Curs 4
Metabolismul – definitie, caracterizare, anabolism, catabolism
Termeni:
Glicogen: reprezintă forma de stocare a glucozei. Sinteza glicogenului din
glucoză se numește glicogenogeneză, iar degradarea la monomeri de
glucoză este denumită glicogenoliză. Glicogenul este depozitat la nivel
hepatic, muscular, dar și în cantități mici în creier. Glicogenul din ficat
menține valorile glicemiei, cel din mușchii scheletici este utilizat ca sursă de
energie în timpul exercițiului fizic de intensitate crescută, iar cel din creier
este utilizat de acesta în condiții de urgență, glucoza fiind principala sursă
energetică cerebrală.
Bolile de stocare a glicogenului (glicogenoze) sunt un grup de afecțiuni ce
se încadrează în categoria erorilor înnăscute de metabolism glucidic și apar
în urma unor mutații ale genelor care codifică enzime implicate în
metabolismul glicogenului. Glicogenul rezultat poate fi anormal fie din punct
de vedere cantitativ, fie calitativ. Glicogenozele hepatice se manifestă de
obicei prin hipoglicemie, iar ficatul poate fi mărit în dimensiuni. În formele
musculare apare fatigabilitatea, intoleranța la efort, uneori rabdomioliza.
Piruvat este produs prin descompunerea carbohidraților în procesul de
transformare a acestora în energie
ATP este prezent in toate celulele organismului. Se formeaza cand energia
este eliberata din moleculele nutritive in cursul respiratiei celulare. Celulele
contin enzime ce despart ATP-ul in ADP, fosfat si energie, care este apoi
disponibila pentru activitatile celulare.

Metabolismul este propriu numai materiei vii. Numai materia vie are
proprietățile de a se autoorganiza, de a se adapta și de a se reproduce. În
cuprinsul acestui proces, de biosinteză și bioreglare a funcțiilor
organismului uman, metabolismul cuprinde un complex de transformări
biochimice și energetice  care au loc la nivel celular. Substanțele absorbite
din alimente și încorporate în celule ca macromolecule, sunt transformate
într-o mare diversitate de molecule care sunt necesare:

- intracelular (local, pentru întreținerea fiziologică a funcțiilor celulelor);

 - biosintezei unor noi celule, necesare fie creșterii și reproducerii, fie
înlocuirii celulelor uzate, îmbătrânite, sau ale căror funcții sunt afectate
patologic;

- funcțiilor fiziologice ale celulelor țintă din structura diferitelor  țesuturi

și organe;

-producerii diverselor forme de energie necesare susținerii funcțiilor

vitale.

Altfel spus, metabolismul este un proces complex de biosinteză:

substanțele nutritive furnizate de către alimente, trecute prin pragurile
digestiei și absorbției intestinale, ajunse astfel în fluxul sanguin și limfatic, 
sunt transportate și încorporate în celule. Aceste veritabile uzine, prin
intervenția unui șir de reacții decise genetic și desfășurate enzimatic,
transformă substanțele asimilate în molecule utilizabile la nivel celular.
Complicatele mecanisme ale metabolismului uman se desfășoară în cadrul
a două procese biologice care se succed, dar se și suprapun: anabolismul
și catabolismul.

    Metabolismul este un proces complex, ce implică schimburi de

materii şi energii, şi care include două procese (simultane) opuse:

 catabolism / dezasimilaţie – totalitatea proceselor chimice de

degradare a substanţelor din organism; se produce în special ruperea
legăturilor dintre atomii de carbon, din moleculele diferitelor substanţe;
acest tip de reacţii este însoţit de eliberare de energie si se numeste
reacţie exotermă.
 anabolism / asimilaţie – procesele chimice de biosinteză a
substanţelor ce intră în alcătuirea materiei vii. Reacţiile anabolice se
caracterizează prin consum de energie şi se numesc reacţii
endoterme.

Catabolismul şi anabolismul se desfăşoară printr-o succesiune a

numeroase reacţii chimice: hidroliză, hidrogenare, deshidratare,
decarboxilare, dezaminare, transaminare, esterificare, condensare,
polimerizare.
Substanţele care participă sau iau naştere din metabolismul intermediar se
numesc metaboliţi. Dintre metaboliţi fac parte compuşi ca: vitamine,
hormoni, produşii intermediari a metabolismului proteinelor, a lipidelor.
Produşii intermediari rezultaţi din procesele de dezasimilaţie poartă
denumirea de cataboliţi.

La digestie, absorbție și asimilare, alături de substanțele noi obtinute din

alimentele ingerate, participă și un număr mare de substanțe catabolizate
anterior. Prin urmare, în structura substanțelor devenite anaboliți ca urmare
a asimilării, intră și o anumită cantitate de substanțe care vor traversa un
nou proces de catabolizare alături de noile substanțe asimilate. Niciodată
însă, acestea nu sunt identice, nici cantitativ, nici calitativ, tuturor indivizilor.
Este numai unul dintre aspectele care particularizează metabolismul
individual.

Ciclul metabolismului fiziologic, de producere și utilizare a metaboliților,

se încheie prin eliminarea cataboliților dăunători, a căror acumulare în
organism peste anumite limite, devine dăunătoare: acid uric, acid lactic,
acid piruvic, acid glutamic etc.  

De fapt, metabolismul include un ciclu care cuprinde:anabolismul-

catabolismul-excreția cataboliților cu potențial patogen. Dar acest ciclu este
precedat de un alt ciclu: alimente-digestie-absorbție intestinală.

Pot exista metabolisme asemănătoare, fiziologice (normale), care se

încadrează între anumite limite, în anumiți parametri identificabili prin
analize de laborator, indicând în această situație starea de sănătate. Pot
exista metabolisme patogene, ale căror dereglări sunt decelate prin
neîncadrarea între parametrii referințelor normale ale analizelor de
laborator, indicând starea de boală. Niciodată însă,  nu vom putea întâlni
metabolisme identice.

Starea de sănătate sau de boală, exprimată prin funcțiile

metabolismului, poate fi influențată de o multitudine de factori:
ereditate, metabolismul matern, evoluția propriului metabolism, vârstă,
alimente, sex, status-ul hormonal, ocupație, gradul efortului fizic și/sau
intelectual, de unele stări particulare, cum sunt sarcina, alăptarea,
menopauza, diversele terapii, intervenții chirurgicale sau alte acte medicale,
convalescența, veghea prelungită, de unele schimbări – cele ale habitatului,
apei, aerului, altitudinii, temperaturii, stress-ul etc.

Concluzie: Am evidențiat faptul că anabolismul, prima „etapă” a

metabolismului, urmare a diferențelor privind digestia, absorbția intestinală
și asimilația, nu va „aproviziona” catabolismul cu cantități identice de
substanțe (anaboliți).

Ajunse în celule, macromoleculele anaboliților traversează un proces

complex de „prelucrare” controlată genetic și activată enzimatic, cunoscut
sub denumirea de catabolizare (dezasimilație).Rezultatul catabolizării
constă în producerea de molecule necesare funcțiilor celulelor țesuturilor și
organelor, ca și a diverselor forme de energie necesară funcțiilor vitale.
 Metabolismul însă, înseamnă cu mult mai mult decât producerea
metaboliților cataboliți. Moleculele de cataboliți – proteine, enzime, hormoni,
antioxidanți etc.-, sintetizați în anumite tipuri de celule, pentru a ajunge la
celulele țintă din diverse țesuturi sau organe, transportă sau sunt
transportate de alte molecule de cataboliți. Dar, pentru a putea pătrunde în
celulele țintă, pentru a participa la îndeplinirea funcțiilor acestora, trebuie să
se atașeze la alte molecule de cataboliți, numite liganzi.

Metabolizarea unei cantități normale de molecule necesare funcțiilor

celulelor țintă, este numai o etapă a unui metabolism echilibrat. Dacă apar
deficiențe privind moleculele transportoare, de legătură – liganzii - sau de
receptare (receptorii), apar dezechilibre metabolice  care se traduc prin
starea de boală. Dar, chiar și dacă un catabolit ajunge în celula țintă,
depășind membrana care o înconjoară și o individualizează, participarea sa
la funcționarea acesteia este condiționată genetic sau/și de prezența în
limite normale a altor substanțe: alte tipuri de proteine,enzime, coenzime,
minerale, antioxidanți, vitamine, hormoni etc. Împotriva funcționării
metabolice normale a cataboliților pot să apară autoanticorpi, a căror
biosinteză are cauze exogene sau endogene.
Lungul și complicatul proces al metabolismului, obiect de studiu al
biologiei moleculare și celulare, geneticii, biochimiei medicale, imunologiei,
nutriției etc., prezintă încă unele necunoscute, cu toate progresele
înregistrate în domeniul cercetării medicale fundamentale.
Deși metabolismul se desfășoară pe baza unor procese de biosinteză
general comune, prezintă particularități pentru fiecare individ, acestea
menținându-i ori nu starea de sănătate. Iată motivul pentru care putem
afirma, de data aceasta cu deplină îndreptățire: omul este expresia
propriului său metabolism.
Pentru că prezintă importanță medicală, vom face și câteva scurte
referiri privind două forme mai deosebite ale metabolismului: metabolismul
bazal și metabolismul autofag.

Tipuri de reacții metabolice

Catabolism / Dezasimilaţie

 Glicogenoliză – transformarea glicogenului în glucoză;

 Glicoliză – transformarea glucozei în piruvat şi ATP;
 Fosforilarea oxidativă;
 Degradarea glucidelor prin ciclul pentozofosfaţilor (numit şi şuntul
hexozomonofosfatului);
 Proteic – hidroliza proteinelor în aminoacizi;
 Degradări fermentative.
 Fermentația alcoolică
 Fermentația lactică
 Fermentația propionică
 Fermentația butirică
 Fermentația celulozei
 Fermentația acetică
 Fermentația citrică, succinică și malică
 Fermentația oxalică
Anabolism/  Asimilaţie

 Glicogeneza – formarea glicogenului în glucoză prin procesul de

hidroliză;
 Gliconeogeneza – formarea glucozei din proteine şi grăsimi;
 Fotosinteza – sintetizarea substanţelor organice complexe din
substanţe minerale cu ajuto rul luminii;

Bilanţul metabolic
In lumea vie exista 2 mari tipuri de nutritie. Autotrofa – organismele isi
sintetizeaza substantele organice din substantele anorganice. Heterotrofa –
indivizii biologici consuma substantele gata preparate.