exemplu: explorarea sunetului, a picturii se poate observa la ambele specii, însă, invenția
vocală este total absentă la cimpanzeu. Puii de cimpanzeu investighează în mod repetat
potențialul sonor al loviturilor puternice, al bătutului din picior și din palme. Prin aceste bătăi
cimpanzeii interacționează bine în grup. Adultul cimpanzeu, spre deosebire de om nu va reuși
niciodată să amplifice sunetele de tam- tam cu variații ale tonalității cu scopul de a-și dezvolta
gustul pentru estetic.
Omul și cimpanzeul au capacitatea de a explorara. Copilul nu trebuie ferit de
contactele sociale ca membru al unui grup de joacă, pentru că va fi întotdeauna stânjenit în
interacțiunile sale sociale ca adult. În urma unor experiențe făcute cu ajutorul maimuțelor s-a
ajuns la concluzia că izolarea în copilărie creează un individ (adult) ostil față de sex și de
ideea de a deveni părinte. Este important ca omul să poată menține un echilibru între
tendințele neofobe și cele neofile.
Concluzionând, lupta dintre neofilie și neofobie e una de tip avantajos, astfel, întregul
nostru sistem nervos este antrenat și forțat ,,să lucreze’’.