PAUL CONSTANT

RÂÎA
ROMAN
1936
 I.
Cancelaria percepției comunale gemea sub greutatea rolurilor de impuneri și a
rafturilor cocoșate de dosare, înghesuită de mișuna publicului, a slujbașilor și a fumului
de tutun prost. Prin luminile crăpate ale ochiurilor de geam vântul scapătului de iarnă
strecura vine subțiri și tăioase, producând strănuturi puternice și accese de tuse
uscată. Capetele funcționarilor, aplecate pe răboaje ferfelnițate, străluceau de chelii
sticloase sau unsoare turnată cu nemiluita. Zeama violetă de cerneală așternea, febril,
cifre aducătoare de pacoste pentru târgoveți. Intr’un colț, așezat cu o cuvenită rezervă
și distincție, domnul Stavril, perceptorul, cerceta prin lupele ochelarilor contestațiunile,
cererile de scăderi dela impuneri, procesele-verbale de sechestre, corespondența
„relativă la serviciul său" și, din când în când, râvna și sporul Ia lucru al funcționarilor
subalterni.
Peste toată frământarea percepției, glasul agentului dela impuneri se ridica,
pițigăiat, dictând unui țiitor de scripte:
„Ecaterina Pomărac, rol 3450, râpa Veseliei: global 348, gunoi 35, pompieri 12,
vidanj 70, adiționale 18... Dobre Scarlat, rol 3451, râpa Veseliei, global...
„Dă-mi voie să răsucesc o țigare, că am turbat." „Răsucește-o mai repede, că avem
gloată...“ Țiitorul de registre, după ce se întinse discret peste speteaza scaunului, se
cotrobăi prin buzunarele cu găuri cât un cap de om, după care își întoarse gâtul către
colegul de alături, împrumutând priviri de câine bătut și gonit:
„Bă Iroftie, măi dă-mi, mă, tabachera să răsucesc o țigare, că mie mi s’a isprăvit
tutunul."
„N’am, mă, decât „făcute".
„Dă-mi și una de aia, că nu sărăcești... A dracului mizeriei Ehe, dacă am lua lefurile
la timp și fără rețineri!“
Iroftie gemu din rărunchi a regret, aruncând colegului o „funcționară cu carâmb".
„Ionică Botosu, rol 3452, râpa Veseliei, global 325, gunoi 75, urmăriri 12, ambulanți
185..
Dincolo de tejgheaua despărțitoare dintre slujbași și public o babă aștepta pe
bancă, picotind sub dogoarea sobei de fontă ruginită, ținând în brațe, învălit într’o bas-
ma colorată, carnetul de impunere.
„Tudosie Perciatu, rol...“
„Unde o fi odăiașu să mai arunce un lemn în sobă, că simt că mă taie Ia chișiță."
„A plecat cu toba la urmăriri... Până vine el, pune tu lemne... Și, dacă nu te superi,
repezi de-mi cumpără un timbru de unșpce și un covrig cu susan."
„Timbru am eu, domnule șef!"
„Să nu te fi pus dracul să-1 deslipești după vre-o suplică!"
„îmi pare rău; acum când îmi aștept și eu rândul Ia pensie! înainte, treacă-meargă."
Când să pună lemne în sobă, dând cu ochii de baba care sforăia cu buza lăsată în
jos de-o palmă, agentul se crezu dator să facă pe activul;
„Dar cu dumneata ce este, femee?! Te-a apucatnă- miezu aci, după „ghișeu"! Și ți-
ai căscat gura cât un gâr- lici de pivniță..."
 „Păi, ce să fie maică, avem o petiție. Că am fost impuși cu „umblătoare" și noi
n’avem de-aia."
„Vasăzică o contestație! Păi de ce nu-i zici pe nume, cucoană! Poftim Ia domnul șef
Stavril".
„Gheorghe Uruială zis Coteț, rol 3453..."
„Ia dă-mi „asușul" Iui Stănescu.. Caută acolo Ia nu- măru 495 și vezi dacă este
descărcat!"
„Te rog dă-mi un număr de intrare Ia suplica asta; vezi că are și actele anexe."
„Uf, m’a înebunit registratura!“
Registratorul trase o batistă cu scrobitură de guturai, ștergându-și băncuțele de
sudoare din creștetul cheliei. Alăturea, în picioare, cel cu suplica pufăia rar din țigare,
lungind scrumul până Ia cocârjeală.
„Parcă la mine este mai puțin de lucru? Popescule în sus, Popescule în jos; toți mă
hărtănesc și nimeni nu se gândește că în felul ăsta mă duc de râpă."
Și cu un gest nervos isbi cu degetul îngălbenit de tutun peste pântecul țigării.
„Aoleo, m’ai nenorocit!"
„Scuzați-mă, domnule Dumitrescu."
„Ce să te scuz, domnule; păi dumneata îți scuturi scrumul fierbinte pe chelia mea?
Ce sunt eu, scrumiera dumitale? Asta este bătaie de joc!"
„Să vedeți..."
„Domnilor, tăcere. Făceți scandal în fața publicului? Ar trebue să dispară micile Dvs.
animozități... Dacă aude domnul Primar?!"
„Domnule șef, vă rog să-mi aprobați să port bască; tot mă trage curentul și nu mai
pot suporta."
„Pune și bască, Dumitrescule, dar n’ar strica să te îngrijești și de pantaloni."
„Aveți dreptate, dar scaunul ăsta îi roade al dracului și nu mai rezistă nici la petece."
„Oricum, pentru prestigiul percepției!"
„Am să vorbesc cu nevasta."
„Vorbește și cu madam Dumitrescu, dar „rezolvă" chestiunea."
Intr’un colț, cu nasurile vârâte în scripte, doi slujbași prinseră a bârfi, înfundat:
„Auzi, o să vorbească el cu Dumitreasca! Dacă n’o sări fulgii din el!“
„Pantaloni noi; ce-i lipseă chelului! N’o să-1 mai cunoască javrele prin mahala...“
„Sst, că se uită șeful la noi."
„Grigorie Duhovnicu, rol 3454...“
„Vezi că am ochiat unul în dreptul halei, cu roata norocului. Să-l iei la „ambulanți",
lonescule...“
„Acum ce-i fac cu petiția, domnule șef?"
„Las-o aci, cocoană, ca să-i facem formele. Are să vină „constatarea" la fața
locului."
„Să vină sănătoși; da’ la noi, să ferească Dumnezeu, așa ceva nu avem... Că
suntem oameni nevoiași și nu ne arde de acareturi boerești..."
Percepția comunală își ducea viața pufăind de greutatea lucrului, ca locomotiva
unui tren de marfă în pantă. Slujbașii mâzgăleau cu disperare răboajele contabile, aș -
teptând mana săracă a salariului, din care să-și încropească nevoile de trai și să-și
acopere goliciunea trupurilor. Până atunci, grămădeau în tejghelele cârciumarilor
bonuri de alimente, tutun și gaz, cumpărături pe „tibișir", obligate de nevoile zilnice.
Pentru păstrarea complectă a demnităței lor, chiar când scăpau la un pahar de
băutură, pe bon menționau, subliniat, „diverse alimente". Era o regulă statornicită pe
care negustorii o acceptau bucuroși, înlesnindu-le urmăririle în caz de reclamațiuni sau
proces. Este drept că Dl Stavril, șeful, om strâns Ia socoteli și cu o anumită mentalitate
asupra prestigiului funcționăresc, îi cam șicana pe chestia datoriilor și a îmbrăcămintei.
Mai ales pe Dumitrescu dela registratură:
„Dumitrescule, de ce nu-ți cumperi pantaloni?.. Dumi- trescule a trecut iarna și tot
nu ți-ai făcut rost de palton 1“
„Nu-mi este frig, domnule șefi.. Ce, parcă nu mi-ași cumpăra? 1“
„Nu-ți este frig? Dar pe sub vestă de ce porți blana aia de epure?"
„Am un junghi „intercostal" și mi-a recomandat doctorul. Știți, o pun stropită cu puțin
spirt și piper pisat. “
„Dă-I dracului de piper pisat și mai gândește-te și la prestigiul percepției I"
Agenții de urmărire, este drept, erau mai inspițați din toate. Micile amânări acordate
de lege in plata impozitelor și aplicate contribuabililor, pe sprânceană, aduceau în
buzunarele lor căscate câte un mic semn de recunoștiință, reprezentat prin câte un
pol-doi... Când icneau în câte o cârciumă, pentru încasarea impozitelor, înainte de a dă
bună ziua și a-și formula pretențiile, se pomeneau momiți;
„Vă salut... Nu luați un păhăruț de vin?l...
„Ba să luăm, dar să vedeți...“
„Știu, vai de mine... Parcă spun eu că nu achit?!... Numai, un bob zăbavă... Pe
săptămâna viitoare..
„Ghiță, vino și tu la căldură!...“
„A, erați și cu muzica militară?!..."
„Datoria ne face, că nici noi n’am vrea..
„Mă rog, parcă zic eu altcumva?!...
Ghiță, odăiașul, roșu de ger ca un ardei bulgăresc, se așeza la un colț de masă,
potrivindu-și toba între călcâie. înveselit, arunca negustorului o glumă perceptorească;
„Ptiu, domnule Saramet, că mă bucuram să-ți bat puțin darabana, așa ca să mă
desgheț Ia mâini și să știe târgul că mai exiști I...
„Ghiță nu te face al dracu și toarnă vin în păhăruțe!..."
Câte o mică hărțuială cu contribuabilii de la periferie nu-i indispuneau într’atât în cât
să ceară să fie trecuți la birou. Astea erau întâmplări legate strâns de funcțiune și Ie
serveau drept motiv de convingere că pentru ei viața stă legată de un fir de păr. In fond
toate treceau nebăgate în seamă, noțiunea de ultragiu nefiind cât de puțin cunoscută...
Când veneau să facă „vărsarea", slujba le părea într’adevăr anevoioasă; prididiți de
băutură, se dădeau peste cap să termine mai repede, pretextând că sunt deșelați de
oboseală. Șeful le credea, personal suferind de o tăietură de șeale dobândită pe timpul
când fusese și el agent de urmărire.
„Lăsați, domnilor, am să întocmesc eu un „referat" și să cer domnului Primar să
complecteze cele două vacanțe".
„Unde dă Dumnezeu una ca astal"...
„Trebuie însă grăbită implinirea debitelor l“.
„Le-am împlini noi dacă n’ar fi păcătoșii ăia de „insolvabili".
„Acte, acte... întocmiți acte și dați-le la constatare..."
Ușa percepției scârțâi pe țâțâni, binișor. O băbuță în- volvorită, cu fața stafidă, roti
scrutător ochii ca de viezure.
„Ce poftiți dumneavoastră?
„Maică, vreau să dau de veste că Rusandrii ii este rău; stă să-și dea duhul...“
„Urcați-vă dumneavoastră sus pe scară, în mâna dreaptă... Întrebați de „starea
civilă."
„Păi ce treabă am eu acolo?."
„N’oi avea acolo, dar nici la noi nu ai... Că aici este percepția comunală și nu ne
ocupăm de morți.!“
„Auzi necuviință I... Dar cine-ți spune să te ocupi dumneata de morți?... Parcă n’ar
avea cine să se ocupe?!... Că are pe fiu-său, șeful dela percepție!..“
„Pe domnul șef?... Mă scuzați, vă rog luați loc pe bancă... Cum vă numiți
dumneavoastră?"
„Ținea Smărăndescu, maică."
„Domnule șef, madam Smărăndescu are să vă spună ceva".
„Coana Ținea? Să poftească... Poftim, coanăTincă... Deschideți ușa și faceți loc."
„Poftiți, doamnă, și scuzați... Faceți loc...“
Coana Ținea ce strecură printre mese, până la biroul domnului Stavril. Slujbașii îi
făcură loc mișcând și hârș- căind scaunele pe podea. Emoționat, Dumitrescu răsturnă
dosarul cu hârtii „intrate*.
„Sărut mâna coană Tinco, cum mai merge?"
„Sărut ochii, maică; rău de tot, se duce...“
Mișcat, domnul Stavril iși trase batista, ștergându-și ochelarii aburiți.
„N’ar strica să trimiți după popa Grigorie. Las’că este ea grijită și spovedită, dar nu
strică...“
Domnul Stavril se uită la ceas; 11,30. Slujba se termina la 12. Ce ar fi spus slujbașii
să constate că tocmai el nesocotește programul? Aproape schincind, o rugă stăruitor;
„Du te dumneata, coană Tincă... Eu, cum vezi bine
mai am de slujbă.. . La 12 fix plec și eu și vin într'un
suflet acasă ... Mi se rupe inima, dar nu pot..."
„Bine, maică, mă duc... Și vezi-ți de slujbă; că
dacă sunt eu este și păcat să mai duci grijă!."
„Mulțumesc,mulțumesc, coană Tincă... Sărut mâna..."
„Sărut ochii, maică... Las’ căle potrivesc eu pe toate..."
Și se strecură printre mesele percepției, grăbită să împlinească slujba pe care, nu
fără strângere de inimă, venise să i-o propună domnului Stavril.
Nămiaza aducea o intețire a razelor pirpirii, făcând să picure stropi rari depe
streșinile fără jgheaburi ale primăriei. Prin ochiurile, cârpite cu hârtie, ale ferestrelor,
dâre subțiri de soare poposeau pe praful scriptelor, înseninân- du-Ie. Cu ele, peste
mucegaiul sufletelor funcționarilor se infiripa nădejdia unor vremuri mai sfințite.
Inperechiată cu fărâmi de gând, această perspectivă de reinoire a naturii Ie dădea
aceiași bucurie ca aproprierea unui zântâi de salariu.
„Dumitrescule, este rândul tău să pui lemne pe foc."
„Mai lăsați focul, domnilor, nu vedeți că se crapă de primăvară?!.“
„Păi, sigur, dacă ai blana aia de epure pe dede- supt I."
„Pune și dumneata, dacă iți dă mâna!.“
„Iroftie, la prânz să luăm câte un pahar cu pelin; plătesc eu...“
„Vai de capul tău de amărât I."
„Dar ce mă, adică bonurile mele nu merg pe piață?."
„Mai bine să plecăm după brânduși...“
„Vrei să dăm de dracul cu muierile?... Iți convine, păcătosule, s’o căznești Ia toloacă
I."
„Ce vrei dragă, așa este primăvara; nu mai poți sta locului decât priponit...“
„Lasă că vin „Mucenicii" și plecăm Ia o fasole „cu cruci".
Primăvara, cu tot farmecul ei, strecura în sufletul acestor necăjiți o îngrijorare
adâncă... Paltonul de iarnă, de bine.de rău, masca mizeria îmbrăcămintei, împinsă
uneori până la goliciune... Odată cu împrimăvărarea, problema rândului de haine se
punea necruțătoare... Apoi sărbătorile PaștelOr, cu sorocul de neînlăturat al primenirii
hăinuțelor copiilor, al cheltuielilor peste cadrul redus al posibilităților lor. Toate aceste
socoteli, greu de scos Ia capăt, coborau neguri grele de gând, ucizând toată bucuria
însorirei primăvăratice... Peste mizeria vieței, destinul darnic îi fericise cu sănătate și
puterea de a rezista. Era o binefacere pentru care nu odată mulțumeau lui
Dumnezeu...
„Mă Iroftie, cum schimbă timpul ăsta viața omului I... Mi-aduc aminte când eram
copil; când veneau „Mucenicii", ne făcea mama câte un ceaon de bolindeți fierți în
lapte, de băgăm burta în draci!."
„Se vede că se apropie vremea mesei de te gândești la mâncare."
„Nu mă, că slavă Domnului de asta nu mă plâng eu niciodată... Dar mă gândesc la
anii ăia frumoși ai copilăriei, la viața de țară, unde toate merg după un făgaș croit de
veacuri, sănătos și curat... Ce mi-este viața de acum, mă?!... Că n’am pantaloni pe
mine și înghit praful rolurilor după treizeci de ani în urmă?!... Că mă uit la soarele ăsta
cald, ca un bou priponit cu ștreangu și nu mă pot bucura de razele lui?!... Uite, vine
Sântoade- rul și mă gândesc cum eșeam Ia șosea, călare pe deșe- late, să încur și eu
căluțul nostru... Și goneam de simțeam că-mi întră viață prin nări, îndemnat de chiotul
ălor bătrâni, chiot de viață primenită, care nu pregetau să stea proptiți în ciumage și să
ne privească în goana pe care și-o aveau adâncită în suflet... Dar acum? închis în co -
livia asta de percepție imi perpelesc reumatismele și scârba de viață"...
 „Bine mă, altă viață I Orașul iți răpește multe din bucuriile în care ai crescut; iți dă în
schimb altele cu care te poți mângâia. Uilă-te lă tine; nu mai ești țăranul cu opinca
târâș, fărâmat de spartul brazdelor și de poșirca Îngroșată cu ceapă tăiată cu secera
1.“
„Ce pricepi tu, care ai crescut în mizeria târgului, Intr’o casă așezată pe-o rână, în
râpa Veseliei!.
„Sst, uite că se uită șeful la noi.
„Poate să se uite; ce mă, crezi că-mi este frică să nu mă dea afară?!.. Primăvara
asta, să ști si tu, mă îndeamnă să-l dau dracului de serviciu și să mă întorc Ia țară..“
„Știu povestea; mi-o spui de vre-o zece ăni.“
„Ei și ce crezi că odată și odată n’o s’o iau din loc?
„12 fix; deocamdată văd că șeful nu vrea s’o ia din loc... Și doar auziși că mă-sa stă
să-și dea duhul I..“
„Ce mai știe el de primăvară, de soare, de mă-sa?!.. Un sfoegit care nu-și potolește
tușea decât după ce a tras in plămâni, adânc și puternic, aerul ăsta păcătos al
percepției!“
„Ehe, o să te facă sub-șef când ți-oi vedea ceafa..“
„Domnilor, puteți pleca... Este 12 fix; adică este 12 și 3 minute după turnul primăriei,
însă să știți că merge cu trei minute înainte..“
Slujbașii își strânseră încet și cu grije registrele, în- chizându-le prin dulapuri. Iroftie,
ca unul ce înclina, păcătos, către lux, scuipă pe degetile mâzgălite de violet,
ștergându-le de betelia pantalonilor, a căror culoare inițială era gri-deschis. Dumitrescu
desnămoli penița tre- când-o prin smocul de păr de pe tâmple, strângându-și, grijuliu,
la piept mița blănei de iepure... Și plecară, în- ghesuindu-se la ușe, ca un ciopor de oi
la strungă... In urma lor Ghiță odăiașul încuiă cu grije rolurile pe treizeci de ani în urmă,
dușumelile încărcate cu mucuri de țigări, praful adunat pe ațele argintii de soare,
duhnetul aerului otrăvit de răsuflări bolnave și înghesuite..
„Haide mă, dacă spui că dai un pelin."
„Mergem la Saramet; să vezi cum i s’a limpezit pelinul.. Luăm și niște măruntaie la
grătar..“
„Poate vin și ăilalți..“
Soarele își încerca domol puterile, topind zăpada, luminând ochiuri tulburi de apă.
Oamenii fereau lapovița sărind din piatră în piatră, ținând calea pe sub streșini. Din
peticile de pământ, ce se inegreau, se ridicau aburi ușori, închipuind sufletul primăverii,
risipindu-se peste cuprinsul târgului prins în carapace de mucegai. Peste tot soarele
țesea haină călduță și frumoasă, stârnind ciripit de vrăbii, sgomot de viață nouă. In
ghetele lui Iroftie, lapovița pătrunzând prin găuri făcea fluxuri și refluxuri, gâ- dilându-i
tălpile, aducându-i aminte că pe evidența nevoilor lui trebuie înscrisă și chestia unor
pingele mai omenești. Prin băltoace copii murdari și gălbejiți încercau corăbii de hârtie,
chiuind ca după cine știe ce bucurii împlinite.
„Mă Iroftie, unde dracului îți este capul? Nu vezi că am ajuns?!..“
„Uite că nu vedeam; mă furaseră gândurile. Ptiu, bătu-o-ar Dumnezeu de sărăcie.
Iți spun pe cinste că am ajuns să uit de ea numai când mă amețesc cu băutură."
„Mi se păre că ți-a pus și ție mizeria pintenii în coaste." „Nu mă, dar mă cam
indispun ghetele ăștia, că au rămas fără tălpi și-mi ciobâlcâie apa în ele."
„Te pomenești că n’ai timp să-ți cumperi altele! Sau nu te înduri să Ie scoți pe-ăle
noi din garderob!.. Ține-le, mă, tot pe ăstea, că ciobâlcăiala aia aduce cu un cântec
potolit de leagăn și trage a somn."
„Nu mai face pe-ăl al dracului. Las’ că vine ea leafa I Am să-mi cumpăr o pereche
de ghete galbene, cu talpă dublă și cusute cu ață de Irlanda."
„Toată viața te-atti știut luxos i“
„Eu nu am copii așa că-mi permite salariul!"
„Iți permite, cum să nu ți permită; numai că ai uitat tu astă toamnă să-ți iei dela
croitor costumul ăla de iarnă și ăi rămas tot cu hăinuțele gri, de ți-a bătut vântul oasele
ca știuleții in pătul."
„Urât ești la gură."
„Te rog să ne dai un kilogram de pelin cu niște fi- căței de vițel; și scrie-i la mine.
Să-i dai drumul ușor pe șurup."
„Cine sunt în „odaie-, domnule Saramet?"
„Niște „voiajori." Le-a plăcut pelinul și s’au cam încurcat."
„Lasă-i să se încurce, că nu este păcat. Că pelin ca al dumnitale, cam rar."
„Păi nu mi-ar fi mie rușine să mă „combată" alții în calitate?!.
„Nici o discuție în privința asta!"
„Poftiți de luați loc la masă. Băete, curăță masa și schimbă jurnalu la dumnealor!.
„Nu, că suntem grăbiți; ști dumneata cum este serviciul nostru; la 3 fix, trebuie să
fim prezenți. Ne sugrumă șeful ăsta cu punctualitatea! Ferice de dumneata; ai
independență."
„Și ghete mai cumsecade. Nu-ți clipocește apa în tălpi."
„De-asta așa este! De independență și de ghete, nu mă vaet...
„Ehe, dacă mă dădea tata la liceu, mă făceam și eu un advocat, un profesor sau cel
puțin un amploiant de mișcare!..“
„Nu te supăra de atâta lucru, domnule Iroftie; chestiunea este că ești sănătos. Și,
laurma-urmei, la mine tot atâta credit ai I..“
„Toarnă mă, că m’a aplicat și pe mine scârba!..“ „îmi pare rău; tu băiat de oraș,
crescut pe râpa Veseliei. Erai făcut pentru slujba de țiitor de registre Ia percepția
comunală. Ințăleg eu, țăran cu opinca târâș, să nu mă împac cu bunătatea asta de
viață. Curioși oameni! Așa este primăvara, domnule! Când se desgheață apele și
crapă mugurul de salcie, te apucă o neliniște de suflet de nu-ți mai poți afla locul. Pe
mine mă înebunește. Când văd pământul fumegând, mi-aduc aminte de însemnarea
de pe călindar și de rosturile ținute strâns de bătrâni; se gunoiesc țarinele, se fac
răzoarele, se dau foc lâ mătură- turile oboarelor. Am îmbătrânit între răboajele
percepției; sufletul mi-a rămas însă tot la spartul brazdelor și la poșirca îngroșată cu
ceapă tăiată cu secera. Unde mai sunt eu de-alungul țarinei părintești, acolo unde
răsare pâinea și viața, unde mi-am crescut copilăria și singurile mele bucurii!..“
 „De mă, Iroftie, poate că ai și tu dreptate!..“
Și într’u domolirea acestor amintiri goliră, oțărâți și până la fund, paharele cu pelin.
In „odaie", odaia pentru clienți mai simandicoși, râsul desordonat și gălăgia discuțiilor
încetase, lăsând să se audă un cântec de lume, cântec melodic, cald, potrivit pentru
chef și inimă rea;
„Mândro, de dragostea noastră A’nflorit doi pomi în coastă; A’nflorit și s’au uscat
Ne-am iubit și ne-am lăsat."
Cei doi slujbași ascultară tăcuți, cu gândul risipit către coasta în care viața făcuse,
poate, să le înflorească și lor un pom al dragostei, uscat sub vântul vrăjmaș al
destinului..
„Mai pune un pahar, Panaite."
„Cine cântă, domnule Saramet?"
„Păi, nici eu nu știu; cred că unul de zice că este la corul dela „Toți Sfinții." Se vede
că se cunoșteau mai demult că au venit împreună."
„Dela „Toți Sfinții? Care să fie ăla?..“
„Nu-1 cunosc; trebuie să fie venit de curând, din altă parte."
„Da bine-i zice, domnule 1“
„Și-o să-i mai zică. Mi se pare că pentru asta l-au și adus."
Panait își dădu pălăria pe ceafă, semn că-i mersese cântecul la inimă; Iroftie lăsă
căciula pe nas, dovedind că se simțea cocoșat de amintiri și gânduri triste. După o
scurtă pauză, cântărețul începu din nou;
„Păi trage bobii și ghicește
Omul de ce ’mbătrânește
Codrul de ce ruginește..
Omul de inimă rea
Și codrul de vreme grea..“
„Iroftie, mai pune, mă, un pahar cu pelin".
„Lasă-mă să dau cu căciula de pământ..."
Și trânti cu gura căciulii în dușumea, scoțând un pocnet puternic, așa cum făcea în
copilărie când vrea să știe dacă a doua zi este sărbătoare...
„II ăuziși, mă?!.. Să ții minte dela mine că eu di- misionez din percepție și mă
înapoiez la țară I...
Și turnă, pe nerăsuflate, paharul cu pelin, ca pentru potolirea zădufului...
Domnul Saramet, negustor bătrân și cunoscător de oameni, propuse dulceag;
„Dacă doriți, puteți trece și dumneavoastră în „odaie". Că doar n’o să vă mănânce I"
„Trecem Panaite?"
„Trecem Iroftie!."
Și trecură alături, cu pahare, cu restul de pelin și cu cele mai dibace scuze pentru
deranj, acceptate fără nici un fel de rezervă de tabăra adversă.
„Să ne mai aducă un kilogram".
„Și nouă unul; pe-ăsta să-l treci Ia mine...“
„Iar te făcuși al dracului!“
 „Pentru spălarea obrazului!
„Cinste țigănească...
„Nu vă supărați dacă îi mai zicem un cântec?!...
„Vai de mine, îmi pare rău!.. Suntem și noi băieți de oraș și la câte-o zi mare, o mai
facem și noi lată...
„Zâi mă, Sofronie, unul cașicum ar burnița de ploaie și trece ciobanul, cu ipângeaua
în cap, pe sub mal, către gerai...
„Am înțăles...
„Ei, dacă ai înțăles, zâi...
„Să beau întâi pelinul din pahar; parcă am mai mult curaj când îi trag cu sacâz din
ăsta...
„Fă ce-oi ști, dar să nu mi-1 faci pe tat-tău, Costea ghitaristul, de rușine.. Ai auzit,
bă? Că cer o joardă și te bat „la palmă", ști tu, ca în gimnaziu, când te reclamau
negustorii că dai raita cu ciordeala...
„Aoleo, Dudescule, îi turtiși fesul tocmai la o zi mare ca asta!.. Fi-ți-ar năravul al
dracului...
„Ba nu zău, domnule profesor, nu le-ați mai uitat?
„Ce să le uit, băiatule!.. Cât năduf am tras eu cu tine ca să te’nzestrez cu amărâtul
ăla de certificat, numai eu știu!.. Că venea când al-de maică-ta, când Costea, și mă
țigăneau să-mi fac pomană și să nu te las în baltă.. Aveau ei ambiția să te vadă
„funționar" la judecătorie, cu guler scrobit și cu pantofi cu bizeț.. Și așa, după șeașe ani
în loc de patru, târâș-grăpiș, o făcurăm și pe-asta.. Am dat satisfacție faraonilor,
dăruindu-le un cărturar care s'o ducă mai dihai în viață.. La plecare, ți-am mai tras
două în palmă, astea prietenește, și ți-am urat să ajungi bulibașe în țara țigănească..
Este, bă? Sau, cumva, te superi?!“...
Sofronie ascultase distrat, zâmbind, cu aerul că nu punea pe vorbele fostului dascăl
decât prețul de nimic al unor discuțiuni de cârciumă. In sufletul său însă, aceste
destăinuiri făcute în prezența unor oameni necunoscuți, clădiți din aceiași plămadă ca
și a acelor din orașul său, din care plecase disprețuit și hulit, îl îngrijorau. Lipsit de
darul rasei de a se putea resemna și umili total, aceste jicniri, cari pentru ai lui erau
schintei ce strălucesc și se sting, îi frigeau adânc.
— Nu, domnule profesor, nu mă supăr... Cum să mă supăr de un cuvânt rostit de
Dvs. Să dea Dumnezeu să vi se împlinească urarea și să ajung așa cum mi-ați ursat.
Mă bucur că vă mai amintiți de ai mei, de la care am moștenit cântecul ăsta, pe care îi
văd ascultat și prețuit...
Și cu asta închise o discuție cu care întotdeauna o- colise să dea piept.
„Să trăiești, Sofronie..“
„Să trăiești, domnule profesor!. Ertați-mă dacă am încercat să atentez Ia
seriozitatea și prestigiul Dvs. profesoral, antrenându-vă la un pahar de pelin aci, într’o
cârciumă modestă.
Domnul Dudescu și ceilalți doi prieteni, profesori și ei, se porniră pe râs puternic și
sănătos.
 „Dar ce, tu crezi că noi nu suntem tot oameni!"
„Cum o să cred eu una ca asta, mai ales acum când vă văd și altfel decât pe
catedră, cu catalogul și cu nuiaua în mână!..
„Numai mentalitatea idioată a târgului ne pune po- preala de a putea gusta și noi
mai des din aceste bucurii, perfect cinstite și bărbătești.. Și acum, nu mai face pe hoțul
și zi-i cântecul ăla.
„Să-l zic."
Și începu un cântec tărăgănat, povestea unui cioban care rămas să-și aștepte
iubita în vârful muntelui, fusese prins de viscole și înghețat, acolo, pe piscul după care
zadarnic scruta cărarea, nebiruit în credința că totuși va veni.. O poveste tristă, rostită
cu voce caldă, meșteșugită.. Sfârșitul cântecului îi găsi pe toți într’o moleșeală
bolnăvicioasă de suflet. In pervazul ușii, Saramet, uitând de cârciumă și de clienți,
înțepenise cu mâinile în piept, ascultând povestea cântată atât de frumos, pornită dela
temelia unei vieți care fusese și a lui.. Ciobanul fără oi, care încremenise pe piscul
acela aproape de cer, cu ochii țintă spre poteca după care avea să-i răsară dragostea
așteptată.. Furtuna care-1 sloise, fără să-i fi clintit cât de puțin patima curată,
nestrămutată, înrădăcinată în acea așteptare lungă, până dincolo de moarte. Clocotul,
sălbatic păstrat, ridicat de-asupra urgii viscolului cu primitivă dârzenie până în clipa, pe
nesimțite trecută, a morței...
„Domnilor, îmi dați voie să dau și eu un kilogram?!. Nu vă supărați, pentru cinstea
casei., și pentru altceva.. Drept să vă spun, cântecul ăsta face să fie cinstit măcar cu
atâta; m’a întors cu patru zeci de ani în urmă.. Ptiu, de-ar ști domnul Primar, n’ați mai
scăpa de dumnealui I.. Că are patimă la cântece și la pelin..“
„Primarul? Stoica Voinescu, colegul meu de liceu? Cred bine că-i place cântecul și
pelinul; da-i mai plac și femeile și cumetriile și vânătorile.. Ăla a căutat în totdeauna
viața în miezul ei și și-a trăit-o din plin.
„îl cunoașteți pe domnul primar, domnule Dudescu? Atunci o să vă rog și eu să
stăruiți pentru vreun post la primărie pentru mine.“
„Asta este lesne; dar sunt vacanțe?*
„Cred că trebuie să fie."
„Dacă îmi dați voie; sunt două vacanțe la noi Ia percepția comunală.. Tocmai
spunea domnul șef că o să întocmească un referat prin care să ceară complectarea
lor."
„Mă rog și cine face numirile? Primarul?
„Domnul Primar I.. Dacă vrea dumnealui, treaba este tot atât de lesne cașicum pi
comanda un kilogram de pelin..“
„Atunci, fără discuție, s’a făcut.. Pe mine să nu mă servească Stoica?!"
„Trebuie o cerere cu timbru de opt plus unu și a- testatul anexă."
„Să-ți faci cererea."
„Bine că ne mai vine un slujbaș, că eram înglodați până peste cap.. Mai ales acum
că începem exercițiul și stabilim din nou impunerile..“
„Băiat bun, Panaite!“
 „Bun, dar parcă-1 văd c’o să cânte și ăsta ca sti- cletele în colivie.. Ce folos de
slujbă dacă stai și te înăbuși!..“
„O să se deprindă omul."
„Greu. Și pe urmă, nu-1 vezi?! Asta este făcut să fluere, nu să se înhame la
muncă!..“
„Lasă-1, domnule; om mai descheiat, oricum. Mai primenim și noi atmosfera
percepției!“
„Dacă n’ar mai exista rolurile ălea pe treizeci de ani în urmă! Gândește-te și tu;
treizeci de ani de sfoiag cuprins în scoarțe de răboaje. Oricâtă tinerețe vei aduce tu,
greutatea lor tot o va domina. Și șefu, și Dumitrescu și toată podoaba aia de slujbași
desbrăcați și cu ochii în* roșiți de parcă au stat la tăiat de sare. După mine, să vină;
dar este păcat de tinerețea lui osândită de timpuriu la casnă.
„Chestie de pâine, băiatule! Ehe, cine n’ar vrea să sburde; vorba este că de unde
mâncăm I.
„Domnilor, cât este ceasul? La 2 și 30 avem tren. Fă-ți petiția, Sofronie, și peste 3
săptămâni când ne adunăm din nou în comitet, dă mi-o. Dacă este vorba de Stoica
Voinescu, s’a făcut."
„De-abia este 2; gara este la o palmă de Ioc. In- tr’un sfert de ceas se pot face o
mie de minuni."
„Dintre toate, noi să facem una singură; să mai bem un kilogram de pelin..“
„Băutura căiei celei înțelepte, cum ar spune Cantemir.."
„Și aldămașul de numirea lui Sofronie în funcția de agent al percepției comunale."
„Mi-ați face un mare bine; cu ce-mi plătește Ia „Toți Sfinții" abia încropesc chiria.
Adăpostul este principal, că de hrană mai poți răbda..“
„De îmbrăcat, slavă Domnului, nu te poți plânge.. Paltonul cam subțirel și răpănos,
dar merge. Bine că ai eșit din iarnă."
Sofronie oftă din rărunchi;
„Da, bine că am eșit din iarnă. Credeam că mă prăpădesc."
„Spaima ți-a fost mare; în fond cred că ai dus-o împărătește. Ia bea paharul și zi-i tu
așa, binișor, cântecul ăla;
Jelui-m-ași și n’am cui
Jelui-m-ași codrului..
Codrul are frunza deasă
Și de dragoste nu-i pasă..
„Dudescule, nu-ți este rușine, mă?l Dascăl bătrân și să ceri să-ți cânte de dragoste
I.
„Dascăl da, bătrân însă nu. Și asta până Ia moarte..“
„Uite-1 domnule! Profesor de matematici, director de gimnaziu, membru în
comitetului județean al asociațiu- nilor școlare...“
„Ei, și mai ce?! Tată a cinci copii, spaima elevilor pe chestiuni de strictă moralitate,
satrapul incorecților și al nulităților cu brevet. Nu am uitat nimic și te rog să crezi că
stau în cadrul tuturor acestor virtuți.. Zi-i So- fronie, că acum dă trenul țignal și ne pune
pe drumul casei... Cântecul ăla pe care l-am ascultat pe furiș, după rânduiala târgului,
din gura lui bunicu-tău și a lui tat- tău, vreau să-1 aud și acum, din gura ta, în odăița
asta de cârciumă și în atmosfera cu care într’adevăr poate rima... Vreau să așez în
panoplia sufletului meu amintirea aceluiaș vers, așa cum l-au simțit cele trei generații
ale unei familii de cântăreți autentici... Ascultați-1 și voi, dascăli fățarnici, și mărturisiți
apoi dacă am păcătuit năzuind la astfel de plăcerii."
„Dudescule, este 2 și 10."
Jelui-m-ași și n'am cui Jelui m-ași codrului...
„Ptiu, mare păcat că nu este și domnul Primari... Dacă ar ști, ar lăsa-o dracului de
primărie și ar veni aci..."
„Beți pelinul până la fund, să nu rămână nimic pentru vrăjmași."
„Să mergen."
„Plata."
„Vă conduc și eu până la gară... Tot n’am nici o treabă "
„Cu sănătate, domnilor... Ne pare rău că s’a nimerit plecarea trenului la o oră atât
de nepotrivită."
In urma lor cei doi slujbași rămaseră infipți la mese, privind cu ochi tulburi în
vălmășagul amintirilor proaspete și al restului de pelin rămas în sticlă."
„Să mergem și noi, Iroftie."
„Unde?"
„Pe la casele noastre."
„Trebuie să fi nebun I... Când mai ai timp să te duci acasă și să te inapoiezi la
slujbă I?... La 3 fix trebuie să fim prezenți... Ce, vrei să dai de dracul cu șefu?.“
„Poate c’o fi dat Dumnezeu să fi murit mă-sa și scăpăm astăzi de el."
„S’o crezi tu... Vine, domnule!... Ii este frică să nu-i reducă din anii de pensie pentru
o absență de o jumătate de zi. Eu zic să gustăm ceva, la iuțeală, și să plecăm de-a-
dreptul Ia serviciu."
„Păi, atunci să luăm și noi o jumătățică de pelin și niște mărunțișuri la grătar."
„Să nu ne îngreunăm prea mult de pelin!"
„Cum, mă? O jumătate de pelin la doi oameni, la un prânz în regulă, este mult?."
„Dar ăle două kilograme dinainte?"
„Alea contează la aperitiv; masa vine cu drepturile ei."
„In felul tău, ai dreptate...“
Ora de serviciu era pe aproape. La masa lor cei doi slujbași inmuiați de amintiri și
de pelin stau într’o toropeală care nu le mai îngăduia nici un fel de efort spre a lua
drumul percepției. Gândul că șeful păzea pe maică-sa moartă și că nu va putea veni la
serviciu, oricât ar fi fost de păgân, îi înțepeneau mai solid pe scaune.. Și cântecul
tânărului aspirant de țiitor de scripte I.. Cu vorbă îngreunată dar fermă în exprimare,
vărsând flăcări pe nări ca balaurii căleați pe coadă, amândoi erau de acord că viața
este, tn fond, o întreagă mizerie și că, pe cât se poate, trebuie trăită.. Robia funcțiunei
cu program era definitiv condamnată.. Omul trebuie să-și ducă viața în mod absolut
liber, desbărat de casna muncei silite, în aer deschis și curat, mișcându-se după voie...
Era o nouă religie căreia se hotărâră solemn să i-se devoteze, oricare ar fi fost
piedicile opuse.. Nici program, nici șef, nici răboajele care Ie îngrețoșa viața...
Ceasul cu cuc din odăița cârciumei, după prevestirea Iui primăvăratică, bătu,
puternic și îndesat, de trei ori..
Cei doi slujbași, înspăimântați complect și pierzând orice urmă de angajament
solemn, săriră în picioare, fripți, cercetând neîncrezători limbile ceasornicului...
„Panaite, ne-am ars.. Dacă o fi venit șeful?!"
„Să grăbim, poate scăpăm teferi.
„Domnule Saramet, împarte costul consumații pe din două și scrie-1 la noi.
Și porniră grăbiți, uitând să mai ferească băltoacele, să mai contemple soarele, să-
și încarce plămânii cu aerul care le gâdila ușor nările îmbâcsite de funingine de tutun
prost.
„Uite-1 că vine."
„Să ști că n’a murit rnă-sal"
„Mare ghinion. Ia-o prin dos."
Ajungând la percepție se așezară la mese, chiorân- du-se în filele cu mâzgălituri
violete și ascultând cu suflet ușurat cântecul de privighetoare bătrână și clocită al
agentului dela constatare:
„Dumitrache Brebenel, suburbia Cergăncști, rol 3469, global 455, gunoi 35,
adiționale 14, urmăriri 22, amenzi 200..
Șeful intră posomorât, își șterse ochelarii incețoșatj și se așeză la birou. Puse mâna
pe toc și începu să-și vadă de lucru, așternând pe luciul hârtiei nesfârșite dâre violete.
Clopotile dela „Toți Sfinții" își împleteau sunetile cu sentințele pronunțate pițigăiat ale
agentului de constatare. Dumitrescu își aruncă ochii pe fila calendarului; nu era cu
roșu.
Se produse o tăcere adâncă; dangătul clopotului, vestire sfântă a morței, aducea în
sufletul fiecăruia un suflu adânc de creștinătate, de înfiorare Ia gândul desle- gării
vieții... Șeful conteni și el scrisul; își mâi șterse ochelarii, colțul genelor, lăsându-și
capul în pumni... După o scurtă reculegere, aruncându-și privirea către slujbașii
încremeniți și inactivi, se rosti hotărât;
„Domnilor, vedeți vă de lucru...Știți că suntem îngreunați de lucrări... Și-apoi, dacă
trece pe aci domnul Primar?! “
Și în încordarea făcută posibilă de anii mulți și grei de slujbă, pomi să
îngrămădească pe hârtie belteaua prozei tipice, rosturi cuprinzătoare de rutină, dar
fără nimic omenesc.
Acasă, îmbrăcată după creștineasca regulă, așezată în cosciug, maică-sa aștepta
calmă bălaia înșesită a ceasului din turnul primăriei, spre a-și simți fiul alăturea de ea...
Și nimeni dintre cei ce o păzeau nu aveau bănuiala, că măcar cu un minut înainte,
se va rupe dela rostul slujbei de percepție spre a sta la căpătâiul ei, pe care o iubise
adânc și cu evlavie...
II.
Murise bunica. Pe perna albă și de scurtă suferință tși aplecase capul ușor, ca într’o
întoarcere în vis, oblonind ochii blânzi cari purtau în colțul lor o lacrimă de regret pentru
lumea pe care o lăsa în urmă... Cu ea se închidea pentru veci cartea cuprinzătoare de
vorbe adânci și frumoase, de basme minunate pentru seri de iarnă, de amintiri pline de
farmec, de cântece adormitoare de leagăn I... Un colț însorit din viața casei lor se to-
pise în umbra morței care se strecurase furiș... Sărmană bunică... Cu fața prinsă in
cadrul unei scufii de zăpadă își purta, senină, sufletul către lumea pentru care în
adâncă și curată evlavie se pregătise atât de mult... La căpătâiul ei lumina,
tremurătoare, o lumânare păstrată pentru ceasul sfârșitului într'un fund de sipet și dată
din timp în grija celor ce aveau să i-o aprindă. Razele soarelui de primăvară alungând,
svăpăiate, negurile faptului de ziuă, iscodeau storurile casei, năvălind prin urzeala lor
rărită in odaia ei de adâncă odihnă. Și’n singurătatea lor, a celor ai casei, plânsul ușor
al nepoțică! Margareta, risipea, mișcător, peste viața pierdută a bunicăi florile înrourate
ale părerilor de rău.
Se făcuse ziuă albă, călduță și cu ciripit de pasări care-și încercau din nou glasul,
după un repauz de iarnă prelungită.
Din vecini venise, să-i schimbe vestmintele și să-i încrucișeze mâinile pe piept,
coana Ținea Smărăndeasca, prietenă din copilărie a celei răposate. Doamna Stravril,
se apropie blând de Margareta, fiică-sa, și o mângâe pe obraz:
„Nu mai plânge, fetița mamei... A trăit atât de fericită, iar sorocul morței i s’a anunțat
atât de senin și de impăciuitor. Vom muri cu toții... Uite-o cât de liniștit îi este chipul I...
A avut norocul să-și vadă isbândite cele mai dragi vise ale vieței ei: să mă vadă pe
mine cu un cămin liniștit și fericit și pe tine, fetița mamei, crescută mare și cuminte! Nu-
i tulbura ceasul în care sufletul dă încă ocol căsuței în care și-a crescut și și-a
desăvârșit acest vis al vieței. Du-te mai bine și cumpără-i flori, flori multe, așa după
cum îi plăcea să aibă în grădină, în casă, pe masa odăiței ei I Tatăl tău are să se
îngrijească de preoți, de dricari și de cor.®
Din sipet, chitite cu îngrijire, au fost scoase rochia mov de brocart, lengeria și
pantofii, năframele pentru preoți, pomnețile în patru ițe, țesute în fir de inișor înălbit,
pentru cor și pomeni... Toate strânse din timp și cu grijă, pentru înlesnirea celor ce
aveau s’o înmormânteze... Doamna Stavril le despături plângând, dându-Ie în grijea
coanei Ținea... Sărmana bunică... Izvodul înțelepciunii și al vredniciei ei iși mărturisea
cu prisosință bogăția lui... Intr’un colț, bănuții cocliți de argint cu care avea să-și
plătească vămile văsduhului și cei pe care avea să-i înoade în colțul năframelor pentru
preoți și al pomneților pentru cor...
Totul rânduit cu chibzuiala bătrâneței, care nu putea exclude ceasul ce avea să vină
I...
$**
Domnișoara Margareta își șterse ochii de lacrimi, își puse pălăria pe cap și porni,
grăbită, spre piața de flori... Cumpără flori multe, flori albe și roșii, crescute in azilurile
triste ale serelor de iarnă... Nu se tocmi, prinzându-le din mâna florarului cu miros de
pământ, în brațele ei par* fumate, strângându-le ușor, așa cum în închipuirea ei ar fi
vrut să mai poată strânge viața neprihănită a celei pentru care le ducea... Lăsă apoi
adresa unde, rânduite în jerbe, trebuia să le trimită... Sdrobită de emoțiunea cu care
împlinise acest duios omagiu se îndreaptă apoi spre casă, încet, visătoare, depănând
în gând tot firul povestei care se sfârșise... Murise bunica I
Târgul tresărea sub alintarea razelor calde, iar pârâiașele de apă gongoreau,
gonind spre șanțurile înecate în mâl. Țtngăcușe sglobii vindeau buchețele de
tămâioare, ciuboței și viorele, uscându și mucegaiul trupului și ro- potind pe caldarâmul
călduț. Un negustor gălbejit își striga în plină voce marfa, compusă din câteva rulouri
pentru prins muște. Primăvara, svăpăiată ca o fată de pension în vacanță, năvălise
peste zidurile orașului, invio- rându i inima, cutropindu-I cu soare, cu ciripit de vrăbii și
cu noui nădejdii.
Domnișoara Margareta mergea tot încet, istovindu-și sufletul în aduceri aminte
despre tot ce înflorise viața bunicăi...
Trebuind să traverseze grădinița din centrul orașului, se opri pentru o scurtă odihnă
și pentru a-și aduna mai strâns gândurile... Se așeză pe o bancă, sub un pom
înmugurit, privind în lungul aleii aburii care se ridicau din nisipul jilav, perechile de
îndrăgostiți, copii gălăgioși, moșnegii care își întârziau mersul pentru a-și desfăta
sufletul și încălzi învelișul hârșit al oaselor cocârjate... Primăvara le surâdea la toți,
deopotrivă de bună și de darnică. Pe marginea unui strat de pământ afânat, un vrăbioi
îndrăgostit ciripea în jurul unei iubite care ciugulea dintr’un firișor de iarbă încolțită.
Natura își deschisese larg un ochi, după un somn adânc și greu, lăsând lumei să
privească în lumina iui toată frumusețea ce avea să vină. Doar bunica, acolo, pe patul
în care sta lungită, își dormea, neștiutoare, somnul în care raza soarelui nu mai putea
pătrunde, în care nici o chemare a vieței nu mai putea avea răspuns...
„îmi dați voie, domnișoară?...
Domnișoara Margareta tresări. Un tânăr slăbuț, cu lavalieră la gât și pălărie cu
boruri largi ședea în fața ei, continuând să-i solicite cu priviri cuminți și bolnave, dreptul
de a sta pe bancă.
„Poftim".
„Vă mulțumesc, domnișoară I.. Eram obosit... Primăvara, de altfel, îți moleșește
corpul, te face să te resimți fizicește după cel mai mic efort"...
„Da, se vede că așa este...
„Dumneavoastră erați tot obosită?
„Nu...
„Atunci, desigur, v’ați ales acest loc pentru a contempla în liniște frumusețea
primăverei!...
„Nu prea...
„N’ar trebui să vă feriți, domnișoară, să recunoașteți acest lucru!.. Uitați-vă la mine...
Am această slăbiciune de a privi primăvara în începuturile ei, jocurile stângace și
timide ale primelor raze de soare I.. Toate astea au ceva din ceiace am trăit și simțit
fiecare din noi în debuturile carierei noastre... Mai ales noi, artiștii...
„Sunteți artist?
„Da, domnișoară!.. Îmi dați voie să mă prezint: sunt tenorul Lazaro Fancialli."
 Fancialli se sculă în picioare, își scoase pălăria cu un gest larg și teatral, sărutând
ușor vârful degetelor mâinii domnișoarei Margareta.
„Mă bucur...
„Vă budurați?!... bacă Dvs. vă bucurați, domnișoară, atunci vă rog să mă credeți că
eu sunt cu desăvârșire fericit!!.. In ziua aceasta caldă de primăvară, cunoștința Dvs.
vine ca o floare pe care destinul darnic ți-o aruncă în cale!...
„Exagerați!...
„Nu exagerez, domnișoară I... Din zăcământul de simțăminte cu care m'a înzestrat
natura, am scos un firi- șor numai, un firișor micuț și strălucitor, pentru a putea exprima
cât de puțin ceiâce port aici, în inima asta căreia Dvs. i-ați accelerat bătăile!"...
Era vădit că tânărul tenor începuse să simtă chemările svăpăiate ale primăverei.
Domnișoara Margareta îl asculta binevoitoare, cercând să-și adune gândurile care
roiau în jurul bunicăi.
II privi ușor, cu coada ochiului. Tânărul simțindu-se studiat, își potrivi lavaliera și-și
scutură o scamă depe reverul paltonului. Nu era urât: înalt, brunet, cu îmbrăcăminte
însă puțin cam neîngrijită... In special gulerul și pieptul cămășii erau complet
detestabile!... In definitiv asta nu putea conta: artiștii, cu cât sunt mai desăvârșiți în arta
lor, cu atât sunt mai streini de convențiunile și nevoile lumești. Oricum, era interesant.
„Sunteți tenor?
„Da domnișoară...
Răspunsul fu dat cu glas de tenor liric, ușor ridicat pentru ă fi distins, și melodic
pentru a fi sufletește perceput.
„Faceți carieră din cânt?
„Evident, domnișoară!.. Sunt tenor de operă I Sunt în vacanță...
„Iarăși mă bucur.
„Bucurați-vă, domnișoară! Căci bucuria Dvs. se tes* frânge și asupra sufletului meu
însetat de bucurii I!.
„Săracul băiat" I cugetă domnișoara Margareta... „Trebue să aibă atâta suflet și
totuși să fie atât de nefericit!
„Credeti-mă, domnișoară... Sunt ca o navă care-și umflă pânzele zadarnic, căutând
să plutească pe valurile neprielnice și vrăjmașe ale unei lumi de răutate și venin..
Sufletul meu, stingherit in mijlocul acestei lumi, se macină și se pierde..
Dumneavoastră ați fi singurul strop de lumină, singurul far în noaptea acestei vieți,
singura scăpare...
înflăcărarea tânărului tenor, care amenința să se transforme în urlet de tragedie
antică, se stinse brusc, ca prin farmec...
Dela biserica „Toți Sfinții" clopotele prinsese să sune jalnic, prelung, sfâșietor.
Băteau pentru sufletul bunicăi, vestind forurilor divine că roaba lor pornise pe drumul
fericirii vecinice și că porțile raiului trebuiau deschise.
Fancialli se răsuci ars, își alungi până la refuz auzul, după care întrebă febril:
„Ce sărbătoare este astăzi, domnișoară? Aud clopotele bătând...
„Nu este sărbătoare.. A murit o femee bună și cuminte și îi bat clopotele pentru
odihna sufletului ei...
„Așa? Atunci mă ertațî... Trebue să plec... Cred că o înmormântează cu cor! Bună
ziua!.. Ne vom revedea într’o zi, vă asigur...
Și plecă grăbit, aproape fugind...
In urma lui, domnișoara Mărgareta rămase îngândurată, sorbindu-i din ochi pașii
cari goneau peste aleia scăldată în soare și aburi.. Se ridică apoi, plecând către casă,
pentru a-și aranja o rochie și un zăbranic de doliu și a sta de veghe Ia căpătâiul
bunicăi...
Se lăsase noaptea... Făcliile de ceară luminau mai viu la căpătâiul moartei.
înconjurată de flori, în rochia ei de brocart mov, părea o regină a păcei, a odihnei și a
ertărei.
Lumea plecase acasă, rămânând să stea pentru pri- veghiu doar coana Tmca și ea,
Margareta. Așezate pe fotolii moi, bătrâna moțăia nepregetat, trezindu-se arar pentru a
potrivi feștilele neastâmpărate ale lumânărilor. Domnișoara Margareta, înstrăinată
vinovat de tot ce o înconjura, închidea pleoapele ușor, pentru ca desprinzându-se din
lumea în care se afla, să sboare cu gândul alăturea de tânărul cu chipul tras, cu
lavalieră neagră și pălărie cu borurile largi.
„E tenor!... Gândul acesta făcea să-i picure miere pe suflet, să se înalțe în lumea de
vis și de basm către care nu odată firea ei romanțioasă o îndreptase...
„Tenor de operă, desigur"... Parcă-1 vedea în rolul lui Rudolfo din Boema, înalt și
grațios, cântând cuceritor:
„Ce rece mânușiță
Dați-mi voe s’o încălzesc".
Lumea îl aplauda frenetic, femeile oftau și îi aruncau flori... Iar el, sufletul acela
însetat de bucurii, privin- du-i cu tristețe sau surâzând amar, plecând apoi către casă
singur, mai mâhnit și mai nefericit ca oricând.. ■ Sau, în Carmen, cântând rolul lui Don
Jose:
^Floarea ce tu mi-ai aruncat
Ea m’a ’nsoțit și la închisoare."
Vai, cât era de natural și de drăguț. Costumul acela spaniol îl prindea atât de bine
I...
O femee din benuar își desprinde dela piept un trandafir însângerat, îl sărută
prelung și i-1 asvârle pe scenă...
„Vai" II țipă domnișoara Margareta și se rezimă de speteaza fotoliului „Infama" I...
Din fotoliul vecin bătrânica sări din somn, certând-o blând.
„Nu mai plânge maică! Toți o să murim odată!..De ce să-ți strici ochișorii? Parcă eu
nu știu cât ai iubit-o? Că ea te-a crescut de când te-ai născut, și te-a îngrijit, și te-a
vindecat de pântecarniță I... Că ai zăcut maică din postul ăl mare până la Florii...
Culcă-te cu maica și las’ că văd eu de ea... De ce să stai nedormită; că eu tot nu pot
să ațipesc..
Și cum domnișoara Margareta promitea să fie ascultătoare, bătrânica se reașeză în
fotoliu, moțăind din cap și pufăind astmatic prin știrbitura gurei...
 Iar ea, înfierbântată de taina ce prinsese să i se des- lege în suflet, continua să
urmărească succesele lui Facialii pe scena operei... I-ar fi plăcut să-l vadă în Ducele
de Mantua... Era elegant, nobil și mândru... Mai ales mândru!,.. N’ar fi putut Insă să-l
audă cântând*
„Pentru mine toate femeile sunt la fel...“
I se părea ceva cu totul neconform cu firea lui pretențioasă, cu sufletul său constant
și cinstit. Consimțea totuși; unui artist se cade să-i îngădui câte o manifestare ordonată
de necesitățile lui artistice... Dar, atât! Numai pe scenă...
Somnul prinsese s’o birue... Mai privi odată spre moartă, oftă adânc și adormi:
alăturea, bătrânica ei tovarășe dormea tun, mângâiată de visul unei înmormântări de
clasa I.
Ziua înmormântărei. Plânset și bocet după vârstă, educație și simțire. Doamna
Stavril și domnișoara Margareta îmbrăcate în doliu, cu zăbranic lung și gros pe fețe,
mergeau sfârșite de durere după cosciug. In poartă corul
dela „Toți Sfinții" rânduit în șiruri, aștepta Să înceapă prohodul. Coana Ținea se
apropie cu un coș de lumânări, împărțind fiecărui corist câte o lumânare, de coada
căreia spânzura o pomneată cu bănuț înodat la colț. Fiecare își primea dreptul,
căutând să-l ascundă apoi în mâneca paltonului sau în corsaj. Deși cosciugul se
apropia, iar prohodul trebuia să înceapă, o scurtă învălmășeală se produse în cor.
„Ho, maică, parcă sunteți țigani. Stai, domnule, că frângi lumânarea...
„Pardon, domnișoară Roșculescu, nu te’nfige I Lumânarea este a mea...
„Ei, ași! Nu-ți este rușine?! N’ai spus că renunți la lumânări și la colivă?!
„Renunț la lumânări obicinuite, astea însă au anexe de pomneți! Ce, vrei să-ți faci
trusou?l
„Țiganul este tot țigan!...
„Ai noroc, domnișoară, că suntem în lume, că ți-ași arăta eu!...
Domnișoara Margareta dete un țipăt și leșină. Țiganul care se încăera pe lumânări,
era tenorul Fancialii...
„Fi cuminte, fetița mamei! Toți o să murim I S’a dus, s’a dus... Ce, parcă o s’o mai
înviezi tu!?
Corul pornise să cânte: „Mergi la cerși te așează..."
Iar dirijorul, cătrănit de ciudă, bătea măsura în aer, scrâșnind printre dinți:
„Iar m’ați făcut de râs, golanilor I Am să vă frâng cu bătaia, javre răgușite!...
Peste toți, glasul domnișoarei Margareta se ridica sfâșietor:
„Bunicuțo, de ce nu m’ai luat cu tine! Vai, cât sunt de nenorocită I...
„Liniștește-te fetița mamei. Toți o să murim odată... „Nu, eu vreau să mor chiar
acum...
*
**
Dricul mergea încet, scăldat în razele soarelui de primăvară, urmat de jalea potolită
a familiei. înmormântau pe bunica; dar nimeni nu știa că în sufletul ei domnișoara
Margaretă înmormânta în acel ceas primul ei vis de iubire...
 III.
Soarele, obosit de năvala semnelor timpurii ale pri- măverei, se cuibărise după
vârfurile pomilor din luncile mărginașe aruncând, pieziș, ultimile priviri vii peste orășel.
Inserarea cobora în văluri reci și violete, domolind înfiripările sglobii ale zilei. începutul
cald al primăverei, cuprins în spațiul scurt al unei vizite de etichetă, se risipise în jurul
globului solar, peste care pomii aruncaseră vreascote uscate, acoperindu-1 complect.
Moțurile caselor prinsese ceva din tristețea unei mari desamăgiri. Grijulie, peste trupu-i
uscat, bunicuța își trăsese așternut gros de lut, bucuroasă că durase lucru trainic și
odihnitor. Pe șoseaua plină de hârtoape, cai mâhniți trăgeau birjile încărcate de rudele
răposatei, îmbarcații cernite și gălăgioase. Ghemuită între două rude înțelegătoare
domnișoara Margareta își susura, nemângăiată, plânsul, încercând, cu fiecare lacrimă,
să acopere mormântul deschis al amintirilor. Sdroabă zadarnică și neputincioasă.
Lipsită de acea îndemânare de gropar al femeilor cu suflet hârșit de renunțări și
desamăgiri, de pasiuni înmormântate Ia cotituri de capricii, de îmbulzeala atâtor
amintiri de dragoste cari se împleteau cu ușurătatea vieții, mormântul pe care l-ar fi
dorit desamăgirii ei, prindea formele gingașe ale unui leagăn indantelat în care se
răsfăța imaginea sglobie a primului ei vis de iubire.,
„Lazaro Fancialli, de ce n’ai rămas așa după cum sufletul meu te-a închipuit I Te-
am creiat din aluatul, nefrământat, al unei minciuni, în care am crezut și al sufletului
meu naiv, nepriceput în judecarea faptelor și cântărirea oamenilor I “...
Și plânsul continua liniștit, ca o șuviță de apă limpede călătoare pe o albie cu
prundiș mărunt.. Pe scăunelul trăsurei coana Ținea se fărâma, socotind pe degete, să
dea de rostul lumânărilor, creițarilor, pomneților date in grijă, ținând în poală tava cu un
rest de colivă. Din când în când își întărea încrețiturile frunții și bătând nervos din buze
pipăia, innumărând, nodurile degetilor.
„Maică, să știți că m’a înșelat cu un testimel. Că i-am dat lui popa Covrig, dela
Sfântul Ion, unul când a venit să slujească și i-am mai dat altul prin dascălul loniță,
arde-l-ar focul să-l ardă. Aoleo, cum de l-o răbda pământul și Dumnezeu I.. Uite, mi-
aduc aminte ca acuși că i-am dat un testimel vărgat cu roșu și unul vărgat cu galben..
Pe-ăl cu roșu i l-am dat dascălului; dascăle loniță, să-i dai sfinției sale părintelui Covrig,
lumânarea și testimelul ăsta, că l-am uitat, uita-m’ar relele... Bine coană Tincă,
bogdeaprostie.. Să fie înaintea sfântului, maică...
„Lasă, coană Tincă, poate că s’o fi greșit.., Nu este tot pomană?"
„Ce pomană, maică, asta este hoție pe față!... Aoleo, fetică, la mine să fi-ți cu ochii
în patru... Să nu meargă, maică, decât popa și testimelu.. Pentru dascăli am potrivit
pomneți încadrilate; și să nu-mi aduceți țiganii ăia cu coru, că mă scol din tron și le dau
gură!.. Țigani, maică, țigani... S’au certăt ca orbeții pe lumânări; credeam că o să ese
cu bătaie, fetică!... Bine că nu i-am băgat și în casă, că făceau prăpăd..
„Așa este la mort, coană Tincă!..
„Ba nici de cum.. Așa este când îți bagi în cârd cu țiganii!..
Domnișoara Margareta isbucni într’un hohot nestăpânit de plâns. Aprecierile coanei
Ținea săpau mai adânc rana din sufletul ei. Sub zăbranicul care-i acoperea fața,
suspinele, pe cari nu Ie putea domoli, o loveau ca niște bile de plumb în tâmple, în
creștetul capului, în inimă.. într’un timp simți nevoia să țipe, să se dea jos din trăsură și
să alerge peste câmp, prin negura rece și cețoasă. Ar fi vrut să se refugieze acolo, în
culcușul soarelui ale cărui raze își avuseseră un rol de vădită complicitate, de unde să
poată privi, împăcată, toată înoptarea de suflet a lumei, a târgușorului ei becisnic, a
visului ei pierdut...
„Liniștește-te cu maica, Margarete.. S’a dus, s’a dus; toți o să murim.. Parcă mie
nu-mi vine să plâng când mă gândesc la bunătatea aia testimel 1?..
„Uf, coană Tincă, mai lasă-1 și dumneata acum.. Uite că am ajuns acasă..
Caii, opriți scurt, îngenunchiară ușor pe ciolanele lor desmăduvite, pufăindu-și pe
nări tâgnafesul și obida. Birjarii își frecară palmele amorțite, înjurând animalele și gerul
care se lăsa. Domnișoara Margareta, dusă de braț, își țesea pe urzeala lacrimilor,
pânza întunecată a durerii. Strângând grijuliu tava cu colivă, coana Ținea pășea ghe-
boasă și țanțoșe, mulțumită de îndeplinirea unui serviciu cuvenit. Amintirea testimelului
se părea c’o lăsase în sufletul părintelui Covrig și a dascălului lonită.. Cele câteva
cofeturi colorate îi reflectau pe față bucurii de copil răsfățat de daruri multe și plăcute..
In pragul casei o femeie cu un ibric și ștergar turna fiecăruia în pumni apă cu care
să spele și să alunge obsesia figurei moartei. Misele încărcate ale praznicului, dădeau
tuturora mângâiere și întremare...
Dintre preoți, părintele Grigorie dela „Toți Sfinții" venise să binecuvinteze și
sloboadă sfânta pomană. Sfin- ția-sa era văduv, așa că-și consumă drepturile chiar pe
locul cinstitului izvor. Celorlalți, pe bucături din belșug potrivite, li se trimisese acasă.
Coana Ținea, dintr’o veche experiență și obicinuință, se așezase în dreapta preotului,
către care din creștinească pioșenie se îndreptau bucățile cele mai alese și vinul cel
mai bun. Odată terminată rân- duiala mesenilor, părintele Grigorie își scoase colionul,
își depănă ușor barba ninsă și bogată, rostind rugăciunile de deslegarea praznicului...
Intr’o tăcere desăvârșită, care tălmăcea momentul unei vii improspătări a figurei celei
răposate, se așezară apoi pe scaune, uitându-se bleojdiți Ia ceștile cu țuică, Ia farfuriile
încărcate cu gustări... Duhul blând și senin al bunicuței se împânzise peste tot cuprin -
sul casei, așezându-se, ușor, în sufletele celor poftiți să se înfrupte din întâia danie a
vieții ei de dincolo de moarte.. Doamna Stavril își șterse o lacrimă rostogolită peste lun-
gul obrăzului; domnul Stavril pironi ochii către dușumeaua înflorită de scoarțele țesute
de mâna răsposatei, sânge- rându-și adânc inima... Și, poate, și părintele Grigorie se
ridicase de-asupra simțimântelor cu care înconjura de obicei aceste practici
profesionale, urmărind cu adâncă părere de rău figura oiței credincioase, pe care o
întâlnea regulat prosternată în calea Sfintelor Daruri, plecată acum către turma vieții
vecinice...
In mijlocul acestei sfinte reculegeri, coana Ținea slobozi un oftat puternic și de
absolută necesitate;
„Eh, ce să-i faci; s'a dus, s’a dus... Ce, parcă o s’o mai înviem noi!... Ia, mai bine să
luăm căte o ceașcă de țuică... Și să fie de sufletul răposatei... Că de ea este bine, că
s’a dus să se hodinească, dar e rău de mine că am rămas să mai pătimesc... Bea
părinte Grigorie și Dumnezea să primească..."
„Dumnezeu să primească."
Coana Ținea sorbi țuica setoasă, după care se crezu datoare să strâmbe din nas și
să se văicărească;
„Aoleo, dar tare mai este, măicuță I Asta t rebuie să fie dela Gheorghită Zahana... Te
arde pe. suflet!... Mie să nu-mi mai puneți, că mor...
„Mai ia una, coană Tincă..“
„Mai iau, maică, dacă spui dumneata; dar pentru bătrânețele mele este prea mult!
Eh, iau mai mult așa, de foc... Că mai bine să fi murit eu, că tot nu aveam pe nimeni pe
lume și să fie trăit ea, că avea băiat și noră și nepoată..."
„Toate sunt după rânduiala lui Dumnezeu" se rosti liniștit părintele Grigorie...
„Numai El are puterea să lege și să deslege rosturile pămânești..."
Castroanele mari cu ciorbă de potroc, așezate dea- lungul mesii, păreau niște
amfore tivite, din care se înălțau aburi aromați și îmbietori; apoi farfuriile cu leșuri de
pasări rumenite și murături de ardei însângerați... Vinul, în sticle rânduite des, purtau
străluciri de rubin. Și Ia cotitura drumului de pierzare al acestor bunătăți pândea,
nesățioasă, pofta de mâncare a mesenilor și licărirea de bună dispoziție ce se înfiripa.
Praznicul se consuma activ, împrăștiind cu sgomo- tul de sorbituri și linguri ciocnite,
larma unei lupte înfundate subteran. Și nimeni nu mai găsia timpul să spună o vorbă.
Coana Ținea clempănea des, necăjind o halcă de friptură intr’un dinte care-i juca în
chip de mărgică deșirată...
„Dumnezeu să primească..."
„Dumnezeu să primească."
Și Dumnezeu, prin gâtița uscată a celor Întristați, primea voios șuvoiul rubiniului din
paharele primenite des.
Când In sfârșit își găsi sațiul, coana Ținea crezu nimerit să mai sloboadă un oftat și
să arunce un cuvânt de deschiderea discuțiilor:
„Eh, săraca Rusandra, să fi trăit și ea și să fi stat cu noi la sfânta masă! Că era
bună de povești și de vorbă așezată. Mi-aduc aminte că de câte ori ne întâlneam la o
cafea, ne povesteam până ne apuca ziua. Ea, nu este vorba, era mai molâie și
adormea repede. Dar rămâneam eu trează și povesteam, povesteam, de ne săturam
amândouă Când se făcea ziuă, ne pomeneam făcute ghem și cu câte un pisoi în brațe.
■ Și așa ne petreceam ca două surori, fără să ne fi certat noi odată. Numai ea mai
icnea din când în când; aba, Tincă, da nu te mai doare gura, soro, că mi s’a urât de
când tot macină. Mai aruncă un lemn în foc și pune de-o cafea. Și eu puneam și lemne
în foc, puneam și de cafea, dar de povestit nu mă lăsam. Că aveam multe pe inimă,
maică, și nu le puteam prididi... Când îi spuneam de popa Pistol, trebuie să-l ție minte
sf nția-ta, că era cunoscut până Ia episcopie, se cutremura toată și-și scuipa în sân;
soro, ăla era drac, nu era popă!"
„Era un om iute la vorbă, dar domol și cu mult cumpăt la faptă", complecta părintele
Grigorie.
„O fi fost, părinte, nu zic ba; dar noi femeile ne în- fricam ca de turci... Că numai ce-
1 vedeai că se oprea din cetit și da gură la câte o amărâtă de babă; fă, babă lălâie vezi
c’ai adormit în strană și iei Ioc dela mucul ăla de lumânare... Că la el, Doamne apără,
când cetea sfânta Evanghelie nu se pomenea să te mai dai în taifas despre cloțe șau
despre ale casei 1... Om ciudat, părinte!..."
.Avea, poate, dreptate!... Sfânta slujbă trebuie ascultată în credință și liniște, nu în
taifasuri despre cloțe. Erați doar Ia biserică, nu în ogradă, pe lângă cotețe."
Mesenii prinseră să râdă. Coana Ținea găsi prilej să- și întărească verva dând pe
gât, pentru sufletul răposatei, un pahar de vin.
„O fi avut părinte, la ce să vorbesc. Dar dacă labi- serică n’oi mai schimba și tu o
vorbă, două Că noi, femeile, prin cârciumi nu umblăm și nici pe Ia cafenea nu ne
adunăm. Da’ el, Dumnezău să-1 ierte, tot cu toporul de brâu. Că într’o noapte numai
că-1 chiamă una din Po- troseni; haide, părinte, că moare Veta al lui Ghiță Puți- nelu.
Bine, să merg, că nu poate muri femeia fără sfânta Grijanie. Da’ cine dracu a pus-o să
moară acum, in puterea nopții?! Și era o vijelie și un prăpăd a lui Dumnezeu, că te lua
groaza. Ce să vedeți dumneavoastră; numai că zice sfinția-sa; trebuie să trec pela
biserică să iau cele de cuviință. O ia părintele înainte și amărâta aia de femeie după
sfinția-sa. Când lă biserică, scapără în iască odată, scapără de două ori; nimic. Vijelia
pufăia în iască și i-o stingea. Stai, fa, zice; că mă duc prin întuneric să le iau. Și-o ia
înainte, așa orbiș, prin besnă. Când să intre în altar, numai că să înfoaie vântul și prin
crăpătura ușii isbește în porțile altarului, trântindu-le de părete. Și tot atunci scăpărară
două focuri de pistol, ca două bice diavolești. Că, vedeți dumneavoastră, părintele
crezuse că sunt hoții cari pradă sfânta biserică și slobozise țăvile pistolului pe care,
bag’ de seamă, îi purta în antireu."
„Mare minune, coană Tinco!*
„Minune părinte, minune. Că de la ea a rămas femeia cu gura strâmbă de spaimă și
prea sfinția-sa cu po- ricla de Pistol."
„Așa erau vremurile pe atunci. Dormeau oamenii cu securea Ia căpătâi. Ulițile erau
bântuite de cete de haimanale și de hoți, care jăgmăneau omenirea. Streaja rânduită
de stăpânire nu putea opri prădăciunea și omorul. Părintele Antonie nu putea să umble
cu pistolul la brâu decât pentru apărarea vieții sale. Și s’a arătat omul prea plin de curaj
când în Ioc să i-se strâmbe gura de spaimă a înfruntat primejdia slobozind țăvile
pistolului..
„De asta, așa este.
„Aoleo, lăsați-1 că prea era rătan.
„Dar frica lui Dumnezeu o purta? Și rosturile sfintei credințe Ie ținea după tipic?..
„Le ținea părinte, le ținea, de ce să vorbesc cu păcat. Din slova Pidalionului nu se
abătea. Că el dacă vrea să bea un pahar cu vin, în cârciumă nu întră. Se ducea omul
întins acasă și punea gura Ia cepul buței și nu se da alături până nu se simțea răcorit.
In blestămății, Doamne apără, nu umbla. De milos, n’avea pereche. Că într’o zi, eram
eu micșoară pe atunci, numai că auzim lumea chi- răind și alergând spre fundături;
fugiți, oameni buni, că în marginea orașului se ciopârțesc turcii cu un polc de muscali.
Și tot oamenii ne spăimântau că se slobozeau bășici de bou pline cu fum de baligă și
că ciopârțala erea pe orbâcăite, de nu mai știau care pe care să taie. Am fugit și eu și
m'am pitit cu ai casei, în beci după niște hârdaie cu tescovină. Și tremuram noi și
clănțăneam acolo de frică, de nici nu mai știam dacă mai trăim sau ne-au ciopârțât
turcii și pe noi, până când auzim prin curte tropăituri de cisme și lovituri în canaturile
ușei. Da’ mama, de colo; să nu suflați, că acum se sfârșește cu noi! Noi, ăi mici, ne
făceam cruci dese și schinceam înfundat. Și-am stat noi așa, până numai ce auzim;
hei, bă, Calistrate, hei, fa Catarino! leșiți bă, afară. E popa Pistol, îndrăsni soru-mea a
mare. Ssst, că acum se sfârșește cu noi I Ce să caute popa prin urgia măcelului?! Să
nu suflați. Da Lina, una chioară și cam șuie, de ne căra nouă apă cu șiștaru dela
șipote, își ia curajul și zice; coană Catarino, lasă-mă să mă duc eu să văd cine este
acolo?! Că și turcu, la urma urmei, tot creștin este și n’o să mă ciopârțească fără
judecată. Du-te, fată, du-te, dacă te ține curajul; da parcă aud că te-au suit în caic și te-
au pornit la Țarigrad să te dea în haremul Osmaliului. Nu mă spai eu de-asta, își făcu
curaj Lina și, tușt... eși pe ușe afară. Mama, văzând nenorocirea, Începu să plângă;
aoleu, Lino, cât erai tu de năroadă, dar tot erai bună la casă că-ți ducea capul câte
zece șâștare pe zi. Cine ne mai aduce nouă apă?!..“
„Și, mă rog, turci au fost, sau tot popa Pistol?"
„Ba nu, maică, erau și de unii și de alții. Adică vreau să spun că era popa Pistol cu
un turc în subțioară. Da’ turcu, făcut terci; îl găsise de din deal de smârcuri, leșinat. Se
vede că se târâse până acolo ca să scape de năduf. Și numai că zice popa; Catarino,
ține turcu ăsta aci până fac eu rost de o cocie ca să-I duc la mine; că este greu al
dracului și mi s’au tăiat șalele cu el în spinare. Dacă ai, dă-i o prăștină ca să-și vină în
fire. Că și el este plămada Iui Dumnezeu și este păcat să-1 lăsăm să piară...
„Și a venit să-1 ia?
„A venit, părinte, cum să nu vină. Da’ a venit fără cocie, că n’a găsit. L-a luat pe turc
în spinare și Pa dus acasă. Și dă-i cu vin fiert, dă-i cu oblojeJi și cu trasuri, până s’a
făcut turcu rumân sdravăn. Și a rămas turcu pripășit pela noi până a îmbătrânit și a
murit. Că făcuse cazan de fierbea bragă și rotunjea sugiuc pentru copii. Despre partea
milosteniei, Dumnezău să mă ierte, dar om da popa Pistol, mai rar. De n’ar fi fost râtan
la vorbâ, omul lui Dumnezău rămânea...
„Numai Dumnezeu Tatăl este fără de păcat. Și părintele Antonie era dintre cei cu
mai puține păcate. Avea numai așea, o iuțeală trecătoare. Dar cugetul îi era curat și
fapta plăcută lui Dumnezeu..
„Păi nici eu nu zic altfel, părinte!... Iuțaia aia de n’ar fi avut-o I... Că poate c’ai auzit
sfinția-ta de nepotu- meu Dumitrache, de-i mai ziceau și Creștinu... Unu de era unter-
ofițir la piotă și rămăsese după rezbel cu ac- sizele... Și, ce să vedeți dumneavoastră,
după ce se potolește focul și să’nsoară și el ca tot omul, numai ce se pomenește la o
sfântă de Bobotează cu popa Pistol cu botezul. Și cântă dascălu, cântă popa Pistol și
cu busuiocul botează in dreapta, botează in stânga, de, ca după datină. Când să
boteze și sfânta icoană, popa, slab de vedere și fără ochelari, dă cu mătăuzul inspre
răsărit, unde i se păruse lui că vede sfânta icoană... Da* dascălul, de colo; părinte
Antonie nu mai boteza, că intrăm în toate păcatele... Că aia de este spânzurată pe zid
nu este icoană ci o pângăritură de fomeie despuiată... Se uită popa bine și când vede
pe-aia de juca geambanalele, în straiele dela botez, Doamne iartă-mă că vorbesc
necuviințe, numai că-J apucă de socoteală; bine taică, nu ți-a fost frică de Dumnezău
să pui spurcăciunea aia in dreptul cuvenit sfintei icoane?... Nu, părinte, să vedeți; am
adus-o din țara turcească și din greșeală am pus-o acolo unde nu i se cade... Din
greșeală, taică?... Din greșeală, părinte I... N'ai pus-o din greșeală, anticristule I... Ai
pus-o din cuget porcos și scârnav... Nu, părinte... Nu să dea Dumnezău să fie; dar
icoana unde-ți este?... Icoana?... Icoana!... Icoană, să mă ierți părinte, dar n’avem...
Că suntem și noi tineri și luați de curând... Și se făcuse Duriiitraciie ta țață de jăărcâ
era dat cu Var... Ășa, bătii- te-ar Dumnezău de păgân, n’ai icoană, dar ai spurcăciuni
de pierzare?!... Dascăle,ține sfânta cruce să pot apuca ciu- magul cu amândouă
mâinile... Și cât ai clipi din ochi, poc în spinarea lui Dumitrache... Să-ți faci vânt la bise-
rică, pângăritule, să-ți dăruiesc eu o icoană... Așa am să fac, părinte... De atunci i-am
zis Dumitrache creștinul, ca unuia ce se făcuse bun creștin... După ce a plecat popa
din casă, nevastă-sa numai că-i zice; bine, mă, Dumitrache, gogeamite namilă de om
și să te bată popa!. Da Dumitrache, de colo, care știa el ce știa, îi răspunde bucuros;
ba zic și bogdeaproste, muiere, că am scăpat ieftin, că dacă nu era popa în toane
bune, mă deșela cu bătaia... Păi, cu popa Pistol vrei să mă potrivesc?...
„Coană Tinco, uite eu apropii de 80 de ani, și abia mi-1 aduc aminte pe părintele
Antonie!
„Bine părinte, sfinția ta ești tânăr, de unde să-l cunoști?...
„Coană Tincă, poftim de ia o cafea...
„Să iau, maică, să iau... Sfinția-ta nu ia o cafea?.* „Ba am să iau și eu..."
„Așa ședeam și cu biata Rusandra și beam cafea... Da acum cu cine să mai beau?
Că noru-sa parcă era arginta viu, așa nu-și mai are potol și Margareta stă toată ziua cu
cartea în fereastră și-și așteaptă ursătoarea...?
Mesenii prinseră din nou să râdă voioși. Domnișoara Margareta suspină ușor,
urmărind cu gândul ursitoarea ei întunecată care i se arăta se la fereastra zăbrelită a
sufletului..
„Lasă, maică, nu mai suspina, că viața este înainte.. Ai să te măriți și ta și ai să mă
chemi la buricatu plozilor... Că așa suspinam și eu când eram fată... Și suspinam, și
suspinam degeaba... Până într’o zi, haidea că întră pe poartă dumnealui, Dincă
Smărăndescu, aspirant de împlinitor domnesc... Când 1-atn văzut pe fereastră, cu
bretonul pe frunte și încălțat în poștali roșii cu scârțâitori de întărâtase câinii prin
mahala, numai ce mi-am zis; Tinco, să ști că ți-a venit și ție ceasul... Și venit a fost...
Că tocmeală multă n’am avut; a mai dat mama, a mai lăsat dumnealui.. Și până a doua
zi m’a și luat cu lăutari și m‘a dus la al-de tat-său, în Cergănești..'.
„Dar nu este vorba de așa ceva, coană Tincă"I
„Zău, nu este vorba de așa ceva? Da’ atunci despre ce este vorba maică, de te
smiorcăești acolo?
„O fi având fata și alte necazuri!"
„Dec!.. Păi mie îmi spui?
 „Are și ea mâhnirea morții bunică-sii; că o iubea ca pe ochii din cap I..
„Da’ce atâta mâhnire, măiculiță I?.. Că, vorba aia, și-a trăit traiul și-a mâncat
mălaiul... Optzecișicinci de ani, bătuți pe muchie.. Ințăleg să aibă puțină mâhnire tat-
său că s’a dat de cheltuială cu drigarii, cu trăsurile, cu plațul dela cimitir, cu popii și cu
țiganii ăia cu corul, ar- de-i-ar focul să-i arză, să nu-mi mai aduc aminte de ei... Dar tu?
Vezi-ți fetico- de treabă și nu te mai prăpădi degeaba...
„Ia să mai luăm un pahar cu vin, coană Tincă...“
„Să mai luăm, maică, dacă spui dumneata.. Dumnezeu să primească..
„Dumnezeu să primească"..
„Și un măr, dacă poftești".
„Ași lua cu plăcere, părinte, dar n’am cu ce să-l rod".
„Păi, parcă ai un dinte în gură?“
„Am, părinte, dar ce folos că-1 am; că stă ămărâtu uitat aci și-1 țin ca pe un chiriaș
care nu și mai plătește câștiu, dar nu te înduri să-l dai afară"..
„Dar de dansat, ai dansat în tinerețe, coană Tinco?"
„Auzi vorbă; păi se putea altfel?!.. Dansam cii dumnealui. Că avea la polcă o figură
gentilă de băga muierile în draci.. Se devenea așa că juca pe stângu cu vârful
piciorului, iar cu dreptul pe călcâi, la țăcăneală.. La turnelă, schimba cât pe mâna
dreaptă, când pe mâna stângă, că nădușea.. Și cu ochiul, prin vârful mustății, te
săgeta în inimă I.. Alea jocuri, maică I..
„Dar cu alții nu jucai?“
„Ba jucam eu și cu alții; dar regulat ieșea prost, că acasă mă frângea cu bătaia.. Nu
de altceva, dar era dumnealui iute la mână și, ce să-ți spun, făcut varză dupe mine..
Unde se mai pomenește acum muiere bătută de bărbat!.. Ehe, Margarete, maică, de ți-
ar da și ție Dumnezeu un bărbat ca Dincă al meu 1“
Hotărât, coana Ținea stăpânea întreaga suflare adunată în jurul praznicului.
Părintele Grigorie, desmorțit ușor de puterea rubiniului, intețea verva conferențiarei
prin întrebări puse cu meșteșug. Mesenii ascultau bucuroși, sorbind tacticos din
paharele care nu se mai goleau. Atâtea necunoscute amănunte ale unei vieți
anachronice, rostite bătrânește, cu tâlc și voie bună, melițate printr’o gură pun- gită,
având singură streaje dintele ăla amărât. Domnișoara Margareta, oarecum liniștită,
încerca toate puterile spre a părea împăcată deplin și prezentă și a scăpa astfel de și -
cana ochiului iscoditor și șters al coanei Ținea.
Gestul larg de salut, chipul tras și lavaliera răvășită a lui Fancialli, o urmăreau însă
stăruitor..
„Lazaro Fancialli, dacă tot cc-am crezut despre tine nu ar fi fost decât doar
închipuire I.. De ce nu pot să te alung acum din inima mea!..“
Coana Ținea doborâtă de amintiri suspina până în adâncul uscăciunii plămânilor ei,
moflăind o bucățică de miez de pâine muiat în sirop de sarailie... Cu ea, în fumuri de
țigare alungate lin sau sorbituri de vin, mesenii măcinau, tăcuți, amintiri streine de
motivul praznicului.
Servitoarea, călcând ușor pe vârful papucilor, se a- plecă Ia urechea domnului
Stavril, comunicându-i ceva.
„Să poftească".
„Cine?.
„Unul de la cor; pretinde că lui i se cuvenea în loc pomneată o batistă sau testimel...
Susține că este tenorul corului și că are drepturi deosebite de ale celorlalți"..
„Auzi, țiganul!"
„Sst, coană Tinco, poate să te audă!"
„Să vină la mine, să-1 ocărăsc! Să știi că ăsta mi-a furat testimelul ăla de nu-mi iese
mie la socoteală!"
Domnișoara Margareta prinse o paloare de moarte; se sculă brusc, vrând să iese în
întâmpinarea celui ce reclama, spre a-1 opri să înfrunte rușinea ce i se pregătea. Se
rezimă, sleită, de teracota sobei, căutând sever spre servitoare.
„Maria, uite batista mea, dă-i-o. Spune-i să fie împăcat cu ea. Alta nu avem."
Și-i întinse batistuța ei cu chenar cernit, udată de lacrimile adunate într’ânsa.
„Și să-mi spui dacă a plecat 1“
„Margarete I"
Margareta întinse mânuța ei albă, făcând un gest de liniștire.
„Este tot pomană... Poate că are dreptate... Atâta lume nesocotită în necazurile ei I
„Arde-l-ar focul de țigan!.. Că răcnea după biata Rusandra de credeam că-mi
sparge urechile.. “
„Ce nerușinare 1“
„Domnișoară, a plecat. A luat batista și n’a mai zis nimic... Vă ruga numai să nu vă
supărați, dar așa are el înțelegere cu șeful corului..
„Bine, bine, du-te...“
Și căzu pe scaun, doborâtă de emoție. Coana Ținea, înciudată, prinse să se
răfuiască, în absență, cu țiganii din cor, pe care nu mai vrea să-i vadă nici moartă, cu
birjarii, cu groparii și cu dascălul loniță. Istovită, ceru să-i dea încă o cafea, sorbi un
pahar cu vin și mai moflăi un miez de pâine muiat în sirop de sarailie.
Praznicul se sfârși târziu, cu creștinescul „Dumnezeu să primească". Coana Ținea
își luă în brațe tava cu restul de colivă, încredințând pe-ai casei că va veni și a doua zi
pentru pomana apei și celelalte rânduieli... In colțul ei, domnișoara Margareta șiruia
boabe mari și calde de lacrimi.
„Lasă maică, nu mai plânge; că dacă ar fi fost să plâng eu după toate nimicurile,
m’ași fi dus de mult... Dar n’am pus nici atâtica la inimă. Culcă-te cu maica și lasă că
vin eu mâine să-ți dau în cafea.. Noapte bună. Și vedeți de candelă să nu se stingă..
Mărio, vino de- mi ajută, fată, că nu știu ce dracului am de m’am îngreu nat.. Pe mine,
fă, nu coliva.. Sărut mâna părinte.. Aoleo, de nu mi-ar fi fugit vre-o găină, că am uitat
cotețul deschis.. Și lasă, că din spre partea batistei, mă socotesc eu cu țiganul dela
cor...
IV.
Pentru sufletul răposatei se făcuseră, după datină și la soroace socotite
conștiincios, toate pomenirile. Se împărțise haine, vase cu mâncare și ulcele cu vin. Se
cărase apă prin vecini și se tămâiase zilnic gropiștea de hodină. Ochiul sever al coanei
Ținea veghiase să ardă necontenit candela, să nu se înstrăineze untdelemnul și să se
repare surupătura lutului căzut înăuntrul mormântului. Griji de vechil credincios în
slujba unei moșii ce avea să-i între în curând în stăpânire...
Sufletul bunicăi se ridicase la cer, după ce patruzeci de zile rămăsese în jurul casei,
bucutându-se de toate cuvenitele rânduieli înfăptuite.
Era în Săptămâna Mare a Sfintelor Patimi ale Mântuitorului. Prin fereastra deschisă
larg a casei, domnișoara Margareta, înseninată, primea razele calde ale unei primăveri
în toi, ciripitul vrăbiilor și aroma de mugur plesnit. Și, cașicum ar fi vrut să
răspândească peste tot această bucurie nouă, începu să așeze sub ferestre, în bătaia
vie a soarelui, ghivecele cu flori ce-și trăiseră tristețile erna- ticului prin colțuri de odăi,
să alinte canarul din colivie, să fugărească peste straturile fumegânde un cățeluș ursuz
și lățos. Doamna Stavril întinsese pe frânghii mulțimea scoarțelor jilăvite, înflorind
întreaga curte într’un colorit viu și bogat. Pe dealurile mărginașe brăzdau domol plu-
gurile, se desenau cioporedeoi mișcate în căutarea restului de troscot și al colțului de
iarbă. In moțul de stuf al unei case o barză privea meditativ spre răsărit, desinte-
resându-se complect de truda soțului de a dura un cuib. Prin grădini, sub mâna harnică
a oamenilor, se clădeau straturi de pământ fărâmițat, pentru zarzavaturi și flori. Și
fumul gunoaielor aprinse se ridica în coloane inalte, drept către cer, ca o jertfă bine
primită pe altarul unei munci noi și rodnice, în pregătire...
In sufletul domnișoarei Margareta, peste toată durerea pierderii bunicăi și a visului
ei de iubire sfărâmat, cerca să încolțească din nou, ca dintr’un pămănt sănătos și bine
hrănit, seninătatea și exuberanța vârstei ei. Amărăciunile trăite rămâneau în umbra,
greu de luat în seamă, a unui trecut uitat. Chipul omului care o tulburase atât, părea să
se fi topit în gerul și cețurile iernei, undeva, departe... Un vânzător de zodiace,
strângând de coadă un șoricel alb, îi scoase din tașcă un bilețel roz în care, voioasă,
își citi prevestirea unui noroc apropiat... Era desigur norocul înseninărei sufletului ei, al
zilelor calde și liniștite ce începuseră să se inșire pe ața timpului... Dragostea? Un fapt
divers, o racilă a vieței dela care urzeala altor bucurii, a celor pe care le trăia acum, il
excludea complect. Îndoi bilețelul, îi crestă două aripioare și așezându-1 în palmă îl
suflă peste ghivecele de flori, lăsându-1 să se prăbușească peste pământul afânat și
cald. In colivie canarul își scălda pufușorul galben în nisipul primenit, mă- runțind triluri
către soare...
Hărțuit de câini și apărându-se dârz cu bastonul noduros de vișin, factorul poștal își
făcea rondul prin cartier, împărțind saluturi, sudălmi și cărți poștale ilustrate. In porțile
neștiutorilor de carte poposea, așezându-se pe băncile de odihnă și citindu le
epistoliile cu buchii încâlcite și mâsgălite. Era o slujbă în afară de lege, pe care o în -
deplinea voios și cu mândrie; poza de intelectual și-o desăvârșea întinzându-și, lejer,
picioarele hărtănite de drum și dându-și șapca pe ceafă. Adresanții ascultau atenți sila-
bisirea, fără să priceapă mare lucru... De aceia cărturarul nostru, sfârșind de citit, se
credea dator să rezume conți* nutul în cuvinte lămuritoare, proprii. Este bine, babă
Sma- rando... Bine să fie, maică... Sau; auzi că pe fiu-tău, al dela flotilă, l-a dat de
ordonanță.. Are Dumnezeu grije, domne Tudorache...
In dreptul porței domnului Stavril, după ce bătu energic pe coastele ulucilor, strigă
din răsputeri;
„Domnișoara Margareta Stavril; aveți o scrisoare închisă de la Urziceni... Expediază
domnul Sub-locotinent Grigorie lonescu. Asta este a șeaptea... Se vede că i s’au
aprins rău călcâile!... Sărut mana, coană, Profiro!... Dar ce, ați scos velințele de
reveneală?...
„Le-am mai scos la soare, Tudorache... Se jilăviseră în raclă."
„Bine că aveți ce scoate I La mine bate nevasta la rogojină, de i-au sărit stramele!...
„Așa este dacă n’ai fete!“
„Lasă că nu este rău; am cinci băieți și, dacă o da Dumnezeu, ăsta de stă să vină o
să fie fată... Sărut mâna, coană Profiro!..
„Umblă sănătos..."
Domnișoara Magareta luă scrisoarea, strâmbând din nas. Acelaș plic colorat, cu
numele expeditorului scris caligrafic pe dos, lipsit de o cât de ușoară discrețiune,
venea în acest târg, ieftin la clevetiri, să producă efectul unei tobe de bâlci, să poarte
taina, ce-ar trebui păstrată, dela Tudorache factorul și toți amploiații oficiului poștal,
până in mijlocul târgoveților cari stau căscați după sămânță de vorbe și bârfeli...
Mototoli plicul nedesfăcut și-l aruncă, scârbită. Ar fi vrut să refuze primirea, să facă să-i
fie înapoiat acolo, în Urziceniul în care clocotea pătimaș, răcorit de declarațiunile
ăstea, insistent repetate. Chestiunea însă s’ar fi complicat printr’un adaus de
comentarii, pornit dela Tudorache și terminat in inima cafenelii. Căci dacă toți erau
lămuriți că domnul Sublocotenent Grigoriță lonescu este înamorat de domnișoara
Margareta Stavril, până acum nimeni nu știa dacă și domnișoara Margareta Stavril era
înamorată de domnul Sublocotenent Grigoriță loncscu... Și, din pricina acestei lipse de
orientări, nu puțini erau cei ce sufereau cu adevărat Doamna Stavril cuteză să o
întrebe;
„Dar ce-ți mai scrie și nu mai isprăvește băiatul ăla, Margarete?
„Nimicuri... Se vede că are prea mult timp liber; sau poate că vrea să-și alunge
urâtul și plictiseala...
„Oricum, ar trebui să deschizi scrisoarea!...
„Și ce să văd?!... Acelaș început cu „mult stimată domnișoară" și acelaș sfârșit
„regret că n’am avut onoarea unui răspuns"... Conținutul. împresiuni din urbea
Urzicenilor și comunicări de sentimente care nu pot interesa..."
„Săracul de el!...
„Dacă ar fi așa sărac, ș’ar cruța banii risipiți pe scrisori fără rost..“
„Ești atât de rea astăzi!“
„Astăzi? Astăzi sunt mai bună ca oricând.. Uite mă cânt, râd și citesc bilete de
noroc; îngrijesc florile și alint canarul... Privesc la soare, la pomi și la brazde și
binecuvintez pe Dumnezeu că m’a învrednicit de un suflet în care să pot primi, întregi,
toate aceste bucurii... Mă simt atât de bine astăzi și nu vreau să tulbur această
dispoziție citind epistoliile lui Grigoriță lonescu..."
 „Faci tot ce vrei, fata mamei!"
„Și ce vreau, dar și ce este de nevoie în viață..."
Și pomi din nou să curețe uscătura din mușcate, să fărâmițeze pământul din sacsii,
să giugiulească pasărea galbenă d:n colivie... Doamna Stavril se aplecă, miloasă, și
ridică scrisoarea mototolită care odihnea, înfrântă, într’un vârf de tufănică uscată. In
sufletul ei de mamă grijulie, aceste scrisori o făceau să întrevadă un început de des-
legare a unei taine a viitorului... Grigoriță era un băiat bun, crescut îngrijit și cu o
carieră sigură. Inpăunarea Iui nu era decât rezultatul firesc al primului entuziasm
pentru ofițerie, al tinereții ce nu după mult timp avea să se domolească... O întinse
frumos și o vârâ în buzunarul șorțului... Era o fărâmă dintr’un suflet ce trebuia cercetat,
cultivat... Și-și văzut de treburi, periind scoarțele, întor- cându-le către soare...
Toaca dela „Toți Sfinții" însemna pe cerul de azur al lumei creștine faptul sfânt al
scoaterii crucei Mântuitorului. Apoi clopotele, cu sunetul lor sfâșietor, venea să
adâncească mai mult în sufletele tuturora momentul greu al plecării celui ce avea să fie
răstignit, către suișul Gol- gothei... Doamna Stavril conteni lucrul, aplecându-și capul
într’o prosternare adâncă și creștină.,. Pentru domnișoara Margareta această vestire
neprevăzută se lăsă tulburătoare, amintindu-i un fapt și un om din carantina unei uitări
pe care și-o impusese. Se ridică, reculeasă, de de-asupra florilor, rămânând alăturea
de mamă-sa, cu capul plecat, încercând să se dăruiască numai faptului pur al acestei
sfinte pomeniri... Cugetul ei însă deslușea, păgân, chipul abătut al lui Fancialli,
mergând în umbra lui lisus, pe drumul dureros al supliciului... Și, cași El, purtând în
priviri tristețile sfârșitului, al desamăgirii unei lupte în care se fărâmase zadarnic...
Mâhnită de ași vedea propria-i slăbiciune, lăsă baltă tot lucrul început și porni,
vijelioasă, șă sape răzoarele, să sfărâme bulgării, nădăjduind ca printr’o istovire de
puteri să poată risipi păcatul gândului care o încerca. Nu după mult timp, sleită, se
așeză pe o bancă, având sen* zația unei ușurări. începu să-i fie ciudă de toată această
slăbiciune, determinată de un om pentru care nu trebuia să aibă nici măcar acel
sentiment de scâfbă, cuvenit firește doveditei sale m șelii. Se sculă hotărâtă și plecă în
casă spre a-și schimba rochia și ași pune pălăria. Când eși îmbrăcată, doamna Stavril
o întrebă, surprinsă;
„Unde pleci, Margarete?...
„Mă duc puțin pela parc și, după aceia, pe Ia tușa Ținea.
„Mai bine du-te la „Toți Sfinții" să duci o lumânare și flori. Și să săruți și tu sfânta
cruce...
„La „Toți sfinții"?
„Da, la „Toți Sfinții". Biserica parohiei noastre...
Domnișoara Margareta se simți înspăimântată. Nu, la „Toți Sfinții" în nici un caz nu
are să se ducă. In jurul acestei biserici bântuia răul care-i săpase în suflet galeriile
amărăciune! și ale desnădejdei. Biseiica în care se botezase, unde în anii copilăriei
ascultase sfintele slujbe, în care își crescuse adânca ei creștinătate, îi apărea acum ca
o geamandură a primejdii și pierzării, pusă la intrarea în portul vieței ei de maturitate.
Nu, la „Toți Sfinții" nu se va duce..
 In urma ei doamna Stavril rămase s’o petreacă din ochi, bucurându se de
frumusețea odraslei, pe care anii o conturau tot mai mult. Un copil cuminte și frumos.
Slabele semne de neliniște și enervare li lămureau procesul firesc și critic al unei
maturități în devenire..
„De-ar avea numai noroc. De-ar găsi un soț care să merite norocul de a o avea!..
Cânți Margareta coti strada, doamna Stavril scoase scrisoarea Iui Grigoriță și o
desfăcu. Vroia să cunoască și ea apele în care se scaldă acest băiat și către care
cerca să-i aducă fata.
„Mult stimată domnișoară, n’am avut până acum onoarea unui răspuns pe care, din
suflet mărturisesc, îl așteptam. Veți fi primit, oare, scrisorile mele? Și veți fi crezut tot
ceace în cuget curat v’am mărturisit? Mă îndoiesc. Voi veni în Sâmbăta Paștelor în
permisie; va fi pentru mine un drum plin de griji, căci nu știu dacă nu voi fi întâmpinat
cu aceiași inexplicabilă răceală cu care au fost întâmpinate și scrisorile mele. Peste
câteva zile împlinesc 23 de ani, vârsta după care, conform legilor militare, am dreptul
să cer învoirea unei căsătorii. Știți dumneavoastră ce însemnează aceasta?
Dobândirea unui drept legal de a desăvârși tot ceace în ceasurile mele lungi și grele
am plănuit aci. Mă întreb cu teamă dacă și Dvs. veți sprijini acest gând al meu. Oricum,
eu sper. Mai am două zile, după care totul se va limpezi.
închei rugându-vă..
„Va să zică o cerere în căsătorie! O cerere a unui băiat bun și cu o carieră
frumoasă. Va înțălege ea toate acestea?!
Drumul către parc, strejuit de castani cu muguri cră- pați era, ca întotdeauna,
pustiu. Târgoveții aveau numai anumite soroace când se puneau pe drumul parcului;
fetele și băieții, Duminica, atunci când cânta muzica militară și se organizau serbări cu
bătaie de confetii și jocuri de artificii. Cei bătrâni, Ia lăsatul de post, la mucenici și Ia
hramuri, când rânduiau petreceri gospodărești, de putea sta omul desculț și la cămășe
cu râuri. In celelalte zile, numai cei cu bănuieli cutezau să se preumble pe potecile
pustii ale parcului, să odihnească și să viseze pe băncile singuratice depe malul
lacului, sub umbra sălciilor bătrâne și pletoase. Și ăștia deveneau, în genere, oameni
suspecți și detestați. Domnișoara Margareta însă nu era dintre acei ce țin să tragă în
cumpăna considerațiunei târgului. Faptul că simțea nevoia unei plimbări prin parc ex-
cludea orice alt calcul; cine avea de judecat și de bârfit, după ea, le putea face până i-o
ajunge gura la urechi. Socoteli nu avea de făcut cu nimeni; afară doar cu tipul acela,
întâlnit în grădinuța din centrul orașului, care cutezase o mistificare pe care o vroia
răzbunată. De aceia își vedea de drum liniștită, cu ochii către laturile bulevardului,
câmp întins și înecat în miriști întoarse, cu grâu răsărit și pâlcuri de salcâmi înalți și
plini de cuiburi de ciori. Sub picior, poteca jilăvită se afunda ușor, scoțând în urmele
lăsate mustul pământului și sfârticături de râme eșite la soare. Un bulevard sălbatec și
pustiu peste care vara ierburile se ridicau inalte, până către coptul lor, când simțul
gospodăresc al primarului poruncea să fie cosite și date pentru caii pompierilor. La
capătul lui era parcul, având în prelungire cimitirul. S’ar fi putut spune că târgul avea
de fapt două cimitire; unul activ și altul de rezervă. Lacul din mijlocul lui era împânzit de
lintiță și stuf și forma câmpul de adăpost și sațiu al rațelor târgoveților depe mărgini și
al broaștelor lui Dumnezeu. Cu vârful înfipt solid în mâl, o barcă, ce nu cunoscuse ni-
ciodată bucuria unei plimbări pe apă, pironea toată vrăjmășia unui destin hain, toată
înghețarea unor zvăpăeli către care năzuise odată, de mult. Când vântul venea să
măture aleile așternute cu frunzele toamnei, vârfurile sălciilor sub care sta o mângăiau
ușor, amăgind-o cu povestea unor vremuri mai sfințite. Și peste tot, pustiu și pace;
arar, dinspre cimitir, bocetile celor ce-și ingropau sau tămâiau morții dau o notă de
viață acestui cuprins necercetat.
Domnișoara Margareta ajunsese în poarta parcului; o poartă în stil românesc, pe
acoperișul căreia rânjeau știrbituri de șindrilă smulsă de vânt, având în față bustul de
bronz al unui donator generos, care privea cu ochi cocliți către batjocura cu care i se
împlinise voința. Cercetă drept înainte aleia ce ducea către lac. Pe-o bancă, citind o
carte, un roman de aventuri desigur, un tânăr licean care tremura de grijea
bacalaureatului, așteptându-și iubita arunca priviri dese către intrare. Se opri spre a-și
face o scurtă revizuire de socoteli. Cimitirul ăsta cu pomi, cu soare și cu alei, îi aducea
aminte de o întâmplare pe care ar fi vroit-o uitată. Dacă în loc să-și alunge gându rile,
în această ambianță de motive ucigașe, și-ar reîmprospăta vechile amintiri? 1 Era mai
bine să se înapoieze în oraș, să se ducă la Catedrală sau pe la coana Ținea. Se
înapoie cu acelaș pas domol, măsurând vârfurile pomilor în care se gospodăreau
sumar stolurile de ciori.
Din jos se profila, înaintând agale, un bărbat în negru. Vre-un zănatic, dacă nu vre-
unul ce se ducea spre cimitir, mânat de grijea creștinească a unei vizite la un mormânt
iub't. O pată în drumul descurcat și liber ce se mărea cu încetul, ajungând tot mai
descifrabilă. Domnișoara Margareta simți bătăi tot mai puternice de inimă; era el,
Lazaro Fancialli, tenorul de operă suprapus ca rol ț'ganului din corul dela „Toți Sfinții*.
O urmărise; poate venea să-i repete vechile minciuni, să-i tulbure din nou lăcașul
sufletului și s’o scoată iarăși din matca rânduitei judecăți! Ce avea să-i răspundă?! Săi
spună cum sub zăbranicul de doliu văzuse încăerarea pentru pomneți, cum îi
împăcase pretențiunea de a fi plătit cu o batistă de care se vede că era lipsit?! Cu o
liniște aparentă își continuă drumul, până în dreptul lui. Fancialli, cu aceiași figură
ogărâtă, mâ igăiat sub bărbie de faldurile lavalierii, aruncă o privire insistentă; o
recunoscuse. Se opri, salu- tând ceremonios. Domnișoara Margareta răspunse scurt;
văzându și de drum.
„Domnișoară, îmi permiteți; sunt tenorul Lazaro Fanciaii.
„Dela opera din Cluj, nu este așa?..
„Da, dela opera din Cluj... Adică dela opera din București. Mai exact, și de Ia Cluj și
de Ia București!...
„Mi se pare că este una și Ia Cernăuți?!...
Fancialli zâmbi dulceag, înghiți in sec și făcu pe nisnai.
„Dacă vă reamintiți, ne-am mai cunoscut odată!..
„Nu cred..
„Totuși..
 „Mă confundați, vă asiguri. Sau, poate m’ați zărit, din întâmplare, Ia vreunul din
spectacolile operei!. Mi se pare că la Madam Buterfley; cântați rolul locotenentului de
marină...
„Exact..
„Bine, dar asta nu înseâmnă că ne cunoaștem I
„Desigur, domnișoară I.. Dați-mi voie să mă prezint; Lazaro Fancialli, tenor de
operă.. Domnișoara?!...
„Vai, țineți să vă încărcați memoria cu un nume comun și care prețuiește atât de
puțin!..
„îmi pare rău, domnișoară..
„Aveți un suflet prea bun; impresia asta am avut o de când v’am auzit în Ducele de
Mantua și în Don Josd...
Fancialli închise ochii ușor, ca spre a trăi în amintirea unui trecut de aur.
„Da? Sunt fericit, domnișoară! Sunt nespus de fericit I Dacă ați ști cât suht de fericit
I..
Vocea îi tremura, ca într’un rol de victimă dintr’o tragedie antică. Margareta îl privi
țintă, gata să-l pălmuiască, Se potoli insă, urmând acelaș joc după urma căruia putea
constata toată îndrăsneala acestui tip.
„Acum vă duceți în parc?
.0, da, domnișoară.. Mă duc către parc, singurul loc unde pot visa, unde pot găsi
liniștea după care am venit aci!..
„Vai, să nu vă rețin!.. Pentru un artist ca dumneata, sbuciumat sufletește, plimbările
astea nu pot face decât bine.. Ar fi însă practic să vă luați și câțiva co vrigi cu susan,
căci se poate ca visând să întârziați și să flămânziți..
„Nicidecum, domnișoară I.. Hrana mea mi-o iau din parfumul florilor, din limpezimea
și liniștea cerului, din vise, din stele și... din tot ceace destinul darnic îmi scoate în
drum...
„Interesant!..
„Nu doriți să vă plimbați? Mi-ar face mare plăcere să vă însoțesc I..
„O, nu; ești prea bun.. Eu am alte destinații.. Uite, acum mă duc la biserică la „Toți
Sfinții" să duc o lumânare și să mă rog.. Diseară mă duc la prohod; am auzit că au în
cor un țigan care cântă minunat.. Dumneata, ca artist liric, nu l-ai remarcați..
Fancialli, păli.. Se scutură ca de moarte, grăbin- du-se să răspundă;
„Nu, nu l-am remarcat; de allfel nici nu știu unde este biserica asta I Prezența mea
acolo nu și-ar avea nici un sens.. Ca toți artiștii, sunt foarte puțin cucernic,..
„Prohodul este un cântec melodic, impresionant...
„Tocmai de aceia; în viața mea n’am putut să ascult un prohod.. Brr, mă scutur de
morți..
„Atunci aveți o stare bolnavă; și cred că suferiți din pricina aceasta I..
„Da, domnișoară, sufăr!.. Din ziua aceia în care v'am întâlnit, sufăr...
„In care zi, precizați? I Când cântați pe Ducele de Mantua?
„Nu, în ziua în care v’am întâlnit în grădinuța din centru. Vă rog să vă reamintiți!...
 „Imposibil; faceți o confuzie, v’o repet!..
„Cum, nu vă reamintiți de loc?...
„Deloc.
„Sunt nemângâiat; și eu care credeam că n’o să mă uitați toată viața!.. Cum, plecați
domnișoară?..
„Da, închipuiește-ți!“
„Și încoto?"
„Drept înainte!“
„îmi permiteți să vă însoțesc; renunț la plimbare.. Vreau să vă vorbesc despre artă,
despre gloria mea după urma căreia pătimesc acum, despre iubire...“
„Te jertfești prea mult.. Pentru dumneata o plimbare prin oraș este foarte riscantă
I..“
„Riscantă? De ce?...“
„Fiindcă umblă hingherii și agață toate javrele care circulă fără căpătâi..
Fancialli rămase năuc, cu gura căscată.. Un cuc, cocoțat într’un vârf de paltin porni
să cânte cu elan, amin- tindu-i că așa trebuia să i se întâmple. O slabă mângâiere li da
gândul că dacă Lazaro Fancialli eșise feștelit, rămânea nevătămat Sofronie Lăzărescu,
în a cărui țigănie chestiunile de prestigiu nu puteau încăpea.
V.
In orășel poposise, spre a da câteva spectacole, un circ mic, un pâlc de oameni cu
mutre speriate și animale flămânde, gospodărindu-se febril pe un loc viran din centru..
Afișe mari și colorate viu reprezentau scene din junglă, călăreți de „înaltă școală",
fachiri și gimnastici în salturi mortale înfricoșetoaie. Copiii stau îngrămădiți în jurul
cortului peticit care se înălța pe stâlpi, îngrozindu-se de răgetile animalelor cari cereau
cu disperare hrană, dând ocol locuințelor pe roate în care „stelele" gălbejite prăjeau
rântașuri pentru ciorbe lungi și falșe. Orășenii, oameni în toată firea, se interesau și ei
de evenimentul în curs de preparație, pasionându-se, mai ales, de luptele greco-ro-
mane în care avea să apară un atlet mascat, din „înalta societate locală". Strada
principală era mai animată ca oricând, numărul gurilor cască mărindu se cu cei ce ve-
niseră în concediu pentru sărbătorile Paștelor. Grigoriță lonescu, în uniforma de mare
ținută, se întreținea cu prieteni și cunoscuți, explicând pe larg viața în Urziceni. Sol-
dații permisionari, cu bocancii văxuiți lună și capelele trase pe-o sprânceană,
întrețineau discuții asupra vieței ostășești, în speță prezentând arțagurile „majurului" și
minunile trăite în mijlocul cazărmii. Târgoveții ascultau uluiți, bucu- rându se de toate
aceste petrecanii.. Peste tot domnea o atmosferă sărbătorească, de împăcare și voie
bună.
Circul anunța „Prima mare reprezentație de gală" pentru ziua întâi de Paști. După
amiazi avea să fie un „mare matineu", în care domnul director va prezenta, personal,
cele mai senzaționale și mai emoționante numere din program. Ochii păcătoși ai
orășenilor se Opreau, stă- ruelnici, asupra cărnurilor eșite din fustulițele perlate ale
călărețelor. Și fiecare gândea la bucuria acestui spectacol viu și atât de rar. Domnul
Stavril îngrijise de patru bilete, banca întâi, pentru reprezentația de gală. Recoltând
această bucurie familiară se gândise mai mult la soție și fată, cărora săptămânile de
doliu le răpise plăcerea de a se mai distra în vre-un fel. Târgul, ca orice târg civilizat și
căpitală de județ, avea și un cinematograf cu reprezentații de două ori pe săptămână,
un „local familiar" cu o cântăreață și câteva „artiste" pline de talent și boli lumești, cari
puteau împăca pretențiunile de gust ale cetățenilor. Pentru domnul Stavril toate astea
erau fleacuri și pierdere de timp ce nu puteau rima ca seriozitatea unui șef al percepției
comunale. Circul însă aducea cu el ceva din farmecul copilăriei, o Întinerire a anilor
prinși sub sfo- iagul scriptelor și al slujbei. II interesa, fără s’o mărturisească,
maimuțele dresate, clovnii, muzicanții și pantomima reprezentând „viața oamenilor din
jungla pustie a Ame- ricei“. Avea curiozitatea să cunoască viața acestor oameni, să
vadă așezările lor, lupta pentru trai și, eventual, felul de viață al slujbașilor de acolo.
Domnul Stavril era omul care știa unde trebuie găsit miezul micilor bucurii cu care să-și
înflorească viața. In fața cortului ridicat, rândurile copiilor se ingroșaseră cu acel al
oamenilor în toată firea, cari minunați de tot ce vedeau, căscau guri de crapi a- runcați
pe uscat.. Printr’o spărtură de pânză, gâtul unei cămile năpârlite se alungea domol,
adulmecând, cu nările tremurătoare, mirosul ierbii. Catârii, câri jucau roluri de zebre,
luau note de sus, vestind în pustiu că au ajuns pe culmile disperării. Domnul director,
bătrân și ciolănos, îmbrăcat într’un tricou vărgat, supraveghea munca grea a
camarazilor, muncă făgăduitoare de pâine și nutreț.
Chestiunea omului mascat „din Înalta societate**, da loc la felurite presupuneri și
discuții. Unii puneau prinsoare că luptătorul nu putea fi decât un măcelar voinic din
hală, alții că este un paracliser, strănepot al lui popa Pistol, alții că este un pompier
venit în concediu.. Nu puțini erau cei ce-1 bănuiau pe directorul școalei de meserii,
căruia în afară de Toroipan îi mai ziceau și „șeapte mălaie". Oricum, era o chestiune
încurcată, care sta ca un nod, greu de desfăcut, în inima tuturor. O slabă ușurare le da
gândul că-1 vor recunoaște în seara spectacolului, după pantaloni, după ghete sau
după funda dela gât. La percepție slujbașii Începuseră a se sâcâi pe chestia asta;
„Dumitrescule, nu te mai preface, că ești descoperit I Am aflat sigur că tu ești omul
mascat.. Degeaba, băiatule, au să te recunoască după cheliei"..
„Domnule, fi serios, că n’am timp de glumei.. Hârtiile stau ne date la intrare și uite,
peste un ceas-două intrăm în vacanță și rămân baltă.. Dacă află șeful sau nevasta că
planează de-asupra mea o astfel de bănuială? I"..
„Ce bănuială, că este sigur.. Uite, întreabă și pe Iroftie și pe Grigorescu și pe nea
loncică Râmneață.. Știe tot târgul, băiatule 1 “..
„Tot târgul? “.
„Tot târgul I.. Rușine, funcționar în percepție să te pretezi la asemenea fapte!... Și-ți
duc grija să nu-ți rupă ăia decasterul de oase reumatice pe care le-ai pus cu ușurătate
la bătaie 1 “..
„Este scandalos 1.. Am să fac raport către domnul șef!.. Voi cere daune moralei"..
„Sst, nu răcni că te-aude șeful.. Nu vezi cum se uită de urât la tine? “..
„Ai noroc de asta, că fi-ași da cu registrul în cap. Te-ași învăța eu minte, păcătosule
1“..
 „Vasăzică vrei să faci pe atletul aici!.. In Ioc să dai hârtiile la intrare vrei să te
antrenezi pentru lupte greco-romane!.. Lasă că te aranjez eu; am să fac raport către
domnul șef prin care să arăt că-mi este viața periclitată, atâta timp cât ești cu masa
alăturea de mine"..
„Mă mânzule, vorbește mai încet că dăm de dracu și nu ne tichnesc sfintele
sărbători.. Ba nu, zău, cine o fi ăla mascatu, domnule?..“
„N’o fi, cumva, domnul șef?.'
„Păcătosule, mai pune-ți zăpor gurii!"..
„Nici un fel de zăpor; când o fi să mă tragă la răspundere, spun că am auzit dela
tine"..
„Ptiu, bătu-te-ar Dumnezeu de calic, mă bagi în fundul ocnei.. Mai bine dă-mi o
țigare de tutun"..
„N’am, da’ trage și tu din chiostecul ăsta".
Și-și deslipi după buza de jos un capăt de țigare trecându-1, darnic, pe buza de jos
a lui Dumitrescu.
„Mă, tu ai suflet bun; gura însă ți-este dată dracului"..
„Tutun de-a doua, Dumitrescule I"..
„Ști să te învârtești, mânzule"..
Cu toată forfota de presupuneri, luptătorul mascat „din înalta societate locală", nu
putuse fi descoperit. Curiozitatea vie a oamenilor, rămăsese înfrântă...
In Sâmbăta Paștelor, pe înserat, lumea se potolise, prăvăliile începeau să-și tragă
obloanele. Imbelșugați cu tot felul de târguieli, oamenii se retrăseseră pela casele lor,
pregătindu-se pentru sfânta slujbă a învierii. Gospodinele zoreau în munca lor
înfundată să gătească stufatul de miel, friptura, cozonacii.. Erau și din acele ce, păs-
trând o veche tradiție, căutau ca până la bătaia clopotelor să termine de făcut cămașa
nouă, în care soții să fie primeniți spre a lua sfintele Paști. Pentru acestea, chemările
de clopot coincideau cu punerea cheotorii dela gâtul cămășii..
Sub icoane pâlpâiau candele îmbelșugate cu untdelemn, pregătind sufletele pentru
ziua ce avea să vină. Grigoriță lonescu își lustruia bumbii tunicei, își glănțuia teaca
lucie a săbii. In odăița lui, dintr’un fund de mahala, Fancialli își ștergea boturile
pantofilor cu un ciorap rupt și intrat în izână, potrivindu-și dunga pantalonilor și așe-
zându-i sub salteaua cu umplătură de paie.. împlinind astfel excepționalele sale
pregătiri, se lungise în pat, cu nasul îndreptat către chirpici! zidului, cugetând la
sbuciumul zilei de mâine..
Grigoriță aflase că soții Stavril cumpărase patru bilete de circ pentru prima zi de
Paști, ceace îi lămurea că ar putea avea o bună ocazie să stea mai mult de vorbă cu
Margareta. Ca urmare, își cumpărase și el un bilet, cu număr bine potrivit, pregătindu-
se nu atât spre a privi lupta din arenă, cât de a înfrunta pe cea în care se simțea
angajat.. Și, ca orice luptător, credea adânc și nestrămutat în isbândă..
Fanfara circului, larmă de tobă și instrumente defectate, cânta un marș spărtigos,
adunând în jurul cortului leprotic mulțimea curioșilor. Domnul director, în frac și joben,
sta pe o estradă, mărturie vie a calităței alese a spectacolului ce se anunța. In vârful
unei prăjini o maimuță năpârlită desghioca o nucă, stârnind râsul copiilor. „Steaua"
trupei, lady Geferson, orbea ochii mulțimei cu strălucirea unei diademe de perle falșe.
Muzicanții, je- goși și scoși atunci din fumăria și mirosul grajdurilor, suflau în
instrumentele găurite, umflând ochii cât cepele. La casă, o călăreață îmbrăcată în
cowboy vindea bilete, to- pindu-și cu încetul fardurile feței în căldura carcerii în care
trona zâmbitoare..
Grigoriță trecu înainte, călcând țanțoș și bătând potcoava săbii pe caldarâm. Circul
ăsta, venit din voia unui destin bun, avea să-i aducă o ușurare a sufletului.. Salutat
respectos, i se deschise larg perdeaua cortului, condus până la loc de una din artiste,
care avea să-1 tapeze cu prețul unui program.
„Lady Geferson", călăreață de înaltă școală, minunea Pampasului american, cu trei
coaste frânte într’un salt mortal peste șapte căi sălbatici...
Crainicul, prezentând solemn titlurile de noblețe artistică ale călăreții, se retrase
stângaci, împiedicându-se în pulpările fracului încărcat cu bumbi și galoane. Muzica ră-
păi un marș sgomotos, de parcă insuși Zeus intrase în arenă. Pe un cal bălan, gâtuit
într’o zăbală legată strâns și bătută în alămuri, lady Geferson își făcu apariția, sfor-
țându-se să poată rezista galopului țăcănit, stând într’un picior și împărțind surâsuri.
Chestia cu cele trei coaste rupte părea de crezut, într’u cât lady se dovedea șoldie și
îmbătrânită de suferință. Calul, pufăind pe nări, răspândea trombe de tâgnafes celor
din primele rânduri de bănci. In lumina reflectoarelor, costumul perlat și insuficient îi
mărea splendoarea, dându-i fizionomia unei sirene abia uscată de spuma și valurile
mării. Figurile de grație plimbau trupul călăreței când pe gâtul, când pe crupa calului,
ca o mărgică pe un fir de ață. Aplauzele, începute de către personalul circului și
terminate de galerie, dovedeau toată admirația pe care o stârnise. Un vals amărât
umplea spațiul de timp în care „lady" își vindea ilustratele cu chipul ei de feerie... O
biată femeie tăbăcită, trecută de mult de vârsta în care te simți îndemnat la snopeala
călărie!...
„Lupta cu urșii și alte animale, în jungla de lângă ecuator, unde omul trăiește în
luptă neîntreruptă cu fiarele 1“
Un urs și două maimuțe se prezentară mormăind, schincind și svâcnind în lanțurile
de care erau prinse. Un găligan lățos și murdar, „omul care trăia în luptă neîntreruptă
cu fiarele", după executarea fițăraielor de rigoare, se aplecă la urs, răsturnându-1
înainte de a-i fi cuprins cumsecade junghetura.. Ursul se bălăngăni cât’va cu picioarele
în sus, după care începu să adulmece prin rumegușul manejului cojile de portocale și
bucățile de covrigi. Enervate, maimuțele se smuceau în lanțuri, dibuind locul cuștilor
unde puteau fi liniștite...
Urmară numerile de gimnastică, clovni muzicanți, fachirii din Industan cari înghițeau
săbiile ca pe piramido- ane și caii dresați în libertate. Numărul cu caii era prezentat de
însuși domnul director, fapt care mărea considerabil emoțiunea spectatorilor.
Era așteptat numărul de senzație; lupta dintre un atlet profesionist și altul, mascat,
din înalta societate.
Se stinseră lămpile, spre a se asigura mai mult anonimatul cutezătorului, lăsându-
se doar două faruri albastre care grămădeau în mijlocul arenei lumini de basm. Inimile
spectatorilor băteau reținut, ca în preajma unui fapt măreț și hotărâtor. Muzicanții
căscau și ei gurile, libere de umplătura coclită a instrumentelor, așteptând să vadă,
acest număr senzațional.
„Onorat public, atențiune!... Se vor desfășura lupte romane, care au mai fost și în
timpurile vechi, între domnul Bilik, șarnpionul Poloniei, și domnul mascat care este din
elita societății... Se pot face și pariuri; domnul director va conduce personal lupta...
Atențiune I..“
Intr’o tăcere de moarte, două siluete mlădioase își făcură apariția în arenă. Unul
dintre ătleți, pe lângă chi- loți mai avea și mască.
Grigoriță, profitând de Întunericul care îi mărea Îndrăzneala, după ce până atunci
stătuse mut, neștiind cum să înceapă vorba, întrebă șoptit, dulceag;
„Cine credeți să fie,domnișoară; avețivre-o bănuială?
„Păcat că n’are hainele de toată ziua, că ți-ași răspunde sigur...
„Asta mi-o spuneam și eu.“
„Trebue să fie vre-un golan, maică!... Cine se pune să se despoaie așa, fără rușine,
în fața lumei, decât un păcătos din Cergănești sau Cocenari!...
„Dar multe mai ști și dumneata! o înfruntă, enervată, Margareta."
„Dec... N’ăi crede că este președintele tribunalului!...
„Sst, sst..“ se enervă mulțimea.
„Onorat public, liniște... încep luptele...
„Mă Iroftie, cine moașe-sa o fi?.... Că de-ar avea măcar cravata la gât, l-am dibăci
noi I... Dumneata nu-1 cunoști, madarn Iroftie?...
„Vai de mine, parcă tot oameni în ismene am văzut eu!... se indignă madam Iroftie.
„Scuzați, aveți dreptate... De altfel nici nu-1 puteți cunoaște că pela noi se poartă
de-ălea lungi, cu băere la glesne, că să aibă pisicile cu ce se juca I...
„Sst... Sst..
„Domnișoară Margareta, vă interesează atât de mult smuciala celor din arenă?...
Căci, nu vă supărați, știam că aveți tot disprețul pentru oamenii cu preocupări spor-
tive...
Tulburată în meditațhinile ei adânci, Margareta răspunse cu țâfnă;
„Deocamdată îți pot răspunde că eu nu văd în oamenii de acolo nici un fel de
patimă sportivă, ci numai sdroabă câinească pentru o bucată de pâine... li urmăresc cu
mila omenească pe care ți-o inspiră cel nevoit, cel apăsat... Urmărește-i și dumneata și
după spectacol să-mi spui ce ți-a dat de gândit această scenă...
Grigoriță amuți, urmărind ascultător snopeala celor din arenă. încetul cu încetul
începu să aibă și el convingerea că ceace se petrecea acolo era muncă de galerian
pus sub sfârcul de bici al mizeriilor omenești... Și, alăturea de Margareta, păru a se
îndoioșa și el de soarta celor doi eroi, din a căror luptă avea să iese înfrânt nu cel mai
flămând și mai slab, ci cel pe care il sorocise directorul, In interesul bunei dispoziții a
spectatorilor.
După zece minute de luptă nehotărâtă, ambii atleți se aflau în picioare. Se acordă
un minut de odihnă și pregătire pentru continuarea ei. Luptătorii își șterseră frunțile de
sudoare și-și uscară palmele în rumegușul manejului. Lupta reîncepu mai viforoasă,
mai hotărâtă. Prin lumina albastră a farurilor, siluetele lor se frângeau, se lățeau
pământului, svâcneau în sus. Și până la urmă omul mascat, învinse. Tunete de
aplauze îi încununau succesul, câștigat cu prețul sudorii și al frânturei de șale
încercate. Publicul entusiasmat cerea să vadă pe învingător... Era unul de-al lor, o
glorie locală pe care vroiau s’o sărbătorească după cuviință Directorul circului răs-
punse, desnădăjduit:
„Onorat public, regret... Domnul mascat a plecat... Și nici măcar nu știu cum îl
cheamă!...
Publicul se risipi către case, gălăgios, cu dispoziția prielnică unor discuții prelungite.
Bănuielile cădeau, pe rând, asupra oamenilor de tot felul, fără a se putea statornici un
adevăr. Și toți vorbeau înfierbântați, chicotind satisfăcuți sau înjurând înciudați.
Ținând pe aproape pe domnișoara Margareta, Grigo- rlță mergea tăcut, căutând să-
și dea cu socoteala cam ce ar fi putut-o predispune Ia atâta mâhnire, faptul de neglijat
al unei lupte dintre doi golani. Luându-și îndrăsneala, ținu să se achite de un răspuns;
„Domnișoară Margareta, sunt de acord cu dumneavoastră că luptătorii asudau
numai din nevoia de a câștiga hrana și că nu erau niște sportivi pasionați. Din asta
fnsă nu rezultă că trebuie să-mi trag pe suflet piatra unei așa de grele mâhniri... Toți
asudăm pentru o bucată de pâine; fiecare însă într’un fel indicat de pregătirea lui și,
mai mult sau mai puțin, de înclinațiunea lui.., Eu rămân la părerea că luptătorul „din
înalta societate* nu era in fond decât un golan, escroc...
Surprinsă, Domnișoara Margareta se intoarse către el, cercetându-1 din ochi ca -pe
unul care-i furase taina unui gând. Dezarmată, îi răspunse cu liniște, resemnată;
„Da, ai dreptate, așa este... Nu merită să-ți bați capul să-l dovedești... Este un
escroc. Un escroc ordinar... Și nu știu ce m’a împiedicat să nu i-o strig în circ, ca să
știe că cel puțin pe mine, nu mă mai poate mistifica!..
VI.
Soarele se ridica încet de sub geana dealurilor, trezit de cântecul privighetorilor, al
cucilor și al presurilor cuibărite prin grâu. Răsăritul lui arunca vâlvătăi de foc peste
târgul obosit de petrecerile prelungite ale primei zile de Paști. Pustiul străzilor îți da
impresia unui oraș mort, pe care cu mii de ani în urmă îl înghețase urgia vre-unui ca-
taclism biblic. Pe ulițile lui un singur pașnic, un om biruit de urât și neodihnă, măsura
cu grije lungul lor, făcând, parcă, ultimul rond înainte de a reintra în lumea umbrelor..
După o noapte de nesomn, Fancialli își căuta stâmpărul în răcoarea dimineții, înainte
ca ochii târgului să se fi deschis. Se îmbrăcase grăbit, pornind-o către parcul de a cărui
viață sălbatică se apropiase și în care se simțea mulțumit.. Pe bulevardul cu plopi înalți
și înverziți rouă dimineții strălucea ca niște diamante aruncate pe firele de iarbă.
Brotăcei verzui căscau ochi speriați, sbenguindu-se în salturi, aciuindu-se la rădăcina
tufelor.. Parcul, năpădit de nerânduita vegetație, îl aștepta prietenos, spre a împlini prin
vizita lui o așchie din trunchiul unui destin în care nu mai credea.
Pe banca după malul lacului Fancialli se așeză trudit, strângând înfrigurat la gât
gulerul sacoului. In aerul curat și rece al dimineții mintea i se limpezea, nădejdea
vremurilor visate i se înfiripa din nou. Cocioaba în care locuia îl înăbușia cu aburul de
chirpici ce se svântau în bltaia soarelui, cu duhnetul de țoale zăcute de prin lăzile
depozitate de proprietăreasă în „salonul" pe care îl închi- riase. Aci nu putea avea
decât amețeli și dureri de cap; răsuflarea i se astupa, desfundându-se ca printr’o
ureche de ac. Acum când se încălzise, era fericit să-și petreacă timpul în mijlocul
parcului, pe câmp sau în grădinița bisericii „Toți Sfinții", intrând în casă târziu, când
somnul prindea să-l birue. Aștepta din zi în zi să fie numit la percepție. Domnul
Dudescu mai venise în câteva rânduri, stăruind pe lângă primar să fie numit, ceea ce i
se promisese; trebuia însă să aștepte trecerea vacanței Paștelor. Corul unde cânta îi
dădea atât cât să-și cumpere o pâine, pe care o mânca furiș de gazdă, care îl credea
om înstărit.. Când se întâmpla să moară vre-un cetățean cu urmași ambițioși, care să-l
îngroape cu cor, avea și el bucuria unui câștig suplimentar. Pomneata și-o așeza la bu-
zunarul din față al hainei, ascunzându-i mărginite netivite, iar lumânarea o prefăcea în
bani. Se ducea Ia prima tutungerie unde, cu aer de om cuprins, arunca pe tejghea un
leu, cerând o țigare „Carpați" și un chibrit. Țigarta o fuma pe drum, iar mucul acasă.
Aroma tutunului pe care ar fi vrut s’o păstreze cât mai mult timp odăii, se risipea către
tavan, pierzându-se prin răritura scândurilor. Doar mirosul de chirpici și mucegii
rămânea statornic, adu- nându-se în pale groase și ucigătoare.. De multe ori sc
gândea să-și facă rost de o pipă; și-ar ii în- desat-o cu frunze și flori uscate, putând să-
și omoare mai cu ușurință timpul. O lulea de pământ, măcar.. In copilăria lui,
neamurile, multe și sdrențăroase, isbuteau să iese din iarnă încălziudu se doar la vatra
săracă a unei astfel de lulele. Străbunicu-său, peste toate necazurile vieții se bucura
de un singur bun; că-i mai rămăsese un dinte în față cu care putea struni coderia
lulelei. Când la o învălmășeală și-a pierdut și acest ultim reazim, a închis ochii și a
murit fără nici un fel de părere de rău.. Gândul că ar putea fi surprins de vre*unul din
târgoveți folosind a- ceăstă sculă tradițională, îl hotărâse să renunțe. Și-ar fi îngreunat
mult lupta de a răsbate în viață..
Fără să fi fost simțit, un ofițer tânăr se apropiase de el, cerând permisiunea de a sta
pe bancă.
„Este după chef și are nevoie să se limpezească, cugetă Fancialli.
Ofițerul se lăsă pe bancă greoi, pufăind dintr’o ți- gare abia începută. Roatele
albăstrii de fum se cârmeau către nasul Iui Fancialli, gâdilându-i nările deschise larg,
dându-i senzații de viață îmbelșugată și civilizată. Deso- bicinuit, Fancialli tuși scurt și
puternic. Ofițerul căută să îndepărteze fumul cu mâna, scuzându-se politicos;
„Mă ertați, se vede că nu fumați!..
„Nu face nimic..
„Dacă vă supără, o arunc.
„Să nu faci una ca asta; păcat de ea, că este întreagă.. Sunt și eu fumător, de
altfel..
„Așa? Îmi permiteți să vă ofer una..
„Mulțumesc, sunteți foarte amabil.. Aveți poate și un chibrit?!..
 „Dați-mi voie să mă prezint; Sublocotenentul Gri- gorie lonescu..
„Lazaro Fancialli, tenor de operă..
„Tenor de operă?.. Am bănuit eu că trebuie să fiți artist. Unde cântați?
„Unde să cânt!.. Deocamdată cânt pe malul apei.. Sunt în vacanță..
„Și tocmai în târgușorul ăsta ați venit să vă petre- ceți vacanța? Aici nu este nici un
fel de distracție, nici un fel de viață.. Este o ciudățenie de gust într’adevăr artistică I..
„Drept să spun, sunt sătul de sgomot, de distracții.. Vreau să stau cât’vă timp într’un
orășel ca ăsta liniștit și cu aer curat, departe de lume, de sgomot.. Simțeam ne voia să
mai schimb de atmosferă..
„In cazul acesta, aveți dreptate. Parcul nostru este a- tât de frumos; plin de pomi, de
cântec de păsări, de liniște!.. Este mai liniștit chiar de cât cimitirul de alături I.. Și
orășelul este liniștit și odihnitor.. Numai să vă țineți până la urmă departe de tot ce este
lumesc..
„Cât despre asta, am toată grijea; altfel n’âși realiza nimic..
„Atunci sunteți fericit!
Fancialli simți că i se pune un nod in gât; îl înghiți anevoie, zâmbi mânzește și
răspunse teatral;
„O, da, sunt fericit.. Cât se poate de fericit!.. Ași mânia pe Dumnezeu dacă m’ași
plânge.. Ei, bineînțeles, pe ici, pe colo, viața omului trebuie să fie adumbrită de câte un
nouraș; dar asta numai așa, în treacăt.. Viața de temei insă este tot cea senină, dulce
și aromată....
„Ce fericit trebuie să fi domnule Fancialli II..
„Cum, dumneata nu ești fericit?.. Băiat tânăr, frumos, cu haine regești, cu venit
sigur și cu pachetul de țigări în buzunar I..
„Nu mă plâng decât, vorba dumnitale, de câte o adumbritură.. Și eu mă impresionez
din orice fleac.. Nu că mă impresionez, dar mă simt distrus..
„Tinerețe!.
Grigoriță supse cu obidă din țigare, sfredelind cu ochii văzduhul, urmărind palele de
fum care se alungeau după vânt.
„Ce tinerețe, domnule; asta este boală curată..
„E și tinerețe, și boală. Mai exact, boala tinereții..
După rostirea acestui adevăr atât de profund, Fancialli fu străbătut de un gând
fericit;
„Să ști că ofițerul ăsta politicos și nefericit are să-mi mai ofere o țigare. Ar fi să
petrec o zi boierească de Paștii Grigoriță mai pufăi odată, se strâmbă ca de moarte și
scuipă inveninat.
„Ați fost aseară la circ?
Fancialli simți că amețește. Privi către ofițer și vă- zându-1 mai senin ca un
heruvim, se încumetă să răspundă sigur;
„Nu, n’am fost. Aveam o invifațiune într’o familie și nu puteam să refuz. A avut
numere interesante?..
„Da, pentru un târg de provincie, spectacolul nu a fost rău. Clovni, cai, gimnastici și
ceva animale. Ceace forma însă noutatea și senzaționalul, era un număr de lupte
romane, cam nepriceput executate, în care unul dintre atleți era un localnic cu pretenții
nobilitare..
„Destul de interesant..
„Desigur. Curiozitatea cetățenilor a făcut ca circul să fie plin de spectatori..
„Dar tipul, avea într’adevăr forme atletice sau era un maimuțoi caraghios!..
„Nu era rău; mușchiulatură simpatică, suplețe și agilitate în mișcări...
„Nii era nici prea înalt, nici prea scund?
„Nu, era cam de înălțimea dumitale..
Fancialli se simți din nou înghesuit.
„Nu l-ați recunoscut nici unul?
„Nu. In ceace mă privește nici nu mi-am bătut capul, într’u cât convingerea mea
este că am avut în față un simplu golan.."
„Golan?
„Da, un golan — excroc, pripășit prin târg sau adus în trupa circului. N’au fost însă
puțini cei cari își păstrează încă părerea că tipul trebuie să fi fost os boieresc. in
privința ăsta ani avut chiar o discuținrte Cu o domnișoară.
„Interesant..
„Da, interesant. Cu atât mai interesant cu cât de unde toți spectatorii au plecat cu o
singură nedumerire, aceia asupra identității tipului, cu am plecat cu Încă una în plus.
„Un întreg proces!..
„Nu-mi pot da cu socoteala de ce domnișoara s’a simțit atât mâhnită după urma
acestei scălămbăeli sportive și de ce mi-a spus că are regretul că nu i-a strigat luptă -
torului mascat că este un escroc și că, cel puțin pe ea, nu o mai poate mistifica. Eu
bănuiesc una; că domnișoara de care-ți vorbesc, l-a cunoscut pe tip. Asta îmi dă
adevărate amețeli. N’am putut să închid ochii toată noaptea și, după cum vezi, de
ciudă m’am apucat și de fumat..
„Și cine era domnișoara?
„Fiica perceptorului orașului. Viitoarea mea logodnică.
„Da, chestiunile astea într’adevăr te tulbură. Uite, deși străin de chestie, mă simt și
eu tulburat..
„Mai luați o țigare?
„Mulțumesc, cu plăcere. Tutunul îți mai risipește amărăciunea și zăduful vieții.
Roatele de fum îmi dau iluzia că mă înalț odată cu ele, într’o lume mai descurcată de
păcate și mizerii omenești..
„Mie îmi dau grețuri. Am luat pachetul ăsta de țigări, de nici nu știu cum le spune,
crezând că o să mă înalț și eu în lumea aia. Văd însă că-mi merge mai rău așa înălțat..
„Poate că te-a neliniștit mai mult tulburarea domnișoarei. Aveți să vă explicați
astăzi. Acum trebuie să profiți de vizita asta matinală în parc și să-ți alungi gândurile
cercetând viața lumei de aci. Uite, vezi dumneata gâtul acela de rață care se mișcâ
printre păpurișul din mijlocul lacului? Acolo este un cuib, o gospodărie statornică a unei
perechi de rațe sălbatice; probabil că au scos pui. Mă gândesc cu plăcere să văd
boboceii răsărind de sub stufăriș, afundându-se după melcișori și râme, spărgând
pojghița lintiței cu eleganța și demnitatea unor prințișori ai acestui regat acuatic. Sau,
uite colo, pe trunchiul stejarului acela, ciocănitoarea cum bate în scoarță, speriind
gângăniile spre a le scoate din bârlog și înghiți. Urmăresc și mă pasionează munca de
sub mușuroaie a cârtițelor orbite de întuneric, care-și sapă galeriile lor năzuind să-și
închipuie adăposturi și hrană. Și edera aceia care se ridică pe tulpini de plopi, în
dorința de a se înălța până în bătaia soarelui. Peste tot aci ochii îți vor întâlni rânduieli
asemenea celor omenești, în care micile vietăți ale naturii leagă de activitatea lor grija
de vieață... Este un proces de proporții necunoscute de noi oamenii, necercetat
îndeajuns, care se desbate sub firul de iarbă, prin vârfuri de pomi, sub pământ, pe apă.
Numai cercetarea lui atentă te poate identifica pe de-antregul cu forfota și sdroaba
continuă din câmpul existenții universale, și în care noi oamenii participăm într’o
măsură infimă. Dar, pentru aceasta, trebuie să te rupi preocupărilor banale în care
creștem, să te apleci către lumea aceasta pe care o sdrobim sub talpa piciorului și să-ți
faci un suflet de furnică, de pasăre, de floare. Și atunci, domnule sublocotenent,
dumneata care te-ai sculat cu noaptea în cap ca să rezolvi o chestie de nimic, vei
putea vedea ce importanță trebuie să atribui faptului care te-a tulburat. Ce importanță
are cine era tipul mascat, atât pentru dumneata cât și, mai ales, pentru domnișoară..
„Poate că ai dreptate..
„Te rog să crezi ce-ți spun. Luptătorul de aseară poate că este mult mai împăcat
sufletește decât dumneata și viitoarea dumitale logodnică. Intr’atât de împăcat, încât
v’ar putea furniza elemente de curaj într’u ale vieței. Nu știu cine o fi fost; sunt însă în
inima Iui și cred că ălta nu-i poate fi mărturisirea, duhovnicește făcută..
„Eu, domnule Fancialli, rămân adânc convins și pentru asta îți mulțumesc. Ești un
om cu care se poate vorbi. Uite o veveriță 1..
„Sst, las-o să se joace în voie; ăștia sunt prețioasele pădurei. Uite cum se alintă și
ce mofturi face. Parcă ar fi o domnișoară care se simte studiată de un băiat și face
sgoande ca să pară mititică și interesantă. Na, a fugit..
„Ce frumos a răsărit soarele! Și ce zi calmă și senină I Orășenii au să aibă un timp
minunat pentru petrecere. Ști, astăzi ies cu toții la parc să mănânce pe iarbă, în aer
curat..
„Obicei provincial... N’ași putea să mănânc în condițiunile ăstea I..
„îmi închipui I..“
„Dumneata unde mămânci? Ești invitat și astăzi undeva?
„Eu, hm, ce să-ți spun; astăzi n’am să mănânc, de loc. Am o indigestie; sărbătorile
astea, cu abuzul de mâncare și de băutură, te îmbolnăvesc.. Mi-a recomandat doctorul
să fac un repaus de o zi...
„îmi pare rău; te-ași fi invitat la mine Ia masă.
Fancialli simți că-i vine amețeala.
„Dracu m’a pus să spun că am indigestie? M’am ars; am eu ghinion și pace...
Apoi cu glas îndulcit și aer zâmbitor:
„Mulțumesc, dar mi-este imposibil. Altădată, cu plăcere...“
 Pâlcuri de oameni încărcați cu panere cu mâncare și băutură începeau să intre pe
poarta parcului, cuibărin- du-se printre arbori, prin luminișuri, aprinzând focuri de
vreascuri uscate și purcedând la frigerea pastramei. Copii chirăiau voioși, căutând prin
iarbă tămâioară și brebenei, cocoțându-se prin arbori după cuiburi de pasări. Nu lip-
seau nici tarafurile de lăutari cari ispiteau creștinii acor- dându-și cobzele și viorile.
Ziua a doua de Paști era închinată petrecerii în câmp și pentru asta parcul era
numai bun. Cetele de gospodari făceau legătura de vorbă prin chiuituri și urări de
sănătate și spor, răcnite din ficați. Ospățul se pornea de dimineață, isprăvindu-se în
scapătul soarelui... Limonagii împingeau cărucioarele greoaie, purtând pe cap fesuri de
foiță roșie, strigându-și răcitura vișinie prin care inotau felii de lămâie. Cei ce veneau
cu căruțele deshămau caii, împiedicându-i de picioare și lăsându-i să pască liberi
peste straturile năpădite de troscot. Pasările amuțiseră, speriate; singur cucul, pasăre
spurcată și fără frică, le cânta din vârfuri de plopi, înveselind lumea cu versul lui limitat
și lipsit de măestrie. însuși domnul Primar venise cu trăsura pompierilor, îngrijind să-și
anine jachetul într’o creangă de pom, iar pantofii să-i rânduiască într’o scorbură.
Și chiotile nu întârziară, speriind ultimile sălbătăciuni, pe Fancialli și pe Grigoriță,
care își luau tălpășița către oraș, bârfind moravurile barbare ale ghiftuiților intr’u toate
ale vieții. Fancialli declara, convins, că nu poate suferi mirosul de pastramă și că
ospețele, în general, îl scârbesc.
„Cum or putea, domnule, să mănânce atât?... Câtă risipă de bani pentru
îndestularea stomacului 1.. Eu n’am decât o singură patimă lumească; tutunul...
„îmi dați voie; mai luați o țigare..
„Mulțumesc, am să iau. O duc eu astăzi mai greu fiindcă sunt Închise debitele și
n’am avut prevederea să- îmi cumpăr țigâri.. Dar asta este o patimă care nu te
ghiftuiește, nu te îndobitocește...
„Dacă nu vă supărați, vă ofer restul de țigări din pachet; eu tot nu sunt fumător..
„Ești prea gentil, domnule sublocotenent! Nu înțeleg însă să te păgubesc...
„Deloc... îmi pare rău I.
„Mulțumesc... N’ai să poți spune că nu mi-ai cui' tivat un vițiu după urma căruia
tușesc de-mi rup plămânii și-mi irosesc vocea.. Căci nu fumez mai la seamă; fumez și
ziua și noaptea...“
„Și noaptea?“
„Da, și noaptea.. Intre 50 și 60 de țigări pe zi.. Am afumat bietele mobile..."
„Este o cheltuială serioasă..
„Ce contează asta! Răul este că-ți strici sănătatea I Cheltuiala este moft..."
Pe bulevard șirurile gospodarilor se scurgeau vioaie către parc. Cei doi prieteni îi
întâmpinau în răspăr, fără să-i ia în seamă, discutând înfierbântați, despre toate câte li
se năzăreau, Fancialli înecând văzduhul cu valurile de fum. Când ajunseră în oraș se
despărțiră, exprimându-și fiecare plăcerea de a se mai întâlni.
Intrând pe poartă, cu țigarea în colțul gurii și cu pălăria pe ceafă, Fancialli, tip de
Rotschild democrat, dădu bună-ziua gazdei care robotea pela cotețe.
„Bună dimineața, coană Marițol Cristos a înviat!"
 „Adevărat a înviat. Dar de noapte te-ai mai sculat astăzi!."
„Da, m’am sculat mai de noapte ca să fac puțină mișcare... Nu mă simțeam tocmai
bine..
„Așa este când mănânci pe la birturi 1.. Te-o durea stomacul?...
„Cam așa ceva...•
„Să-ți dau eu un rachiu de comină..*
„N’ar strica; m’ar drege.
Și-i aduse o ciofârtă de rachiu ca focul, pe care nu-1 lăsă până nu-1 scurse până în
fund.
„Coană Marițo, parcă mi-a luat cu mâna...“
„Nu este așa? Să-ți mai aduc unul... Pe urmă să te culci și să te odihnești..."
Fancialli luă ciofârtă și întră în odaie, unde trântit pe salteaua borșită continuă să
pufăie din țigare, clătin- du-și gura cu rachiu de comină, cugetând la mizeriile omenești
de care el, slavă Domnului, era departe și strein...
VII.
CAFENEA-RESTAURANT-BODEGĂ „LA OITUZ“ COSTICĂ JAPONEZU.
Firma, ștearsă de vânturi și spălată de ploi, anevoie se mai putea citi. Proprietarul,
inimă haină, o lăsase să se încovrige pe la colțurile roase de rugină, să putrezească în
stinghiile care o înrămau. Inoirea ei ar fi fost inutilă; cafeneaua Iui Costică Japonezu, a
lui „nea Costică", era tot atât de cercetată ca un cuptor de pâine în timpul ocupației
nemțești. Târgovețul, cu treabă sau plictisit de ședere, grăbit sau alungat de urât, nu
se putea să nu-și facă drum pe Ia cafeneaua lui Costică Japonezu. Aci era punctul de
întâlnire al pensionarilor, slujbașilor, micilor proprietari și rentieri, oamenilor scăpătați,
profesorilor și preoților, negustorilor și gurilor căscate; într’un cuvânt, locul unde știa să
tragă toată suflarea târgului acesta, care se putea plânge de orice, afară numai de
lipsa unei pături de oameni de ispravă, care să impună prin înaltele ei preocupări.
Politicianii, de toate culorile, forfecau în discuții aprinse legile în ființă și cele în
perspectivă, oamenii de guvernământ, chestia bâlciului anual, activitatea Ligii
Națiunilor, impozitul de 4 și 8 la sută, afacerea Scoda și scandalul dela Bobotează
când prefectul a eșit la sfințirea apelor în căciulă, câtă vreme, de când s’au pomenit
prefecții, toți au eșit în țilindru. Erau ocaziuni minunate de a se informa omenirea
asupra rosturilor dela noi și de pre- tutindenea și a ști pe ce lume trăiește. Tablagii, cu
pălăriile trase pe nas și solemni, icneau zarurile, scrâșneau din dinți și isbeau cu
roatele de lemn de se auzea de peste drum. In jurul lor chibiții asmuțeau jocul,
chicoteau de bucurie sau înjurau înciudați...
„Asta este „marț" Gogule!...“
„Mută cinstit, că te ia mama dracului! Nu vezi c’ai încurcat borcanele!..“
„Trage-i un șease-șease.. Pe-ăl cu vărsatu negru, mă!.“
„Baftosule..."
„Să joci Ia Slatina, băiatule, nu aici!..."
„Nea Costică, să iei trei lei de Ia domnu, că l-am matosât... Salutare, fraților, mă duc
la slujbă ca am de lucrat niște hârtii extra-urgente, cu mare precădere..."
 Pensionarii citeau ziarele, cu ochelarii crăcănați pe scapătul nasului, ținând ciocurile
bastoanelor pe după brațe. Pentru ei cititul unui ziar însemna preț de trei ceasuri,
începând dela articolul de fond și terminând la ultimul anunț al micei publicități, acolo
unde un îndrăgostit desnădăjduit își momește iubita cu chemări stropite cu miere;
„Miosotiso, trandafirașul tău drag, sufere; vino să-i usuci rouă lacrimilor... Te aștept Ia
cuibul știut, lângă abator"... Sau; „Marchizul de Priola anunță pe frumoasa
manichiureză că poate fi întâlnit oricând Ia frizeria „La două minute", vizavi de
atelierele Grivița, unde a găsit angajament"... După ce terminau de citit, bătrânii o luau
satisfăcuți către case, întovărășindu-se pentru drum spre a comenta chestiunile mai
arzătoare, adăugând păreri personale de natură să limpezească lucrurile...
De consumație, nici pomeneală; când comanda câte unul o cafea, se producea
adevărată panică... Pentru asta se formulau adevărate clauze de contract; nea
Costică, să-mi faci o turcească la filigean, caimac gros, dulce și bine fiartă, cu cafea
de-aia de 30 litra... S‘o dea în undă de trei ori și s’o toarne de sus... Să mi aduci și o
bucată de zahăr supliment și două pahare cu apă rece dela și- potul din deal... Și te
rog stai dumneata și ia seama, să nu-și bată joc pârliții ăia..."
La vremea prânzului, fața cafenelei se schimba cu totul. Tablagii răsturnau zarurile,
închideau capacele tablelor și se ocărau reciproc. Asta numai așa, pentru răcori- rea
sufletelor, fără pic de venin. Oamenii politici închideau discuțiile, grupându-se pe
culori... de vin și feluri de consumații, iar mulțimea de chibiți și gură cască își potrivea
destinații noi. Atunci întră și Costică Japonezu în faza de dever solid.
„Nea Costică, o jumătate profir și trei pahare..."
„Dă-mi niște saramură de-aia de Olt."
„Măruntaie de purcel; adu-le aici, Ia masa domnului doctor veterinar..."
„Nu lua saramură, că este sărată și-ți taie setea."
„O drojdie cu măslină ei."
Costică Japonezu nu mai prididea; încolțit de comenzi, își găsea mântuirea în
sprijinul coanei Mița, soția dumnealui.
„Mițo, vino în bodegă și mai lasă taifasul..."
Coana Mița, figură bine cunoscută târgoveților, apărea promt in ușă, asudată de
aburii crătiților, aducând cu ea aroma puternică de prăjeală, brațele ei învoalte și
îndemânatice și o gură în care să te fi ferit sfântul să intri.. Femee care nu se prea
pierdea cu firea, după ce- și ștergea mâinile pe inima șorțului, intra viforoasă în
acțiune;
„Ce taifas mă, amărâtule!... De taifas imi arde mie?.. Acum să las purcelul în cuptor
și să-ți dau ție ajutor?..“
„Iartă-1 coană Mițo, că nu mai face!...
„Purcel la cuptor?... Cum de-i faci, coană Mițo, șori- ciul ăla așa de rumenit și de
fraged? La mine nu-1 nimerește nici odată nevasta..."
„Păi, sigur ca nu-1 nimerește... că nu-1 face după regulă... Când este aproape fript
îl trag din cuptor, umplu o gură de rom și-l stropesc și pe-o parte și pe-alta... Nici prea
mult însă; numai trei guri..."
 „l-auzi, domnule; asta este ca Ia coptul lulelelor țigănești..."
Coana Mița, înveselită de glumă, lărgea gura până către mamudelele din urechi,
lăsând să-i clămpăne lope- țile dinților rari și cariați...
Omenirea infurlica pofticioasă, alungând bucăturile pe gât cu valuri de vin răcit la
ghiață... La masa doctorului veterinar se produsese o mică nemulțumire provenită din
faptul, bine constatat, că în toată farfuria cu măruntaie de purcel nu găsise o pipotă,
măcar..
„Ce este asta, Costică? Mi-ai pus numai ficați, rărunchi și momițe... Bă, da o pipotă,
de rușine, domnule» să-mi fi pus I “
„Domnule doctor, mă scuzați... Mițo, ascultă Mițo, de ce n’ai pus pipote la
măruntaie? Uite, domnul doctor veterinar s’a supărat 1“
„Ce să pun?“
„Pipote, cucoană l... Ști că dumnealui li plac pipotile!“
„Bătu-te-ar Dumnezeu de amărât; unde ai mai văzut tu purcel cu pipotă? Păi
purcelul este găină, zăpăci- tule?... Ce, tu te iei după domnu doctor?"
Târgoveții, luminați de lămuririle coanei Mița, porniră să chicotească, bucuroși că au
pus ghiara pe încă un cal de bătae. Veterinarul, roșu de indignare, căuta să explice
arătând că nu putea fi făcută nici o legătură între priceperea sa profesională și gustul
de a avea o pipotă într’o farfurie cu măruntaie.
„Fraților, este unu și jumătate; să mergem acasă că ne așteaptă cu masa..
„Știi că ești nostimi Stai să iese și prefectura, și tribunalul; mai vine Groștei, mai
vine prezidentul. Și pe urmă trebuie să vină Cilibiu I Inchipuește-ți, a avut astăzi un
proces în care spunea că va pleda la sânge, contra lui Vătămatu..“
„Trebuie să fi fost omorâtură mare! Vai de bieții judecători!..*
„Da, mare omorâtură I Au studiat, amândoi, procesul, până la ziuă, în cârciumă la
Zahana, pe Pârâu. Proces mare, domnule. Chestie de stricare de mejdină, cu experți
la fața locului. Cilibiu spunea că regretă că nu poate strămuta judecarea procesului la
Ilfov, ca să arate maeștrilor din Capitală cât îi poate lui capul..**
„Dar ce atâta proces, domnule?! O mușcătură de plug, nimica toată!..“
„Bine, chestia nu ar fi ea atât de complicată, dar o complică el. Fiindcă susține că
lucrurile au gravitatea unei tentative de revoluție! încălcarea dreptului de proprietate;
vezi dumneata, nu este vorba de palma de loc pe care și-a însușit-o ăla, ci de principiul
constituțional al garantării bunurilor..“
„Trebuie să fi luat onorariu mare!
„Cred și eu. De când cu procesul ăsta îi curg orăte- niile in coteț de s’a speriat și el I
„A dat lovitura I Dar mă mir că s’a dus la proces că știam că-1 dor picioarele și
gura!..“
„Să știti că are febră aftoasă!
Așteptând ba prefectura, ba tribunalul, clienții lui Costică Japonezo își făcea uitată
casa, prelungind gustarea până Ia ora 3. Asta era ora peste care nu treceau, dacă
bineînțeles nu intervenea vreun caz de forță majoră și erau siliți să se mute la altă
cârciumă, unde o prelungeau fără termen..
 Să nu se creadă, Doamne ferește, că în târg nu erau decât oameni care bântuiau
cârciumile; erau și gospodari rânduiți, care se îmbătau la ei acasă, fără să se mai facă
de vorba lumei. Ăștia erau moraliștii, elementul ponderator al unei societăți cu tendințe
de bețivănie și pierdere de sănătate. Și mai erau și câteva exemplare de tineri
înfumurați cari se uscau în cercetări și discuții stricătoare de tradiții, gospodăriți pe
câte-o bancă a grădiniței din centru, rezolvând probleme pentru mai târziu. Dascăli de
la gimnaziu, vre-o doi avocați și un medic de plasă cu reședința în capitala județului.
Oameni cari contau prea puțin, într’u cât nu încurcau drumurile nimănui..
Cele trei zile ale Paștilor îi ținuse pe toți pe la casele lor; ziua patra însemna un fel
de punte între viața aceasta de vacanță, strict familiară, și cea obicinuită. Oamenii
eșiseră prin centru așa, de bună-dimineața, căutând să mai afle dacă nu cumva s’a
clintit ceva din rosturile târgului, fără să calce pragul cafenelii. Pe la slujbe, rar care se
abătuse numai ca să afle noutăți și să semneze condica. înșirați pe băncile din
grădinuța orașului se prăjeau la soare, părând niște șerpi boa în perioada de digestie.
In fața lor, ici și colo, câte unul mai vioi își descărca gușa plină de noutăți; scandalul
din Cergănești, petrecerea dela Toma Perciatu, pârleala cu niște vin de sărbători
cumpărat din Nisipuri și multe altele, tot atât de importante. Cei depe bănci ascultau
atenți, cu streșinile pălăriilor trase spre nas.
Pe banca unde stau ciopor slujbașii primăriei, se discuta chestia bugetului și a
bâlciului care se apropia. Iroftie, înțolit într’un rând de haine „de gata", cu pantalonii
sumeși până de-asupra băierilor care-i priponeau ciorapii, pufăia dintr’o funcționară cu
carâmb, dând impresia unui om ajuns și ghiftuit. Nu scăpă discuțiunei nici apropiata
căsătorie a domnișoarei Margareta, fata șefului perceptor, cu Sublocotenentul Grigoriță
lonescu. Lucrurile se prezentau ca și aranjate, mai rămânând de împlinit doar chestia
actelor. Dar, ca în orice discuție, și aci se găseau unii care își dau cu socoteala că asta
era greu de admis. In special Dumitrescu, registratorul, cobia aia vecinie plângăreață,
scheuna avan;
„Nu se poate, frate-meu, nu se poăte. Mai întâi și mai întâi că domnul șef este
contra...“
„De unde ști tu mă că este contra?
„Știu, fiindcă am urmărit chestia. Dacă ar fi fost pentru, îl poftea la masă în zilele
Paștilor! Al doilea, domnișoara Margareta s’ar fi plimbat cu Grigoriță de braț, prin oraș.
Și al treilea, ar fi știut și nevastă-mea dacă se face sau nu se face căsătoria!..“
„Fugi că ești prost.
„îmi pare rău!..“
„Dacă nu s’oface nunta asta, să nu-mi zici mie Iroftie!
„Bă, șeful nu este contra, dar fata să nu audă. Că este o mofturoasă de n’are
pereche. Copil crescut cu miez de nucă. Stă cu nasul în romane și așteaptă să-i vină
contele de Monte Cristo s’o ceară de nevastă. Că așa este copilul care se știe
răsfățat!..
„Ehe, dacă n’o pune domnul șef la locul ei I Ăștia sunt copii? Nu mai au nici un
respect față de părinți. Uite eu, registratorul Dumitrescu, om bătrân și cu douăzeci de
ani de serviciu și când văd pe domnul șef, îngheț...“
„Păi tu îngheți și când vezi pe nevastă-ta și când vezi pe scorpia de soacră-ta. Tu
ești înghețat dela descălecat..
„Râmneață, te rog să nu te exprimi necuviincios; și să ști că eu nu îngheț decât în
conformitate cu legile și cu rangul fiecăruia.
„Păi da, cu legile și cu rangul. Soacră-ta este general și tu căprar în termen.
„Aștea sunt chestiuni familiare. Fiecare trăește cum vrea!..
„Te-ai prostit, Dumitrescule!..
„Asta ar fi ca un fel de insultă!..
„Lasă, Dumitrescule, nu te supăra; Râmneață glumește..
„Păi să nu mai glumească; dacă aude nevaslă-mea?
„Vorba este care dă un rând?!
„Dumitrescu!
„Eu? N’am lescae. Iroftie, dă-mi o țigare.
„Iți dau; dar să nu te miroase acasă, că dai de dracu.
„Ehe, crezi că sunt prost? Trec întâi prin grădină și rod trei fire de pătrunjel și
schimb mirosul de tutun.
„Mergem la Saramet și ne-om descurca noi cu plata..
„Domnilor, am auzit că la Stufărel s’a deschis local familiar; a adus de-alea dejoacă
rumba cu fustele de-asu- pra genunchilor. Și o cântăreață, de te face praf.
„Do-ălca de te omoară cu cheta. Păi mie îmi spui, care le-am văzut pe calea Griviții,
la București!..
„Te distrezi acolo și acasă dai de dracului cu nevasta; îți plăcea, mă? doi lei la
chetă, ha? De ce nu o aduci acasă! Și ce te chiorai așa, de te luase lumea la och?
Lasă-mă dracu, că mă lipsesc.. Am auzit eu unul într’o zi la Saramet; ăla să-ți cânte
dacă vrei să te facă praf.. Intreabă-Î și pe Iroftie..“
„Ei, ce se potrivește!. Ala era dela operă, frate-meu.
Să-l fi auzit când i-a zis un.trage bobii și ghicește**, parcă îți picura faguri de miere
pe suflet..**
„Mă să fie al dracu I..**
„Noi, ce să-ți spun, era s’o dăm naiba de slujbă și să demisionăm pe chestia asta.**
„Eu am să mă duc și pe la Stufărel.**
„Bine tu poți să te duci că ești holtei și n’ai să dai socoteală la nimeni.**
„Și dacă ași fi însurat crezi că nu m’aș duce? Păi eu am personalitate, domnule!..“
„Lasă-mă că m’apucă scârba!.. Ai uitat când stai în gazdă la Săftica de te aștepta
nebuna cu ceasul ăla deșteptător în mână? Și te gherăia de te’ știa mahalaua când
întârziai un minut mai mult?"
„Urât mi-a fost mie omul să se amestece în chestiuni „intime**.
„Ho, că am ajuns."
***
Câteva fete, studente în vacanță, dau ocol rondurilor din grădinuță, însoțite de
colegi crescuți pe ulițele aceluiași târg, îmbrăcați după gustul croitorilor bucureșteni.
Băieți pirpirii, bărbieriți la sânge, vârâți în pantaloni largi și sacouri cu umeri vătuiți
hoțește. Larmă tinerească, în care râsul se amesteca în proporții covârșitoare față de
discuțiile privind întâmplări de școală și de dragoste. Domnișoara Margareta, cu
sfiiciunea fetei crescută în mijlocul unei familii austere și a unui târg potolit, mergea în
pâlc, însemnând un surâs de reținută veselie, purtând în suflet teama de a nu prinde și
auzi vreun cuvânt necugetat și cu înțeles păgân. Colegele ei, de care se despărțise de
câteva luni abia, înlăturaseră cu totul acea timiditate provincială, îmbrățișind cu patimă
libertinajul în port și discuții al unor emancipate stil bucureștean. Era tocmai ceace â
înspăimântase la terminarea liceului, hotărând-o să renunțe la înscrierea la
universitate, împlinind astfel și cea mai vie dorință a părinților săi. Fetele ăstea cu
apucături bărbătești ii făceau impresia unor pui de cuc crescuți într’un cuib de
rândunele. Plecase cu ele nădăjduind să reia și să lege vre-una din vechile discuții din
liceu, vre-unul din vechile taifasuri ținute în recreații și în clasă, privind fapte scuturate
de orice nelegiuire, de orice erezie lumească. Și, după câteva luni numai, din toamnă
până în vacanța Paș- telor, toate îmbătrâniseră, toate își risipiseră fecioria sufletelor in
apa fără gust și tulbure a lumei în care intraseră. Băieții nu erau mai prejos; plecați
copii, se înapoiau la casele părintești schimbați, pufăind din țigări ținute îndemânatic,
discutând lucruri ce treceau cu mult țarcul copilăriei și adolescenței lor abia înmugurite.
Niște spurcați care-și rupeau din bănuții trimiși de părinți pentru cărți și hrană, spre a-i
prăpădi în blestemății. Toate astea o făceau să-și simtă sufletul îngeunat ca în fața
unei mari de- samăgiri. Regreta că o pornise alăturea de ele, făcând mai mult să le
încurce rosturile, cu care nu se putea acomoda. Ne isbutind să se poată angrena
discuțiilor lor, rămânea streină, în afara grupului topit într’un fel comun de viață, lest
inutil și supărător. După puțin timp de plimbare, domnișoara Margareta căută să-și
pună în ordine aceste grave socoteli;
„Mă ertați, fetelor, eu mă duc pela mătușa Ținea.. Știți, coana Ținea Smărăndeasca,
mătușa mamei. N’am văzut-o de mult."
„La mătușa Ținea? Ce-ai să faci tu Ia baba aia?"
„Am auzit că face pe pețitoarea.. Nu cumva ți-ai pus în gând de măritiș?..“
„Păi la provincie nici că ai altceva de făcut!"
Și porniră, în dor, să râdă de gustul fetei. Roșie d6 mânie, Margareta Ie privi sever,
cu aer de profesoară la ora de educație morală;
„Poate că am să găsesc să vorbesc ceva și cu „baba" aia I De ce râdeți? înainte de
a pleca la universitate fiecare dintre voi aveați câte o babă la care vă duceați s’o vedeți
și să stați de vorbă.. Și nu vă rușinați să vă stre- curați în șorț câte un bănuț pe care vi-
1 dăruia pentru covrigi.. Ați dobândit, într’adevăr, atâta rafinament în cât nu mai puteți
concepe nici chiar apropierea unei bătrâne rudenii din orașul vostru?.
„Nu Margareta, vezi.. de ce te superi?... Spuneam numai că nu ai ce vorbi acolo.
„Oricum, altceva și mai mult decât am vorbit cu voi.. Și, iarăși, mai de folos.. La
revedere..“
Și se răsuci dârză, pornind-o în lungul uliței, către fundul de mahala în care intr’o
căsuță abia răsărită din pământ, coana Ținea își gospodărea cu evlavie florile, găinile
ei moțate și spuzenia amintirilor pe care niciodată nu pregeta să le istorisească.
In urma ei, după nedumerirea de scurtă durată a prietenelor și o răutate, ce nu
putea lipsi, a unui băie- țandru, râsul continuă mai viu. Târgul, bătut de sulițile ar gintii
ale soarelui, reintra în liniștea lui obicinuită, închi- zându-se încet în carapacele vieții
dusă după un program neschimbat de veacuri.
In poarta coanei Ținea domnișoara Margareta fu întâmpinată de lătratul unui boldei
somnoros.
„Marș tu, Parisachel... Uite, afurisitul!... Intră, maică, și n’avea grije.. O javră care
latră numai la copii și la femei.. Du te cu maica la cunie și te culcă.. Așa este el,
inimos..“
Ridicându-se de-deasupra unui răzor de căldărușe, bătrâna veni să-i deschidă
poarta zăvorâtă cil o cioacă de lemn de salcâm. Grădinița ei, așternută pe pământ
ohab- nic, înflorea din lipsa de preget al mâinilor ei osoase și nedomolite de anii mulți
de muncă. In sacsiile de lut mușcatele și busuiocul își arătau soarelui florile bogate;
răsurile își lăsau joardele crescute obrasnic către pământ, adăpostind roiuri de albine
care bâzâiau a somn. Pe deasupra unui vârf de liliac altoit vrăbiile se alungau ciripind,
scuturându-și puful care năpârlea. Și, ca o încununare a acestui tablou domestic,
moțatele cotcodăgeau imnuri de slavă ouălor mari și albe lăsate în cuibare.
„Haidea în casă, Margaretă... Taci cu maica, Pari- sache!... Este fata noastră,
prostule... Așa este el, inimos,.. bătu-l-ar norocul..."
„Sărut mâna, tușe Tinco."
„Sărut ochii, maică.. Da’ ce potop te mai adusă pela mine?
„Așa, vream să te văd."
„Bine ai făcut; stai puțin să pun de cafea. Că acum am luat, proaspătă, dela turc.. "
„Sărut mâinile, mai bine un pahar cu apă."
„Iți dau maică și apă; că am șerbet făcut cu miez de nucă."
„Știu că nu-ți lipsește niciodată.."
„Apoi de, de altceva nu m’oi învrednici, dar de șerbet și de cafea, de unde am avut
de unde n’am avut, m'am încăputat... Că asta este cinstea casei, maică..."
Plecând să aducă șerbetul și cafeaua, domnișoara Margareta rămase singură în
casă. Aceiași odăiță, de un alb primenit des, cu pereți îmbrăcați în scoarțe înflorite viu,
cu tablouri reprezentând „scara vieții" și luptele de la „șaptezeci șapte", cu icoana
Maicăi Precista și candela mereu aprinsă; odăiță cu miros de pelin pus sub țoalele
chitite pe racla de Brașov în care dumneaei, coana Ținea, își adusese în ziua
măritișului zestrea ei de fată de oameni cuprinși. Aci venea zilnic în anii copilăriei,
ademenită de poveștile bătrânei, de zaharicalele și poamele de care pleca ghiftuită.. Și
aci venea și acum, când amărăciunile de care se simțea apăsată o îndemnau să caute
odihna unui loc sănătos și curat. In cuprinsul mic al gospodăriei aces- tei bătrâne i se
părea că-și înoieș’e viața, că se întoarce la starea de suflet a anilor copilăriei. Pe un
căpătâi umplut cu fulgi moi, Gotică, pisoiul, torcea cu mustățile sbâr- lite, deschizând
arar câte un ochi galben și lucios. II știa de când îl adusese aci, luat din prăsită
asvârlită pe un maidan, la margine.. Se jucase cu el când seimpicioro- gase;
îmbătrânit, pisoiul se mișca greoi, călcând demnitar și refuzând să mai facă sgoande
ca în tinerețe... Era un filozof al casei față de care coana Ținea se purta plină de
respect. Cu Parisache se schimba chestiunea; vecinie neastâmpărat și palavragiu,
trebuia stăpânit și dojenit. Când scăpa pe poartă, venea plin de noroi și hărtănit de
dulăii din mahala. Conștient de păcatul făptuit, scheuna înfundat luând-o binișor, cu
coada între picioare, către culcușul din bucătărie. Un „copil" zurbagiu, după urma
căruia coana Ținea avea deseori pricini și necazuri... De-asupra patului, așternut cu o
cuvertură lucrată în croșetă, fotografia răposatului Dincă Smărăndescu veghea buna
regulă a casei, privind cu un ochi peste vârful mustăților stufoase și sbârlite către
dumneaei, fotografiată alăturea, în rochie cu volănașe și înfoiată în malacov. Ramele
fotografiilor, lucrate în catifea și înflorite cu gogoși de mătase, rămâneau cadru
statornic al unei tinereți după care coana Ținea gemea adânc.
întreaga casă era alcătuirea unei cuib de odihnă și împăcare. Casă bătrânească,
înăuntrul căreia se desfășu- rase viata simplă și cinstită a UtiOr oameni ai lui Dumne-
zeu.. Căpătâi pe care își închisese ochiul adormirii veci- nice omul ce-și strânsese
toate bucuriile înăuntrul pravili- lor sfinte și care aștepta, neîntinat, ceasul în care să
cuprindă ultimul popas creștin al tovarășei uitată în viață...
Când coana Ținea aduse șerbetul și apa, o găsi în picioare, cercetând fotografiile și
tablourile depe pereți și mese, scoarțele, cuverturile lucrate de mână, micile obiecte
bătrânești rânduite pe policioare prinse de zid. Le văzuse de atâtea ori și le cunoștea
pe fiecare; astăzi însă simțea nevoia să le privească din nou, mai atent, să și le apro -
pie sufletului ei care nu putea accepta creiațiile moderne de civilizație și finețe,
măsluire totală de artă, de simțire, de sinceritate. In schimb, în dosul fiecărui obiect
hărtănit sau șters de vreme vedea câte o fărâmă de suflet încremenit în curățenia
timpului îndepărtat în care a fost plămădit, câte-o poveste mică și descurcată de viața
trăită.
Văzând-o cum îi cercetează lucrurile, coana Ținea, împrumutând morga unui
custode de muzeu imperial, începu să dea explicațiuni:
„Fotografia dumnealui, a lui Dincă Smărăndescu, când îl avansase de pârcălab de
ocol.. Dincolo, a mea, când împlinisem anul dela măritiș; rochia era făcută la Vaisman
și costa șapte galbeni mari, turcești. Lupta dela Plevina și predarea Osmanului; aci s’a
luptat și al-de Du- mitrache Creștinu. Colo este Țarul Rusii când l-au omorât nifiliștii...
Scara vieții (aci coana Ținea oftă adânc). Lumânarea dela nunta mea... Să mi-o puneți
în mână maică, la moarte; că pe ailaltă i-am pus-o dumnealui. Aia este mărturie dela
botezul tău; aoleo, cum te mai chirăia sfântul... Lămâița dela nunta mă-tii; pe asta am
să ți-o dau ție să o pui în cununii... lancu Jianu.
„Toate sunt frumoase, tușe Tinco!"
„Toate, maică... Păi cu ele trăiesc.
„Dar tabloul de colo ce reprezintă?"
„Sunt ăi cu revoluția dela 48.. Aoleo ce vâlvătaie a naibii a mai fost și atunci.. Că se
iscase un popă de-și lăsase potcapul și antireul și umbla să ia pe turci In spăngi..
Doamne ferește, fetico.. Ăla trebuie să fi fost neam cu popa Pistol I Scoarța aia o am
dela bătrâna, de era șetrăriță și e pusă la pomelnic la „Toți Sfinții".. Ia cu maica
șerbetul, că se încălzește apa.. Acușica viu și cu cafeaua; că la vatră, cu o mână de
ștevie uscată, pe fuga ce face... Vreau să mă uit în fundul ceștii să văd ce-țt dă.. Că pe
mine cam greu să mă înșele cafeaua.
„Ei, ce vrei să-mi dea?l La mine rămâne în totdeauna înecată în drojdii..“
„Nu se dovedește; nu ști să întorci ceașca.
întinerită, coana Ținea o sbughi către bucătărie unde turnă două cafele, în două
cești luate depe corlata curată a ogeacului.
„Ptiu, bătu-te-ar norocu,* s’a vărsat caimacul, să știi că iei bani."
„Poate tata, eu de unde să iau."
„Tu, tat-tău, tot una este. Norocul este al casei."
Așezate pe lăicere moi, amândouă sorbeau legumit din cafele, tăcute, plimbând
ochii pe pozele de pe pereți. Când isprăviră de băut, coana Ținea o puse să mestece
bine drojdia cafelei, să-i menească și să răstoarne ceașca în farfurie.
„Așa; acum s’o lăsăm să se așeze bine. Că tot așa l-am dat în cafea uneia de ține
pe un amărât de grefier și i-am spus că face băiat; și băiat a făcut.. Că și cafeaua,
maică, are rânduiala ei; zice câte unul că așa și pe dincolo și că el nu crede în de-al-
deastea.. Păi nici eii nu cred, dar dacă te duc și te luminează semnele!.. Aoleo, fetico,
da* tu ce ai mai făcut cu băiatul ăla a lui lancu dela judecătorie?.. Că văd că mă-ta nu
mi-a dat nici o veste..."
„Ce să fac, tușe Tincă, mai aștept.. Am vreme să mă hotărăsc.. Băiatul a venit în
concediu de sărbători, nu pentru însurat.
„Ei, păi așa vin ei toți, maică, și dacă se însoară, cu atât mai bine. Numai că mi s’a
părut că el a venit pus pe pețeală, nu pe petreceri și pe sărbători. Să nu-1 scapi, că
este băiat cuminte și de oameni ai Iui Dumnezeu. Ia să vedem ce spune ceașca? “
„Iese vre-un balaur?"
„Iese, maică; da este cu spangă la brâu și varsă flăcări pe nări. Este înfocat rău,
săracul. Uilă-te colo în fund; ălea sunt cununiile. A, păi ăsta este lucru făcut, Margăreto
I Eu cred că voi ați și terminat după cât se arată în cafea!"
„Nu ți spuneam eu tușe că toate sunt povești? Nici n’am început măcar vre-o vorbă!
De când l-ai văzut dumneata, altă vorbă n’a mai fost. Și nici nu mi-a fost măcar aminte
să purced la așa ceva; cum ți-am mai spus, am destul timp și pentru măritiș I"
„Uite, fată, cununiile! Ce, eu voibesc dupe pereți?"
„O fi vre-o cununie de cele pe care le luam premiu la școală."
„Poftim vorbă I O bântuială de necaz. Un prăpădit care îți tot tae drumurile I Dar se
limpezește și asta; uite colo cum i se despart drumurile și o ia către dracu în brazdă.
Ptiu, arde-l-ar focul, dar cine o mai fi și ăsta, că rău se mai amestecă prin cafea."
„Cine știe, tușe!..“
„Mofturi, maica.. Lucruri trecătoare, abur care se ridică și lasă căile limpezi.. O fi
vre-unul care-ți trage nădejdia!“
„0 fii*
„O tulburare fără prea mare temei.. Uite cum se luminează de frumos!.. Și iar câte o
umbritură slabă, gânduri făurite de Dumnezeu ca să încerce viața omului.. Toate sunt
însă fără putere și se risipesc I..“
„Toate?“
„Toate.. Eh, să fie într’un ceas bun.. Eu, una, îți spun că băiatul ăla mi s’a părut
minune.. Acum să-l vedem și când o fi la casa lui!. Mai ia un pahar cu apă Margarete,
că este dela șipotul din deal.. Mi-o aduce o amărâtă de femee de cară cu cofa și-i dau
câte doi lei pe zi.. Că, mai ai o găină, mai uzi o floare, mai pe Gogu și pe afurisitul ăla
de Parisache!.. Parisache, vino la mama, ștrengarulel.. Uite, iar plecase prin mahala..
Da’ ce te grăbești,- Margarete?..“
„Mă duc, tușe, că este vremea mesei!“
„Of, bătu-o-ar nevoia de masă, că toată ziua numai grija ei o avem.. Dinspre partea
mea, ași face-o uitată.. Dar poți să te ’nțălegi cu jivinele astea?.. Gogule, scoal’ cu
mama să mănânci; du-te la cunie, Parisache..“
„Sărut mâna, tușe Tinco!.“
„Sărut ochii, maică."
Acasă Margareta găsi masa așezată; domnul Stavril frunzărea numărul de ziar în
patru zeci de pagini pe care în zilele sărbătorilor îl citise dela cap pân’ la sfârșit, a-
runcând ochii des către fereastră.. Doamna Stavril își făcea de lucru cu descurcatul
unor joarde de viță, crescute peste araci. Când întră pe poartă, amândoi își lăsară
ocupațiile, venind în jurul mesei. Domnul Stavril manifesta o bucurie rară; îi venise
bugetul comunei, aprobat, urmând ca într’o zi-două să se întrunească delegația
permanentă spre a hotărâ numirea unui nou slujbaș Ia percepție.. Era un succes pe
care nu se putea stăpâni să nu-1 împărtășească și familiei. Va avea de acum încă un
om care să stăruie în lucrările de cancelarie și la stabilirea impunerilor.. Doamna
Stavril se bucura în chip sincer, cunoscând zelul și răspunderea soțului.. Domnișoara
Margareta asculta indiferentă, ciugulind dinti’o coaje de pâine, cu gândul la umbrele
fără temei ce se desenaseră în fundul ceștii de cafea.. Umbre slabe, gânduri făurite de
Dumnezeu ca să încerce viața omului..
După masă, domnul Stavril, ferind să fie auzit de fată, comunică soției că lancu
lonescu dela judecătorie îi trimisese vorbă să-I întâlnească pela ora 6 în grădinuța din
centru, spre a discuta o chestiune familiară.. O chestiune familiară!.. După ce trase cu
ochiul în spre Margareta, care da canarului o bucată de smochină și-l îndemna să
cânte, șuierându-i triluri, doamna Stavril, tot pe șoptite, își dădu cu părerea că trebuie
să se ducă și să nu scape întâlnirea.. Chestiunea familiară era aproape de mintea
omului; Grigoriță se arăta un băiat hotărât și ținea lucrurile militărește, din scurt. In cele
câteva zile cât mai avea din concediu, băiatul vrea s’o aleagă Ia un fel.
„Tudorică, n’ar fi bine s’o întrebăm și pe Margareta?"
Domnul Stavril, surprins în vălmășagul Iui de gânduri, tresări;
„Da, poate că este bine.. Dar cine s’o întrebe? Cine poate s’o întrebe!.. Tu ești mai
aproape de ea, îi cunoști sufletul și slăbiciunile mai bine.. Și ști să-i vorbești mai pe
voia și înțălesul ei... Eu, eu sunt ca lemnul necioplit; ce să știu să-i vorbesc într’o
chestiune ca asta!"
 Doamna Stavril oftă adânc; își dădea seama că nici ea, nici nimeni poate, n’ar fi
putut face nimic care s’o determine pe fată la o acțiune în afara vederilor ei. O
mângâiere, totuși, îi încerca pe amândoi; poate că fata va fi de acord cu acest proect,
printr’o înțălegere a binelui rezultată dintr’un fel comun de a judeca lucrurile.
„Bine Tudorică, am să caut să-i vorbesc eu I..“ Domnul Stavril se întinse pe divanul
așternut cu scoarțe, rămânând cu ochii în tavan, fixând un punct din care părea că i-se
deslușesc tainele viitorului. Și-apoi, pe nesimțite, gândurile îi trecură iarăși la
impozitele comunale, la împlinirea debitelor, la buget și la slujbașul ce avea să fie
numit. Nu după mult timp ațipi, visând că toate mergeau strună, schițând pe buze un
surâs de fericire... Canarul își umfla gușulița, tămâindu-i somnul în triluri limpezi și
copilărești. Aceiași liniște netulburată de ani întregi stăpânea gospodăria trainică a
soților Stavril, întețită acum prin înfiriparea atâtor gânduri înbunate.. Sub umbra unui
trandafir agățător, încărcat cu zeci de buchete inforite, Margareta se odihnea, citind o
carte; doamna Stavril își contempla fata, închipuind toată podoaba sub care sta ferită
de soare o splendidă îmbrăcăminte de mireasă, cu ghirlande și beteală, rânduită de
voia unui destin darnic, în care credea adânc.. O zi de odihnă și împăcare sufletească..
La ora la care de obicei se ducea Ia slujbă, domnul Stavril se trezi; soția îi aduse
dulceața și cafeaua, așe- zându-i-o, respectoasă, pe un scaun tras alăturea de divan,
după care se retrase spre a sta de vorbă cu Margareta.
„Mi se pare că te-a prididit soarelei..“
„Da, însă cu el și parfumul trandafirilor."
„O, bătu-i-ar norocul.. Cresc și se înmulțesc în fiecare an tot mai mult.. Sunt puși de
tușe-ta Ținea; ii avea Ia cimitir, Ia groapa răposatului Dincă.. Spunea că el a îmbătrânit
și nu-i mai stă bine cu trandafiri la căpătâi.
.A avut un gând bun; uite ce frumos îmbracă grădina!"
„Frumos; mă uitam dupe fereastră și-mi părea o haină de mireasă care te prindea
atât de bine.
„Adevărat?“
„Adevărat: când vei fi și tu mireasă, mă bate gândul să-ți fac o rochie garnisită cu
buchețele de trandafiri.
„Până atunci poate au să se treacă.. Vor înflori însă alții mai frumoși.
„Crezi că mai este mult până atunci? Dacă tu ai vrea să asculți cuvântul nostru,
timpul s’ar scurta cu mult.
„Poate că ați și aranjat ceva!
„Nu n’am aranjat nimic; toate au fost aranjate de Dumnezeu!“
„Ascultă mamă, de ce nu vorbești mai descurcat?.. Despre cine vorbești?"
“Vezi tu, fetița mamei, eu nu vorbesc despre nimeni.. Mi se pare însă că Grigoriță
n’ar fi băiat rău.. Este tânăr, cuminte, din părinți cinstiți, are o carieră frumoasă și te
iubește.. Judecă și tu dacă nu ar fi nimerit să-i primim propunerea!"
„A, v’a făcut și o propunere!"
„Da, adică nu el direct ci prin tată-său. Băiatul este puțin intimidat de indiferența ta..
Nu este așa Margarete că nu te vei opune?*
 „Nu, eu nu mă opun, dar nici nu consimt.. Trebuie să mă gândesc și să văd dacă
pot să spun cuvântul pe care îl așteptați. Trandafirii abia au înflorit: nu este deci prea
mare grabă.
Se realizase un adevărat succes; doamna Stavril, înduioșată, își sărută fata pe
amândoi obrazii, lăsând-o în voia gândurilor noi pe care și le smulsese eroic din
vraiștea de nehotărâri și îndoieli care o stăpâneau.
Ajunsă în casă își șterse ochii înlăcrimați de fericire, comunicând soțului
convorbirea;
„Tudorică, i-am spus..“
„Ei, și?..“
„Un inger!..“
Și în timp ce domnul Stavril se îmbrăca să plece la întâlnire, doamna Stavril
potrivea candela icoanei, bătând metanii grele și cerând Maicii Precista să lumineze
drumul început...
VIII.
Percepția comunală își începuse din nou viața, aceiași viață învechită și
morocănoasă ce se mișca scârțâind în minghinile bătrânelor ei așezări. Urma bucuriilor
sărbătorilor se ștersese, rămânând statornică atmosfera de robie și mizerie. Slujbașii
își deschideau din nou răboajele, căutând streini în filele ferfelnițate, luptând să
înlăture puntea celor câteva zile trăite omenește și să lege malurile vieții obicinuite,
prin mijlocul cărora se strecurase șuvița săracă a unui pârâiaș cristalin.
„Dumitrache Stănescu, suburbia Cergănești, rol 3764, global 280, gunoi 28,
ambulanți 140, taxe de urmărire 60.“
„Ce poftiți dumneavoastră?“
„Mă scuzați; sunt Sofronie Lăzărescu, numit pe ziua de astăzi în postul de agent de
urmărire. Poftiți ordinul."
Ochii Iui Iroftie prinseră străluciri drăcești.
„Ce vorbești, domnule; vasăzică nu este glumă?... Să trăești și la mai mare!“
„Mulțumesc."
„Treci la domnul șef și te prezintă. Bine că ne mai veni și nouă un slujbaș mai
pricopsit.. Ai studiile de bază?"
„Da, patru secundare."
„A, atunci ne-ai tăiat pe toți... Te sfătuiesc să te ferești de Dumitrescu și de
Râmneață; ăștia sunt perioii șefului și te lucrează când nici nu ai de gând.. Cred că are
să te dea Ia urmăriri.."
Noul numit se strecură printre mesele de lucru, în- dreptându-se către șef; din
spate, ochii slujbașilor îl urmăreau cu Interes și simpatie.
„Mă Iroftie, nu este ăla de cânta Ia Saramet?"
„Ala, mă!.“
„Am dat-o dracului; are să facă urmăririle, fluerând."
„Nu te teme; se prostește el curând.."
„Când îl bem?"
 „Stai să ia prima leafă."
Domnul Stavril după ce-și șterse ochelarii și-l privi atent, desfăcu ordinul de numire
pe care îl citi odată, de două ori, de trei ori.. Când se convinse că numirea era în
regulă, se înveseli subit și pentru scurt timp, după care se posomorâ din nou;
„Ai să treci la urmăriri pentru Cergănești, Cocenari și Târgul de-afară.. Vezi că la noi
slujba este grea și trebuie făcută... Râmneată, să-i predai rolurile respective... Sunt unii
care cred că slujba este fleac; dumneata s’o iei în serios..,"
„Am înțăles."
„Pe cât poți, să ocolești cârciuma și băutura."
„Am înțăles."
„Și să-ți cumperi un rând de haine mai civilizate.."
„Când voi primi prima leafă.."
„Până atunci este mult; să-ți faci chitanță de acont și să ți-le cumperi chiar astăzi..
Și pletele să le mai cio- cârtești; plete nu poartă decât bărbierii."
„Am înțăles."
„Să nu întârziezi niciodată dela serviciu, că nici eu nu întârziez.“
„Am înțăles."
„Ai vre-o patimă, beteșug, sau nărav?"
„Nu, n’am nici unul; adică, se vedeți; cânt.. Cânt la biserică la „Toți Sfinții".. Dar,
așa, numai Duminica și sărbătorile, pela munți și, câteodată, pela morți,. Dar asta
numai în orele libere, fără să fiu împiedicat dela serviciu. Dacă ați auzit, eu sunt ăla de
cântă Tatăl Nostru In liturghie
„Hm, asta este o chestiune pe care ar trebui s’o supunem cunoștiinței domnului
Primar... Deocamdată să cer* să te impună la „întâmplătoare"... Cât venit ai?..“
„Primesc 500 de lei pe lună.. MPau prins bine câtă vreme n’am avut slujbă..®
„Și mai este și altceva; nu crezi și dumneata că nu este serios ca tocmai un slujbaș
din percepție să cânte în public?.. Ințăleg să cânte un țângău dela gimnaziu, un dascăl
dela biserică, un lăutar dela „local® sau unul care s’a îmbătat..®
„Cum socotiți și dumneavoastră!“
„Am să prezint chestiunea domnului Primar; până acum nu am mai avut un
asemenea caz.. Uite, funcționarii mei nu cântă nici unul și trăiesc și ei..“
„Da, aveți dreptate.."
„O să vedem noi ce este de făcut.. Acum iți urez spor la muncă și avansare... la
timpul ei..."
„Să trăiți I®
Sofronie trecu din nou printre rândurile slujbașilor, oprindu-se la Râmneață, care îi
făcea semn cu mâna. După câteva minute de studiu și șopcăială, penițele începură să
scârție din nou, nasurile să se afunde tot mai aproape de filele ce cereau să fie
așternute în cifre și calcule de impuneri. Pe cerul sărac al vieții lor de slujbași, lumina
palidă a unei stele noi însemna atât de puțin!..
A doua zi, când primul slujbaș întră pe ușa percepției, dădu cu ochii de un om
necunoscut, un bărbat frumos și îmbrăcat elegant, așteptând pe scaun, la masa lui
Râmneață. După un moment de nedumerire, luminat, i se adresă, vesel;
„Dumneata erai? Bună dimineața și noroc să-i dea Dumnezeu I
„Bună dimineața, domnule Iroftie!
„Da prezentabil mai ești, șefule!"
„Da de unde; haine de gata cu 1200 de lei costumul..."
„De gata, de gata; dar, ce să-ți spun, te prind..."
„îmi pare bine."
„Ei, când te bem?“
„Păi, Ia leală."
„Știi, așa este datina... De altfel la leafă ne îmbătăm noi cam de obicei... La numiri
și avansări însă, este lege!"
„N’o să stric tocmai eu legile și obiceiurile..."
„Dacă nu ți se ajung paralele, îți dă pe tibișir.. Noi toți avem partide deschise..."
„Partide?“
„Da, partide... Adică un cont scris pe stinghea raftului, cu tibișirul."
„Asta este un lucru bun."
„Ce bun; o minune! Că banul se duce ca dracu și nu I poți avea întotdeauna in
buzunar; așa te duci la negustor și comanzi, bei și pe urmă te trece la cont. La leafă,
poftim domnule Saramet și șterge-mă cu plaivazu ăl gros... Și el moaie degetu în gură
și hârșt, te anulează după stinghea aia și-ți deschide partidă alături..."
„Hm..."
„Dintre noi numai șeful și cu Dumitrescu n’au partide. Bine dar ăștia nici nu
contează ca oameni; niște sgârie brânză... Pe Dumitrescu, poate că l-ai văzut; n’are
pantaloni pe el. Toți b inii îi ia midam Dumitrescu, ca să-și cumpere toalete și
sulimanuri... Cu șeful este altă Sbcofeală; strânge bani pentru zestrea fie-sii. Că are 0
fată de-o crește ca pe-o domniță și îi grămădește acareturi ca s’o mărite cu un ofițer.."
„N’am știut că are o fată.
„Are, dacă-ți spun eu! Fata este frumoasă și cuminte; stă însă toată ziua cu nasul în
cărți și așteaptă s’o ceară contele de Luxemburg. Că este răsfățată, de nu mai are
pereche. Șeful se uită la ea ca la ochii din cap și ca la gestiunea percepții..
.Hm.
„Da; a cerut-o un sublocotenent; crezi că a vrut să-1 ia? De unde! Mie, drept să-ți
spun, nu-mi plac mofturile astea. Să-mi facă mie fata mea una ca asta? îi trag un top
de bătaie de-i sar sbanțurile I Bogdeaproste că n’am fete, că moarte de om ași face..
„Dar băieți ai?
„Nu, n’am nici băieți..
„Bună dimineața, fraților. Bă, da* vouă vi s’a luminat în percepție? A, ce eleganță!
Parcă ești Ivan Petrovici dela cinematograf 1
„Da de unde; 1200 costumul.
„Bani peșin, sau pe cârâială?
„Bani peșin.
„Cred că are să-i placă șefului. Are el ce are ca să fi bine îmbrăcat; lui Dumitrescu îi
mănâncă sufletul pe chestia asta. Nu l-ai văzut că stă cu ochii tot pe bazonul de la
pantalonii lui?
„Acum n’are ce să-mi mai spună; mi-a pus nevas- tă-mea bazon nou, tăiat din
bucată I..
„Să-ți păstreze petece și pentru coate. Și nici cu genunchii nu stai prea bine..
„Păi și ca tine, pretențios!..
„Sst, vine șeful I
„Murea dacă întârzia cinci tninufe! Iroftie, deschide dulapul și dă-mi repede rolul
Cocenarilor..
„Bună dimineața.
„Salut! I
„A adus „poșta"?
„Nu, n’a adus-o încă; trebuie să vină odăiașu cu ea.
„Să-l ții din scurt, Dumitrescule. Mi se pare că se mai abate pe la câte o țuică și de-
aia întârziază..
„Se poate, dar nu cred, domnule șef; că eu îl miros în totdeauna când vine..
„Ce este de făcut; aveam o treabă în oraș pentru un ceas, două, și ași fi vrut să văd
întâi corespondența..
„O vedeți la prânz."
„E mult până la prânz; dacă vine, te rog să mi-o trimiți acasă."
„Prea bine."
„Să vină cu ea Lăzărescu; el este mai tânăr și nu pregetă."
„Prea bine, cu toate că nici eu nu pregetam I"
„Și vedeți-vă de lucru cașicum ași fi prezent. Poate pică domnul Primar și n’ași vrea
să găsească neregulă I. Grăbiți-vă cu stabilirea debitelor.. Nu văd pe Cristache; iar a
întârziat I.. Agenții să distribuie somațiile până la prânz.. Nu-mi place să văd slujbașul
că intărziază... Ne-am înțăles, Dumitrescule?“
„Da domnule șef I"
„Așa; salutare.. Să dea toba Ia reparat, că o să începem scoaterile în vânzare..“
„Am trimis-o."
„Foarte bine: atunci eu mă duc, salutare.. Dar cu Costică Japonezu ce-ați făcut?"
„I s’a fixat termen, domnule șefi"
„Hm, să-l mai lăsăm: ăsta ne pune în cap tot târ- guî... Să-i întocmiți proces verbal
de sechestru Marghioalei Bărbulescu de vinde zarzavat la ghereta numărul 1,. Eu sunt
grăbit și trebuie să plec."
„Vă salut."
„Aveam o chestie cu cererea de scutire, la ambulanți, a ăluia cu „Încercarea
puterilor.
„Este la domnul Primar."
„Uite, domnule, că n’o să-mi ticnească! Păi de ce n’ați luat-o de acolo ca să mi o
dați?.. Dacă își ia, vagabondul, stâlpul, maiul și capsele și pleacă pe-aici Încolo?."
„Și așa o să-i dea scutire că n’are după ce bea apă 1“
 „Știu eu asta, dar formele trebuiesc îndeplinite... Ptiu, uite domnule și crapă fierea
în mine să plec pentru un ceas, două, într’o chestie familiară 1“
„Lăsați-1 domnule șef!"
„Ce să-l las, domnule!.. Să-mi prezentați, neapărat, petiția și actele anexă.. La
prânz să le găsesc pe birou.. Salutare..
„Să trăiți."
„Lăzărescule, să nu uiți de corespondență; eu, vezi dumneata, spun că lipsesc un
ceas, două, dar se poate să termin și mai curând așa ca să fiți cu toții la datorie.
„Uf, bine că se duse.. Dar ce-o avea, nenișorule, de rupe el un ceas, două, din
timpul de serviciu?. Mare minune!..“
„O chestie familiară, nu auziși?.
„Dumitrescule, scuză mă, dar tot prost ai rămas. Păi eu întreb ce anume chestie
familiară poate să aibă, de pleacă pentru ea dela serviciu?.. Că n’a plecat nici când
trăgea mă-sa să moară, v’aduceți aminte?"
„Eh, fiecare și le știe pe-ale lui I Că nu este om să nu aibă necazuri I Ce, crezi că
dacă este șef nu are și el încurcături?"
„L-am văzut aseară în grădinuță cu îancu lonescu dela judecătorie."
„Atunci să ști că este vorba de vre-un testament.de cumpărare de pământ sau de
niscavai procese."
„Să ști că o învârtește pe Ținea Smărăndeasca să-i lase averea."
„Ce avere? O cojmelie, pe ulița Ududăului. Este scutită și de impunere 1“
„Bine mă, dar pământul cât face?"
„Nu se mai satură nici ăsta de avere."
„Parcă tu să ai fete nu ai face tot așa?"
„Eu? îmi pare rău. Eu sunt pentru viață, domnule, nu pentru strânsură de avere. Că
avusei, ști bine, pământul din deal de da cu capul la șosea și tot il dădui dracului și îl
vândui. Ce*mi trebuie mie pământ? Sănătos să fiu!“
„Ascultă mă, Iroftie, n’o fi cumva tot vorba aia veche cu băiatul lui îancu? Nu ști că
ne tot spunea Tu- dorache factorul că-i duce Margaretei scrisori dela Gri- goriță? “
„O fi mă, ce să zic!.. Să dea Dumnezeu să fie într’un ceas bun. Dumitrescule,
îngrijește-te, băiatule, de jachet și de ghete cu bizeț, c’o să jucăm la nuntă. Din partea
lui Madam Dumitrescu n’am grije, că știu că este asortată...“
„Parcă o să ne cheme pe noi la nuntă! O să se ducă Primarul, consiliul comunal și
boerii târgului1 “
„Măcar ca delegație și tot luăm și noi parte. Dumitrescu ține toastul și felicită pe
socrii, pe miri și pe nași."
„Cum îți vine să crezi una ca asta? Să mă’nădesc eu să dau mâna cu domnul șef?
Să-l feliciți tu dacă ai curaj."
„Bine mă, nu mai plânge, că te scutim!"
„Știu că a brodit-o Grigoriță cu partida asta!"
„Eu eram sigur; nu vă spuneam eu că lucrurile erau aranjate de mult!"
„Uite că a venit corespondența. Domnilor, vă rog liniște, că desfac plicurile..
 „Liniște, domnilor, că Dumitrescu a intrat în conversație cu plicurile și cu
corespondența. Numai de n’ar prinde și ele de veste cât ești de deștept!"
„Ce ști dumneata? Chestie de răspundere. Ating un plic mai alăturea și-i rup
marginea; și când o fi să-l întorc pe dos, întoarce-1 Dumitrescule dacă mai poți!"
„Mi se sbârlește părul pe cap!
„Eu sunt slujbaș bătrân și nu vreau să întru la apă I Domnule Lăzărescu, te rog să fi
gata să duci corespondența. Strada Livezilor, numărul 44. Dacă nu nimerești strada,
întrebi de Anghelache Pistrițu și la prima casă, lângă el, cu gardurile lipite, stă domnu
șef. Vezi și dumneata că are sonerie în stoboru dela țâțână și turlă la antreu. Dar să nu
suni, că nu este frumos. Să bați în poartă. Are să iese întâi un câine lățos și siteav, pe
urmă o servitoare gureșe și ciupită de vărsat și pe urmă madam Stavril. Ii zici sărut
mâna și intri pe poartă. Să nu pierzi vre-o hârtie, că înfundăm ocna. Uite că nu avem
decât trei adrese; numărăle bine și ia-le în primire. Bogdaproste că nu avem nimic dela
Minister. Ai înțăles, domnule Lăzărescu?..
„Da, am înțăles.
„Mare minune; Dumitrescu, pun prinsoare că n’ar fi înțăles.
„Iar mă insulți. Mai bine dă-mi o țigare că te văzui că ai.
„Stai să mai trag odată și ți-o dau pe-asta. Funcționară cu carâmb. Ai mai fumat tu
așa ceva?..
„Ei, ce e-al tău, e-al tău; îți place să te porți..
Softonie luă cele trei adrese, le împături cu grije și plecă spre casa șefului. Mândru
de noua lui îmbrăcăminte, o răzni spre centru, tăie in lung grădinuța și, după infor-
mațiunile luate dela un gardist, o porni țanțoș către destinație. In urma lui ochii
iscodelnici ai târgoveților îl măsurau atent. Ras proaspăt și pudrat, cu bărbia ușor
lăsată pe gulerul curat, cu un cap frumos așezat pe un trup solid și tânăr, întrunea
condițiunile unei rare distincțiuni. Conștient de acest dar al naturii, Sofronie își întârzia
drumul micșorând pasul, privind seniorial peste vârfurile gardurilor după care pândeau
ochi curioși de femei, spre ferestrele înapoia cărora forfoteau gospodine îmbrăcate su-
mar. Era primul contact, fățiș, cu lumea târgului, de care nu se mai speria, în inima
căruia era pus să se înfingă cât mai adânc.. Zilele în care hoinărea pela margini, pe
bulevard și prin pustiul parcului, rămâneau depărte, biete amintiri ce aveau să fie
uitate.. Nu mai avea teama de ă nu fi prins de hingherii neîndurați ai societății și dat în
tărbaca tuturor răutăților.. Era un om, slujbaș Ia percepție, cu leafă sigură, cu pâine..
Și, mai ales, cu dreptul de a scoate capul în lume..
In dreptul casei domnului Stavril își îndreptă mai bine umerii și uitând sfaturile Iui
Dumitrescu, sună... Urmă o așteptare care îi dădu o ușoară emoție; se gândea să
profite de întâlnirea aceasta „în particular" cu șeful său și să-i mulțumească pentru
presupusa bunăvoință ce-i acordase în numirea lui în slujbă. Și se mai gândea ca, în
acelaș timp, să-și facă rost de un început de încredere și simpatie pe care să-și poată
răzima viața începută.. Trecu un minut, două, însă nimeni nu apărea.. Mai a- păsă încă
odată pe buton, mai lung; urmară iarăș câteva minute de așteptare, ocupate de
aceleași gânduri, Intimpul Cărora țipenie de om nu se arăta.. Văzând că nu răspunde
nimeni și bănuind că soneria este stricată, bătu în poartă, mai întâi încet, cu nodul
arătătorului, apoi îndesat și puternic cu botul pantofului.. Nu după mult timp, întocmai
după cum prevăzuse Dumitrescu, se auzi lătratul sitevit al unui cățeluș apoi apăru o
servitoare ciupită de vărsat, iar la doi pași în spatele ei, doamna Stavril..
După perdeaua ferestrei, nevăzuți de Sofronie, doi ochi căutau înspăimântați către
musafirul care se anunța, ochii Margaretii, al cărui suflet tremura ca inima unei vrăbii
prinsă în palmă. Sofronie socotind de folos să dobândească și simpatia soției șefului,
salută exagerat de res- pectos, ca într’o scenă de operetă, storcându-și un fagure de
miere pe limbă;
„Sărut mâinile, doamnă.. Sunt Sofronie Lăzărescu, impiegat la percepție și caut pe
domnul șef Stavril să-i prezint corespondența.. Pot fi primit?..
„Soțul meu este plecat în oraș; mi-a lăsat însă vorbă să primesc eu corespondența,
așa că nu este nevoie să-l mai aștepți.
„Foarte bine, doamnă.. Poftiți, sunt trei adrese.. Vă sărut mâinile...
Prin geamul deschis, vorbele lui Sofronie erau clar și de-a’ntrfgul auzite de
Margareta. Sofronie Lăzărescu, impiegat la percepție.. Ei, nu.. asta era adevărat scan-
dal I.. întâi tenor de operă, apoi corist la „Toți Sfinții" țigănându-se pentru pomneți,
luptător la circ și acum, acum impiegat la percepție. 1
De din dosul perdelii cugetul ei răsvrătit împotriva acestor mistificări o îndemna să-i
strige mame-sii; alun- gă-1, alungă-1 din curte; este uu șarlatan care vine să tulbure
apele cu adâncituri liniștite ale sufletului acestei case.. Deși pretinde că deține un post
ridicol, nu-1 crede; este un om de care mă tem, care fugărit de aiurea își caută norocul
aici, în jurul casei noastre.. Alungă-1..
Când, nu după mult timp, doamna Stavril reintră în casă, o găsi palidă, cu ochii
înțepeniți cașicum ar fi fost speriată de viziunea unei stafii.
„Margareta, ce ți s’a întâmplat? Ce ai, fata mamei?..
Istovită, lăsându-și capul in palme, simțind cum de sub gene îi șiruiesc,
mântuitoare, lacrimile, Margareta răspunse încet:
„Nimic; omul care a venit la poartă, m’a speriat 1...
„Omul care a venit la poartă? Dar era un slujbaș dela percepție care-I căuta pe
Tudorică!.. Nu avea în- tr’însul nimic care să înspăimânte!.. Ce ți s’a năzărit?..
„L-am asemuit, poate, cu unul pe care l-am văzut în vis și de care, de mult, m’am
înspăimântat.. El n’are nici o vină; să nu-1 primiți însă nici odată în casă când voi fi și
eu. Figura lui mă sperie, îmi aduce aminte de omul din visul pe care l-am avut odată,
nici eu nu mai știu când..
„Liniștește-te, fata mamei, nici nu are de ce veni la noi în casă.. l-am spus că
Tudorică a plecat la percepție și că să-l caute acolo..
„Bine ai făcut; fi bună și dă-mi un pahar cu apă.. Și să nu pleci nicăieri.. mi-este
frică..
„Doamne ferește, nici nu știu ce să mai cred!.. De-am putea aranja nunta cu
Grigoriță, ar fi o adevărată danie a lui Dumnezeu.. Simt că ocrotirea noastă nu-ți mai
este îndestulătoare..
 „Da, ar fi bine să aranjați I..
„Poate ești bolnavă; sau ai avut vre-un necaz?
„Nimic, nu fi îngrijată, o să se îndrepte totul!
Doamna Stavril, cutremurată de ciudata neliniște a fetei, căutând să-i abată puțin
gândurile, găsi nimerit să-i deâ o informație care s’o înveselească;
„Am întâlnit pe Solomoneasca, nevasta contabilului dela Creditul Negustoresc; se
tunsese scurt și-mi spunea că-și face masaje pentru întinerire.. Era atât de cara-
ghioasă și acum s’o vezi cum de s’a schimbat în bine..
„Eu cred că femeile ăstea care-și mistifică figura sunt cu mult mai caraghioase când
ies dela „înfrumusețare" decât atunci când intră acolo.. Mă mir cum de nu le este
rușine de copii, de bărbat, de lume..
„Ei, șide-ai ști că toate schimbările astea Ie face numai în vederea nunții.. Era
bucuroasă că va fi admirată de cât mai multă lume..
„Atunci totul este aranjat!..
„Da, ca și aranjat. Cred că peste o lună, cel mult două, să facem nunta.. Avem o
singură greutate de trecut și care ne îngrijorează; consimțimântul tău..
„II aveți, îl aveți, nu mai tremurați de grijel... Doar îți spuneam și adineauri că ar fi
bine să aranjați..
„Grigoriță este un băiat atât de bun!..
„Bun, parcă am spus eu că nu este bun?
„Și părinții lui oameni cu stare și de înțăles..
„O cred și pe-asta; de ce mai stărui în laude de prisos..
„Ași vrea să consimți din toată inima..
„Din toată inima..
„Vei fi fericită..
„Cine, Dumnezeule, și-ar da consimțimântul văzând lucrurile altfel? I..
„La prânz il avem la dejun.. Tudorică s’a dus la lancu după niște extracte.. Ști, când
se înapoiază băiatul la regiment, vrea să-și depună actele..
„Dar de ce să le depună Ia regiment?
„Ca să aprobe căsătoria..
„Cum, nu este deajuns voința lui?
„Așa este regula, legea..
„Vai, ce bine este că există o lege care să apere pe bietul băiat!..
„Cu timpul o să căutăm să-l aducem în regimentul de aci..
„Nu.. Primesc orice, afară de asta.. Nu vreau să mai mă reîntorc în orașul ăsta I..
Vechile mele spaime mi-ar tulbura liniștea med și a casei.. Vreau să stau acolo, în
orășelul acela in care nu cunosc pe nimeni și în care să pot închipui, după priceperea
mea, leagănul noilor mele bucurii.
„Poate că nu-ți mai iubești părinții? Ți-au pricinuit vre-o mâhnire, fără știrea lor,
pentru care vrei să te plătești?..“
„De ce ești rea?.. Cum mă poți bănui atât de haină la suflet?.. Tata va eși in curând
la pensie; veți veni atunci la noi.. Nu vă leagă nimic de orașul ăsta; o casă, mătușa
Ținea și amintirile atâtor mizerii ale unei vieți înguste... Mătușa Ținea își așteaptă pe
curând sorocul mor- ței; celelalte nu prețuiesc nimic... De t e să rămâneți aci? Să
piguliți iarba dintre flori, să hrăniți un motan și poate un canar, să așteptați pe
Tudorache factorul să vă aducă un rând dela mine, care va întârzia câteodată... Doi
bătrâni morocănoși, intr'un orășel de care întotdeauna ați rămas streini...
„Da, ai dreptate... O primenirea vieții nu ne-ar strica nici nouă... Cred că așa o să se
întâmple...
IX.
înfometat, Sofronie cerceta firmele spălăcite ale uliței, căutând un birt mai omenesc
unde să poată mânca. Visul lui, visul pe care-1 vroise cât mai curând realizat, era să
mănânce o ciorbă fierbinte, dreăsă cu ou și cu oțet de vin curat, întărită cu gustul unui
ardei verde.. Și o friptură Ia grătar, cu un castravete murat... Pe urmă, o cafea
turcească, pusă la filigean...
Avea în buzunar un rest din acont, pe care-1 putea jertfi acestui ideal. Peste câteva
zile urma să primească salariul, acea mană Dumnezeiască trimisă lunar pentru sațiul
poporului de slujbași. Amintirea zilelor lungi și grele în care trăise asemenea pasărilor
ceriului, cu pâinea și sărea milosteniei lui Dumnezeu, îl înfioră puternic. Ce-i era bun
un prânz omenesc, dacă a doua zi trebuia iarăș să rabde câinește, să se târască la
slujbă leșinat și fără un leu în buzunar I.. Gândul bun II îndemnă să se abată, ca în
atâtea rânduri, pe la o brutărie și să-și cumpere merindea săracă și sfântă a pâinii, să
și-o mănânce acasă cu legumea nădejdiilor de mai bine. Iar restul acela de bani să-l
păstreze pentru alte nevoi
Din spre marginea orașului se auzea un sunet prelung de trompetă, iureș de copite
de cai și huruit de roți ce scăpărau în goană peste bolovanii caldarâmului. Lumea,
înșirată pe trotuare, aștepta curioasă prezentarea acestui spectacol rar. Sofronie se
opri, lungindu-și privirea către dealul Cergăneștilor dinspre care se vestea această
năvălire de apocalips.
„Pompierii!.. Unde o fi luat foc?..
„Cine știe... Doamne apără...'
„Mânia lui Dumnezeu; că de-aia nici nu plouă, nici pământul nu mai rodește ca mai
înainte!.. S’a păcătoșit lumea!..
„Sub guvernul ăsa, toate merg așa!.
„Pâinea 7 lei kilogramul... Plătim și lipsa de-o dau la cântar!..
„Dar vinul? 12 lei kilogramul, prefăcut..
„Sodoma și Gomora!..“
„Trebuie să fie foc mare; amândouă pompele și căpitanul I..
„Să ferească Dumnezeu I...
Trompeta suna prelung, cobelnic... Pe capra uneia din pompe un trompet desculț,
cu capul gol și îmbrăcat în cămașe cu râuri sufla din goarnă bulbucându-și ochii,
părând că vestește scufundarea pământului... In fruntea tuturor, gonaciul, călărind pe
deșelate pe un cal bălan, conducea, ca un al doilea Atila, hoarda aceia năpraznică
spre locul sinistrului.. După el „căpitanul", cu pălăria cio- frângată îndesată pe nas,
ținându-se anevoie în șea, își sbârlea mustățile înjurând de mama focului gloaba care
icnea, speriată, în lături.. Apoi pompele și o căruță cu scări și materiale de stins
incendii, în vârful cărora stau ticsiți „pompierii", dând impresia unui sălaș de țigani fu-
găriți de jeandarmi pentru furt de cai sau falșuri de bani.
In ochii cetățenilor se citea spaima sinistrului și admirația pentru mântuitori. Și
trompeta țipa disperat, cerând parcă cerurilor să se trezească și să sloboadă pă-
mântului duhurile isbăvirii...
Singur domnul Primar, eșit și dumnealui în fața ca- fenelii Iui Costică Japonezu,
zâmbea mulțumit, ca unul care știa că sub primariatul său toate merg strună și că
spaima cetățenilor era fără temei...
„Dar ce s’o fi întâmplat, domnule Primar?..
„Aud c’a luat foc stufărișul din baltă I...
„Mare nenorocire!..
„Vedeți-vă de treabă, domnilor!.. Se duela mine la grădină să-mi stropească
zarzavaturile... Știți, puțină manevră pentru instrucția personalului, puțină destindere a
cailor care amorțiseră în grajd și puțin spectacol pentru cetățeni...
„Și puțin avantaj pentru dumneata!..
„Ști că ești nostim?.. Parcă ăilalți primari nu-și udau grădinile tot cu pompele
primării?.. Sau ai fi vrut mai bine să ia foc târgul decât să stropească o grădină de
gospodar?..
„Ba nu, să ferească Dumnezeu!...
„Atunci ce mai trăncănești degeaba?.. Costică, mai dă un kilogram să ne udăm și
noi gâturile..
In urma pompierilor târgoveții priveau abătuți, ne având curajul să se miște din loc.
O babă lăcrima, șter- gându-și streașină nasului cu un colț de testimel. Desme- teciți,
copii o sbughiră chirăind de bucurie, ținându-se pe urma pompelor, până către locul
unde aveau să stingă focul...
„Bună ziua, domnule Fanialli!. Unde te-ai dosit de nu te-am mai întâlnit?...
„A, dumneata erai, domnule sublocotenent?.. Unde să fiu; iacă aici, în oraș... Dar
dumneata unde te duci cu buchetul ăsta de flori?..
„Cum, ai uitat?.. Povestea aceia din parc, din ziua întâia de Paști, cu o fată pe care
o iubeam și din pricina căreia bântuiam potecile, năuc!..
„Exact, mi-aduc aminte..
„Fata șefului perceptor al orașului!..
„Da, da... Ei, și s’a aranjat cu bine?.. De disperare Incepusei să fumezi!..
„Slavă Domnului, s’a făcut. Peste două luni avem nunta...
„Felicitările mele.
„Mulțumesc; și pe curând să aud și despre dum- neata acelaș lucru..
„Cu mine o să fie mai greu..
„Păcatul artiștilor I Nu consimt ei la viața de familie, cu rosturi gospodărești și
dichisuri burgheze... Scena Ie dă satisfacțiuni pe lângă care cele cultivate de noi, muri-
torii de rând, rămân simple naivități și mărunțișuri...
 „Da, ai dreptate..
„Bunăoară dumneata; apari pe scenă într’un rol de prinț, în costum aurit și
îndantelat, cu spada gata să sară din teacă pentru prințesa după care suspini... Aria pe
care i-o cânți sub balcon o robește, căci așa este rolul, și o face să ți cadă în brațe... O
strângi Ia piept și într’un duo divin vă mărturisiți dragostea și vă faceți jurăminte
fierbinți... Când cade cortina, femei frumoase și prăpădite de emoție iți aruncă din loji
buchete de trandafiri și ova- tiuni pătimașe... Este firesc; arta robește în totdeauna
sufletul unei femei... După toată baia asia de cântec, de dragoste, dc succes, cum o să
te mai poți gândi să te însori și să-ți întemeiez! o gospodărie!..
„Da, așa este!"
„Nu te plâng eu pe dumneata!..."
•Hm.*
„Ca artist ții in mână pâinea și s?rea bucuriilor pământești.
* „Ei, parcă dumneata nu ai să Iii fericit?!
„Pe înțelesul meu, da..
„Te însori cu o fată bună, frumoasă, cuminte și bogată I..
„Ai cunoscut-o?
„Nu, dar îmi închipui că așa trebuie să fie,.
„Este exact așa după cum ți-o închipuiești I Dar, mi se pare că te rețin,,
„Are să ți-se ofilească florile..
„Trebuie să cumpăr și o cutie cu bomboane 1
„Văd că te pricepi 1
„Da de unde; tata mi-a dat instrucțiuni. Eu numai le execut. Mai rămâi în orașul
nostru?
„Cred că până în toamnă..
„Aha, până la începerea stagiune! operei I Eh, liniștea și odihna asta te obosește.
Și-apoi nostalgia orașului mare, cu femei elegante și frumoase, a rampei cu lumini
orbitoare, a larmei succesului. Dacă n’ași avea să cumpăr bomboane, crede-mă ași fi
fericit să mai întârziez cu dumneata..
„Și-apoi florile 1
„Griji de om logodit. Am onoare să te salut..
Rămas locului, Sofronie urmări până departe mersul săltat și grăbit al lui Grigoriță,
mers de om care-și împlinise cu dobândă toate aspirațiile tinereții. O fată bogată,
frumoasă și cuminte; ăsta era un ideal de om ambițios, un ideal pe care, ehe, îl avea și
micul impiegat de percepție, Sofronie Lăzărescu, în ceasurile când uita să creadă că
poate fi Lazaro Fancialli, tenor de operă. II ținea însă dosit într’un colț de suflet,
crescându-1 cu binișorul, pentru mai târziu..
Fata aceia îndoliată din grădinuța orașului, cu ochi frumoși și pieliță albă, cu voibă
melodică și potolită, pe care n’o uitase o clipă, îi părea tot mai aproape de che mările
inimii. Dacă ar fi fost și bogată! Cu o asemenea femee poți face oricând pe
năsdrăvanul, angajându-te în luptă cu toți balaurii vieții, sigur că le tai capetile la toți. Și
asta o dorea și el..
 Grigoriță intrase în cofetărie, singura din târg, eșind după puțin timp cu mâinile
prinse de buchetul de flori și cutia cu bomboane. Ras proaspăt și îmbrăcat în mare ți-
nută, prezenta cea mai tipică ilustrațiune a logodnicului corect, menit să împace
pretențiile unor socrii sfoegiți în fericita lor viață familiară. Și, spre a complecta
chestiunea de protocol, flueră la un birjar, care il urmărise la pas, poruncindu-i scurt;
„Să mă duci în strada...
„Știu, domnule Grigoriță, cum să nu știu. La domnu priceptor... Diii, băeților!..
„Da’ de unde știi mă, țigane? se necăji, prefăcut, Grigoriță.
„Cum să nu știu, boierule? Că noi birjarii și pe dracu îl știm în târgu ăsta! Adinenea
a trecut și domnișoara Margareta cu un buchet de trandafiri. Era și slujnica..
„Ce vorbești, mă?..
„Da, zău. Și slujnica ducea o coșarcă de bunătățuri..
„Nu mai spune!..
„Să fiu al dracului dacă mint I..
„Mare comediei..
„Mare, domnule Grigoriță, dar lasă că e bine. Știu că ai pus oiștea pe drumul ăl bun.
Dar un lucru să-ți spun, boierule; să nu mă uiți la nuntă I Că am banda mea de băeți cu
caii ca smeii. Și trăsurile sunt ca fierul; nu te uita la asta a mea că-i sună sbanțurile.
Dar este cât vaporul și ține la hârtoape. Când oi țăsăla eu caii și le-oi scoate scaeții din
coade, ți se pare că-s scriși. Pentru miri și nași știu c’o să luați birjile primării; dar
pentru domniȘOarele de onoare, pe mine să mâ luați. Când oi da drumul la scăunel,
încap toate...
„Bine mă, om vedea..
„Așa să faci, domnule Grigoriță, și să-ți ajute Dumnezeu..
„Am să vorbesc eu și cu tata.
„Cu domnul lancu? Păi mai este nevoie să vorbești cu domnul lancu când este
vorba de mine? Să-i spui numai că te-a adus cu birja Vasilică al lui Nae Bleau și să
vezi ce bucurie are să aibă 1 Că al-de tata de, ca tot țigana, mai avea pe la judecată
mai de una, mai de alta.. Și domnu lancu prijinea plocoanele și-l scăpa de năcaz. Păi
domnu lancu este ca părintele nostru, boierule I Om bun și milostiv ca dumnealui, mai
rar. Câtă lume n’a trăit după urma dumnealui! Hi, băiatule! Nu te lăsa în ham, marchizo
I Dii. Au, mânca-v’ar lupii..
„Lasă că se face. Că de trăsuri o să avem nevoie..
„Auzi vorbă I Păi care este fala nunții? Să dai ocol orașului cu nunta în șir; s’o
pornești dela biserică și s’o ții sfoară pe bulivard; s’o cârmești pe urmă pe „pârâu", pâ’n
deal prin Cergănești, pela pompieri și pe urmă s’o faci roată pân Potroseni, pela
fântâna lui Trică Speriatu, de-din-deal de Ududaie..
„Asta ar fi frumos I
„Ce frumos boierule; pe cinste. Acum, vezi și dumneata cum stă tărășenia; cine nu-
1 cunoaște pe al de domnu lancu și pe domnu priceptor I Odată fac nuntă. Să mă iei
pe mine și dacă nu ți-oi scoate tot orașul când oi începe să pleznesc din bici și să dau
chiote I..
 „Mă, că al dracului mai ești!..
„Eu, boierule? îmi pare rău că nu mă cunoști! Păi Marița a lui Nae Bleau numai un
băiat a avut; ui- te-mă. Să întrebi lumea asta de mine. Nu te uita că SUnt așa păcătos,
dar când este vorba să-mi arăt cu ale mele, aoliu. Hi, smeule. Nu te lăsa, marchizo..
„Oprește bă, țigane, că ai trecut de casa domnului perceptori..
„Ho mă, smeilor. Trrruu. Ptiu, arză-v’ar focul, că nebuni mai sânteți. Așa este când
mănâncă grăunță fără socoteală.
Căluții opriră scurt, icnind cu boturile în spre calda* râm, scuturându-și pieile
mâncate de rapăn și impuse de coaste deșirate.
„lartă-mă boierule, că asta fuse din iuțeală. Stai să întorc birja și să trag la scară. Că
asta este al ginerelui, să tragă cu birjea la scară. Să bagi de seamă că eu o să dau
bice cailor și o să viu cu sforță. Dumneata să sari din mers, ca să vadă socrii și
mireasa că ești învățat cu birjea.. Ehe, ce ști dumneata, domne Grigoriță.. Că sânt unii
cu care opresc birjea de parcă este prinsă în biton și când se dau jos, se împiedică de
scară și se fac de râs în fața dumneaiei. Fi-le-ar mama lor a dracului de mârlani, că sar
din vârful carului cu coceni și n’au nimic și când este la birje, se fac de baftă. Diii, mă,
smeule. Diii. Diii, fi-re-ar mama voastră a dracului. Trrruu. Ho mă, nebunilor, nu vă mai
iuțiți, că am ajuns! Să trăiești, domnule sublocotenent! Și vedeți, nu mă uitați! întrebați
de Vasilică a lui Nae Bleau; mă știu toți țiganii din stație. j_Că acum bine vedeți și
dumneavoastră; am o birje ca salonu. Dii bă, svăpăiaților I Diii. Uf, lovi-v’ar târnafesu
că m’ați făcut de rușine. Domol mă, băieților I Hi, cu taica. Na, că a plesnit arcu la
cusătură 1 Aoleo, să ști că ăsta fuse pricăjit. Ți-ai găsit să mănânci o pâine dela
neamu lui lancu-jalbă. A dracului pagubă, nenișorule! Hai mă băieți acasă, că pentru
astăzi am pus-o de mămăligă...
X.
„Vă salut cu tot respectul, domnule Lăzărescu I..
„Salutare.. Dar ce așa de noapte Ia serviciu, Dumitrescule?"
„Eh, lucru, domnule Lăzărescu.. Nu mai prididim; dacă ași lucra și noaptea și încă
n’ași termina.. Nu mi- ar fi că pierd somnul, dar, vezi dumneata, nu m’ajută ochii.. Mi se
lasă un fel de pânze negre care-mi fură literile dinainte.. Bătrânețe, domnule Lăzărescu
I.. 30 de ani de serviciu.. Slujbă făcută prin beciuri din ăstea întunecoase, bunghinind
Ia cifre și chiorându-te la mucarnițe cu lumină ca vai de ea.
„Nici acum nu este lumină bună.. Becul ăsta dă o lumină roșiatică.,“
„Văd și eu.. Ce să-i faci; dacă ne-a pus percepția jos.. Toată lumina o iau ăia de sus
dela „starea civilă".. Nu vezi c’au dat firul pela acoperiș ca să treacă întâi pe la ei?..
Mizerie!.. Mai bine era cu o lampă de gaz numărul 5; mi-o puneam sub nas și-mi lu-
cram liniștit.. Ar trebui făcut un raport în acest sens; dar cine are curaj să facă una ca
asta?!.. Parcă văd pe domnul Șef că mă ia la rost; dela ce capitol și articol,
Dumitrescule?... Nu ști că la 14 bis, spese, nu mai avem disponibil?.. Dece nu citești
bugetul, Dumitrescule?... Nu sunt surprins, Dumitrescule!.. In toată cariera dumitale
n’ai fost în stare să înveți pe-din-afară un singur buget!.. Și să te mai miri că nu te face
sub-șef.. Auzi, domnule?... N’am putut să învăț bugetul pe-de- rost I.. Nu este destul că
am învățat dosarele cu acte din arhivă, dela 1919 până în prezent?.
„Da, ai dreptate; dintr’un fleac se deschide un adevărat proces!.
„Când ești mic, te ia apa repede.. Deștept a fost ăl de-a spus-o și pe-asta.
„Și mai ales, pățit.
„Trebuie să taci și să înghiți.. Uite a dracului lumină că acum se stinge de tot;
ceasul 8.. Se vede c’au plecat boierii dela club.. Seara la 12 ăi dela uzină suflă în lămpi
și le stinge.. Orașul rămâne în besnă iar târgoveții aprind lămpile cu gaz. Numai la club
ard becurile pentru ăi de pontează câte doi poli pe-o carte.. Auzi dumneata?.. Doi
polii!.. Iroftie susține că merg și până Ia sută, dar cred că asta este o glumă de-a lui..“
„Ba și până la mie!..
„Nemaiauzit I.. Și pentru noi nu se găsește un pol pentru o lampă de gaz număru 5
I.. La 7 se aprind din nou becurile în oraș; asta este concesie pentru popula ție.. Dar ce
lumină? Pâlpâie, roșește, se stinge și, ca să te țină încurcat, se aprinde din nou.
„Poate este o uzină mică. Motoarele produc curent puțin."
„Da de unde, domnule Lăzărescu! Sunt niște golani care fură păcura și
combustibilul dela motoare și le dau forță cu țârăita.. Merg parcă sunt leșinate.. Păi Ia
mine acasă când dau foc la teracotă vâr câte un lemn de salcâm de te ia frica; dar la
ei, cu gogeamite cuptoare l..“
„Am să aduc eu vorba și despre asta, mâine, când sunt invitat iarăși la Primar., Că
mă plictisește și ăsta cu invitațiile lui I..“
„Vai de mine, să nu cumva să-ți faci păcate și să-i spui că m’am plâns eu, că mă
distruge.. Dumneata, ca prieten personal cu dumnealui, poți să-i spui; dar să nu
pomenești de mine!.. De altfel, eu pot lucra și cu lumina mai slabă, că m’am învățat.
Că la tata acasă parcă tot electrică aveam.. Dece să îmi iese vorba că sunt bolșevic!.
„Nu te speria, Dumitrescule. Dacă nu-ți convine, nu-i spui. Dar așa, prietinește, am
să i-o torn eu.. Eh, așa este când ești mic și n’ai „relații" I..
„Așa te rog; mai am 4-5 ani și ies la pensie. Pe urmă, basta.. Dar până atunci vreau
să scap cu obrazul curat.. Aoleo, uite că vine domnul șef.. Domne Lăzărescu, scoate
un registru și fă-te că lucrezi; nu-ți închipui ce plăcere îi faci.. ia un registru de anul
trecut, că nu importă.. Registru să fie și să te uiți cu ochii pe el.. Așa este dumnealui,
omul sporului..“
„Deschide te rog dulapu.. Nu că mi-este frică, dar nu vreau să dau ocazie de
scandal..“
„Să trăiți, domnule șef.. Ptiu, bătu-te-ar Dumnezeu, tu erai mă, Iroftie?... Păzea că
vine domnu șef.."
„Te salut, domne l ăzărescu.. Nu te mai speria, că s’a urcat sus Ia starea civilă.. Nu
v’am spus eu că este în dârdora actelor?... Astăzi cred că nici nu mai dă pela serviciu;
pleacă gineri-său la regiment și trebuie să-i dea listă de actele de-i mai trebuiesc..
Poate să vină numai așa, în treacăt.. Oricum, să scoatem scriptele pe masă.. Să nu
creadă că în lipsa lui slujbașii dorm..
„Așa spuneam și eu..“
„Cred că nunta au s’o facă după prescrierea termenului legal de strigări.. Nevastă-
ta n’a aflat nimic?"
„Nimic. Și din cauza asta este foarte nervoasă; zice că eu sunt un motoflete și că nu
pot să aflu nimic.. Lucrează în secret și nu transpiră nimic.. Dar absolut nimic.. A
iscodit ea In fel și chip; eri a fost la coana
Ținea Smărăndeasca.. Ți-ai găsit să afli ceva dela babă!. Nu știu, maică, nimic.. Și
nici nu vreau să știu până nu i-oi vedea urniți la biserică.. Dar dacă o vrea Dum nezeu
se face și-o să aflați și dumneavoastră.
„Păi sigur c’o să aflăm și noi; dar până atunci este vorba.. Zău, mă mir de madam
Dumitrescu cum poate să rabde!.
„Ce vorbești, domnule I.. Astăzi se duce la una a lui Ciuciulete, ăla de este la grefă
la transcripții.. Măcar să știe din ce se compune trusoul și dacă prețuirea face
vânzarea.. Că are ea ambiția să arunce un fitil pe chestia asta.. Eu, vai de păcatele
mele, n’am nimic de răfuit; muerea însă, varsă flăcări. Ști tu, decând cu chestia aia
veche de-mi puse șeful în vedere că purtarea nevesti-mi lasă de dorit și că știrbește
prestigiul percepții.. In definitiv, mofturi toate.. Dar ea nu uită nici moartă.. “
„Aha, chestia aia cu lonescu dela salubritate.. Păi bine mă, dar faptul intra în
amnistie.
„Sigur, domnule.. Parcă nu i-am spus-o de atâ- teă ori!.
„Femee ambițioasă!“
„N’ai idee, Iroftie.. Uite că vine și poșta.. Eu zic s’o trimitem acasă domnului șef; o
să rugăm pe domnul Lăzărescu să fie drăguț..
„Cu plăcere.
„Dă, mă, drumul Ia „ghișeu" că uite vine șeful pe scări.. Scoal dela masa mea,
Iroftie.
„Așteaptă.
„Nu mai face glume, că mă nenorocești.
„Vă salut, domnule șef.
„Bună dimineața.. Dar ăilalți, unde sunt?"
„Prin suburbii cu somații.. Prioteasa este în obor, Spornica reprezintă fiscu fa o
licitație, Gurgău cu seches- trele și urmăririle in curs.. Sunt toți prezenți, domnule șef!.
„A venit corespondența?"
„Da, domnule șef.. Tocmai vream să încep s’o deschid. Mă ocup special de chestia
asta.
„Să mi-o trimiți acasă.. Sunt învoit de domnul Primar până la prânz și poate că nu
mai pot veni. Dar corespondența vreau s’o văd.
„N'aveți nici o grije.
„Așa, vedeți-vă de lucru și terminați cu partizile.. Cine-mi aduce corespondența?"
„Domnul Lăzărescu, domnule șef.
„S’o aducă el. Vreau să văd semnate adeverințele de predarea somațiilor..
Domnule Râmneață, să comunici agenților lucrul ăsta.. Bună ziua..“
„Vă salutăm cu tot respectul!.. Uf, bine că plecă.. Hoț mai ești mă, Râmneață.. De
unde dracului o scorniși cu al-de Spornicu, Prioteasa și Gurgău?.. Cine știe prin ce
cârciumi or fi acum! Mare curaj..
„Păi și fricos ca tine I.. Ăsta se chiamă „fler"..
„Domnule Lăzărescu, gata.. Sunt trei hârtii cu toate. Te rog fi atent să nu pierzi vre-
una, că ne mănâncă ocna. Adică pe dumneata nu, că ai „oameni", dar pe mine, vai de
păcatele mele."
Sofronie împături corespondența, vâiând-o în buzunar, își luă pălăria și plecă. In
urmă-i, admirându-i frumusețea și eleganța, Iroftie nu se putu stăpâni dela o ex-
clamație de simpatie:
„Mă Râmneață, să ști că faraonul ăsta ne tae pe toți. Uite la el; parcă este crai de
București..
Și-i trânti o înjurătură care însemna că în sufletul lui țiganul ăsta prețuia tot atât cât
frate-său.
in poarta casei domnului Stavril, înainte de a bătea in stinghea ulucii, fu întâmpinat
de servitoare.
„Pe cine căutați dumneavoastră?"
„Pe domnul șef Stavril.
„Aveți treabă cu dumnealui?"
„Dar ce, ți-ar plăcea să am treabă cu tine? Ce zici, nu te-am văzut niciodată seara
prin parc!"
„Olele I... să mă mănânce strigoii! Și ce treabă ai dumneata cu domnu Tudorică?"
„Sunt dela percepție și vreau să-i prezint corespondența."
„Dumneata ești ăl cu corespondența? Poftim în iatac. Mi-a spus să-1 aștepți până
se întoarce dela domnul lancu... Dela domnu lancu, ști dumneata... Dar vine Ia iuțeală;
că este dus tot pentru chestia aia."
„Bine, atunci îl aștept..“
Sofronie întră după servitoare, așezându-se pe un fotoliu larg, căptușit cu stofă de
macat inărâmzat. Încăperea prezenta aspectul curat și cuprins al gospodăriilor
bătrânești și bogate. Admiră, la început grăbit, apoi încet, pe ’ndelete, mobilile croite
din plin și îmbrăcate în stofe țesute în casă, chilimurile numeroase cu înflorituri vii și
naive, maramele de borangic cu care erau drapate oglinzile, fotografiile așezate în
rame de catifea cu ornamente de gogoși de mătase. Lucruri migălite de mâini casnice
și pricepute, rânduite grijuliu și cu gust. Oprindu-se la un portret așezat pe-o etajeră,
păli, simțind în moalele capului amețeala unei lovituri de resteu. Apoi, alături, atât cât
mai putea zări, acelaș chip așezat între doamna și domnul Stavril, privindu-1 fix,
căutând să-i alunge ceața ochilor cu un surâs de copil senin și nevinovat... Chipul fetei
din grădinuță, întâlnită pe bulevardul parcului și în socotelile pe care nădăjduia să și le
împlinească odată... Fata șefului... Logodnica sublocotenentului...
O privi îndelung, cu un surâs de amărăciune și des- nădejde, dându-și seama că
lupta pentru care se pregătea, era greu de dus... Se ridică din fotoliu și îndreplându- se
către etajeră potrivi fotografia, ușor strâmbată, contem- plând-o mișcat, atent,
îndelung, de aproape...
„Ce cauți dumneata âcoio?"
 Sofronie, smuls din contemplarea lui, se răsuci brusc, speriat. Din pragul ușii
Margareta, tremurând de emoție și indignare, îl scruta cu priviri tăioase... II surprinsese
în fața portretului ei și, fără să cunoască motivul vizitei, îl trata ca pe un nelegiuit pus
pe calea răului.. Recules, găsindu-și linia vechilor mistificări, acesta îi răspunse,
zâmbind mieros:
„Mă ertați, domnișoară. Sunt Lazaro Fancialli, tenor de operă! Ne-am mai cunoscut
noi cândvaI.. Venisem să discut cu domnul Perceptor asupra unor scutiri de taxe
pentru un concert organizat de doamnele din înalta societate și în care, neputând să
scap, voi da și eu concursul, înțelegeți, este vorba de un scop de caritate, așa că tre-
buește să fim scutiți de taxe. Dacă ar fi fost vorba de un concert pe cont propriu,
credeți-mă, n’ași fi insistat.. Nu știam că locuiți aici!... Probabil că sunteți fiica domnului
Perceptor I.. Oricum, este o surpriză dintre cele mai plăcute I.. Cum vă mai distrați,
domnișoară?.. Îmi permiteți să ocup un loc pe fotoliu...“
„Desigur, însă nu aici, ci pe banca din fața porții..."
„Domnișoară...“
„Nu schimb nimic; pe banca din fața porții...“
„Nu mi s’a mai întâmplat așa ceva... îmi dați voie, domnișoară; sunt Lăzaro
Fancialli...“
„Tenor de operă... N’am uitat, te rog să crezi.. In calitatea pe care ți s’o afirmi, Îmi
amintesc să te fi zărit într’o zi de primăvară..
„Exact, domnișoară. O zi memorabilă...
„Da, încăerându-te pentru o pomneată, în urma unui dric. Dumneata, tenorul care te
plângeai că nu te poți debarasa de emoțiunile rampei, învălmășit într’o bandă de
golani, disputându-vă o batistă netivită, cu un bănuț îno- dat la un colț. Aveai o
îndemânare ce trăda experiența îndelungată, rutina în meșteșugul de a apuca prada
pomenii... Iți reamintești, maestre? Și-apoi seara, când lumea înapoiată dela cimitir își
căuta cu greu împăcarea sufletelor, dumneata, artistul de rasă, apărând din nou spre a
cere o batistă, târguindu-te pentru un petec de pânză, necăjind și scârbind lumea acea
îndoliată.
„Domnișoară, faceți o confuzie care mă înspăimântă! Sunt Lazaro..."
„Nu mai pisa cu prostii, domnule I Ai aerul să negi și să pretinzi că poți dovedi că in
acel timp erai în inima vre-unui oraș european I Nu, domnule, nu poți fi crezut. Erai
dumneata, nemascat, vizibil. Tresari? Ei, da; te-am recunoscut chiar atunci când erai
mascat, în arena acea mizerabilă care putea închipui câmpul gloriei dumitale,
frământându-te nepriceput să dobori un adversar într’o luptă dinainte hotărâtă. Erai
luptătorul din „înalta societate", numărul de senzație retribuit cu câțiva gologani. Ce
caraghiozlâc... Acum ești... Dar cine mai poate crede că ești ceace știu bine că ești...
Identitatea dumitale suferă modificări repetate. Ai venit în casa asta cu câteva hârtii,
pretext de a putea debita o nouă serie de neadevăruri, în fața unor oameni pe care îi
considerai naivi.. Te-ai înșelat, domnule Fancialli! In casa asta nu poți dobândi nici un
fel de credit. Rămâi acolo la slujba dumitale de percepție, pe care liber ești s’o botezi și
operă, dar peste pragul acestei case, să nu mai calci. Ne-am în' țeles domnule
Fancialli, sau cum te mai chiamă?“
„Da domnișoară.. Peste pragul acestei case, n’am să mai calc. Vă rog însă să
primiți dumneavoastră corespondența și să nu afle nimic domnul șef de toate astea.
„N’avea nici o grije; n’am să mă ocup în nici un fel de dumneata. Și acum, poate
ești grăbit. “
„Sărut mâna, domnișoară. Vedeți că sunt trei adrese.
Și plecă pe ușe greoi, privind năuc peste vârfurile pomilor încărcați de floare. Sâcâit
de lătrăturile cățelușului, îl isbi cu botul pantofului, închizând poarta și grăbind să nu
mai fie martor la scherlălăiturile cu care javra umplea văzduhul mahalalei. Era o
adevărată retragere cu surle și tobe, care-i piuiea în urechi, înebunindu-1. Ajuns în
stradă își scoase pălăria depe cap, lăsându-se răcorit de vântul care adia, încercând
să fluere o romanță de dragoste care suna mai mult ă păgubă.
Se simțea cârmit dupe drumul vieții pe care cugetase să și-o dichisească, aruncat
într’o încurcătură de unde nu știa cum va eși.
In colțul străzii se întâlni cu Grigoriță, care zorea spre casa soților Stavril. Peste
două ceasuri trebuia să plece la Urziceni și, după sfatul părinților și propriul îndemn al
inimii, se ducea să-și ia rămas bun dela socrii și logodnică. Avea în buzunar actele
necesare, complectate cu o listă a actelor pe care trebuia să și le mai procure. Vesel și
săltăreț, întâlnirea cu Sofronie îi dădu prilej să-și împărtășească năvala bucuriilor.
„Ști, domnule Fancialli, plec peste două ore. M’am logodit; mâine înaintez actele cu
raport și cer aprobarea căsătorii. La împlinirea termenului de strigări, facem nunta. Nu-
ți închipui cât sunt de fericit. Cu toate astea nute-am uitat nici pe dumneata; pe
onoarea mea dacă n’am vorbit și cu tata. Se bucura mult lâ gândul că ai să ne faci
onoarea să vi la nuntă. Vreau să dau un aspect mai tineresc și mai nobilitar acestei
sărbătoriri... Are să ne cunune domnul Colonel; nu-ți Închipui cât de mult iubește
muzica. Au să vină toți ofițerii din regiment; n’ași vrea ca elementul civil să fie slab
reprezentat.
„Vine și Primarul?
„Vine, domnule!
„Perfect; știu încaltea că o să am și eu un om deal meu cu care să pot bea un pahar
cu vin..
„Uite, mă duc la logodnică să-mi iau rămas bun; pe onoarea mea dacă n’am să-i
vorbesc și de dumneata 1 îmi pare rău că nu mi-a dat în gând să te invit odată pe la ei.
Logodnica mea, domnișoara Stavril, are o simpatie grozavă pentru muzicanți...
„îmi închipui, te cred! Acum du-te și-ți salută logodnica; nu vreau să te țin din drum.
Omagiile mele domnișoarei! La rândul meu, regret că n’am cunoscut-o...
„Am onoarea. Să trăiești. S’auzim de bine!..
Grigoriță o porni din nou, săltând și fluerând. Intrat în iatac, fără preaviz, găsi pe
Margareta stând într’un fo- tofiu, cu ochii plânși. Retezat în entuziasmul lui se apropie
de ea ușor, întristat.
„De ce plângi, Margareta?
„Dumneata erai? Nu plâng, isprăvisem dc plâns; acum imi ștergeam ochii..
 „Ai vre-o mâhnire în sufletul dumitale?
„Nu, sunt mulțumită și împăcată: lacrimile femeilor nu sunt întotdeauna temei de
îngrijorare. Ele plâng ușor și din nimic. Nu te mai ocupa de asta; ca să te liniștesc, află
că plângeam.. de ciudă! Nu-mi pot erta faptul că într’o anumită ocaziune, am putut fi
mistificată. Ai venit să ți iei rămas bun?
„Da.
„Și când te reîntorci?
„Peste puțin; în ajunul nunții. Până atunci trebuie să caut o locuință pentru amândoi.
Ai ceva de spus în această privință?
„Nu, nimic.
„Atunci am să hotărăsc eu singur; cred că n’ai să ai vre-o nemulțumire.
„Nu, să nu ai această teamă. Să aibă însă grădină cu Hori și soare cât măi mult.
„Voi învita Ia nuntă toți ofițerii din regiment. Ne va cununa domnul Colonel cu
doamna. Am învitat și pe un prieten al meu, un distins tenor de operă care-și petiece
concediul aici. Are să ne rânte, să ne distieze...
„Da? Mă bucur! Are să fie într’adevăr frumos. Cred că și tenorul are să se simtă cât
se poate de bine. Te rog să stăruești ca să vină. Lazaro Fancialli, tenor de operă, nu
este așa?
„Exact; de unde îl cunoști?
„Vai! Cine nu-1 cunoaște pe maestrul Fancialli?! Și cine nu știe că a poposit în
orașul nostru?!..
„Cât de mult mă bucur!
„Caută de termină mai curând cu actele...
„Sărut mâinile, la revedere, să te găsesc sănătoasă! „Să mi seri...
„Și-ai să-mi răspunzi?
„Firește!
XI.
In „șantanul“ Iui Stufărel, magherniță ah mată și i- grasioasă, liniștea miezului de
noapte se cuibărise temeinic, netulburată de nimeni. Lăutarii dormeau adânc, cu frun-
țile sprijinite de spătarele scaunelor pe care stau călări, ca pentru o odihnă sigură și
îndelungată. Chelnerii, aciuiați la bucătărie, își înviorau ceasurile trudnice jucând stos
pe mize de mizerie. Lampa de petrol, pusă în funcție după miezul nopței când uzina
electrică se considera descărcată de răspunderea de a mai lumina orașul, își alungea
un colț de fitil, afumând cilindrul de sticlă care sta să crape.
Singură cântăreața, tip ofilit și oacheș, rămăsese în veghe, dându-și în cărți,
cercetându-.’e cu ochi obosiți și bolnavi, căutând să citească în cartoanele înșirate pe
masă taina unui viitor mai darnic. Dintr'o țigare cu fumul iute pufăia arar, ridicând către
tavanul, înzorzonat cu ghirlande de hârtie colorată, nori groși, nori alungați încet de o
răsuflare anemiată și blândă.
Printr’un ochi de giurgiuvea fără geam venea, ca o alintare de somn și de visare, un
cântec de priveghetoare îndrăgostită, un imn înălțat, neobosit și tinerește, vieții,
primăverii, zorilor care stau să se reverse. Și o dâră de aer proaspăt, încărcat cu
mirezme de mâțișori, de muguri, de iarbă. Cocoșii cântau prelung, din depărtările în
care soarele inoptăse și din care acum incerca să se trezească. Câte o tuse zăcută
într’un fund dc plămân uscat însemna reacțiunea aerului curat și proaspăt, intrat pe
furiș în acest azil al tuturor mizeriilor omenești.
.Șantanul" avusese o noapte proăstă. Din ceata celor ce-1 vizitau de obicei, nici
unul nu se abătuse să petreacă aci. „Fetele", burzuluite și blestemând această în-
cercare a destinului, plecaseră de cu vreme pe Ia hotelurile unde găzduiau, lipsite de
obicinuitele ceasuri de beție și animalitate, înspăimântate la gândul unei nopți de
odihnă și castitate. Cu „costumele" învălite în jurnale se strecu- rascră ca niște
ciuhurezi în miez de ziuă, pe ulițile cari nu făgăduiau bucuria vre-unei orgii. Singură
cântăreața mai veghea împlinirea faptului de ziuă, care să-i deslege drumul către
odihnă.
Când văzuseră că a trecut de miezul nopții și nu se arată picior de mușteriu,
plecând din șantan „artistele" îi strigaseră din prag:
„Domnișoară Tamara, rămâi regina localului. Dacă oi avea baftă, te umpli de franci..
„Să nu ți cadă gușteiile ăla dela bas în brațe, că uite cum mai moțăie..
„Te rog să fi mata drăguță și să-mi cauți vre-o fe- mee ca să mi spele niște rufe..
„Mai lăsați-o dracului de țigancă, ce-i dați atâta importanță..
Tamara, cântăreața, le zâmbise cu bunătate, petre- cându-le cu privirea până se
topiseră în besnă. In urma lor loji, țambalistul, le trântise o înjurătură, necistind po-
deaua cu un scuipat de scârbă.
„Fire-ar mama lor a dracului de haimanale, că toăte câte sunt pc lumea asta, în
localul nostru se adună I..
Rămasă singură, după ce-și ușurase sufletul cu un suspin, prinse să întindă
perechea de cărți soioase și pline de doxă. loji își repara ciocănelele țambalului, ner-
vos, cu lațele părului căzute peste or hi. Costi, primașul, încerca, zgândărindu-și
sufletul și coardele viorei, un cântec uitat in tainița unei amintiri îndepărtate sau al unui
sentiment atavic, răsărit din viața unor nomazi din pustă. Contrabasistul rămăsese în
picioare, gânditor, cu instru- mentu-i enorm strâns la piept, așa după cum păstorii
strâng și se reazimă în bâtă, cu privirile alungite ca spre a desluși zările zilei de mâine.
Iar chelnerii, adunați ciopor, o porniseră către bucătărie, după ce Tănăsarhe, țalul, își
luase toate măsurile;
„Domnișoară Tamara, te rog să ai grije la fitilul lămpii. Și dacă pică vre-un client, să
mă suni. Poftim, poate fumezi o țigare..
Și-i aruncă o țigare proastă, din cele pe care Ie servea clienților după ce-i vedea
„făcuți", de nu-i mai puteau citi nici eticheta și nici simți gustul. Curând, lăutarii începură
să-și întoarcă scaunele, lăsându-și frunțile în pumnii adunați pe spătare, adormind tun.
Din dușumelele putrezite se înălțau aburi grei de băutură dospită, ca un balsam
întăritor de somn.
Intr’un târziu Tamara își ridică ochii din cărți, pă- rându-i-se că aude pași. Rărită,
pânza nopții stăruia încă. Nu era nimeni. Privighetoarea înșira, pasională, triluri pentru
vietățile naturii, pentru somnul celor ce întârziaseră să adoarmă. Lăutarii își alintau
odihna cu pufăituri și bâțâieli astmatice, cu vise care-i transportau într’o lume mai
bună. loji își ridicase gulerul hainei, înfrigoșat de pâlnia de aer care se strecura prin
spărtura geamului, cuibărân- du-se în oasele lui bolnave..
Și iarăși sgomot de pași. In fereastră, silueta unui om desfigurat de beție sau
nesomn, se desenase clar. Lăsând cărțile, Tamara se ridică spre a trezi lăutarii, spre a
suna Ia Tănăsache. Ca niciodată, se simțea infricată. Din pragul ușii necunoscutul îi
făcu semn să tacă și să stea jos.
„Stai, nu este nevoie să scoli oamenii din somti...
„Doriți ceva?... Veniți, cred, dela gaiăl... Putem să vă servim un ceai fierbinte... Să
sun să vină domnul Tă- năsache, țalul...
„Nu este nevoie... îmi dai voie să stau și eu Ia masa dumitale?..
„Da... Sunteți din București? Poate n’ați găsit cameră la hotel și ați fost nevoit să vă
plimbați toată noaptea... îmi pare rău; dacă veneați mai de vreme, vă duceați la una
din „fete" și dormeați.. Știți, la artistele localului. Domnișoara Blanșa are cameră cu pat
și dormeză..
Necunoscutul surâse acru.
„Mulțumesc; odaie și pat am și eu.. Ce-mi lipsește însă este somnul... Este grozav
să nu poți închide ochii o noapte întreagă I..
Tamara il privi nedumerită.
„Eu nu dorm noaptea de zece ani de zile, de când m'am făcut cântăreață la local!,.
Nici lăutarii nu dorm, nici domnu Tănăsache... Ce atâta nenorocire că n’ai dormit o
noapte?... Parcă ai fi vardist de noapte, că numai ăia zac dacă nu’și fac somnul în
post..
„Bine, dumneata nu dormi noaptea, dar dormi ziua).
„Asta depinde!..
„Eu, ce să-ți spun, sunt distrus..
„Bei un pahar cu vin și-ți vi în fire,. Să sun să vină domnu Tănăsache.. Avem un vin
cu opșpe și unu cu paișpe.. Ia din ăl cu paișpe, că nu este diferență mare și vă costă
mai puțin.. Dacă doriți, vă aduc eu o jumătate dela ghiață..
— Cu două pahare.. O să-mi faci plăcerea să ei un pahar de vin cu mine..
„De ce nu?.. Parcă Dumnezeu te adusă!.. Ai o țigare?
„Nu, nu fumez..
„Nu face nimic; dai trei lei și iau dela „picolo" două Carpați.. Dacă n’o fi șters-o,
cumva, acasă, că i-a născut nevasta.
„A cui nevastă?
„A lui Haralambie, „picolo“.. Are șeapte copii și cu ăsta opt.. Vai de mama lui cum
trăiește; l a luat domnu Stufărel de milă și ba pus să facă pe picolo.. Ei, ce-i faci, imi
dai ăi trei lei?..
„Iți dau, cum să nu-ți dau; dar mai mult să nu’mi ceri, că n'amvistiria cu mine.. Cum
te rhiamă?
„Tamara."
„Tamara?.. Asta este un nume de împrumut, așa cum ași spune eu că mă chiamă
Lazaro Faucialli, în loc de Sofronie Lăzărescu!..
„Păi ce vrei dumneata, domnule, să-ți spun cum mă strigă mama? La „local" toată
lumea știe că mă chiamă Tamara.. Asta le’ntrecu pe toate!.. Mai bine scoate francii ăia
de țigări și nu mă mai ține în picioare!.. Că dacă aveam noi mușterii, nu mai făceam pe
orbeața dumitale!.. Am eu un „ponte" de mă tratează cu țigări cu carton și cu vin de
opșpe.. Ba, câteodată, comandă pentru mine și câte doi „mici"..
„Ala este „fraier".
„O fi, dar e bun și știe să fie gentil cu artistele.. Te rog să-mi dai și șeapte lei pentru
vin, plus remiza un leu.. Că aici nu este chestie de supărare, dar banii se plătesc
înainte.. Mai ales acum, la ziuă..
Sofronie strâmbă din nas cu desgust, întoarse pe dos buzunarul vestei și răsturnă
pe masă 12 lei.
„Trei Iei țigările, șeapte vinul, unul remiza și unul,, dumitale..
„Mersi... Văd că ști să te porți ca barosanii..
„Așa am fost eu toată viața.. Ehe, să mă vezi toamna, când imi vine arenda dela
moșie..
„Uite, acum aduc vinul..
„Umblă mai repede...
Odată descurcată chestiunea asta a cheltuielii, Sofronie se răzimă solid pe spătarul
scaunului, intinzându-și picioarele sub masă spre a și le desmoiți.. Trase cu pieptenul
prin păr și-și potrivi lavaliera la gât. Simțea nevoia să Împrumute o poză de om cuprins,
de om care stăpânește locul în care și-a îngropat capitalul..
Când îi aduse vinul, luă, grațios, sticla, umplând cele două pahare. Tamara sorbi cu
sete, își linse buzele și plescăi din limbă.
„Nu ți-am spus eu?.. Ce-mi este de opșpe, ce-mi este de paișpe.. Mie imi place
ăsta, cu toate că este mai eftin.. Scuzați-mă, dar trebuie să fac fitilul mai mic, altfel
crapă „țilindra“...“
„Mă rog."
„După ce-om bea jumătatea asta, mă car acasă.. Tocmai bine se scoală ăilalți și
rămân singură în pat.."
„Să-ți mai pun un pahar cu vin; văd că ți place."
„Sigur că mi place!.. Păcat numai c’o să se isprăvească.."
„Văd și eu..“
„Trebuie săi scol pe-ăștia ai noștrii.. Vai de capul lor; n’au luat un leu la chetă ca să
aibă mâine de fasole I.. Dar le dă domnu Tănăsache, cu împrumut.."
„Le-ași fi dat eu dar, cum iți mai spusei, am venit așa, nepregătit.. Că la mine banul
nu joacă rol!.."
„Dacă ai prea mulți I.. Noi, țiganii, de unde să avem bani.? I
Slobod de orice calcul, Sofronie oftă din adânc. Cum și ar fi putut reține geamătul,
când în aceste câteva cuvinte se rezuma întreaga mizerie a unui destin în care era
cuprins și el?..
Rămase apoi tăcut, cu gândurile șerpuind pe ulițele copilării, ale vieții și necazurilor
lui.. Ochii i se pironiră pe chipul senin și blând al lui Costi, primașul, răsturnat în palma
cu degetele lungi și osoase... Păru-i creț și alb îi da aspectul unui patriarh al micului trib
de țigani muzicanți, dedat unor meditațiuni biblice.. Ceilalți, așa cum stau cu frunțile
răzimate de spătare, păreau prosternați în fața atotputernicii lui. își aminti atunci de
starostii pâlcu- lui de maghernițe ale țigănii în care crescuse, de vorba, de portul și de
cântecile lor.. Erau adevărați patriarhi ai caselor dărăpănate, ai bordeelor înecate în
pământ, ai corturilor spintecate de vânt și copleșite de mizerii.. Și de tinerii cu ochi
schinteetori, flacără ce topea, nemiloasă, ceara trupurilor lor roase de tuberculoză.. In
câte un sca- păt de ziuă sau un revărsat de zori, dangătul clopotului din turla unei
biserici milostive, vestea săvârșirea din viață a unuia din ei.. Cine le știa de știre?.. Pe
estrada cafenelii unde cântase, un altul, aidoma de ofilit și cu ochii vâlvătaie, îi lua
locul.. Și nimeni nu ținea seama că un suflet de om se prăpădise.. Neamul însă, ale
cărui corturi feseseră văduvite de o floare a vieții, se cutremura adânc în durerea Iui. Și
din toată sărăcia închipuia vestmânt și cununii de mire, și flori, și fete îmbrăcate în alb
pentru bocet.. Patriarhii îi urmau tăcuți, păstrându-și lacrimile pentru prohodul din lăută,
pe care-1 risipeau peste mormântul celui dus..
Și, iarăși, viața își relua cursul, icnind în albia presărată des cu bolovani..
Erau și nunți, și botezuri, și zile de praznic.. In toate se pronunța, năvalnic, sufletul
de om.. Țigănia lor rămânea în vecinică mișcare, săltând ca de sub mușuroaie în
clocotul vieții nestingherite, despuiată de Cea mai elementară regulă de
învestmântare, vijelioasă ca o goană de cal sălbatic pe un câmp deschis..
Și cântecile acelea de seară I.. Când adunau vreascuri sau lujeri uscați de ștevie și
închipuiau focuri pe marginea șanțurilor, în jurul cărora povesteau, cântau, jucau..
Babele, iluminate de flăcările focului, păreau vrăjitoare din povești, în taifas cu dracii
iadului.. Copii aprindeau șomoioage de paie, cântau soldățește și ridicau până în tăriile
cerului pulberea uliței, defilând.. Era în totul o sfidare a mizerii, o svâcneală către
seninul unui trai pe care numai ei știau să-1 conceapă.. Unde sunt ceasurile acelea de
sfârșieri și de bucurie, în mijlocul unor oameni apropiați, de care putea fi înțeles și
mângâiat?..
In liniștea în care își treerase gândurile, somnul lăutarilor părea mai adânc, mai
odihnitor.. Tamara nu-1 întrerupse cu nimic, lăsându-1 să se poarte în voie pe locurile
care-1 chemau. Căci, se gândea ea, omul care are avere, are și gânduri și necazuri
multe...
Slujba în percepție, intrarea într’o lume nouă, drumurile pe care și le vedea
deschise cu pnterea coatelor jupuite și a îndrăznelii, îl făcură să zâmbească. Tamara
prinse momentul spre a prezenta chestiunea, neted.
„Ce-i faci, șefule, mai dai o jumătate, sau plec acasă?
Sofronie băgă degetile în buzunările vestii, cercetân- du-le pe rând, ridică din umeri
cu desnădejde și oftă din adânc:
„Nu știu nici eu ce sa- ți răspund... Mai stai și tu un sfert de oră, că nu mori... Parcă
ai avea slujbă ca mine I... Dacă ași avea șapte lei, nu m’ași gândi atât.
„Aoleo, să ști că ne vin clienți... Ăștia sunt de- ăia candrii de vor s’o termine la ziua
albă I loji I Costi 1 Domne Tănăsacheee 1 Sculați, mă, că ne vin mușterii 1..
Haralambie, treci și potrivește fitilu, că plesnește „(ilindra* 4.
Țiganii se treziră, buimăciți de somn și de sgomot, își frecară ochii și se scărpinară
în ceafă. Tănăsache se repezi cu șervetul în mână, scuturând în dreapta, în stânga,
fără nici un fel de socoteală, mesele și scaunile.. In urma lui, Haralambie, „picolo",
nedormit și acru, potrivea jurnale noi pe mese, îndrepta solnițile spoite de must sleit de
fripturi, hârșcâia pe dușumele scaunile de lemn nevopsit.
„Mai deschideți ferestrele, c’o să vă asficsiați!“
„Două baterii."
„Cafele, amare.®
„O cană cu zeamă de varză...
„Și aer I Aer, că mi se întorc mațele pe dos..
„Tu erai, Lăzărescu C. Sofronie?
„Eu, domnule profesor Dudescu. Să trăiți."
„Te-ai încurcat la chef, păcătosule I Nu-ți este rușine să colinzi cârciumile până la
ziuă? Chef cu damei Primarule, uite-ți slujbașu.. la datorie 1“
„Aha, ăla dela salubritate. “
„Nu, dela percepție, domnule Primari
„Ala mă, de cântă și-l numirăm noi în slujbă I Ce dracului l-ai uitat? “
„Cum să-l uit, îmi pare rău I Numai că pe Ia starea civilă nu prea mă duc. Ia zice-ți
bă, țigane, cântecul ăla... știți voii"
„Știm, domne Primari"
„Și zii și tu din gură. Dar încet, Ia ureche. Ăla cu basu, fă-te mort, că te ia mama
dracului..."
„Zeama de varză I"
„Cafele I"
„Vinu, băl"
„Aer!!"
„Și trimite să vină artistele!"
Pe măsură ce soarele se ridica tot mai mult pe boltă, copleșind târgul cu ploaia de
lumină, in șantanul lui Stu- fărel se lăsa besnă tot mai multă și mai grea.. Cheflii
ajunseseră obiectul de distracție al lăutarilor și al chelnerilor. Dudescu, stând „pe patru
labe", făcea pe ursul, jucând după cum îi cânta, bătând în fundul unei tăvi, un bătrân
ghebos și cu gingii de sugaci. Primarul sughița, se împleticea și, după fiecare cântec al
lui Sofronie, isbeacu „borsalina" în dușumea:
„Zi-i, băl Zi-i și pe-ăla...
C’așa a fost norocul meu, O zi bună, zece rău...“
Localul chicotea isteric, prăvălit în adâncul fără nimic omenesc al tuturor
păcătoșeniilor. Băutura dospea, activ, în trupuri, pe dușumele, în aer. Duhnetul de
acreală și fum se simțea umed, grețos. Prididite de băutură, „artistele" se dedau la
scălămbăieli lipsite de cea mai elementară pudoare, pângărindu-Ie bătrânețele,
îmbăloșind obra- zele dolofane și unsuroase ale chefliilor, cu săruturile lor.
 In această deslănțuire de Sodomă, Sofronie Lăză- rescu simțea cum se plămădește
noul lui destin, cum se înfiripă și prind chip toate năzuințele lui. Un chef făcut cu
Primarul și toate nobilitățile unui târg, era un titlu de noblețe dobândit, o intrare într’o
lume de care, când ești mic, trebuie să te temi. Fata perceptorului îl alungase; o alta îi
va lua locul, mult mai mândră, mai frumoasă și mai bogată. Ferit de acea sensibilitate
bolnavă care te prăbușește la primul eșec, va lovi cu coatele, va persevera, înghițind
orice, va face sluj, va sugruma oameni, se va înfige. Viața lui se va întinde asemenea
ederii, în jurul unui trunchi viguros și înalt al unui om al zilei, asemenea râiei altoite din
senin și pe nesimțite pe un trup de om îngrijit.
Și, va birui!
In fața șantanului așteptau patru birji, trase la linie, care să imbarce cheflii și să-i
ducă peste Olt, la o câr- ciumioară cu vin bun, cu fripturi de miel fripte hoțește și cu o
cârciumăreasă de te scula după friguri. Profitând de starea de beție a primarului,
Sofronie i se instalase pe genunchi, spre a dovedi târgului gradul de intimitate și de
prietenie ce exista între ei. In dreptul cafenelii lui Costică Japonezu, într’o poză de om
de greutate, salută indiferent mulțimea care-i privea admirativ, pufăind nobilitar dintr’o
țigare șterpelită din buzunarul lui Dudescu.
In cancelaria percepții comunale slujba mergea după tipic, mecanic. Toată
omenirea știa de cheful de la Stufărel și nimeni nu cutezase să se indigneze, fățiș, de
absența dela serviciu a lui Sofronie. Nici chiar șeful, în a cărui conștiință escapada
subalternului său avea caracterul unui „serviciu ordonat".
Numai Dumitrescu se gudura, printre două numere date la intrare.*
„Asta o să fie luceafărul percepții, domnule!.. Om croit să devină șefi"
Iroftie, care nu-și putea domoli în suflet revolta de a vedea tendința de dominație a
acestui venetic, își mărturisi, nesocotit, gândul care-1 păștea de mult;
„Mă, când o cădea guvernu și Primarul, am să-i trag țiganului ăsta o țeavă de
bătaie, să mă pomenească I Să- mi razi mie mustața, dacă nu l-oi întoarce Ia cort! Tu
ce zici, Râmneață?"
„Eu, hm! Eu i-o tocmisem înaintea ta, băiatule! Eu nu-1 bat; îl desnod.
XII.
In cancelaria polițaiului orașului, firea lucrurilor nu părea a bine. Șeful, polițaiul
Suflețel, ofta din adâncul plămânilor, cutremurând jumătatea de pelin rânduită pe birou,
fluerând a pustiu și pagubă. Din când în când căsca ochii — două cepe bulgărești —
către Bădălău, gardistul, care picotea de-a’npicioarele, înarmat și cu capela pe nas,
gata să facă omor Ia prima poruncă.
„Mă Bădălău...
„Porunciți 1
„Stai, mă, nu tresări așa.. Păstrează-ți calmul, băiatule, că trăim ceasuri grele și cu
iuțeala nu facem nimic.
Bădălău prinse să se gudure, împăciuitor;
„Așa sunt eu, domne Polițai; crapă fierea ’n mine când este să fac o treabă..
„Stai pe bancă și te hodinește.. Și ține-ți firea, că aici este vorba de viață și de
moarte și nu trebuie să ne pripim.
„Aveți dreptate, domne Polițai!..
„Ehe, păi mie ți-ai găsit tu să-mi spui?.. La mine toate sunt după tipic, băiatule I..
Stai pe bancă și nu te mai iuți..
„Am înțăles.
„La 12 fix, pornim la vânătoare..
„La 12 fix, domne Polițai!..
„Cred că n’o să ne scape din laț; viu sau mort,trebuie să punem mâna pe el..
Bădălău își pipăi, instinctiv, tocul revolverului, convins că trebuia să iese cu lăsare
de sânge și cu moârte de om.
„Chiar dacă o fi viu, noi tot să-l omorâm, domne Polițai..
„Nu te iuți, băiatule I Păi pe mine să mă’nveți tu? Stai jos și te hodinește..
„Am ințăles.
Bădăiău se așeză, greoi, pe banca de stinghii netrase la rindea, hârșcăind podeaua
cu știfturile bocancilor și lă- sându-și cozorocul până către streașină nasului. Șeful își
răsturnă capul în albia încăpătoare a palmelor, hotărât să ațipească și el.
Se înoptase de-abinelea iar prin rafturile de arhivă șoarecii tocau monoton și
aducător de somn. Bădăiău sforăia, din ce în ce mai nerușinat, ca omul care când are
de făcut o treabă, crapă fierea în el. Felinarul din dreptul poliției îi poleia cu lumini
sărace și roșcate, ca pe niște sfinți mucenici locuind prin peșteri. Din răscruciul secto -
rului, gardistul sufla din țignal, vestind pretutindeni că a- colo rezistă somnului o forță și
că amatorii de jaf nu pot opera de cât pe-de-lături de el..
Râcăit pe inimă, polițaiul Suflețel nu isbutea să dea geană pe geană și să adormă.
In mintea lui, ca într’o casă prea mică față de mulțimea musafirilor, gândurile se în-
ghesuiau, se frecau, scăpărau și, în răstimpuri, explodau;
„Bădăiău I..
»Aâ..
„Mă Bădăiău, adormiși?
„Aâ?
„Adormiși, mă?
„Âcâ..
„Cum n’ai adormit mă, când sforăi de-ai întărâtat câinii în circonscripție?
„Mă ertați, domne Polițai; m'am așezat lângă sobă și m’a cam muiat căldura.. Dar
de dormit, nu dormeam; că așa sunt eu, om iute..
„Cât o fi ceasul?
„Să scapăr un chibrit ca să văd.
„Dă-te la gura sobii și te uită; nu trebuie să dăm nici un semn de viată.. Suntem
morti și plecați la București..
„Este către unșpe, domne Polițai.
„Foarte bine; mai stăm o jumătate de ceas și cu jumătatea de-o facem pe drum,
înseamnă că ajungem tocmai bine când îngheață apele și ies strigoii din pământ..
înfiorat, Bădălău își pipăi din nou tocul revolverului.
 „Să nu uiți cătușele.
„Păi, dacă-1 omorâm, nu-1 lăsăm pe Ioc, domne polițai?
„Nu te contra-pune; iei cătușele. Și ia aminte la ce ți-am spus; tu sari gardul dinspre
partea de miazănoapte.. o iei tiptil, pe brânci, până în dosul magazii și aștepți. Eu sar
gardul din spre partea de miază-zi și, tot tiptil și pe brânci, mă duc până sub parmalâc.
Când oi da țignal, năvălești cu asalt către casă, cu revolverul într’o mână și ce tesacul
în altă mână.
„Asta o să fie ca la Mărășești, domne Polițaii..
„Sigur că da.. Păi mie să-mi spui, care am luptat acolo?.. Nu am fost eu ăla de
striga cât il ținea gâ- tița; înainte băieți! nu vă lăsați, șefilor!... Pă ei, fire-ar mama lor a
dracului I..
„Parcă spuneați că ați fost Ia bucătărie?
„Ei, și? Parcă dela bucătărie nu puteam să strig? Păi de la mine le pornea damful,
băiatule!.. Ține minte ce-ți spun; sari gardul din partea dinspre miază-noapte,. Când oi
da țignal.
„Năvălesc.,
„Ce să năvălești, țoapo?.. Crezi că merge numai așa? Vorba este cum să
năvălești!.,
„Ca Ia Mărășești, domne Polițai!
„Păi bine mă, da’ când ajungi Ia tranșee, adică la ușe, ce-i faci? Că n’ai iarba
fiarelor s’o descui!..
„Aci aveți dreptate...
„Chestia asta rămâne pe contul meu.
„Să trăiți!
„Tu ști unde este bucătăria?
„Știu că, să mă scuzați, am făcut de servici în poarta dumnealui...
„Aha, atunci este clar.
„Este, domne Polițai, la ce să mai ocolesc!
„Dar pe individ il cunoști?
„Nu, că pe timpul meu nu mai cuteza nimeni...
„Nu face nimic; il dibuim noi.
„II dibuim, domne Polițai!
„Să nu ne scape Bădălău, că ne ardem!
„Aoliu..
„11 satur eu să intre în dragoste cu bucătăreasa domnului Prefect!
„Să mi dați voie să-1 apuc cu dinții de nas și să-1 tăvălesc până în fundul curții...
„Azi dimineață m’a chemat la cabinet și mi-a spus; Suflețel!.. Porunciți, domne
Prefect!.. Să vezi tu că este unul de trăiește cu bucătăreasa și-mi vămuiește că mara..
Am primit și o anonimă în sensul ăsta.. Pune mâna pe el și trage-i o țeavă de bătaie,
s’o pomenească, golanul.. Eu, ști bine, noaptea întârziez la club; să nu fie vre-un
criminal care să mă gâtuiască. Lăsați pe mine, domne Prefect!.. Aoliu, dacă n’o sări
fulgii din el!... Pun’te la pândă, tu personal, și înhață-1.. Dar, fără tăm- bălău, ca să nu
se sperie nevastă-mea, Sofica.. îmi pare rău, domne Prefect I.. Că ea nu știe nimic de
asta și nici nu vreau să afle.. Să trăiți!.. Acum ai auzit, bă?.. Să nu se sperie coana
Sofica!! Păi, să te pună drăcu să-mi tropăești din bocanci I..
„Ce să le fac, domne Polițai? Că m’am apucat și le-am trântit, tocmai acum, câte un
„cranț" și potcoave noi I..
„Te privește.. Mie să-mi păstrezi liniște, că te distrug pe chestia astă! Te mut,
disciplinar, în bariera Cer- găneștilor!
„Prea bine.
Suflețel scâșni din dinți, trânti cu pumnul în masă, bulbucându-se Ia Bădălău, care
încremenise în poziția de „drepți".
„Este ordin sau nu este ca să nu existe tămbălău?
„Este, domne Polițai I
„Atunci ce-mi tot dai cu cleanța căți-ai pus cranțuri și potcoave noi? Cu a cui
aprobare ți-ai reparat tu bocancii?
„Am să mă descalț..
„Te privește.. Acum du te și mai ia mi o jumătate.. Dar pe furiș, să nu ne simtă
lumea că nu suntem plecați la București. Polițistu trebuie să fie în primul rând, secret...
„Secret, domne Polițai.. Bag jumătatea sub veston și nu mă simte nici dracu..“
„S’o scrie la mine..“
„La dumneavoastră..“
„Vino mai repede, că trebuie să plecăm după vânat.." „Crapă fierea în mine, domne
Polițai “
După ce și consumă jumătatea, polițaiul Suflețel se sculă să plece își vârâ capul în
gulerul paltonului și revolverul în buzunar, Măsură din ochi pe Bădălău, ca să vadă pe
ce contează în acest ceas greu, mai trase o înjurătură și scrâșni din dinți.
In urmă-i, Bădălău pipăi, fricos, tocul revolverului, și-și făcu, furiș, o cruce de creștin
temător de Dumnezeu și care plecând la drum cu primejdii nu știe dacă se mai
întoarce sau ba, cu viață. Ținând-o pe lângă garduri, polițiștii o porniră, intins, către
casa prefectului. Călcând măi pe tocuri, mai pe vârfuri, Bădălău căuta să se țină cât
mai aproape de ordin, și să nu facă vre-un sgomot. In răscruciul sectorului, gardistul se
dăduse învins și sforăia lățit pe taraba unui negustor de zarzavat. Suflețel îi croi,
înfundat, un ghiont, silindu-1 să se întoarcă pe partea ailaltă.. Pe la jumătatea
drumului, amândoi gâfâiau.. Se opriră în umbra unei case, pentru revizuirea soco-
telilor..
„Mă Bădălău, ai înțăles, ori ba?! Sari gardul în partea dinspre miază-noapte și te
târăști pe brânci, până la magazie.. Să nu tropăiești, că se sperie coana So- fică și dă
în alte ălea!..“
„Se poate, domne Polițai, ca tocmai de la mine să i se tragă dumneaiei? “
„într’o mână cu revolveru și în alta cu tesacu..“ „Da’ bocancii și cătușele, cum le
țin?“
„Te privește.. Când oi da țignal, sari în picioare și năvălești.
„Am înțăles; da unde năvălesc, la bucătărie sau la parmalâc?.. “
 „Dobitoc mai ești!.. Năvălești Ia individ și-l in- hați.. 11 scoatem pe din dos și-l
aducem la beci.. Restul, mă privește.
O porniră din nou, tăcuți și fioroși. Bădălău, care mergea înapoia șefului, cuteză să
deschidă o chestiune care-1 râcâia pe suflet;
„Domne Polițai, dacă mor eu, vorba vine, din chestiunea cu criminalul ăsta, câtă
pensie le dă alor mei?"
Suflețel simți că i se suie un nod în gât și-l înăbușe. Scoase capul din gulerul
paltonului și mai lărgi strânsura fularului.. De sub marginea căciulii începuse să-i curgă
pârâiașe de sudoare.. După ce- și muie buzele cu limba, isbuti să-i răspundă;
„Știu și eu mă, frate-meu I.. Acum, vezi și tu bine, jucăm o carte mare.. Cum ne-o fi
scris. Dar dacă murim, sigur că ne îngroapă pe cheltuiala primării I.
Bădălău păru că se bucură, își pipăi din nou tocul revolverului, hotărât să nu se lase
ucis cu una, cu două..
Când ajunse în dreptul casei prefectului, gardistul din poartă se găsea în regulă,
adică dormind pe bancă, cu gura căscată și cu capelul tras peste ochi. Trecură pe
lângă el în vârful picioarelor și în loc să între pe poartă, o luară, potrivit planului, unul
spre miază-noapte și altul spre miază-zi. Bădălău, care clănțănea din dinți, se dete pe
după gard, își trase bocancii din picioare și-și sumese poalele mantalii. Făcu o cruce
popească și se gândi Ia fiu-său ăl mic de n’apucase măcar să facă anu și să-1 cu-
noască și el pe tat’ său. își încleștă mâinile în capul ulucilor și-și făcu vânt în vârful
gardului. Noaptea se lăsase grea, cătrănită. Vila prefectului, izolată și cu parcul plin de
plantații de brazi și de plopi, da fiori de groază. Vântul, suflând ușor, mișca frunzele
brazilor, lovea crengile copacilor, dând impresia unor taifasuri dintr’o lume misterioasă
și plină de pericole.
Dinspre partea de miăză-zi se auzi gardul trosnind, o căzătură ca de balot greu și
înjurătura deslușită a polițaiului Suflețel. La bucătărie, besnă. La fereastra iatacului
coanei Sofica, lumină. Cu bocancii împerechiați și petre- cuți pe după gât, cu
Dumnezeu și Maica Domnului în gând, Bădălău se lăsă, binișor, dincolo de gard, spre
a porni apoi, pe brânci, până la magazie. Când ajunse cu picioarele de pământ și dădu
s’o pornească, se simți apucat din spate și ținut strâns. înspăimântat, se smuci odată
se smuci de două ori, căutând să poată scăpa și s’o ia Ia fugă. Puterea cu care era
prins însă, nu se putea birui. Inebunit de groază, dădu un țipăt, se asvârli cu toată forța
înainte și căzu, prăbușit, la pământ.
Curând, cu tropăituri de urs fugărit, veni „la fața locului" și Suflețel.
„Dobitocule, ai să sperii pe coana Sofica. Ce ai, mă de țipi așa?
„Domne Polițai, criminalu... M’a prins de manta.. Abia putui scăpa."
Suflețel rămase crucit, flueră a pagubă și-l isbi cu botul ghetii.
„Scoal’ în sus, vită!.. Scapără un chibrit să vedem urmele..
Bădălău se sculă schincind, cotrobăi prin cartușieră și scoase topul de chibrituri.
Trase un băț, trase două.. Vântul își bătea joc de el, suflând și stingându-i-le. Ener vat,
Suflețel i le luă din mână, scăpără odată și lumină către gard.
„Urme!..*
 Ca un ecou prelung, sinistru, Bădălău repetă cu tremurători în glas;
„Urme!!...“
Pe stratul, lins, de zăpadă se desenau, într’adevăr, urme. Urme de picior gol,
amestecate fără socoteală.
„Trebuie să fi fost mai mulți!"
„Mai mulți, domne Polițai, că mă țineau de nu mă puteam mișca."
„Mai scapără un chibrit."
„Părcă-mi este și frică, domne Polițai. Ar trebui să plecăm mai repede, altfel pierim.
Aci este loc de primejdie!. “
«Urme de picior gol; trebuie să fi fost criminali de rând."
„De rând..“
„Sau, hm... Mă, nu cumva sunt urmele tele?...“
Bădăiău scăpără un chibrit și lumină, bleojdit, picioarele lui desculțe, urmele lăsate
pe zăpadă.
„De, domne Polițai, știu și eu?.. Or fi și urmele mele I Dar atunci, cine mă ținea de
spate?...
„Mai trage un băț de chibrit, să caut și mai departe.. Eu fac poliție științifică,
băiatule!..“
„Și eu zic tot așa, domne Polițai!“
„Dă-te mai aproape cu lumina, ca să văd mai bine."
„Uite-ll!.. Criminalul!..“
In vârful ulucii, prinsă Într’un cui bătut pe jumătate, se bălăngănea o fâșie din
mantaua lui Bădăiău.
„Taci din gură, că se sperie coana Sofica! Dobito- cule, nu vezi că te-a! agățat cu
mantaua și ți-ai lăsat fleica în gard? Ai s’o plătești ca pe-a nouă, băiatule!.. Ia-o pe
brânci la magazie.. Și nu mai dârdăi așa, că dai în gălbinare...**
Greoi, ca o broască țestoasă. Bădăiău o porni pe brânci, către magazie. Suflețel o
luă în fugă spre gardul dela miază zi, urmând ca de acolo să se înapoieze, pe brânci,
până sub parmalâc.
Când ajunseră la posturile lor de observație, liniștea nopții se lăsase temeinic.
Amândoi stau cu urechile ciulite și cu ochii țintă către bucătărie. Fereastra rămânea
mereu întunecată, închisă solid, spre a nu scăpa aroma de rântaș și ceapă prăjită. In
iatacul coanei Sofica, lampa ardea încă.
O umbră, strecurată grăbit, făcu pe Bădălău să tresară; era un motan, plecat în
crailâcuri. Spre norocul lui, era alb, altfel îl băga iarăși la idei macabre. Când gardistul
din poartă schimba de poziție, tesacul, lovind greu de caldarâm, scotea sgomote de
lanțuri și zăvoare de ocnă. Bădălău tresărea, rupt din încordarea cu care veghea să nu
năvălească cineva peste el. Trecuse preț de un ceas de chinuită așteptare când, după
cum era fatal, veni și clipa hotărâtoare. Un scârțâit de poartă, sgomot ușor de pași, o
umbră alunecând pe lângă bucătărie, oprindu-se în dreptul coanei Sofica. Bădălău
simți un vâjiit în urechi, ațe negre peste luminile ochilor și o sfârșeală dela inimă. Și se
lungi Ia pământ, leșinat. Suflețel, din besnă, căuta să- și adune curajul și să-și țină
calmul; iar în sinea lui, cugeta;
„Numai de n’ar prinde de veste coana Sofica și să leșine de spaimă! Ce-o căuta,
golanul, la iatac? Se vede c’a greșit adresa I Acum îl ating!
Umbra se aplecă în jos, luă un pumn de zăpadă amestecată cu nisip și-l asvârli în
fereastra iatacului.
„Adliu, m’a chiorât. Las’ că ți-o plătesc euție, șefule! Și tăcu, așteptând să vadă
comedia până la sfârșit. Fereastra iatacului se deschise, iar coana Sofica, în capod
decoltat și cu fundulițe, își vărsă bustul peste giur- giuvea.
„Tu ești, puiule?"
„Eu; deschide ușa. Animalul este la club?"
„La club. Nu te-a văzut nimeni?
„Nimeni; gardistul doarme ca’n vremuri normale." „Treci la antreu, că scobor acum
cu cheia."
Coana Sofica închise din nou fereastra și dispăru pe după perdea. Ca uliul, Suflețel
se repezi spre individ, îl inșfăcă de ceafă și-l trânti la pământ. Bădălău, care între timp
își venise in fire, ne mai așteptând șuieratul țîgnalului se repezi și el, cu mâinile
slobode, punând genunchiul pe pieptul celui doborât. Instinctiv vârâ mâna apoi în
bocanci, trase o obială și i-o înfundă in gura care se căscase să strige după ajutor.
Operațiunea decursese fulgerător și după norme în afară de program. Când coana
Sofica răsucise cheia și-și chema puiul cu șuerat de mierlă îmbuibată, acesta era
dincolo de poartă, transformat în balot încercuit de patru brațe încleștate solid, în ceafă
și în beregată.
„Puiule, puiule!"
„Ii răsucim gâtul, domne Polițai?
„Lasă-1 până la poliție. Nu putem să-1 omorâm așa; trebuiesc încheiate forme!"
Târgul dormea tichnit, neștiutor de tot ce trecuse peste capul Iui. Gardistul din
răscruciul circonscripții, prididit de frig, se trezise și bătea pași de defilare pe caldarâm.
Văzându-și șeful cu gogeamite prada în ghiară, simți că i se sbârlește părul sub
capelă.
„Să trăiți, domne Polițai, sunt sergentul Coțofană I. Gavrilă, în timpul serviciului meu
nu s’a întâmplat nimic.
„Bine; dă fuga la club și spunei domnului Prefect că ne-a căzut vulpea în laț și că
este grav de tot.. Să poftească și dumnealui la poliție.
„Am înțeles."
Ajunși în ușa poliției, Suflețel îi făcu vânt individului, trântindu-1 pe dușumea.
„Scoate-i „călușul" din gură și fă-i perchiziție.
Bădălău îi scoase obiala, așezând-o la locul ei, în bocanci; individu scuipă
îngrețoșat, aruncând priviri speriate...
„Dumneata erai, musiu?
„Eu, domne Polițai."
„Iți da inima brânci la coana Sofica? Aoliu, te bag în mormânt de viu I Cu Marișca,
bucătăreasa, nu-ți mai convenea!“
 „Este o chestiune intimă!"
„Domne Polițai, are și revorverl"
„Revorver? Asta este grav al dracului!"
„Dar e gol.“
„Ce-are aface. Unde-ți este permisul de port-armă, șefule?
„N’am.“
„N’ai? Ocna te mănâncă! Vasăzică, gata să faci crimă? Bang-bang.. și adio viață,
Suflețel!
„Ne rămâneau copii pe drumuri, domne Polițai 1“
„Pune-i cătușele de mâini."
„Domne Polițai, gândiți-vă...
„Păi, aia fac și eu. Pune-i și lanțuri de picioare..
„M’ați nenorocit..
„La coana Sofica, ha? Stai să vină „animalul" să-ți vadă fasonul, „puiule" I..
Curând veni și prefectul. Suflețel, auzind uruitul mașinii, îi eși într’u întâmpinare, cu
raportul.
„Să trăiți domne Prefect, l-am prins..
„Să nu fi făcut sgomot și să fi speriat pe Sofica.
„îmi pare rău.. polițist bătrân..
„Am s’o dau afară..
„Să nu faceți una ca asta, domne Prefect! I Că sunt copii la mijloc și o faceți de
râsul lumii..
„Nimic. Pe chestii din astea, sunt turc. I-am pus în vedere, dela început, că n’are
voie să-mi aducă amanți!..
„A adus și dumneaei unu..
„Să-mi cauți alta; dar să fie cu bărbat..
„Domne Prefect..
„Ați lăsat-o la bucătărie, sau ați adus-o și pe ea la poliție? Am s’o satur eu de
amanți!
Suflețel zâmbi, tâmp.
„Domne Prefect, mă scuzați, dar aci bucătăreasa nu are nici o vină. Chestia cu
individul e în așa fel, că ne-a schimbat socotelile. Și în loc să năvălim la bucătărie, am
năvălit la iatacul coanei Sofica. Fiindcă, după toate semnele, nu venise pentru
bucătăreasă...
„Dar pentru cine?
Suflețel spionă în dreapta, spionă in stânga, după care făcu palma pâlnie și i-o puse
prefectului la ureche, în chip de receptor.
„Pentru coana Sofică!..
„Fugi că te-ai tâmpit...
„Pe cinstea mea. Aici este dibăcia și profitu nostru; că ne*am dus să prindem un
ciortan, și ne-a căzut în plasă gogeamite crapu..
„Mă, Suflețel, poate ești, cumva, bătut? I..
 „îmi pare răul N’am stat eu supt parmalâc și n’am văzut și auzit tot? Dumneaiei îi
zicea „puiule“, iar el vă taxa de „animal"! Numai că până să vină cu cheia și să-l bage
în casă, hârșt, l-am și înhățat. Și dumneaei, puiule, puiule. Puiul căzuse în laț și sta cu
obiala lui Bădălău în gură.
„Mie îmi vine să înebunescl
„Parcă mie nu-mi vine tot așa? Lăsați-I pe mine, domne Prefect! Că l-am dovedit cu
alta, mai teribilă! Poartă revorver, fără permis. Ii închei acum actele, și se arde cu
amendă dela 1—2000 de lei. Să vedem, de unde o să-i plătească, golanul Bașca
bătaia de i-o dau până la ziuă I..
Nemai putând răbda, Prefectul dădu buzna în cance-
iarie. Ferecat în lanțuri, de mâini și de picioare, păzit âe Bădălău, individul părea
distrus.
„A, dumneata erai, domne Sofronie Lăzărescu? îmi pare bine, mă bucur..
„Să mă scuzați. Vreau să vă explic..
„Zât, când vorbește domnu Prefect..
Prefectul se așeză la birou, lăsându-și capul în palme. Chestiunea era extrem de
gingașe și o soluție nechibzuită îl putea prăbuși în viața politică, familiară, socială. Ce
avea de făcut. Luând o măsură represivă, tare, nu ar fi realizat decât să confirme
autencitatea incornorării cu un ins neînsemnat, folosit doar pentru întărirea chefurilor
și, recent, la ziarul oficios al partidului, pentru expediții și chestiuni de reportaj mărunt.
Și cu asta ar fi fost păgubit mai mult. Scandalul trebuia localizat, pulverizat, risipit apoi
în besna nopții și în bătaia vântului, așa ca să nu i se mai poată ști de urmă.
Poate că și Sofica avea dreptate. El, mereu cu politica, ea, din pricina singurătății,
cu cine putea 1 Parcă se ostenise el să*i aducă altul mai pricopsit și i-1 refuzase ea?
Erau într’o regulă în afara oricărei discuții..
Se sculă zâmbitor, adresându-se către polițai;
„Mă Suflețel, prost te-am știut eu toată viața, dar acum le’ntrecuși pe toatei Ce ordin
ți-am dat eu ție?
„Să-l prind pe-ăl de vine la bucătăreasă!..
„Păi, nevastă-mea este bucătăreasă, păcătosule?
„îmi pare rău, domne Prefect I..
„Te-ai apucat să-mi hingherești prietenii și musafirii I Ști tu că dumnealui, domnul
Sofronie Lăzărescu, era trimis de mine să-mi aducă niște acte ale partidului și că toate
câte le-ai văzut și auzit fac parte dintr’un consemn? Ce, crezi că ia mine acasă merge
vraiște? Cu „parola", Suflețel! Bucur-București. Carol-Calafat. Urzică- Urziceni..
„Piliu-Animal...
„Văd că începi să te deștepți. Păi, să-mi faci tu boacăne din astea?!
„Domne Prefect, să ne scuzați. Mai greșim și noii..
„Acum ce-i facem cu ăl dela bucătăreasă? Că eu nu permit să mi se transforme
casa în hotel pentru golani I Să-mi afli cu c ne trăește, și să mi-1 bagi la beci!..
„Nu mai există, domne Prefect! Fiindcă tot dumnealui a fost, da' s’a lăsat păgubaș.
Pentru asta garantez eu că e liberă și că nu mai are pe nimeni.
 Prefectul simți că-i vâjie capul, că se întunecă și că trebuie să/înceapă săi croiască
pe țiganul ăsta care-i pângărise, erarhic, toată casa. Se resemnă din nou, strâmbă
gura în chip de surâs și, făcând pe nisnai, îl luă prietenește;
„Mergem, dragă Sofronie? Să vezi ce joc s’a încins la club! Te sfătuesc să pontezi
pe mâna mea; am un noroc Ia cărți în noaptea asta!! Și, scuză-1 pe Suflețel. Este băiat
bun, însă puțin cam inexperientl N’are.. fler!
„Bădălău, scoate*i cătușele și pune-le Ia rastel, că te ia mama dracului 1..
„Sunt bucuros că nevastă-mea n’a auzit nimic și nu s’a speriat!..
„îmi pare rău, domne Prefect.. Pe ici, pe colo, mai greșim și noi. Dar la chestiuni din
astea, delicatele, s’a mântuit 1 Am avut eu o idee așa, că am pus să-i infunde gura de
cum o căscase ca să strige. Pun prinsoare că dumneaiei strigă parola și acum; puiule,
puiule!..
„Bine, bine. Mi-ai impuiat urechile, coțofană bătrână..
„Dar dacă dumnealui pleacă la club și nu se înlesnește, mă rânduiesc eu să-i țin
locul. Mai ales că este vorba de niște acte, pentru care trebuie om de nădejde I..
„Dobitoculel..
In urma prefectului, care plecase trântind ușa și cu „puiul" de braț, Suflețel rămase
aiurit, neștiind de unde i se trăsese atâta supărare.
.Mă Bădăiău, mi se pare mie că ne-am cam ars!
„Ne-am ars, domne Polițai!..
„Și, in definitiv, pentru ce, domnule?..
„Păi, de; spuneți și dumneavoastră, pentru ce?... Suflețel se așeză Ia birou, distrus,
fluerând ă pagubă; „A, phhhiiiuuuu. Să ști că Bazargicu ne mănâncă II... „Ne mănâncă,
domne Polițai!...
XIII.
Pentru un orășel de provincie, un bal dat de prefectură este egal cu un război civil.
In preajma acestui eveniment iau ființă și se concentrează tabere, stat-majore,
comandanți, conjurații, dând naștere Ia lupte de stradă, ocări și frânturi de oase. Pe
timpul pregătirii lui nevestele celor din opoziție au migrene, accese de isterie, pre-
dispoziții pentru asasinat în masă; nevestele celor dela putere, adică a celor cu balul,
înebunesc bărbații, croito- resele, coafezele, negustorii de tot felul, se înebunesc pe
ele, prinse de frigurile pregătirilor. In jurul acestor tabere se grupează și se alătură
partizanii politici cu nevestele, copii și toate neamurile, atacând sau ținând piept,
mărind larma și scandalul. Se publică manifeste, „scrisori deschise", ziare cu conținut
privind special acest eveniment, se dau desmințiri și comunicate. Un prilej de răsbunări
și răfuieli în care se rup sau se cârpesc prieteniile, culminând nenorocirile prin Intrarea
în funcțiune a jachetului pe talie și a gulerului scrobit.
O invitație la balul prefecturii egalează un scris de noblețe, un refuz de invitație, un
extract de moarte subită și de grea durere.
Un asemenea bal rămâne, pentru multă vreme, ca o amintire care te înalță sau te
dărâmă, ca un eveniment pe care grămăticii locului îi lipesc cu evlavie pe evan ghelia
vorbită a târgului.
 Prefecții, și în general toți oamenii cari pot hotărâ în privința acestui bal, din spirit
pacifist și de prudență, ocolesc însemnarea cu roșu din calendarul tradițiilor Io» cului,
căutând să-1 facă uitat. Nevestele însă, îi țin sorocul din scurt, începând din timp cu
cicăleala;
„Ce-i faceți cu balul, dragă?
„La dracu mai sunteți la putere, dacă nu putem să facem și noi un bal?! Ce, vrei să
râdă aia de zice c’a fost și ea prefectină?...
„Dacă nu faci bal, te las și plec Ia mama I...
„Atunci la ce mai este prefectură, dacă nu dați baluri în ea!..
Și oamenii cedează și fac bal. Cu o săptămână înainte, prefectura își desființează
serviciile, se stârpesc păianjenii și șobolanii, se golesc hasnalele closetelor, se râcâie
nămolul dupe dușumele; în sala de bal se com- plectează becJrile policandrelor, se dă
cu"praf de sperman- țet pe parchetul țăndărit, se ornează tavanul cu ghirlande de
verdeață și hârtie colorată.
In seara bitului, vardiștii și pompierii înșirați pe două rânduri, dela întrare și până la
capătul de sus al scării, stau smirna, cu capetele vârâte în coifuri g ele și ajustate
prost, cu jegul mâinilor mascat de mănuși albe de bumbăcel. Prin acest culuar, care te
amețește prin splendoare și mirosul de bocanci râncezi, protipendada târgului urcă,
săltând sau poticnindu-se, către Oiimpul in care zeii surâd nobilitar și-și blestemă
bătăturile torturate de pantofi abia încălțați, iar zeițele își țuguiază gurile, asudând în
strânsoarea corsetelor, și-și înfoaie toaletele și țâfna de strictă necesitate.
Deși om copt Ia minte și pățit, fără vre-un îndemn strein, plin de convingere și
avânt, Florică Ciocârlan, prefectul, de cum se înapoiă dela club, după noaptea istorică,
îi spuse coanei Sofica;
— Sofico, peste o săptămână dăm bal la prefectură. Să te pregătești porumbițe I II
dau numai pentru tine! Vreau să le facem boală la toate..
Coana Sofica, nedormită și ghiftuită de bromural, picotea în capul oaselor, pe sofa.
Lampa ardea, obosită și ea de așteptare și neodihnă; fereastra, cu perdelele trase în
lături, lăsa să se vadă peste toată grădina, până în stradă. Iatacul purta în liniștea lui
ceva din resemnarea unei sihăstrii, în care rânduiești și pui la naftalină cele mai dragi
vise ale vieții Coana Soiica, schimnica, prinsese sub pleoape cearcăne prelungi și
fumurii, iar pe obraz cute adânci de suferință și de bătrânețe.
Florică, prefectul, când o văzu în starea asta jalnică, își aduse aminte de Barbara
Ubrich, pe miresele care-și așteaptă mirele cu candelile aprinse, de chestia cu Sofro-
nie Lăzărescu. Dădu să strâmbe din nas a scârbă și s'o ia la fuga; se răsgândi însă și
se apropie de ea, drăgăstos:
„Nu te bucuri, ingerule? Bal la prefectură! Să nu mi inviți decât numai pe cine vrei
tu! Și să nu faci care- cumva să n’o inviți și pe mama soacră I
Cu glasul stins, ca după un tifos cu complicații, coana Sofica isbuti s’o ia din loc cu
răspunsul:
„Bine, bine... du-te și te culcă... Vorbim mâine, acum sunt obosită și mă doare
capul..."
 Și se cocârje mai mult, afundându-și nasul în perne, ca într’o prosternare adâncă,
în postul ăl mare.
„Bine dragă, mă culc. Dar dacă ești obosită, de ce nu stingi lampa și nu te culci?
Trage perdelele și întin- de-te, omenește, pe sofa."
„Lasă-mă “
Prefectul eși încet, în vârful pantofilor, respectându-i oboseala și desamăgirea. Intră
în dormitorul lui unde, înainte de a se deda somnului, se mai gândi la toate câte Ie
petrecuse în noaptea asta. Avea credința că isbutise să înăbușe un mare scandal;
ideia cu parola și actele par* tidului, ii venise spre mântuirea lui. Suflețel rămăsese ab-
solut convins că făcuse o mare prostie, mai ales când, fericit inspirat, îl luase de braț
pe Sofronie și plecase cu el. Pe drum nu-i reproșase nimic, deși nici acum nu-și putea
da seama cum de s’a putut stăpâni să nu-1 frângă fn bătaie. II dusese la club,
trecându-i, discret, un împrumut de bani, așezându-I la masa de joc; banii, firește, fi
pierduse, ca omul care nu știa nici să țină cărțile în mâini. Asta făcuse să se ridice
considerabil în fața jucătorilor.. Când pierzi, ai în în totdeauna simpatia unui club de
cartofori; și mai ales treci drept om subțire.. Se întreținuse cu el, mereu amabil,
prezentându-1 tuturor, lăudându-1 pentru talentul Iui în ziaristică, impunându-1
atențiunii generale. La plecare îi strecurase un nou împrumut, precizând că nu
reprezintă decât onorariu pentru viitoarea lui contribuție la gazetă. Avea de gând să-l ia
șef de cabinet, slujbă prin care putea masca multe din probabilile întâmplări viitoare.
Și, poate, să-l pună consilier comunal. II va invita la masă, să-i țină de urât Soficăi.. O
serie întreagă de probleme fuseseră deslegate ușor, spre liniștea lui și a casei. Și cu
asta găsise calea prin care să-și păstreze nevasta, zestrea, stâlpul de boltă (tata
socru), prestigiul Iui in societate. Mai avea omul și copii, și rușine, și diferite bunuri
adunate în comun. In definitiv, bine că era golanul ăsta și nu un om de temei, care l-ar
fi putut înlocui definitiv.
Ideia cu balul se incadra în planul general de rezistență și ținea s’o realizeze in
scopul de a demonstra lamei că golanul era în fond un om de ispravă și că, dacă vre-
odată ar fi zărit luând-o, pe lângă zid, spre casa lui, asta era explicabil și la locul lui.
Liniștit de atâtea gânduri bune se vâră în plapumă și adormi tun.
In iatacul coanei Sofica tabloul rămânea neschimbat, cu excepția că, biruită de
sbucium și de bromural, ador* mise cu gura căscată și sforăind ca la ferestreu.. In lu-
mina zorilor care se revărsau, obrazii îi apăreau coșcoviți de fard, parcelați prin șanțuri
adânci și borne de negi, piguliți de vărsat.
La ora 8, lumina becului se înroși mai mult, tremură ca de friguri și-și dădu duhul,
îngropându-se în racla de sticlă. Gardistul din poartă se trezise și-și potrivea moțurile
capelii, tesacul ajuns către spate, jambierele deslegate din băieri, întinzându-se ca o
șarlă eșită din paie.. Marișca, bucătăreasa, ciufulită ca o coțofană zăcută, își luase
coșul și lista de tâ-guieli, plecând către piață, fredonând un cântec de amor înșelat și
tropăind din cișmele de blăn- culeț încrețit.
Târgul forfotea după puterea lui, luptând să biruie nevoi mărunte și banale,
străbătând viața în acelaș mers încet și sigur.
 *
„Boier Floricel, nu poți să mai amâni balul cu 4—5 zile? Că Ia mine, vezi
dumneatale, chestiunea este mai complicată; patru fete și cu nevasta, cinci... lacă-tă,
mâine este furisitul ăla de bal și rochiile abia sunt de probă.
„Nu se poate, boier Costathe! îmi pare rău, dumneata cătană bătrână să susții
lucruri de-ăstea. Păi în șapte zile, de când ți-am trimis invitația, se putea mobiliza și
înțoli o armată întreagă, necum cinci muieri. Am și eu socotelile mele!"
„M’ai distrus; când o auzi plutonul ăla de femei, mă ineaeră!“
„Eh?, dacă ești mode și nu contra-ataci? La mine parcă ar fi altfel, dacă n’ași fi
autoritar? Când hotărăsc; Sofico, mâine avem balul, nici nu mai permit discuție.. Sare
din pat și începe să se pregătească!
„Bine, boier Fioricel, dacă nu se poate, nu se poate! Dar acum, alta.. Te roagă
nevastă-mea să nu-ți calci pe inimă și s’o poftești pe patachină Iui Trifuiescu, că ea le -
șină și moare în mijlocul balului!
„Ba, necazuri din astea să nu ne facă!"
„Când o veni aia în bal, fetele și cucoanele pot să- și ia nădejdia dela dans. Parcă
are pe dracu în ea, că se țin toți scai."
„Nici n’am poftit-o, boier Costache. Păi, nu m’am înțeles eu cu coana Profirița? Nu
ști și dumneata că Trifuiescu este opozant și că ne-a combătut în alegeri?"
„Să trăiești, boier Fioricel... Bine că nu fuse Trifuiescu din partida dumneatale, că-mi
rămâneau fetele nejucate 1“
„Umblă sănătos, boier Costache... Ia seama la prag să nu te împiedici."
„Domnule Prefect, mai aveți vre-un ordin de dat? Eu ași vrea să plec pentru bufet,
pentru muzică și personalul de serviciu."
„Cu articolul ăla de jurnal, ce-ai făcut? Vreau să apară in numărul de Luni Ii iei după
lista de invitați și-i treci pe toți. Nu uita să adaogi pentru fiecare: grațioasa doamnă
Ciocârlan, într’o rochie ca spuma mării și pantofi de crocodil veritabil; tânăra
domnișoară Voinescu, în rochie roz-pal; domnul Florică Ciocârlan, jovial ca totdeauna,
fntr’un frac impecabil, ornat cu decorații; Stoica Voinescu, cu aer mereu grijuliu,
purtând tradiționalul redin- got...“
„Domnule Prefect, Primarul mi-a spus că vine în costum gri-deschis."
„Ce, a încbunit? Spune-i din partea mea să țină cont că vine la balul prefecturii, nu
la șantanul Iui Stufărel 1 Să-l treci în redingot. Fracul dumitale cum merge?"
„Tocmai vroiam să mă duc la probă."
„Cam așa să seri. In introducere să arăți nevoia unor asemenea baluri, din punctul
de vedere al interesului armonii sociale,.“
„Să nu ne-o întoarcă opoziția pe chestia cu bătaia de eri seara dela Costică
Japonezu, făcută tocmai din pricina balului.."
„Ce contează asta, dragul meu!.. S’au bătut eri, și s’au împăcat astăzi; astea sunt
discuții aprinse, nu bătăi.. In încheere, să arăți cui îi revine meritul acestei frumoase
inițiative."
„Am să caut să-I scriu astăzi."
 „Foarte bine; atunci du-te după muzică și bufet.. La dejun nu uiți să vi la noi?l“
„La unu fix, domnule Prefect."
„Poate să fie și unu, și unu și jumătate, și două... Nai, te așteptăm.. Avem un curcan
cu garnitură de piu- rea de castane.. Știu că nu te impresionează; te informez numai ca
să ști că este făcut de Sofica.. Te-a auzit că ți-ar plăcea..."
„Vai, ce atentă!..“
„Ei, sigur că este atentă!.. Așa este ea de felul ei.. Să comanzi două buchete de
flori, pentru ea și pentru primăreasă. Când venim în bal, muzica o să cânte marșul, iar
un comitet de doamne și domnișoare vin și oferă, din partea lor, buchetul.. Să dai ordin
intendentului să repare scândurile dela cancelaria unde facem garderoba.,“
„Mi a spus că n’are fonduri."
„N’o avea, că bugetul pe anul ăsta este pe sponci și n’are nimic alocat la capitolul
„reparații și higienă"!
„O să umplem, provizoriu, găurile cu pământ și punem, pe de-asupra, un „persan"
din cabinetul Dvs.*
„Admirabil I Nu uita să arborezi drapelele la intrare.. Și, dejunul.. Diseară o să rămâi
cu Sofica pentru un ecart£; eu mai întârziez pela club.. Cred că n’ai alte obligațiunii..“
Exprimându și această temere, amândoi roșiră ușor. Floricel se gândea că s’ar
putea s’o ia drept o aluzie la Marișca, bucătăreasa, iar Sofronie că Prefectul aflase că
se mai ține și cu Dumitreasca, nevasta registratorului dela percepție.
„Nu, domnule Prefect, n’am nici un fel de obligațiuni I..“
„Dragă Sofronie, îmi pare rău dacă o iei In felul ăsta și te superi I.. De, băiat tânăr,
nu ești?.. Parcă eu nu aveau încurcături și obligațiuni, când eram tânăr?.. Chestia este
să operezi discret..“
In besna nopții, prefectura, iluminată viu, părea un vapor de mare lux, înțepenit în
rada unui port sălbatic și mocirlos. Birjarii trăgeau la scară, se gâtceveau cu clienții
pentru plată, se înjurau între ei și țopăiau cu bir- jile hurducănite, prin sloată. In ușe, doi
gardiști cu chi- văre și armament complect, salutau milităros și-și suflau, sgomotos,
nasu ile prididite de guturai. Dela capul de jos al scării și până sus, de-oparte și de
alta, semănați, var- diști și pompieri; printre ei, Suflețel, secondat de comandantul
pompierilor, primul în redingot, cel de-al doilea în surtuc de dimie și cămașe cusută în
arnici.
„Nu holba ochii așa, că bagi lumea în sperieți.. De ce nu te-ai bărberit, Coțofană?.,
N’ai avut brici?.. Zât! Inchee te la pantaloni, că intrăm în rușine, păcătosule I.. Să
trăiești, coane lorgule.. Sărut mânușițile, Coană Filofteio!.. Aoliu, cui îi miroase
picioarele, să-1 mănânc de viu I.. Mă, ăla din capul scării, să nu a- dormi, că acum te
văd de-a prestegala, taman pe preșu de zice „bun sosit".. Marșu, bă.. Marșu, că vine
domnu Prefect și domnu Primar!.. Nu te încrunta așa, că se sperie coana Sofica!..
Buchetele de flori!.. Unde este comitetul de doamne și domnișoare?... Să trăiți, sărut
mânuțele.. Primește, mă, mai la dreapta, că n’are loc coana primăreasa... Eh, așa este
când ești la traista cu grăunțe I.. Salut domne Lăzărescule I
După schimbul de saluturi și alte mofturi convenționale, muzica începu un vals de
deschiderea balului. Prefectul porni la dans, în pași icniți, transpirând dela primul tur,
dându-se bătut la al doilea, abandonându-și soția în brațele lui Sofronie, care știu să
reziste până la ziuă.
Coana Sofica, transpirată și fericită, da impresia unei svăpăiate de 20 de ani, cu
damful primului ei amor. Privirile tuturor erau îndreptate asupra ei, care întinerea
văzând cu ochii, și asupra lui Sofronie, acest tânăr frumos și bronzat, cu ochi de
mangal aprins și frac turnat pe talie. Fetele și femeile se adunău ciopor, admirându-i,
bârfindu-i, creind pe contul lor o mie și una de povești..
„Vai, cât este de frumos I.. Și ce bine se nimeresc I..“
„Dansează ca în vis I..“
„A cântat la Scalla din Milano.. Eu l-am și auzit, când am fost cu Gorică la târgul de
mostre..“
„Asta nu este nimic; să stai cu el de vorbă și să-1 vezi cât este de de cult I.. Și-a
luat toate doctoratele din lume..“
„Ce drăguț din partea lui că s’a stabilit în orașul nostru 1“
„Dragă eu ani auzit că ăsta a fost agent la percepție.
„Ce mișelie!.. Se poate, dragă, atâta răutate?..“
„Cât trebuie să fie de fericită prefectina cu un astfel de șef de cabinet I.
„Scroafa..
„Taci, că te aude.. Am auzit că vrea să dea divorț și să-l ia de bărbați.
„Păi, să nu-ți vină să leșini?.. Fetele mele, uite- le, parcă sunt patru boboci de
trandafir, stau nedansate, și ea nu-i mai dă răgaz să răsufle I.. Ăștia au făcut balul
numai pentru ei I.. Mi-era frică de Trifuleasca și dădui peste Ciocârlanca I.. Mă miram
eu de ce nu-i convenea boului de Floricel să amâne balul I.. Se a- prinsese
șandramaua și nu mai putea să ardă înfundat!!..
In pauze, dansatorii dau buzna Ia bufetul mobilat cu câțiva oameni serioși și de
greutate."
„Hai dragă să luăm și noi ceva, că este gratis..
„Domnișoară, v’ați nădușit rău.. Nu vreți să-i ardem un șpriț?"
„Să ne înfigem la niște curcan..“
„Vai, ce mizerie.. M ai călcat tocmai pe degetul ăl mic..“
„Puiule, nu mai bea atât, că te faci urât..“
„Vorbește mai încet, că te-aude animalul..“
„Să-i zică ceva național.. Polca..“
„Rustemu..“
„Bulgăreasca..“
„Coțofană, repezi până la mine acasă și trage de sub pat ghetele cu gumilastic, și
adu-mi-Ie mai iute.. A început să mă frigă la tălpi.."
Pe la 4 dimineața, coana Sofica se declară satisfăcută din spre partea dansului. își
luă cavalerul de mână și 6 pomi la bufet, gospodărindu-se, tinerește, la un colț al mesii
notabilităților.. Și, cum dumneaiei ținea să le dea la toate cu sic, pe toată linia, îl rugă
să-i cânte o romanță de dragoste. Sofronie, dibuind situația, slobozi niște of-uri
țigănești de se cutremura carnea pe om, își dădu ochii peste cap de se tăvăleau
femeile ca pe jărăgai și stau gata să-i sară de gât.. Primarul, neam prost și nărăvit,
trânti cu paharul în dușumea, făcându-1 țăndări.. Prefectul, ca să arate că în materie
de simțire nu stă mai prejos, îl trânti și el pe-al lui.. Coana Sofica suspina des,
uscându-și lacrimile cu batista, cu degetul cel mic, cupodu palmei.. Și așa, romanță
după romanță, până ce tot balul se mută la bufet, topit într’un suflet comun și fleșcăit
de emoție..
Nemai putând rezista, cuconița care susținuse că-1 auzise la Scalla, cu ocazia
târgului de mostre, îl rugă, cu glas și vorbă ruptă din inimă;
„Domnule Lăzărescu, te rog să cânți bucata aia;Tra- la-ri-ra-ra-bum.. Te-am auzit
cântând-o la Scalla.. O cânți fermecător, divin.. Nu este așa Gorică?..
„Mda.. Mi se pare că era dumnealui!.. Semănau la pantofi..
„Vai, ce mitocan..
„L-a auzit ea la Scalla I.. Poate vrea să spună la Scărișoara, pe malul Oltului, de
unde este tat-său..
„Cântați mi se pare sub numele de Giuseppe... „Cantaluppo..
„Fancialli, doamnă.. Lazaro Fancialli.. Mă cunoștea întreaga Italie...
„Uite, domnule; și eu care puteam să jur că ți zicea Giuseppe Cantalupo I..
„Ala era un coleg de-al meu.. Cânta, dacă vă reamintiți, aria aceia; ho-hihi-ho-hihi-
ho-hihi-haaaa..
„Se vede că era aria mânzului pierdut de mă-sa și mâncat de lupi.
„Tăcere, domnilor!.. Măcar pentru noi, ăștia de ne mai pricepem!..
Sofronie se umflă în pene, ca un tenor milanez în plin succes. Chestia cu Scalla
fiind definitiv statornicită, nu mai trebuia susținută; el era ăla de cântase divin,
fermecător..
Coana Sofica se uită la cea cu „gustul", pufni de ciudă, suflându-i puiului în plisc;
„Puiule, nu mai cânta că ai obosit și te faci urât..
Puiul însă, ambifionat, ț'nea să servească un eșantion de operă milaneză; asta i-ar
fi ridicat acțiunile cu sută la sută. Dar, cum habar n’avea de ce bucată era vorba, arii
de operă cunoscând doar atât cât putuse prinde „din arcuș", își strâmbă figura a
groază și desgust;
„Nu, pe-aia n’o cânt nici mort.. Mi-aduce aminte de-o chestie cu o contesă de s’a
sinucis, imediat după spectacol.. Atunci am și plecat din Italia..
„Ticălosule, pe-asta nu mi-ai spus-o până acum I..
„Dar am să cânt alta.. A, îmi pare rău, conită I... Una mult mai divină și mai
fermecătoare!..
Se umflă în gușe, icni, violent, în picioare, își duse dreapta pe inimă și începu să
răcnească disperat, cu părul vâlvoi;
„Cana jeas te plimbosaur ando foro
Raia Leonora tu așe schri corcoro
Thos ăl pirea acușatu acana..“ *)
„Bravoooo... Bravooo... Bis..
 „E divini.. Exact așa cânta și la Scalla.. Nu este așa Gorică, motanule?..
„Mda.. Numai că acolo îl mai acoperea orchestra..
„Puiule, să ști că mă supăr dacă mai ataci bucăți
♦) Cântec, improvizat, tn țigănește. șa grele.. Să-i cânte Gorică al ei, dacă are gusturi din
astea scumpe...
„Domne Lăzărescule, să mă scuzați.. dar cântecu dumitale aduce cu;
„Cine bate la fereastră,
Omule pisica noastră!..“
„Vai, ce scârbos.. Eu mă înebunesc după tot ce este italienesc I..
„Ce ști tu bă, Suflețel, de muzică de clasa întâia!...
„Mă scuzați, domne Prefect, dar pe ici, pe colo, se poate să mai greșim și noi.. Dar
așa mi s’a părut...
„Ehe, ți s’a mai părut ție și altădată I..
„S’a luminat de ziuă..
„A sosit potrocul și plăcinta cu carne,. Vorba aia; cățeaua s’o bați oricât, dar dacă
nu-i dai una când ese pe ușe, tot degeaba..
„Ar fi fost bună o ciorbă de burtă, cu hrean.. Te da înapoi și puteam s’o mai
prelungim..
„Puiule, să te faci că pleci și pe urmă să te întorci; las deschis la antreu.. Floricel s’a
făcut crup..
„Dacă îmi promiți că mă pui ajutor de primar..
„Bine, bine, escrocule..
„Marșul..
„Ptiu, domnule, așa bal frumos organizat, n’am mai avut de mult!..
„Și lume pe ales I..
„Bal la prefectură, dragă I...
„Noi unde mai bem un pahar de vin, primarule?
„La Stufărel, șefule; sau, peste Olt...
„Suflețel, mașina...
„II luăm și pe Sofronie?
„Âcâ... Sofronie are socotelile lui și a devenit om serios... Socoteli bă, de care
răspundeI.. Este, Suflețel?
„De, domne Prefect I... Nu știu nici eu cum s’o mai dau ca să n’o greșesc... Dar,
dacă spuneți dumnea- voastră, este...
XIV.
In biroul cu pereți căptușiți cu dulapuri pline de cărți necitite, cu picturi și lucruri de
preț, Sofronie măsură dimensiunile covorului persan, cu pași mărunți și nervoși. In
fotolii largi și moi, crema candidaților de tot felul păstra o tăcere respectoasă,
așteptând să primească ordinele acestui Dalai Lama al politicei locale, tremurând de
frică să nu fie dați afară pe ușe.
îmbrăcat elegant, cu părul puțin albit la tâmple, po* mădat și cu cărare pe mijlocul
capului, Sofronie da im* presia unui petrolist american, în tratative cu guvernul unei
țări, financialmente vasală. Nervos și nemulțumit de felul cum îi erau înțălese și
executate dispozițiile, fixa, cu priviri de inchizitor, pe câte unul dintre ei, repezindu-1
nemilos.
„Ehe, dragă Voinescule, politica și alegerile nu pot fi confundate cu chefurile dela
Stufărel I Suntem in plină propagandă pentru alegeri și dumneata activezi numai pe
terenul chefurilor și al băuturei. Asta nu mai poate dura la infinit. N’ai nici simț
gospodăresc, nici electoral. Pentru candidatura dumitale, a trebuit să-mi pun garant o-
brazul meu, față de ministru. Obrazul meu, domnule! Voi avocații ca și medicii și
profesorii, ar trebui să vă resemnați la rolul de simpli cetățeni votanți. Politica nu este
de cât pentru noi, ziariștii. Condeiul, acest mijloc de canalizare și răspândire al culturii
nu poate fi ținut în mână decât la capătul unei maturități de pregătire, în materie de
conducere. Și voi nu aveți această pregătire, ceăce explică faptul că nu scriți.
„Bine, dar înaintea dumitale gazeta a fost scrisă de noi. Și țineam condeiul destul
de îndemânatic..
„O întreagă mizerie, Voinescule! Insistențele dumitale mă supăr..
„Vai de mine, n’am urmărit decât să-ți reamintesc..
„Nu-mi mai reaminti nimic. Nu-mi plac aceste reamintiri. Este un obicei pur
provincial să operezi pe temei de amintiri. Omenirea trebuie să privească în viitor, nu
în trecut. Și, ca să termin cu dumneata, pregătește-ți un discurs pentru întrunirea
generală de mâine. Vei expune planul dumitale edilitar; să nu uiți să te angajezi că vei
face apeductul și canalul. Eu voi face o expunere de ansamblu. Te rog să fi mai cald,
mai convingător. Ceilalți, la posturile și cu slujbele pe care vi le-am hotărât..
„Ar fi bine să începi să primești cetățenii..
„Ce plictisitor! De s’ar isprăvi odată și cu alegerile astea, că m’au înebunit! Câte
odată îmi vine să blestem ceasul când m’am hotât să fac politică la provincie. Colegii
mei sunt subsecretari de stat. Ce poftești dumneata?
„Eu sunt madam Râmneață și v’ași ruga să-l puneți în slujbă pe bărbatu-meu. Că a
făcut și el o prostie, ca omul băut și cu arțag. L-a îndemnat păcătosu ăla de Iroftie și
caiafa de Dumitrescu..
„Habar n’am de ce este vorba!
„Știți chestia de acum 12 ani când, să mă scuzați, vă bătu al-de bărbatu-meu, de
era la percepție țiitor de registre. Că tocmai plecaseți de la putere și prăpăditu de el nu
se gândea că o să veniți iar. Și de atunci, regulat cum veniți la putere, îl dați afară din
serviciu.
„Ce tot spune femeia asta, domnilor? Ce bătaie, ce percepție, ce reintegrare? Eși,
afară! Este scandalos!
„Nu te supăra pentru toate fleacurile!
„Aici toți trăiesc numai cu amintirile! Dumneata?
„Sunt directorul liceului din...
„Mă scuzi un moment; ia loc. Alo, da. Sofronie Lă- zărescu.. Am onoarea să vă
salut, domnule Ministru. N’aveți nici o grije, doar este în joc numele și trecutul meu! Ce
să fac, domnule Ministru; ca la provincie. Aștept să termin alegerile și să mă reped și
eu pela Nisa; am acolo niște rude care-mi dau zor să mă duc să le văd. Aveți să-mi
dați o însărcinare pentru străinătate? Cu atât mai bine. Am onoărea.
„Ce mai spune domnul Ministru?
„Fleacuri. Așa l-am cunoscut de când făceam, amândoi, gazetărie. Vă rog, cu cine
vorbeam?
„Cu mine; pentru comitetul școlar al liceului. Ne lipsesc geamuri, dușumele, sobe..
„Cu toată plăcerea, numai să se voteze bugetele. Eu am sprijinit întotdeauna
cultura.. In privința asta, mai alaltăieri îmi spunea ministrul Instrucțiunei; dragă Lă-
zărescule, și eu sunt ahtiat după cultură, dar tu m’ai tăiat..
„Vă mulțumim..
„Pentru nimic; neamul nostru a fost de ctitori de biserici și de școli. La Lăzărești, în
Muntenia, se păstrează și acum o biserică ridicată de străbunicul-meu, fie ertat, Biv Vel
Slugeru Timoflie Lăzărescu. Acasă Ia moșu-meu se mai păstra, până mai acum câțiva
ani, un pod plin de înscrisuri și acte de danii pentru biserici și școli. Aveți încredere
deci. La revedere.
„Domnul?
„Vă rog să-mi da{i un ajutor și bilet de tren pentru București, că m’a mușcat un
câine turbat..
„Cum te chiamă pe dumneata 7
„Dumitrescu, fost registrator la percepție. Poate vă mai reamintiți...
„Ssst.
„Câinele era al uneia de ține gheretă lângă hală și vinde safalați pentru șomeri. Și
cum eram cu pantaloni noi nu m’a cunoscut și m’a înhățat de picior. Norocul că nu mi-a
rupt pantalonii, că nici n’aveam bilet de garanție pentru ei și mai aveam „neplăceri" cu
nevastă-mea..
„Du-te cu biletul ăsta la prefectură și nu mai lătra..
„Vă mulțumesc și să trăiți..
„Tu ce vrei măi, flăcău?
„Să mă puneți conțiliu la Boanta I
„Dar tu?
„Să-mi dați în arendă fânul dela poligon. Sunt omul dumneavoastră..
„Bine, bă, dar Ia mine veniți pentru toate fleacurile? Duceți-vă și voi la alții mai mici
I..
„Să trăești, domne Sofronie, da’ noi pe dumneata te știm dc șef.
„Doamna?
„O subvenție; suntem cu trupa de tragedii și nu putem pleca la București 1 Am
nimerit tocmai pe timpul alegerilor!..
„Mofturi; asta este cerșetorie curată! Dacă n’aveți talent, sigur c’o să muriți de
foame în chip tragic! Câți sunteți în trupă?
„Sunt eu, care fac pe eroina; e maestru Enăchescu- Rășină, care face pe eroul; mai
avem o artistă, pe domnișoara Margo Danilache, de face pe victima, și suflerul, care
face, de după decor, pe câinele sinistru, care moare otrăvit și cu trei gloanțe de
revolver în cap..
„Dar de ce dracului nu muriți cu toții? Să le dea, domnule, și ăstora bilete de tren,
tot pentru tratament la antirabic..
„Mersi. Vai, ce drăguț. Bonjur.
„Toată viața am dus război actorașilor ăstora de mâna a treia. Nu fac nici artă, nici
afaceri! Mor de foame și de lipsă de talent. Domnul ofițer?
„Nu vă mai reamintiți? Sublocotenentul lonescu I. Grigorie cu care vă imprieteniseți
acum 10-12 ani, în parcul orașului I Dimineața aceia de Paști, pe banca după malul
lacului, când fumam și discutam despre vietățile care se hrănesc din mila lui
Dumnezeu? Dumneavoastră tremurați binișor, și stați chircit, cu gulerul hainei ridicat..
„Da, da. îmi amintesc. Uitasei să-ți iei tutun și ți-am dat eu o cutie de „Diplomate“..
„Ba, nu. Dumneavoastră nu aveați tutun și v’am dăruit eu un pachet de „Regale"
fără carton..
„In sfârșit; am o memorie nu tocmai grozavă, și nu pot să-mi amintesc exact. Vă rog
luați loc. Cu ce vă pot servi, domnule sublocotenent?
„Pardon, Căpitan!..
„Fie și Căpitan. Desigur că aveți o nevoie care vă mână la mine! Avansare, mutare?
„A, nu umblu eu după chilipiruri, domnule Fancialli! N’am nici o nevoie! Vreau numai
să vă văd și, eventual, să mai întoarcem timpul, cu amintirile... Că și timpul este ca și
pământul; ați văzut dumneavoastră miriștea, după ce a trecut prin pârjolul și
uscăciunea verei, când o întorci cu plugul cum de scoate din adânc untul pământului,
negru și lucios. Se petrece atunci un fel de întinerire a lui, scornită de sub sbârcitura și
crăpăturile răscolite. Nu, zău; nu este așa că amintirile timpului de acum 12 ani vă
întineresc și pe dumneavoastră?
Sofronie strâmbă din nas, ca după un gât de unt de ricin.
„Da, desigur, evident..
„Vă mai aduceți aminte de luptătorul „din înalta societate" care pusese târgul în
călduri? Ce comedia dracului și cu ăla! C’o fi unul, c’o fi altul! Când colo, nu era altul
decât un golan. Eu am bănuit chiar din seara aceia. Ce mai vorbă, domnule; golanul se
cunoaște de-o poștă.. Nevastă-mea, cred că v’o reamintiți, fosta domnișoară Stavril..“
„Da, parcă...*
„Ce parcă; o cunoașteți bine... Ei bine, domnule Fancialli, nevastă-mea, pe atunci
numai logodnică, l-a dibuit, precis și Ia moment; ăsta este un golan. Mă credeți că și
acum se miră cum s’a putut ține să nu i-o strige în arenă, ca să știe că cel puțin pe ea
nu o poate mistifica. ■. Mai târziu, după ce ne-am luat, mi-a explicat ea toată
tărășenia... Da, domnule Fancialli, toată tărășenia. Aci îmi veneau furii de necaz, aci
mă prididea mila și râsul.. Auzi, domnule, să mă prostească pe mine în halul ăsta!"
Vădit stânjenit, Sofronie dădu să schimbe vorba.
„Și cum o duci în noua dumitale garnizoană?"
„Slavă Domnului, bine... Am luat și familia lui socru-meu la mine. Poate că l-ați
cunoscut vre-odată; Tudorică Stavril, fost perceptor al orașului..“
„Posibil, precis nu știu..“
 „Ei, știți că-mi pare rău I Tudorică Stavril, de avea o fată Margareta și un câine
siteav de se cam da Ia golani!..“
„Mi se pare că l-am cunoscut..“
„Nu vă spuneam eu!.. Trebuie să vă mărturisesc însă, că simt lipsa bulevardului de
aici, a parcului și a unui cor bisericesc de „Doamne-ajută".. Parcă nici nu-ți vine să mori
în Urziceni, când ști că n’are cine să te prohodească.. Nevastă-mea îmi spune că era
pe vremuri la „Toți Sfinții" un țigan, cam nespălat, de cânta admirabil! Avea și ăla
păcatul de făcea pricini pentru pom- neți; apoi de, țigan nn era 1 Eu, ce să vă spun,
iubesc muzica. Pân’ și domnul Colonel mi-a spus într’o zi; mă’ lonescule, tat-tău
trebuie să fi fost lăutar, că prea ți se îndemână să ții vioara în mână și să-i zici romanțe
pe gură..
„Hm..“
„Da, domnule.. Ei, bine; muzica mi-a plăcut și de muzica n’am avut parte! A
regimentului are niște „elemente", de ți-este lehamite. Măcar muzică de cor, domnule.
De unde o fi adunat atâția orbeți, nu mă pricep.. Știu numai să se încaere pe pomneți
și la răscruci, pe gologani.. Păi, să avem ertare; țigani, țigani, dar s’o facă Ia ei acasă,
nu pe uliți și prin casele oamenilor!
„Interesant..“
„Tocmai; când am plecat dela Urziceni, Margareta, nevastă-mea, chiar mi-a spus;
să cauți să dai ochi cu maestrul Fancialli și să-i povestești.. Știu că-1 amuză grozav
știri de natura asta1“
„Domnule Căpitan, mă scuzi.
„Mă rog, cu toată plăcerea. Terminați dumneavoastră cu ce aveți mai urgent, că eu
mai pot aștepta. Cu toate că am atâtea de povestit, care mă frig pe suflet. Îmi pare
bine că vă distrează."
„Grozav de mult, însă vedeți... N’ați putea veni altădată?
„Cum să nu.,.. Vin peste un ceas...
„Nu, după alegeri...“
„Regret, am o permisie numai de trei zile. Și ăștia le-am luat numai ca să stau de
vorbă cu dumneavoastră.
„Atunci, fă-mi plăcerea și vino la anu... Sau, anul celălalt."
„Maestre, dați-mi un termen mai scurt, că până atunci mi se slăbește memoria și n’o
să mai am ce-ți mai povesti!“
„Regret, dar vezi și dumneată cum stau lucrurile."
„Hm, mă faceți să cred că vizita mea v’a căzut cam greu. Și că amintirile mele în loc
să vă înduioșeze, v’au întristat."
„Ce vrei, dragă, sunt prins de atâtea griji și răspunderi!
Grigoriță îl privi fix, scrutător;
„Ei, da; griji și răspunderi. Că ce face omul, nici dracu nu mai desface! Erați mai
fericit când ședeați pe malul lacului și păzeați rațele să clocească in liniște. Asta este
desavantagiul măririi! Aveați dreptate când îmi spuneați că luptătorul ăla din circ este
mai împăcat sufletește decât mine, care dețineam o slujbă frumoasă și plătită bine 1
 încurcat, Sofronie își căuta adăpost privirilor în fundul unui saltar deschis.
„Nu, de ce... Mi-a făcut plăcere. Ei, sigur, amintirile dumitale mă întineresc!"
„Sigur, vă întineresc, parcă eu nu văd! Vă întineresc intr’atât, încât vă cocoșați
văzând cu ochii!"
„Căutați chipiul, domnule căpitan?"
„Da, închipuiți vă, caut chipiul. Credeți că mi a dispărut? Exclus, doar nu mai sunt
timpurile de acum 10- 12 ani!"
„Pleci? Așa grăbit?"
„Da, plec.. Aveam o mică poliță de achitat, subscrisă în solidar cu nevastă-mea. Ea
susține că în ceace o privește, capitalul trebuește considerat lichidat, mai rămânând
doar un mic rest de dobândă. Eu însă nu m’am învrednicit până în momentul de față
să achit un singur leu fiindcă, mărturisesc, multă vreme n’am știut de existența acestei
polițe."
„Este o chestiune cam încurcată și nu o pricep tocmai bine; este vorba de o datorie
bănească?"
„Nu! O datorie de amor propriu, maestre! Un golan, sunt de atunci 10-12 ani, m’a
mistificat într’un halde mi- este rușine să-mi mai aduc aminte; și țineam să i-o plătesc
acum, când și-a spălat, prin situația de-ro are, obrazul, pregătindu-se astfel să poată
primi această datorie întârziată." -
„Nu înțeleg cum se pot plăti asemenea datorii?"
„A, foarte simplu; înființându-te în chip de musafir și povestind amintiri. Amintiri
despre țigani lăutari, amintiri despre țigani din cor, despre luptători din înalta societate.
Mai poți să pomenești despre viața mizerabilă a unui golan întâlnit pe malul gârlei,
stând în așteptarea unei slujbulițe la percepție."
„Da, da, pricep. Povestind, povestind tot felul de întâmplări..
„... reale. Este un fel de ambiție a cetățeanului de provincie de a nu se lăsa până la
urmă să treacă drept „hahaleră". Provincia asta a fost, de altfel, în totdeauna locul de
primejdie pentru borfași și escroci. Mai curând sau mai târziu sunt dibuiți și cad în laț.
Și nenorocirea lor constă în faptul că execuția care urmează nu este o execuție de
manieră mai civilizată, cu mânuși; cu toroipanul, maestre, ca să simtă. In parte, eu mi-
am satisfăcut această ambiție... Dumnealor, care nu sunt la curent cu chestiunea, sunt,
desigur, mirați; noi însă, ne despărțim complect lămuriți... Ați spus ceva?“
„Nu, nimic...“
„Atunci, am plăcerea să vă salut."
„Salut; pleci? Ași fi ținut să mai vorbim"
Grigoriță eși pe ușe surâzător, însoțindu-și pașii cu zornăituri de pinteni și isbituri
masive de sabie lăsată slobod.
„Hm, ciudat om ofițerașul ăsta! Eu n’am înțăles nimic; vorbea numai în parabole și
ghicitori!"
„Parcă noi am înțăles ceva?"
„Dă-1 dracului; vrea să-mi facă pe Otello, gelosul.. Sigur că vrea să se răcorească
pe-o chestie a mea cu nevastă-sa.“
 „Aha, ștrengarule..."
„Domnilor, pierdem timpul de pomană. Trebuie să pregătim întrunirea de mâine..
Vreau să aduceți lume multă, cât mai multă, dacă este posibil tot orașul.. întrunirea va
avea Ioc în sală, în grădină, în stradă.. Să se instaleze difuzoare; vreau să rostesc un
discurs care să cutremure omenirea, dela o barieră până la alta.. Plecați la lucru;
sănătate și spor.. Dumneata ce mai cauți, madam? Nu revin cu nimic.. Soțul dumitale
să-și ispășească păcatele.. In alte țări mai civilizate, indivizii de teapa lui sunt puși la
gard și împușcați.. Ce, credea că l-am uitat?
Rămas singur, Sofronie porni să-și aștearnă discursul pe hârtie.. Iubiți concetățeni!..
Fraților.. Cetățeni alegători! Cetățeni și cetățence!.. Români!.. In afară de aceste
cuvinte de început nici o idee, nici o frază nui venea ca s’o poată priponi cu cerneală,
pe topul de hârtie pregătită discursului cu care avea să cutremure lumea. Fraților!..
Onorat public!... Oameni buni!... Nimic. Schimbă penița, sfâșie coala de hârtie și plesni
cu paltnâ într’o muscă așezată pe frunte.. Concetățeni I.. Uf, dacă s’ar fi putut să-și
cânte discursul, chestiunea s’ar fi simplificat, fiindu-i mai la îndemână. Domnilor!.. Uite,
că-i vin idei.. Domnilor, încep întocmai ca psalmistul; leru- salime, lerusalime, de câte
ori cu aripile mele puii tăi n’am vrut să-i apăr!.. Hm, vezi că tot mi-a folosit la ceva
slujbele dela „Toți Sfinții"!.. lerusalime, lerusalime!.. Un discurs trebuie să fie, în primul
rând, simbolic și parabolic.. lerusalime, cu aripile mele.. Așa, cu gestul unui fâlfâit de
aripi, întinse larg, protector.. Și cu tremol în glas, emoționat.. O șuviță de păr va trebui
să cadă peste ochi, închipuind o figură de mucenic suferind și inspirat.. Discursul va
trebui să producă efectul unui cuțit înfipt în inimă și răsucit de trei ori, să sguduie și să
sugrume răsuflarea oamenilor.. Vor veni prieteni și adversari politici, gazetari și femei..
Ah, dece nu putea să aducă și un ministru sau măcar un subsecretar de stat, care să-i
poarte faima succesului până în inima guvernului.. Sofronie Lăzărescu, tribunul..
Sofronie Lăzărescu, stăpânitorul de mase.. Sofronie, Luceafărul.. lerusalime,
lerusalime.. Parcă-1 vedea pe Stoica Voinescu, primarul, căscând ochii cât ai unui
crap aruncat pe uscat, și pe Ciocârlan, prefectul, storcându-și nasul inundat de trocnă
și contemplând înlăcrimat strălucirea acestui astru trimis de providență pentru
luminarea unui partid în declin.. Și mulțimea aceia de femei, gemând ca păcătoasele,
umilindu-se apoi pentru un răspuns binevoitor lajăl- bile lor amoroase.. Gazetarii, aduși
din Capitală, vor îne- gri teancuri întregi de hârtie, descriind atmosfera întrunirii, valurile
de oameni cari se îndreaptă tumultuoși și nezăgăzuiți către locul adunării, discursurile,
manifestația de simpatie și purtarea lui în triumf.. lerusalime.. Ce mai vrei, madam?
Cine fi-a permis să intri în casă?.. Anton I.. Anton, mizerabile, unde ești?.. Ce este la
mine, cârciumă?.. Unde este valetul?..
„Domne Lăzărescu, pune-1 în slujbă, că altfel nu se știe unde ajung lucrurile I.. Că
omul când este la aman, este ca fiara..
„Pentru a treia oară, ieși afară, madam I.. Să-i spui fiarei să poftească mâine la
întrunire și să vezi cum o să se îmblânzească I..
„Păi de asta să fi sigur, că vine I.. Numai mi-este frică să nu eși dumneata sfâșiat și
dat de mâncare porcilor..
 „S’o spui lui Mutu..
XV.
„Sărut mâna țață Leancă I
„Bună seara; tu ești Firicică?
„Eu.
„Cu cine mai ești?
„Cu „băieții".. Să nu se dea câinele Ia noi..
„N’avea grije, este pe lanț.. Intrați înăuntru.
„A mai venit cineva?
„Ai.mari, toți..
„Să ne erte, dar mai zăbovirăm la Zahana.
„Fi-v’ar băutura a dracului..
„Doamne, țață Leancă, vorbești ca dumneata I Păi la o chestie ca asta serioasă nici
că se putea altfel.. Băutura este betonul și căleala.. Hai, bă, după mine să nu vă simtă
vardistu, că ne strică toate socotelile..
„Ușor fraților I..
„Să trăiești, șefule I.. Să trăiești, domne Goguleț I.. Să trăiești, domne Sache 1..
Bună seara, nea Râmneață.. Lăsați-vă, bă, căciulile pe ogiac și nu mai tropoiți așa, că
parcă sunteți caii dela pompă..
„Intrați cu neică și așezați-vă pe lacre.. Dați încolo furisitele ălea de căpătâie și stați
și pe laviță..
„Nu vă mai supărați, că dela ședere venim..
„N’ar fi bine să dăm drumul la un ochi de geam, domnule Râmneață?
„Cum poftiți și dumneavoastră, domne Goguleț, dar, să ne scuzați, Ia noi
giurgiuvelele sunt prinse în cuie de toc și nu se deschid.. Se simte la început nițeluș
miros de câine plouat, dar nu este nimic, că trece.. Că ăștia sunt toți după Ududae și-și
fac viața mai mult pela paie și prin coșare.. Leanco, adu fată un tăciune aprins și
afumă cu puțin zahăr..
„Cum mai este vremea afară?
„Burnițează, domne Sache.. O ține așa ca prin sita a deasă. Că de-aia
ne’intorsărăm și noi căciulile cu mița în sus..
„La al-de Sofronie, gușteru, erau „lămbile" aprinse..
„Uf, arde-l-ăr focul, să nu mai aud de numele lui I M’a dat afară, domnule! Pe mine,
nevastă de funcționar și cu case pe ulița târgului I..
„Calmați-vă, madam Râmneață.. Cred că de-acum s’a isprăvit și cu ăsta..
„Băieții" lui Firicică tușiră îndesat și cu înțăles, schimbând bâtele pe mâna ailaltă.
„Se vede că își compune discursul de mâine seară!..
„Păi..
„Are să rămână cu el în gât.
„Hm, și dacă s’o îneca, din doi pumni dați în ceafă, îl desnecăm noi I..
„Are să fie cam greu din partea poliției.. Cu idiotul ăla de Suflețel, nu te poți ajunge..
Rămâne câinele credincios al prefectului..
 „Asta lăsați-o pe socoteala noastră.. Am și aranjat chestia..
„Vorba lui nea Râmneața; lăsati-o pe socoteala noastră!
„Să nu-1 pună dracul să prindă de veste, că se încurcă ițele rău..
„Ar ieși cu busculade, cu arestări și cu parchet... „Ba și cu frântură de oase!..
„îmi pare rău I Parcă ar fi doi de-i chiamă Râmneață I.. Le-am potrivit noi, domne
Sache!.. Numai să nu intre și domnu Florică și domnu Primar în vâlvoare, că se ard I..
„Ii privește; dacă nu și-or pricepe interesul, lasă-i să între.. Din spre partea mea, i-
am spus-o franc, în ochi; Floricel, ți-ai pierdut prestigiul, nevasta și trei sferturi din
șefie; salvează-ți măcar onoarea! Lasă-ne pe noi să stârpim râia.. N’ai cu cine te
înțelege.. O ține morțiș; eu sunt cavaler și nu pot opera cu mijloace necinstite..
„Treaba lui I., Noi să încep discuțiile..
„Să le începem, șefule.. Leanco, adu damigeana și paharele, că începem discuțiile..
Mă băieți, voi vreți niște boabe fierte, că am pus un ceaun Ia vatră.. Merge mai bine
băutura cu un mezelic.
„Aoliu I.
„Goguleț, scoate fișa amicului nostru, domnul Sofronie Lăzărescu, zis și Lazaro
Fancialli.. Domnilor, de un an de zile de când ne trudim să adunăm toate datele cu
care să dovedim cine este tipul ăsta care a pus stăpânire pe orașul și județul nostru..
Veți auzi și vă veți cruci.. Ne-am adunat aci, în casa iubitului nostru concetățean
loncică Râmneață, s’o scoatem la un capăt și să ne spălăm obrazul..
„De 12 ani de când înghițim toate murdăriile gușterului ăstuia!.. Nu mai merge.
„Mi se întorc mațele pe dos,
„Citește, Goguleț.“
Goguleț își potrivi monoclul pe ochiul drept, strâmbând dintr’o nară ca să-l
strunească mai sigur; scoase din buzunarul hainei un caețel și începu să citească rar,
apăsat și cepeleag.. “
„Sofronie Lăzărescu, fiul lui Costea chitaristul și al Lisavetei cărturăreasa, din
mahalua Bursuci. Nepotul lui
Lăzărică, nieșter de bleauri și cobzar. Absolvent ai cursului primar și a 4 clase de
gimnaziu. Dat în judecată pentru furt de găini și achitat, fiind minor. Eliminat din
gimnaziu în mai multe rânduri, pentru furtișaguri mărunte și absențe nemotivate;
internat în spitalul de boli contagioase, fiind bolnav de râie căprească. Intr’u cât conta-
minase pe mai mulți elevi, dând naștere Ia o adevărată epizotie..."
„Epidemie, te rog să rectifici...“
„Gimnaziul a fost închis din cauza lui.. Dat dispărut dela părinți. Urmărit și găsit în
serviciul unei ospă- tării, unde făcea pe ajutorul de grătaragiu. Dat din nou dispărut;
arestat pentru vagabondaj și trimis în colonia de muncă. Rândaș la un circ ambulant
unde îngrijea de elefanți. Urmărit pentru spargeri și furt. Fachir prin bâlciuri, stând cu o
limbă falșe bătută în cuie de-o scândură. Venit în orașul nostru și intrat Ia corul dela
„Toți Sfinții", timpul liber petrecându-1 vagabondând pela mărgini. Luptător la circ.
Numit în slujba de agent de urmărire la percepție, sub primariatul lui Stoica Voinescu și
prin stăruința profesorului Dudescu. Funcționează timp de o lună de zile, după care
dimisionează, rămânând trepădușul primarului și al prefectului, cu atribuțiunea de a le
cânta pela chefuri, a le procura dame și a-i conduce pela domicilii, atunci când nu se
mai puteau ține pe picioare.. Corespondent al unui ziar de capitală. Șef de cabinet al
prefectului, ajutor de primar, deputat.
„Nemaipomenit.
„S’a ținut cu una din Cergănești, cu una din Târgul- de-afară și una din dosul
pompei, de spăla rufele la sacagii.. Apoi cu bucătăreasa prefectului, cu Dumitreasca,
nevasta registratorului dela percepție, cu una Veta, croitoreasă și cil, să mă scuzați,
coăna Sofica Ciocârlanca, de l-a și făcut ce se vede că este.
„Scroafa.
„A tras clopotile pe unde a putut, dar n’am putut dovedi, precis, pe unde i s’a prins..
Acum este în perspectivă s’o lase pe coana Sofica și s’o ceară în căsătorie pe fata
primarului..“
„Auzi, țiganul dracului!“
„Asta este, domnilor, omul care ne stăpânește astăzi, care dă afară slujbașii, care
imparte darurile bugetului, care vorbește în numele orașului și județului nostru, până
mai eri ambițios și stimat I.. Ce trebuie să facem?“
„Băieții" lui Firicică scuipară printre dinți, se răsuciră pe Ioc, schimbând bâtele în
mâna ailaltă.. Râmneață umplea paharele, pregătind lucrurile pentru desle- garea
hotărârii ce sta să vină. Goguleț își ștergea monoclul, aburit de răsuflarea de bivoli
inghesuiți a conjuraților, cârmind disperat nasul către fereastra care rămânea prinsă în
cuie și cârpită cu petece de gazetă pela crăpături.
„Să-i punem „poșta", își dădu cu părerea Firicică.."
„Să nu ne înfierbântăm și să ne pripim cu hotărârile, domnilor!..“
„Este exasperant, degradant, imoral.. Să-i facem ceva, să nu mai existe..“
„Să-i facem, domne Goguleț, parcă noi nu vrem tot aia! Dar chestiunea este, ce să-i
facem? Ia să bem întâi un păhăruț..“
„Să dea Dumnezeu să isbândim, domnilor!.."
„Să trăiți..“
„Acum, să-mi dați voie și mie; eu cu Firicică și cu băieții ăștia, ne-am gândit să-i
facem „figura"..
„Figura", altfel n’am făcut nimic...“
„Mâine seară, la întrunire, când i-o fi lumea mai dragă.. Că are să vină târgul, pe
capete.. Acolo, între oameni.. Să i-o torn eu, ca pe râpa Veseliei.. Și să i-o strig ca la
ușa cortului.. Ai noștri să mă subțână, și o să ese un scandal și-o rușine a dracului, de
n’o să-i mai dea mâna să stea un ceas în orașul ăsta.. Și cum poliția o să fie lipsă.
„De unde știi?“
„Asta mă privește I.
„Vorba lui nea Râmneață; asta ne privește..
„Avem să-1 dăm în tărbacă până i-o veni ojic și o ameți..."
„Perfect, ideal, sublim,. Dvs. sunteți cetățeni și aveți dreptul să vă manifestați.
Băieții strânseră gâturile bâtelor, închipuind un început de exercițiu al dreptului legal
de a se manifesta.
„Lăsați-1 pe noi..“
„Și eu cred că sistemul este bun; altceva, ce i-am putea face?"
„Domne Sache, garantat că-1 muiem. Când oi cârâi eu odată după el, s’a dat
dracului.. Păi să mă vezi pe mine când cârâi după garoii de vin să-mi înhațe puiil"
„Ehe, să-1 auziți pe nea Râmneață cârâind."
„Atunci așa rămâne."
„Așa rămâne."
„Jurați, bă, să mă subțâneți, voi și cu oamenii voștri?“
„Ce mai vorbă, nea Râmneață!...“
„Ei, atunci eși până afară nevastă, că tu ești femee și te rușinezi, să-i pun pe ăștia
să se jure pe limba lor. Și vezi de boabele ălea, că pe urmă să ne cinstim pe’n-
delete..."
XVI.
întrunirea, ca orice guvernamentală, prezenta toate semnele unui triumf. Lume, de
te mirai cine mai rămăsese în târg și pe-acasă; entuziasm, ovații, discursuri și duhoare
de stârv neîngropat. Vorbise primarul, prefectul, candidații la cameră și senat. Oratorii
se întrecuseră în vervă și făgăduieli. Voinescu, primarul, pe lângă apă și canal mai
adăugase și un fleac de tramvai electric. Când veni rândul lui Sofronie, liniștea se
abătu peste mulțime, ca și cum avea să asculte pe însuși loan Evanghelistul. Solemn
și stăpân pe sine, după ce roti ochii peste mulțimea de capete nețăsălate și de ochi
bleojdiți, înălțându- se ușor pe vârful pantofilor, cuvântă, cu aer de profet inspirat;
„încep asemenea psalmistului; Ierusalime, lerusali- me.. de câte ori cu aripile mele,
puii tăi n’am vrut să-i apăr...“
Și-și întinse brațele larg, închipuind un rând de aripi protectoare peste puii târgului,
care tremurau în presimțirea ceasurilor de apocalips.. După ce respiră o clipă,
urmărind efectul acestei profeții, bine și Ia locul ei lipită, în liniștea tot mai adâncă a
sălei, continuă cu glas de uragan în devenire, rar și cu tremol:
„Ierusalime, Ierusalime! Mă cutremuri.. Mă înspăimânt. Viitorul îmi apare ca un
fluviu care se umflă, se tulbură și se revarsă; și care prin noi trebuiește șțăvilit.
Ierusalime!..“
Glasul lui Sofronie aducea cu acel al tatălui Iui Ham* let când povestea, cutremurat,
tărășenia cu nevastă-sa și vagabondajul nocturn pe sub scoarță pământului. Cetățenii
începuseră să simtă prin oase răceala fluviului umflat, tulburat și revărsat și așteptau
ca oratorul să mai ridice încă odată aripile și să-i apere. In această așteptare respirau
ca printr’o ureche de ac, sufereau înghesuiala și mirosul și se pregăteau să deslănțuie
un tunet de aplauze.
Dar, tocmai când se zămisleau aceste sfinte momente, din fundul sălei se auzi o
întrerupere, ca din senin:
„Te trais mo, bulibașo!.. Haoleu, mânca-ți-ași.. Ia ghilaba mo, mobaree..
Apoi, întocmai ca și fluviul din discurs, umflat, tulburat și revărsat, se deslănțui un
adevărat prăpăd:
 „Ușșii, cioară.. Crrrraaauuuu..
„Jos cu corturaru..
„înapoi, la cobză.
„Piei, ocara târgului..
„închide ciocul, faraoane..
„Iubiți concetățeni.. lerusalime!...“
„Crrraaauuu... Ușșșiii, cioară.
„Să înceteze rușinea!..."
„Să fie stârpită râia..
„Râiaaa..“
„Domnilor, trecutul meu.. Biv Vel Slugerul Timof- tie Lăzărescu..
„Crraaauuu..
„In definitiv, cine mă calomniază?"
„Adică cine te cârâie!.
„Văd agitându-se pe unul de-i zice Râmneață... lerusalime...“
„Huideooo... Oameni buni, ăsta este băiatul lui Costea țiganul și al Lisavetii
cărturăieasa..“
„Jos cu cioara!.. Ușșiii.
„Pă el, fraților.. “
„Aoleu.. Poliția, unde este poliția?.
„Fugiți pe din dos, că ne prăpădesc ăștia din Ududae I..
„La trei coaste, mă.
„Crrraauuu.
„Lăsați-1, că l-ați jumulit de tot.. Domne Floricel, eși din vâlvoare, că nu răspund de
nimic.
„Unde este poliția? Și nici publicul nu ne sare în ajutor!..
„Craauuu... Așa băeți, subțâneți-mă! Crrâaauuu." Așa se termină seara în care
Sofronie Lăzărescu plănuise să cutremure lumea. Jumulit de aripile pe care le-ar fi
vroit întinse și puternice, se înapoia către casă trist, încărcat de ocară și frânt de șeale.
Dus de braț de primar și de prefect, înconjurat de ceata prietenilor care-1 escortau
tăcuți, Sofronie blestema ceasul de prisos pe care-I petrecuse aci și în care fusese
distrus. Spălat de toate murdăriile trecutului, nu știuse să se depărteze de mărturia
zoaielor în care trăise, stăruind, neghiob, să facă pe omul de lapte, de-o puritate
începută din chiar momentul descălicatului. Părea fărâmat, învins. Sincer sau prefăcut,
prietenii își potriveau ținuta cu grija cu care ar fi adunat cioburile unui vas de preț,
scăpat din mână. Pe strada fără lumină, păreau o ceată dantescă de penitenți, con-
damnați la mutism și întuneric. Când s’o cotească pe după colț, se auziră tropăituri
îndesate și grăbite, care aduceau cu ale unei turme de bivoli fugăriți. Sofronie se
smuci, speriat, rupând-o la fugă; după el, prietenii. Erau convinși că sunt urmăriți spre
a fi schingiuiți, uciși. Curând, pe lângă tropăituri, se mai auziră și sgomote de fierotenii
ciocnite și gâfâituri de oameni greoi. Și glasul lui Suflețel care icnea, fioros;
„Pas alergător, că te tai in felii și-ți dau sare. Lea- gă-ți baera dela moleteră. Ține
aproape, mustăciosule. Aoleo, n’oi da peste ei, să-i mănânc de vii. Orbule, nu vezi c’ai
luat-o razna peste șanțuri? Uite-i, bă. Ia trap, că te ia mama dracului. Năvăliți, să
punem mâna pe ei. Scoate-ți revolverele și slobozâți foc.
„Domne Polițai, scoatem revorverele, da’ n’avem cartușe..
„Aoliu, vă mănânc de vii..
„Ni le-a oprit majuru lă magazie...
„Eu am, domne Polițai; să trag în ei?
„Trage mă, dar să nu dea dracu să împuști pe vreunul, că te mănâncă ocna I..
„Uite-i c’au rupt-o de-a fuga. După ei. Ține aproape Coțofană. Predați-vă, că v’a luat
mama dracului! Nu mai trage mă, că era să mă nimerești tocmai pe mine. Stați că s’au
oprit la casa lui domnu Lăzărescu. Să știți, fraților, că ăștia nu sunt bandiții ăia din
opoziție..
„Domne Polițai, mi se pare că este domnu Prefect, cu domnu Primar și cu domnu
Lăzărescu..
„O fi, mă! Păi, dacă știai, de ce țineai în tine, păcătosule..?
„Da’ ei dacă știau că suntem noi, de ce-o rupeau de-a fuga?
„Zât. Ai să răspunzi tu de-asta!..
Când se văzură întrați pe poarta casei, Sofronie răsuci cheia și pitiți pe după
plantații așteptau să vadă ce o să se mai întâmple.
„Păstrează cadența și ține aproape, ca să dăm raporta. Stâng, drept... stâng..
„Poliția I..
„In sfârșit! Unde să fi fost, domnilor?
„Vin în cireadfl, ca vitele. De unde veniți, domnule Polițai? Unde mi-ați fost până
acum? Asta este serviciu? Asta este pază? In toată întrunirea, picior de vardist nu s’a
văzut I V’ați ajuns cu bandiții din opoziție? Să-ți dai dimisia imediat, domnule Polițai! Și
voi, muncitori cu palmele, dobitocilor, nu vardiști în poliție!..
„Domne Lăzărescule, să vă raportez..
„Nimic; dimisia, sau te dau afară..
„Unde ați fost, domnule?
„Domne Prefect.. Coane Floricel.. La datorie am fost, vai de păcatele mele! întrebați
și Dvs. oamenii ăștia I Am și dovezi la mână. Stăm pe brânci, în nămol, de trei ceasuri.
Unii in partea dinspre miază-ncapte, alții in partea din spre miază zi. Și eu cocoțat
într’un plop, pentru observație, de parcă eram o cioară în vârful parului...
„Ssst..
„La Dvs acasă, domne Prefect.. Și la Dvs, domne Primar.. Și la Dvs, domne
Lăzărescu.. De ce mă nenorociți? Că mi-am făcut, câinește, datoria?
„Ce acte, ce datorie? Ce-ai căutat pela casele oamenilor? Ai inebunit, Suflețel?
„Păi dacă nu eram eu nu vă da foc la domicilii, domne Prefect? Poftim acte; denunț
semnat „un binevoi- tor** cum că s’a hotărât punerea de foc la casele Dvs, între orele
9-12 noaptea de către o bandă din opoziție. Cercetați la pompă și să vedeți că și acum
stau sacalele înhămate, gata să stingă pârjolul. Inii pare rău că-mi tă- iați capul, fără
judecată I Ce era să facem noi la întrunire, când știam că suntem la guvern și avem o
populație foarte cuviincioasă? Că s’a întors lumea pe dos, trebuie să răspund eu? îmi
pare rău I..
„Ați priceput, domnilor?
„Lucrătură, mistificare, cursă...
„Cursă, domne Prefect. Cnrsă le-am Întins și eu. Aoliu, dacă mi cădeau în ea I..
„Ai căzut tu, boule..
„Eu? îmi pare rău! Cum să cad eu în cursă, când mă vedeți slobod și prezent de
față? Polițist bătrân 1 Când am auzit că s*a schimbat situația, mi-am adunat oamenii și
am pornit trap către întrunire. De acolo, trap către Dvs...
„Și eu o să te dau afară, tot trap..
„Trap? Dece atâta zor, domne Lăzărescule?..
„Te-au ținut departe de întrunire, cu minciuni, ca să poată opera ei în voie! Și-au
bătut joc de tine.. '
„Și de noi..
„Iscălește „un binevoitor", domne Prefect!..
„Marș de-aci, tâmpitule!..
Isprăvind astfel taifasul, Sofronie o luă către casă, ținându-se de șeale și de cap,
târâind anevoie picioarele, urmat de prieteni.
Rămași ciopor în jurul polițaiului vardiștii nu se puteau dumeri cum de s’au putut
schimba lucrurile astfel.
Suflețel, asudat și cu pălăria dată pe ceafă, prinse să fluere ca după obicei;
„A pfffiiiuuu. A dracului mai este slujba în poliție, domnule I Cum o dai, tot prost o
nimerești. Să ști că pe chestia asta ne distruge, Bădălău!..
„Ne distruge, domne Polițai!..
„Ne arde urât!..
„Utât, domne Polițai!.. De-am scăpa numai c’o mutare la Bazargic..
„A pfffiiiuuu...
*
In ușa antreului casei, Sofronie se opri; anevoie și crispând fața de durere urcă apoi
prima treaptă a scărei, intorcându-se către ceata însoțitorilor. Se răzimă de cana* tul
ușei, poposind pentru odihnă și întărirea oaselor. Prietenii îl priveau furiș, ca pe un
sacrificat urcat pe rug, așteptând, emoționați, să-i audă cuvântul de binecuvântare și
ultim salut.
Scandalul dela întrunire Ie vuia în urechi cu obsedantul „erau" și „uși", cu toată acea
revărsare de ură, nemaipomenită pe meleagurile lor. Și-l căinau din suflet, mirându-se
cum de nu căzuse acolo, doborât de atâta rușine și ocară. 11 considerau cenușe și
scrum, pusă la răscruciul unde se întâlnesc vânturile și sedesleagă potoa- pele.. In
această situație clipa despărțire! le apărea penibilă, distrugătoare.. Nu știau nici ei cum
l-ar putea încuraja și mângâia, ca să nu trezească vre-unul din ecourile dezastrului
întrunirei.
Dar, tocmai când bieții oameni sufereau mai mult sub teascaul Îngrijorărilor,
Sofronie își înălță fruntea, ros- tindu-se ferm.
 „Domnilor, să terminăm alegerile și plec..
Instinctiv, Floricel făcu un gest de indignare și protest, pe care Sofronie îl reteză,
scurt;
„Da, domnilor, plec.. Este inutil să vă opuneți și să bociți muerește; am hotărât
Astăzi, mai mult ca oricând, simt în mine puterea de a răzbi acolo unde năzui și mi se
cuvine să ajung.. Peste opt zile, cu mandatul de deputat în buzunar, mă voi afla pe
drumul noului meu destin.. Bună seara, domnilor.. Nu este nevoie de nici un fel de
manifestație, cu ocazia plecărei mele.. Vreau să rămân pe linia mea de modestie, așa
cum m’ați cunoscut și Dvs., modestie pe care o las moștenire succesorilor mei
Bună seara...
Și le închise ușa în nas, slingându-le becul care le lumina calea de întors.
«Pleacă, mă?“
„Pleacă."
„Ducă-s’ar invârtindu-se..“
„Dacă nu s’o ține de cuvânt?“
„Nu mai spune, că leșin.
„Crrauuu.. Ușșii.. La cort, ocara târgului!.."
„Taci că te aude."
„Lasă-mă să răsuflu..!"
„Voinescule, după ce l-om vedea urnit, să ai grije să reintegrezi pe Râmneață Ăsta
a fost Arhanghelul nostru salvator.
„Și unde o pleca, domnilor?"
„Unde-o vrea, numai să plece."
„Să plece!“
„Să nu-1 mai văd pe aci.."
Desprinzându-se din umbra unui gard, de unde’i spionase, Suflețel se așeză,
barieră, în fața lor, mugind cu glas sugrumat de durere și spaimă;
„Unde să plec, domne Primar și domne Prefect? Unde? Nu plec nicăieri, că nu sunt
țigan să umblu cu cortul și nici n’am omorât pe nimeni!.. Nu plec, așa să știți!.. Cel
puțin eu și cu amărâtul ăsta de Bădăiău, așa am hotărât..
Speriați de acest atac neprevăzut, grupul dădu înapoi, gata s’o rupă de fugă. Când
văzu cum stau lucrurile se opriră, porninduse pe râs;
„Pliu, ucigă-te toaca, ne-ai speriat..
„Ai început să eși la drumul mare, ca bandiții?"
„Pândești în întuneric?"
„In definitiv ce vrei, domnule; punga sau viața?" „Vreau să nu mă aruncați la
Bazargic, domne Prefect, că nu cunosc limba turcească și nici nu vreau să-mi fac
nevasta cadână și eu să mă port cu Cealma pe cap. Este Bădălău?"
„Este, domne Polițai,."
„Dar pe-ăsta ce-1 tot ți după tine și-i tot ceri părerea?"
„Ce să fac, domne Prefect, mi-am făcut și eu un fel de partid, după puterea mea,
care să mă subțână!.."
 „Bine mă, dacă așa stau lucrurile, nu te mai contrazic. Până una-alta însă, repezi la
Stufărel și spune-i să aranjeze o masă mai serioasă pentru noi, că ne-am născut a
doua oară și vrem să ne botezăm.. Să-ți faci și tu rost de un scaun, că de-ălelalte s’or
găsi ele.. Și nu mai face pe tragedianul, că rămâi la locul tău.."
„Să trăiți.."
„Ia trap, că acum te ajungem.."
„Trap, domne Prefect.. Vine și domnu Lăzărescu?"
„Ba; ăla a murit, Dumnezeu să-l erte..“
„L-o fi ajuns blestemele mele, domne Prefect!.."
*
Trecuse iarna și suliți de soare își încercau din nou vârfurile, ridicând din jilăveala
pământului pale de aburi albăstrii. Dealurile din imprejurimi înegreau petece mari de
pământ, răsărite in locul zăpezii care se scurgea prin vine croite după nevoie. Și,
iarăși, ciopbre de oi plecaseră adulmecând colțul de iarbă, primenindu-se în căldura
săracă a începutului de primăvară..
In grădinuța din centru și pe trotuarul cafenelei lui Costică Japonezu, pâlcuri de
oameni se adunau, discutând pe larg chestiuni de nimic. Gospodăriți pe-o bancă, sluj-
bașii percepției ascultau citirea unui ziar, făcută de Râmneață, care reprezenta, prin
vechimea și priceperea lui, stâlpul de boită al instituției. Crime, furturi, spargeri, pă-
gina funcționarilor..
Căutând să-și dea părerea, ascultătorii se răsuceau în loc, își dau pălăriile pe
ceafă, scuipau printre dinți și înjurau birjerește; asta când se indignau și erau „contra"..
Când erau bucuroși și se pronunțau „pentru", se plesneau cu palmele peste genunchi
și râdeau de se cutremurau stinghiile de sub ei, sau își dădeau, reciproc și amical, câte
un pumn în ceafă sau în fundul pălăriei. Când ajunse la ultima pagină a ziarului,
Râmneață păru că se ineacă și-i vine leșin. Recules, își plesni o palmă peste frunte și
trânti de caldarâm un scuipat de scârbă.
„Ce ți-a venit bă, nea loncică?"
„Ce dracului scrie acolo, fraților?"
„Inghite-mă, pământ I.. Sfârșitul lumei..
„Ia vezi tu, mă Iroftie I..“
„Dă, bă, jurnalul să citesc.."
„Na-ți-1, să te bucuri; că este vorba de unchiu-tău, corturaru..“
„Sofronie Lăzărescu a fost numit... Ptiu...“
„Citește dumneata, nea loncică..“
„Ba să-ți citească Iroftie, că el l-a primit de recrut în percepție..“
„Ba tu, că i-ai fost naș la întrunire și l-ai gonit Ia chilipir..“
„Adă jurnalul și nu te mai acri pe gratis.. Uite că citesc. Discursul noului numit; Dl
Sofronie Lăzărescu, ia cuvântul spre a mulțumi pentru urările de bun sosit și a-și
expune punctul Dsale de vedere în materie de conducerea instituției. In rezumat
titularul acestei importante instituții, a spus; domnilor, vin de pe plaiuri de cari mă simt
legat prin amintiri nepieritoare.. Acolo am lăsat oasele strămoșilor mei, Biv Vel Slugerul
Timoftie Lăză- re seu și a jupânesii Raluca, pământul udat de sângele lot și din care
mi-am tras seva sufletului meu pe care vi-1 dăruiesc, în Întregime, dvs. și instituției. Să
nu fi-ți intimidați câtuși de puțin de această ascendență a mea și să veniți la mine ca la
un om ca toți oamenii, ca la un.om care a înțăles că în aceste timpuri de democrație și
muncă, trebuie să-și pună boieria la cuier, și să muncească... Am plecat, amintirea mă
înduioșează, regretat și plâns de către prietenii și concetățenii mei, spre a mă așeza în
fruntea Dvs..
„Crrraauuu.. Ușșiii, cioară.;
„Huideo..
„La cort cu bulibașa!.
„Ce este scandalul ăsta, bă? Ce, ați inebunit să dea Dumnezeu?.. Că vă bag la beci
și vă țin fără strop de băutură până v’oți usca de-anpicioarele!.. loncică, tot tu ești cu
manifestația?"
„Eu, domne Polițai, n’ași mai fi fost.. Citește, ca să ști ce-a devenit țiganul dumitale.
Suflețel luă gazeta, fricos, de parcă ar fi afost o bombă cu fitilul aprins, o întoarse și
pe-o parte și pe alta, își șterse ochelarii, începând să bunghinească articolul pe care
Râmneață îl strivise sub arătător.
„Te pui cu râia, frate-meu?!.. Când apucă ea să se întindă pe trup, se lățește de n’o
mai poți prididi nici cu leșie de coceni!.
„Cum de i-o fi putut prosti și pe-ăia?“
„Așa cum ne prostise și pe noi, deșteptule.
„Ei, citiși, domne Polițai? Ce părere ai în chestia asta? Spune domnule, fără teamă,
că acum nu mai ai nici o nevoie!
„Și ce crezi, bă, că n’am curaj?"
„Păi, dacă ai curaj, spune-o I.
„A pfffitiuuuu..