S3-Politici educaționale

Data…………………

Ghiuta Adriana

ME-Filiala Slatina -Anul II

FIȘA DE LUCRU 3

Sarcina de lucru 1.
Identificați 2 direcții de reformă educațională din România care s-au realizat până în prezent și 2
care nu s-au realizat.Care sunt cauzele principale care au determinat nerealizarea direcțiilor de
reformă stabilite?

Direcții de reformă educațională din România care s-au realizat până în prezent:

1.-Au fost aprobate Planurile- cadru învățământ special dizabilitati intelectuale, moderate și
ușoare,dizabilități intelectuale grave,profunde, severe, asociate,dizabilitati vizuale,dizabilități
auditive,dizabilități locomotorii, și a planurilor cadru de învățământ pentru unitățile școlare și
clasele afiliate ,din cadrul centrelor de detenție, centrelor educative și penitenciarelor care intra
in vigoare din anul școlar 2019-2020.

2.-Pentru anul școlar 2018-2019 s-au tiparit si distribuit gratuit, manuale pentru clasele I-IV, la
63 discipline, precum si traducerile aferente minoritatilor nationale, materialele au fost incarcate
in format pdf, pe www.manuale.edu.ro, persoanele cu dizabilitati auditive, avand pentru prima
data manuale digitale adaptate nevoilor lor.Pentru prima data exista manuale in 9 limbi
apartinand minoritatilor nationale, pentru 26 discipline.
Direcții de reformă educațională din România care nu s-au realizat până în prezent:
1.-Educatia pentru toti si pentru fiecare in parte, precum si incluziunea in sensul ei larg,la nivel
global -premisa de la care se porneste este aceea ca educatia de calitate, nu poate fi decat una de
calitate si inclusiva.Astfel, sistemele de educatie si formare, printre care si sistemul national
trebuie sa fie modernizate pentru a-si consolida eficienta si calitatea si pentru a le conferi
oamenilor abilitatile si competentele de care au nevoie pentru a avea succes pe piata muncii.
2.-Neacordarea a 6% din PIB pentru educatie-de foarte multi ani legea spune ca Guvernul trebuie
sa aloce 6% din PIB pentru Educație, însă toate guvernele de pana acum s-au folosit de artificiul
prorogarii si au dat mai putin de jumatate din bani, in ciuda problemelor cu care se confrunta
sistemul.
Sarcina de lucru 2. Analizați cei 4 piloni strategici ai învățării pe tot parcursul vieții (Cf
Strategiei naționale 2015-2020 și oferiți 4 exemple relevante pentru transpunerea măsurilor
adoptate în practică.
Acces
Accesul la oportunităţile de învăţare pe tot parcursul vieţii trebuie facilitat şi trebuie să fie cât
mai extins.Pentru ca România să atingă ţinta propusă de 10% până în anul 2020, trebuie
planificate şi implementate mai multe măsuri, care includ:
 recunoaşterea învățării anterioare
 participarea grupurilor slab reprezentate
 utilizarea de forme flexibile de furnizare de servicii
 acces mai mare la programele de mobilitate
 alte iniţiative care să stimuleze cererea de învăţare pe tot parcursul vieţii, precum
sprijinul prin consiliere şi stimulente financiare.

Relevanţă
Învăţarea pe tot parcursul vieţii trebuie să fie relevantă atât pentru persoane cât şi pentru piaţa
muncii. Asumarea răspunderii şi asigurarea calităţii sunt două aspecte esenţiale ale strategiei
IPV acoperite de măsurile propuse în cadrul acestui pilon.
Atitudinea orientată spre învăţare
Trebuie promovată o atitudine pozitivă faţă de învăţare. Măsurile propuse în cadrul acestui
pilon strategic includ promovarea alfabetizării funcţionale şi dezvoltarea competenţelor cheie,
care sunt caracterizate în special de posibilitatea de a fi folosite în situaţii noi.
Parteneriate
Învăţarea pe tot parcursul vieţii trebuie dezvoltată în strânsă colaborare cu partenerii sociali şi
cu factorii implicaţi.

Rezolvare sarcina de lucru 2

Învăţarea pe tot parcursul vieţii este un proces continuu de oportunităţi flexibile de învăţare,
corelând învăţarea şi competenţele dobândite în instituţiile formale cu dezvoltarea competenţelor
în contexte non-formale şi informale, în special la locul de muncă. Acesta reflectă un concept de
învăţare neîntreruptă, oricând şi oriunde. Deşi conceptul s-a modificat dea lungul timpului (a se
vedea Anexa 1), raţionamentul de bază rămâne acelaşi: oamenii trebuie să îşi actualizeze
cunoştinţele şi competenţele, ca indivizi, cetăţeni şi angajaţi. Acest lucru este esenţial pentru a
sprijini competitivitatea în contextul unei economii globale a cunoaşterii bazată pe tehnologie şi
pentru a promova integrarea socială şi participarea la o societate democratică

Tendinţele demografice şi de migraţie sprijină nevoia de a extinde oportunităţile pentru ÎPV

în România. Îmbătrânirea populaţiei şi emigrarea au condus la declinul populaţiei cu vârstă de
muncă din România, acestea reprezentând o uriaşă provocare pentru susţinerea creşterii
economice pe termen lung

Participarea redusă la educaţia şi formarea adulţilor din România poate fi explicată prin
existenţa unor disfuncţionalităţi între angajatori, angajaţi şi furnizorii de educaţie şi formare
profesională.Aceste disfuncţionalităţi duc la un sistem de învăţare pe tot parcursul vieţii
neperformant şi puţin receptiv, în care angajatorii, angajaţii şi furnizorii de educaţie şi formare
profesională acţionează independent unul de celălalt, neinteracţionând suficient. Furnizorii de
educaţie şi formare profesională oferă programe şi produc absolvenţice deţin competenţe care nu
reflectă pe deplin necesităţile angajatorilor. Este posibil ca angajaţii şi firmele să nu solicite
tipurile de programe necesare economiei în schimbare a României. Extinderea învăţării pe tot
parcursul vieţii în România impune depăşirea constrângerilor care provoacă disfuncţionalităţile
menţionate, şi anume: (i) informaţiireduse şi asimetrice între instituţiile implicate; (ii) stimulente
insuficiente pentru participarea la activităţi de educaţie şi formare şi (iii) capacitatea
instituţională inadecvată.

Promovarea ÎPV este, de asemenea, esenţială pentru a realiza o serie de obiective europene şi
naţionalecheie. Trebuie abordate obiectivele identificate în Strategia Europa 2020: creştere
inteligentă, prin îmbunătăţirea nivelului de educaţie şi formare profesională; creştere incluzivă,
prin accentuarea ÎPV în vederea reducerii şomajului, sărăciei şi excluziunii sociale; şi creştere
durabilă, prin accentuarea utilizării eficiente a resurselor şi a competitivităţii prin ÎPV. La nivel
naţional, România continuă să sprijine eforturile de îmbunătăţire a competenţelor populaţiei şi de
creştere a ocupării forţei de muncă şi a productivităţii muncii, toate acestea bazându-se pe o
participare mai mare la învăţarea pe tot parcursul vieţii. În general, programele şi intervenţiile
pentru susţinerea ÎPV nu au beneficiat de coordonare, iar principalele părți interesatenu au
interacționat organizat ci maimult în cadrul unor proiecte.Cu toate că Legea educaţiei naționale
nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare,defineşte rolurile şi responsabilităţile altor
ministere, colaborarea cu acestea nu este sistematică. Pe lângă autorităţile publice centrale,
învăţarea pe tot parcursul vieţii implică şi alte instituţii publice de la nivel regional şi local,
precum şi parteneri sociali şi organizaţii ale societăţii civile. Este evident că pentru creşterea
participării şi relevanţei ÎPV va fi nevoie de acţiuni pe termen lung, un angajament continuu şio
implicare puternică a tuturor părţilor interesate.

Pe piaţa muncii, adesea angajaţii nu au acces la informaţii despre oportunităţile de formare, iar
angajatorii nu beneficiază de stimulente suficiente pentru a oferi formare profesională. Angajaţii
au acces limitat la informaţii despre oportunităţile de formare, în special angajaţii mai în vârstă şi
cei cu un nivel redus de educaţie

Sarcina de lucru 3. Plecând de la afirmaţia ,,Politicile educaţionale, în tot spectrul lor, cu toate
problemele generate de şcoală încep şi se sfârşesc cu formarea profesorilor.” (Nicu A., Politici
educaţionale, Ed.ASCR, Cluj, pg.150), precizaţi 3 nevoi de formare actuale pe care
dumneavoastra le-ati identificat si de care ati dori sa beneficiati.

Nevoi de formare acuale:

1.-Dobandirea unor competente complementare sau de extensie care largesc gama activitatilor
cadrelor didactice,-predarea in sistemul e-learning, operarea cu platforme educationale.

2.- Dobândirea de noi competenţe, prin programe de reconversie/readaptare a calificării pentru

noi specializări sau/şi noi funcţii didactice, altele decât cele obţinute prin formarea iniţială.

3.-Dezvoltarea şi extinderea competenţelor transversale privind asumarea de responsabilităţi

privind organizarea, conducerea şi îmbunătăţirea performanţei strategice a grupurilor
profesionale, autocontrolul şi analiza reflexivă a propriei activităţi ş.a.