28v (fetvâ 10 + 10a)

“Care este răspunsul de la imamii hanefiți pentru explicarea acestei probleme:

Din vechime, locuitorii din Casa războiului care nu au soli proprii la Poartă, când vin pentru comerţ
în Ţările bine păzite, ‹au obiceiul› să călătorească în numele şi sub pavilionul împăratului Franţei și să
facă apel la consulii Franţei din porturi, <fără ca> solul Angliei să se amestece.
Şi, în cartea de legământ ‹acordată› Francezului este scris «să nu se procedeze în mod contrar
acestui obicei», chiar dacă se arată poruncă ilustră <emisă> înainte sau după <acordarea cărţii de
legământ pentru Franţa›.
Mai târziu, soli proprii ai Englezului, <care este tot> dintre locuitorii Casei războiului, stabilindu-
se <la Poartă>, au cerut zicând «de acum înainte, sus-numiţii negustori harbî ‹cei care nu au soli
permanenţi la Poartă› să vină şi să plece sub pavilionul nostru <şi> să se adreseze consulilor noştri».
Dacă ‹Englezul› a obținut o poruncă ilustră contrară cărţii de legământ ‹acordată› Francezului,
conform cărui ‹document› este legal - ‹din punctul de vedere al șeriat-ului› - să se procedeze?
Să se explice şi să se recompenseze.

Răspunsul: Allah cel prea înţelept ştie. Să se procedeze conform cărţii imperiale de legământ
Scrisă de umilul Sa‘adeddin cel binecuvântat.”

“În cazul de mai sus, este legal, după şeriat, să se acorde permisiunea sultanală ca sus-numiţii
negustori harbî să facă apel la solul şi consulii Angliei, ‹ceea ce ar fi› contrar cărţii imperiale de
legământ acordată Francezului?
Să se explice şi să se recompenseze.

Răspunsul: Allah interzice ca sultanul Islamului să acorde permisiune imperială și să poruncească

prin notă marginală ca «să se rupă legământul meu contractat şi să se încalce ceea ce a fost scris».
Scrisă de umilul Sa‘adeddin cel binecuvântat.”