MINISTERUL EDUCAȚIEI,CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT „ G.ȚAMBLAC ” DIN TARACLIA

CATEDRA “ FILOLOGIE,ISTORIE ȘI ȘTIINȚE SOCIALE ”

Referat
La disciplina : “Fonetica și lexicologia limbii române”
La tema : “Lexicul de uz redus: arhaisme și
istorisme,dialectisme,regionalisme,neologisme,jargon,argon”

A efectuat :
Rudenco Alina
Specialitatea:
“Pedagogie preșcolară și limbă și literatură română”
Grupa 308

Taraclia 2021
 Structura vocabularului din punct de vedere al frecvenţei cuvintelor

1. Fondul lexical principal (vocabularul fundamental)

2. Masa vocabularului:
- Arhaisme.
- Istorisme.
- Neologisme.
- Regionalisme.
- Cuvinte argotice.
- Jargoane.
- Termeni tehnici de specialitate.

1. Fondul lexical principal sau vocabularul fundamental

* este alcătuit din cuvinte absolut necesare pentru a realiza comunicarea între oameni.
* se caracterizează prin:
a) stabilitate, având în vedere vechimea apreciabilă;
b) unitate, fiind cunoscute şi folosite pe întreg teritoriul ţării, de către toţi românii;
c) capacitatea de derivare şi de compunere (de exemplu: om, omenie, omenesc,
omeneşte, omenos);
d) denumesc sau exprimă cele mai importante obiecte, noţiuni, relaţii, acţiuni: apă, alb,
a avea, bine, cap;
e) au un indiciu mare de frecvenţă: a avea, a fi, fiinţă, tată, mamă

Masa vocabularului sau vocabularul secundar

• este alcătuită din câteva grupuri lexicale:
- neologisme,
- arhaisme,
- istorisme,
- termeni tehnici de specialitate,
- regionalisme,
- cuvinte argotice,
- jargonisme.

Neologismele
sunt cuvinte noi, care reflectă în mod direct şi imediat schimbările survenite în
viaţa materială şi spirituală a unui popor.
• Distingem două grupe de neologisme:
a) creaţii româneşti: lansator, lunar, prevedere;
b) împrumuturi din diferite limbi: oracol, virtute.
• pătrund mai ales cu stilurile tehnico-ştiinţific şi oficial-administrativ.
 • În stabilirea calităţii de neologism a unui cuvânt trebuie să ţinem seama de: gradul
de răspândire, frecvenţa în întrebuinţare, atitudinea vorbitorilor - dacă ei îl simt sau nu ca
un cuvânt nou.

• Limba română actuală cuprinde în jur de 50000 de neologisme, în afară de

termenii tehnico-ştiinţifici de strictă specialitate.
• Exemple de neologisme împrumutate:
din limba franceză: automobil, bacalaureat, balon, bluză, cablu, cartograf, coeziune,
departament, a developa, economie, garderobă, restaurant etc.;
din limba italiană: basorelief, capodoperă, camion, chitară, mandolină, solfegiu etc.;
din limba germană: glaspapir, laitmotiv, lebărvuşt, oberliht, rucsac, oberliht etc;
din limba engleză: conveier, radiolocaţie, computer, grepfrut, camping, parking, pick-up
etc.
• Nu toate cuvintele noi sunt acceptate de vorbitori și rămân în lexicul pasiv:
gâtlegău.

Arhaismele
sunt cuvinte ieşite din uz în urma concurenței cu sinonimele lor contemporane.
feredeu - baie funcționar - cinovnic

an - leat restaurant - birt

cuvânt - voroavă abecedar - bucoavnă

gură - rost polonez - leah

stemă - herb liber - volnic

literă - buche aurar - zlătar

Arhaisme lexicale:

Arhaisme de sens sau semantice

• a săruta însemna în limba veche a saluta, sens pe care îl întâlnim în poezia „Umbra
lui Mircea la Cozia” de Gr.Alexandrescu „sărutare, umbră veche, primeşte-nchinăciune...”,
• a tăbărî a însemnat în limba veche a-şi instala tabăra, pe când astăzi are sensul de
a năvăli asupra cuiva,
• mişel, iniţial avea sensul de sărman, sărac, nenorocit - din latină misellus, iar astăzi
are sensul de necinstit, ticălos, nemernic, mârşav,
• mândru a însemnat în limba veche înţelept, apoi a căpătat sensurile de trufaş,
fudul, falnic etc.;
 • nemernic iniţial înseamnă pribeag, străin, pripăşit, iar astăzi are sensul de ticălos,
• âinfam, mârşav.

Arhaisme fonetice
• a îmbla pentru a umbla,
• a împle pentru a umple,
• părete pentru perete,
• lăcaş pentru locaş,
• a rumpe pentru a rupe,
• samă pentru seamă,
• sară pentru seară, etc.
Arhaismele fonetice mai sunt numite și arhaisme de formă. Diferența dintre
arhaismele fonetice și echivalentele lor contemporane rezidă în componența fonetică,
evoluată față de cea inițială.

Arhaisme morfologice
cuvinte conținând afixe, desinențe arhaizate:
inime, grădine, mânuri - mâini, palaturi, ruinuri - ruine, diamanturi, rădăcine, văzum,
şezum, plânsem etc.

Arhaisme sintactice
• Exemple:
dativ, cu funcţie de atribut – „şi somnul vameş vieţii..., Tu stăpân vieţii mele..., Preot
deşteptării noastre”
Mihai Eminescu

Arhaismele, folosite în stilul artistic în locuțiuni și expresii frazeologice au valori stilistice

• rost nu mai este folosit cu înţelesul originar „cioc, gură” decât în expresii ca: a
spune pe de rost, a şti pe de rost, a lua pe cineva la rost.
• a trage la aghioase, aghios avea sens vechi de imn religios,
• a rămâne lefter, adică liber.
Pentru a ne da seama dacă un cuvânt este sau nu arhaic, trebuie să-l raportăm nu
numai la stadiul actual al limbii române, ci şi la epoca în care a fost scrisă lucrarea literară
sau la ce perioadă se referă lucrarea cu conţinut istoric. Astfel, hatman, postelnic,
neguţător, bogasier, lipcan, anafora, şi altele care apar în romanul „Ciocoii vechi şi noi” nu
deveniseră încă arhaisme pe la 1860, când a scris Nicolae Filimon acest „original romanţ”.

Deosebite sunt unele cuvinte care începuseră să devină arhaisme nemaifiind

folosite de multe decenii, dar, prin schimbările politice şi sociale de după 1989, au revenit
în vocabularul activ:
 primar, primărie, prefect, prefectură, jandarm, jandarmerie, parlament, poliţist,
poliţie, legea funciară, arendă, cadastru, jurnalistică etc.
Istorismele
sunt cuvintele care au dispărut din uz odată cu noțiunile legate de anumite
perioade istorice.

Deoarece lipsește denotatul și limba nu mai are nevoie de cuvinte goale, lipsite de
conținut, istorismele nu au echivalente lexicale contemporane (sinonime).

Istorismele se referă la diferite domenii ale vieții sociale:

1) Jugul otoman:
• beșleagă – căpitan de beșlii, soldați din cavaleria turcească;
2) Denumiri de funcții sau ranguri boierești:
• logofăt - șeful cancelariei domnești;
3) orânduirea statală: domnitor, curte domnească, boier, răzeș;
4) obiecte de uz casnic și de gospodărie: opaiț, ițari, opinci;
5) Cuvinte de apariție relativ recentă: albgardist, bolșevic, armată roșie, culac, chiabur,
stahanovist;
6) Viitoare istorisme: prispă, cerdac, URSS, RSSM;

Istorismele continuă să circule în expresii frazeologice:

• a lua la trei parale;
• a da ortul popii,
• a da bir cu fugiții;
• a nu avea nicio lețcaie;
• a prinde cu ocaua mică etc.

Termenii de specialitate
sunt cuvinte caracteristice unor domenii restrânse de activitate sau discipline
ştiinţifice, unui sector economic sau administrativ, unei instituţii, unei ramuri tehnice sau
unei profesii.
• din lingvistică: gramatică, subiect, predicat, atribut, complement;
• din geometrie: ipotenuză, catetă, unghi, dreaptă, perpendiculară, etc.
• din medicină: aspirină, bisturiu, vată, operație;
• din agricultură: a ara, pesticide, agronomie etc.
Regionalisme
sunt cuvinte cu o răspândire geografică limitată, cunoscute de vorbitorii dintr-o
anumită arie.
De exemplu:
• moldovenisme: agud, barabulă, bojdeucă, bortă, buhai, ciubotă, colb, colţuni,
curechi, cuşmă, glod, harbuz, ogradă, oleacă, păpuşoi, perjă, prichici, strujan, şleah, zămos,
etc.
 • regionalisme munteneşti: alde, ciurdă, conci, dată, deliu, groştei, a se împosoca,
pogon, sileav, teci.
• regionalisme ardeleneşti: a aldui, bai, ai, birău, bolund, cătană, duhan, făgădău,
grof, iugăr, laibăr, lepedeu, pălincă, sămădău.
• regionalisme din Banat: france, munce, şură;
• regionalisme din Maramureş: clop, harincă

• regionalisme din Oltenia: muică, ţest, ţol, lubenică, juvete;

• regionalisme din Dobrogea: geamie, tui şi altele.

Cuvintele argotice / argotismele

sunt caracteristice vorbitorilor unor grupuri sociale restrânse, care le folosesc pentru a nu
fi înţeleşi de ceilalţi. DEXul prezintă ARGÓUL, argouri, s. n. ca Limbaj convențional, folosit
mai ales de vagabonzi, răufăcători etc. pentru a nu fi înțeleși de restul societății. – Din fr.
argot.

• răufăcători şi vagabonzi: gagică, mişto, mardeală, moacă, a se bunghi, a şmana, a

da şpagă, a face valuri etc.
• elevi şi studenţi: proful, diriga, mate, bacul, a trage în piept pe profesor - a înşela, a
fi grande, e nepotul lui Peşte etc.
• soldaţi: tambur, trupete, cocon, a lua în colimator etc.;
• frizeri: custură - brici, greblă - pieptene, a ciupi - a te tăia cu briciul etc.

Cuvinte aparţinând jargoanelor

• DEX: JARGÓN, jargoane, s. n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale,
profesionale etc., care reflectă fie dorința celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare
a vorbitorilor, fie tendința de a folosi termeni specifici profesiunilor respective și care se
caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase, de obicei
împrumutate din alte limbi, sau a celor de îngustă specialitate. – Din fr. jargon.
• Jargoanele sunt modalităţi de exprimare a pretinsei superiorităţi a unei categorii ce
se consideră deasupra tuturor celorlalţi.

Jargoane, denumite după elementele lexicale străine utilizate: turcizant, grecizant,

latinizant şi franţuzit.
• Jargonul actual, care nu mai e simţit la fel de artificios şi inoportun, este
preponderent de origine engleză: hallo, business, darling, bye-bye, O.K., week-end,
computer, display, job, speach, supermarket, living, star.
• Persistă în continuare însă şi elemente de alte origini, îndeosebi cele de origine
franceză: a (se) ambeta, a amorsa, a bria, a confia, a eflora, mefianţă, bebé, bonsoar,
madam, mersi, bonjur.
 • Lectură suplimentară:
Irina CONDREA. Argoul basarabean în stradă şi în presă. - Revista Limba Română, Nr. 1-3,
anul XVII, 2007
• Referinţe bibliografice
• 1. Iorgu Iordan, Stilistica limbii române, Bucureşti, 1975.
• 2. Iorgu Iordan, Limba literară. Studii şi articole, Craiova, 1977.
• 3. Mihaela Popescu, Dicţionar de stilistică, Bucureşti, 2002.
• 4. Rodica Zafiu, Diversitate stilistică în româna actuală, Bucureşti, 2001.
• 5. Татьяна Зайковская, Проблемы культуры молодежной речи, Кишинев,
2005.