BNF, DO, Turc 130, f. 26r (fetvâ no.

1):
“Care este răspunsul de la imamii hanefiţi pentru explicarea acestei probleme:
Din vechime, <este obiceiul> ca tagma locuitorilor din Casa războiului care nu au soli proprii la
Poartă, atunci când vin pentru comerţ în Ţările bine păzite, să călătorească în numele şi sub pavilionul
împăratului Franţei, în porturi să se adreseze consulilor Franţei, <iar> solul Angliei şi alţii să nu se mai
amestece.
Şi este scris în cartea de legământ <acordată> Francezului să nu se procedeze <altfel>, <chiar
dacă> se arată poruncă ilustră <emisă> înainte sau după <acordarea cărţii de legământ pentru Franţa>.
După aceasta, Englezul, <care apartinuse> tagmei inamicilor (harbî), și-a stabilit soli proprii <la
Poartă>; aceștia au cerut ca «de acum înainte sus-numiţii negustori harbî <cei care nu au soli separați
la Poartă> să vină şi să plece sub pavilionul nostru <şi> să se adreseze consulilor noştri».
Mai înainte de aceasta, s-a cerut opinia legală de la şeyh ül-Islam Sa'adeddîn Efendi - pe care Allah
l-a luat la el şi l-a iertat de păcate -, dacă se procedează conform legii canonice atunci când se emite o
poruncă ilustră contrară cărţii de legământ <dată> Francezului şi dacă este legal, după şeriat, să existe
permisiunea sultanală pentru ca sus-numiţii negustori harbî să se adreseze solului şi consulilor
Angliei, contrar cărţii imperiale de legământ <acordată> Francezului. Muftiul credinţei <a răspuns>:
«să se procedeze conform cărții imperiale de legământ».
Întrucât s-a răspuns că Allah interzice ca sultanul Islamului să acorde permisiune imperială și să
poruncească prin notă marginală ca «să se rupă legământul meu contractat şi să se încalce ceea ce a
fost scris», au fost emise porunci ilustre ca negustorii sus-numiţi să depindă de Francezi, potrivit
obiceiului de dinainte <şi> cărţii imperiale de legământ.
S-a dat de ştire împăratului Franţei prin scrisoare imperială că de acum înainte se va proceda în
acest fel.
În prezent însă - contrar cărţii imperiale de legământ acordată Francezilor şi ilustrelor porunci şi
înaltei opinii juridice - s-a înscris în cărţile lor de legământ ‹n.n – cele acordate Englezului în 1601› ca
‹negustorii› din tagma harbî, ‹care locuiesc› în cele patru regiuni <Holandiya, Zelandiya, Frizlandiya,
Gilderlandiya>, dintre anexele Flandrei, să fie protejați de Englezi.
Este legal, după şeriat, să se procedeze conform cu ‘ahdname-aua Englezilor <sau> după
‘ahdname-aua Francezilor, care dovedesc că <flamanzii> erau protejați din zilele de demult <de ei>?
Să se explice şi să se recompenseze.
Răspunsul: Allah cel prea înţelept ştie.