18.

Fascismul în România-revoluție și modernizare

În perioada interbelică fascismul a cunoscut o evoluţie

interesantă în România, manifestându-se în cadrul mai multor
grupări radicale de extremă dreapta, printre care s-au făcut
remarcate Liga Apărării Naţional Creştine, fondată la 4 martie
1923, şi Legiunea Arhanghelului Mihail, gruparea din jurul
tânărului Corneliu Zelea Codreanu, consolidată la data de 25
iunie 1927.

Încep printr-o scurtă descriere a L.A.N.C, astfel în

primăvara anului 1922 o mână de intelectuali români grupaţi în
jurul profesorului universitar A. C. Cuza au înfiinţat Uniunea
Naţional-Creştină, o grupare antisemită ce avea ca organ de
presă o revistă proprie şi anume Apărarea Naţională. Această
formaţiune va cauza efectul unui bulgăr de zăpadă în societatea
românească a anilor 20’, atrăgând de-a lungul timpului tot mai
mulţi adepţi, în consecinţă la data de 4 martie 1923 se formează
L.A.N.C.

Centrul politic de greutate al L.A.N.C. era amplasat

în Moldova, la Iaşi, unde liderul antisemit A.C. Cuza activa ca
profesor de economie politică la Facultatea de Drept din cadrul
Universităţii din Iaşi. Miza politică susţinută de teoreticianul
A.C. Cuza era numerus clausus, principiu discriminatoriu ce
dorea păstrarea minorităţii evreieşti, ca pondere în sistemul
social al ţării, la un nivel scăzut în ansamblul demografic
român, folosindu-se de metode restrictive; astfel, putem
conchide că L.A.N.C ducea o politică naţional-antisemită,
asociind bolşevicii cu evreii.

În propaganda Ligii jucau un rol important

 organele de presă
 grupările militante formate exclusiv din tineret,
  chiar şi unitaţi paramilitare, rămase în istorie sub
numele de “Cămăsile albastre” sau “Lăncierii”, numiti
după acronimul organizaţiei.

Spre deosebire de profesorul A.C. Cuza, studentul

Corneliu Zelea Codreanu şi viitorul lider al Mişcării Legionare,
a transferat lupta de la un nivel teoretic-politic la un nivel
practic-al străzii. Între cei doi teoreticieni a existat o perioadă
de colaborare în interiorul L.A.N.C., însă pe lângă factorul
comun reprezentat de antisemitism, între cei doi există o
diferenţă sesizabilă în modul de a duce politicul, diferenţa era
că tânărul “Căpitan” şi-a formulat o proprie ideologie mai
radicală, împotriva democraţiei parlamentare. Astfel putem
conchide că deosebirea dintre L.A.N.C. şi gruparea radical
antidemocrată din jurul lui C.Z.C. este vizibilă în dorinţa de a
păstra cadrul democraţiei.