Enache Alexandru

10G
Electricitatea
Electricitatea este un grup de fenomene fizice legate de existența și
mișcarea materiei cu proprietatea sarcinii electrice. Electricitatea este legată de
magnetism și ambele fac parte din fenomenul electromagnetic descris de ecuațiile
lui Maxwell. Diverse fenomene comune sunt legate de electricitate, inclusiv
fulgere, electricitate statică, căldură electrică, șoc electric etc.
Prezența sarcinilor electrice, care pot fi pozitive sau negative, creează un
câmp electric. Mișcarea sarcinii este un curent electric și creează un câmp
magnetic.
Electricitatea se află în centrul multor tehnologii moderne pentru:
- electricitate, electricitatea este folosită pentru alimentarea echipamentelor;
- Electronică, care se ocupă de circuite care implică componente electronice
active, cum ar fi tuburi vid, diode și circuite integrate, precum și tehnologii de

interconectare pasivă aferente.

De obicei, energia electrică este generată de generatoare electromecanice

acționate de aburul produs de arderea combustibililor fosili sau de căldura eliberată
de reacțiile nucleare, sau de alte surse, cum ar fi energia cinetică extrasă din vânt
sau din apa curgătoare.
Enache Alexandru
10G

Electricitatea este o modalitate foarte convenabilă de a transmite energie și

a fost adaptată pentru un număr tot mai mare de utilizări uriașe. Invenția becului
practic cu incandescență în 1870 a făcut ca iluminatul (d) să fie prima utilizare
publică a electricității. În timp ce electrificarea prezintă pericole, înlocuirea
flăcărilor de gaz în iluminat reduce foarte mult riscul de incendii în locuințe și
fabrici. S-au înființat companii de utilități în mai multe orașe, în special pentru
iluminat. Dispozitivele electronice folosesc tranzistori, probabil una dintre cele mai
importante invenții ale secolului al XX-lea, și un element fundamental al tuturor
circuitelor moderne. Circuitele integrate moderne pot conține miliarde de
tranzistoare minuscule într-o zonă de doar câțiva centimetri pătrați.
Electricitate in natura
Pragurile de detectare variază în funcție de frecvența sursei și calea
curentului, dar sunt în jur de 0,1 mA și 1 mA pentru prizele electrice, deși în
anumite condiții chiar și 1 μA de curent poate fi detectat ca vibrație electrică (d).
Dacă curentul este suficient de mare, poate provoca contracții musculare, fibrilație
(d) și arsuri ale țesuturilor. Absența oricăror semne evidente de conductori sub
tensiune face ca curentul să fie relativ periculos. Durerea de la șocurile electrice
poate fi severă, ceea ce înseamnă că electricitatea poate fi uneori folosită ca
metodă de tortură. Moartea prin electrocutare se numește electroșoc. Șocul electric
este încă un mijloc de execuție în unele jurisdicții, deși utilizarea lui a devenit
recent mai puțin obișnuită. Electricitatea nu a fost inventată de oameni, ea poate fi
observată în multe forme în natură, una dintre manifestările evidente este fulgerul.
Multe interacțiuni macroscopice familiare, cum ar fi atingerea, frecarea sau
legăturile chimice, se datorează interacțiunilor dintre câmpurile electrice la scară
atomică. Se crede că câmpul magnetic al Pământului (d) este generat de un dinam
natural (d) creat de curenții care circulă în miezul Pământului. Anumite cristale,
Enache Alexandru
10G
cum ar fi cuarțul și chiar zahărul, dezvoltă o diferență de potențial între
suprafețele lor atunci când sunt supuse presiunii externe. Acest fenomen se
numește piezoelectricitate, din grecescul piezein (πιέζειν), care înseamnă
„presare”, și a fost descoperit de Pierre și Jacques Curie în 1880. Efectul este
reciproc, iar atunci când materialele piezoelectrice sunt supuse unui câmp electric,
dimensiunile lor fizice se modifică ușor.