CARTI ROMANTICE oF SERIA ,SECRETE MORTALE* bs TeleleW 2c Roc loae te Met te Benita Tarets ew telcos Liremoye we lem (Ao) Cayo le Toe me Key W Can ClocRe MOTs Kore Degi au trecut optsprezece ani de cand a fost martora la uciderea fraielui ei, Sam descopera cA inca se vorbeste de acea noapte tragic’. Mai mult chiar, se pare cd exist persoane care vor ca ea si renunte la postul de profesoara de chimie fa liceul local si si plece din oras. Dar totul incepe sa se schimbe cand soseste noul psiholog al liceului, un barbat atragator, care da nastere unor noi subiecte de barfa. Insi Ethan McClane nu este tocmai un nou-venit, POST e ete Neat B toot tater CC aete el croc ttl Merce) ante tic din trecut — nici macar Sam, profesoara de chimie extrem de sexy, care fi acapareaza rapid gandurile. Mai mult chiar, cand Sam si Ethan trebuie sa colaboreze pentru a-l ajuta pe unul dintre clevii ci, se aprind scdntei greu de controlat si ajung sa se lase dusi CRE ecco Tem @ntbeHU Bte Myce mec reel rte RS Rw Cl lumina, iar Sam si Ethan descopera cA amintirile care le bantuie gandurile au o legaturd intunecata cu noaptea in care a murit fratele ci. $i asta le pune in pericol nu doar relatia, ci si viata, pentru ca adevaratul ucigas vrea cu orice pret si nu se afle ce s-a Site Te Oc Te Mee Kco MELE teen ELISABETH NAUGHTON a scris peste 30 de romane, trecand CUR ene eyes hana tee Or tel XOIPU MT ectermcytre Cl New York Times, USA Today si Wall Street Journal, sia castigat premiul RITA al Asociatiei Scriitorilor de Romane de Dragoste Pre TeLtin OCB H CTR OTe M eve TeN ART CTaNMCCoueE TCs [oa Ett Lira erence UW (yELISABETH NAUGHTON Amintiri reprimateRepressed Elisabeth Naughton Copyright © 2016 Elisabeth Naughton Toate drepturile rezervate. Editie publicat& prin intelegere cu Amazon Publishing, www.apub.com, in colaborare cu ANA Sofia. W Lira’ Lisa gi Cargi romantice sunt marci inregistrate ale Grupului Editorial Litera tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19 e-mail: contact@litera.ro www.litera.to Ne puteti vizita pe www .litera.ro/lirabooks.ro Amintiri reprimate Elisabeth Naughton Copyright © 2022 Grup Media Litera pentru versiunea in limba romana Toate drepturile rezervate Editor: Vidrascu gi fii Redactor: Daniela Nae Corector: Emilia Achim Coperta: Mariana Manolache Tehnoredactare gi prepress: loana Cristea Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomAniei NAUGHTON, ELISABETH Amintiri reprimate / Elisabeth Naughton trad. din Ib. englezd: Corina Nicolae - Bucuresti: Litera, 2022 I. Nicolae, Corina (trad.)ELISABETH NAUGHTON Amintiri reprimate Traducere din limba engleza Corina Nicolae LITERA BucurestiPentru Jane Droge, o femeie care cunoaste cu adevdtat semnificatia iubirii nemuritoare. Matusd Jane, credinta si sacrificiul tdu sunt o inspiratie pentru noi toti!prolog »Dute dupa el!“ Teama ii crescu adrenalina si ii facu pulsul sa ii bata mai tare si mai repede in vene. Seth ii spusese si se duc acasi. Dar nu putuse si o faci. Nu daca el avea proble- me. El putea avea nevoie de ea. Picioarele i se miscara inainte ca ea si isi dea seama ce se intampla. Aerul rece fi umplu plim4nii in timp ce se gribea pe poteca printre copaci. Sari peste pietre si crengi, avand grija si nu se impiedice si s nu se loveas- c&. Incepu sd rasufle greu si sacadat. Cand zari cabana prin padurea deasa, era acoperita de un strat subtire de transpiratie. Incetini. isi simti pulsul precum un vuiet in urechi. Degetele ii tremurau in timp ce tagnea de la un copac la altul, incercand s4 ram4nd ascunsa, pentru orice eventu- alitate. © lumina galbena ciudati se vedea prin ferestrele de jos ale cabanei. Ea miji ochii, incercdnd sa se uite pe fereastra. ‘ Din interior se auzi o izbitura, si ea sAri. Ascunzin- du-se in spatele unui trunchi de copac, tremura in timp ce se uita de jur imprejur in cAutarea lui Seth. le rog, nu fi acolo! Te rog, nu fi acolo...“ Se auzi alta izbitura, ea tresdri si se didu inapoi. Lemn spart pe lemn. Frica o strangea de gat precum o mand de gheata. Avea loc un fel de lupta, dar ea nu putea vedea cine era implicat, nu stia ce se intampla. Stia ci putea fugi, dar nu isi putea migca picioarele. Usa se deschise cu zgomot. Privi ingroziti cum doua figuri neclare tarau alta silueta departe de cabana.8 Elisabeth Naughton Era Seth. li cunostea picioarele lungi si trupul uscé- tiv. Recunoscu, in lumina lunii, claia de par casta- niu-deschis. Cu toate acestea, nu putea intelege vocile. Nu auzea ce spuneau. Si se indepartau de ea. Seth se zbatea si tipa acele cuvinte urate din cauza cA4rora mama ei se supara pe ea pentru ci le repeta. Lacrimile ii intepara ochii. Lui Seth i se intampla ceva ingrozitor. I se strinse stomacul de teamA si de nesiguranta. Trebuia sa il ajute. Trebuia sa il salveze. Nu ti putea lasa sa il rdineasca. Adrenalina ii exploda. Se indeparta de trunchiul copacului si fugi prin padure, urmdrind sunetul vocii lui Seth. — »VA rog, va rog, va rog... Nu il raniti! Nu il rani¢i pe Seth al meu!“ © cuprinse un sentiment familiar. Mai fusese prin acea parte de padure. De mai multe ori in timpul verii. Atenta s& stea departe de cdrare pentru ca ei sé nu o auda si si nu o vada, le asculta vocile si fugi in paralel cu miscarea lor. Dar, inainte de a auzi sunetul apei, stia unde se duceau. Vuietul cascadei résuna in fati. Vocile se amestecau cu sunetul apei. Seth o aducea mereu acolo sa inoate cand era cald. Bazinul mare de la capatul cascadei intot- deauna fusese un loc de distractii. Dar aceste voci nu se distrau. Erau furioase. Tipau. Se auzi din nou sunetul apei cizind. Urmat inca o dati de vocea lui Seth. Era ingrozita. -Nu! Nu... Inima fi galopa. O dureau picioarele, plamanii ti ar- deau, dar nu se opri. Gasi firul apei si alerga de-a lun- gul lui pana cand ajunse la cascada. Apa ii stropea fata, dar se sterse si se prinse de trunchiul unui mic artar. Panta se termina abrupt, deschizindu-se catre bazinul aflat zece metri mai jos.Amintiri reprimate 9 Vocile strigau de undeva din apropiere, dar privirea ei se indrepta spre clipocirile apei din mijlocul bazinului si spre baiatul care tinea un trup moale sub apa. Baiatul scoase trupul din ap4. Lumina lunii dezvalui un par castaniu-deschis. Ea miji ochii pentru a vedea mai bine. Se ruga s& nu fie Seth. Tresari cand recunoscu fata fara suflare ce se holba spre cer. »Nu.“ O durere ascutita ii trecu prin piept. Nu! Seth!“ Pietrisul scart4i, dar ea nu se uita sA vada de unde venea acel sunet. Nu putea. Pentru ca se putea uita doar la baiatul care tinea in apd, de cimasa, trupul fara sufla- re al lui Seth. La baiatul care acum se uita la ea cu ochi mari, cupringi de vind. Chiar daca el era cu zece metri mai jos, chiar dacd ea nu putea vedea decat umbre si albul ochilor lui, stia cine era. {l vazuse in oras. Auzise totul despre problemele pe care le facea. [si auzise printii spunandu-i lui Seth sa se fereasca de baiat. Dar Seth nu se ferise. [ar in acea seara, baiatul nu se limitase si provoace doar cdteva probleme. In acea sear& luase singurul lucru pe care ea il iubise vreodata, iar f3- cand asta, fi distrusese lumea intreagi.capitolul 1 Optsprezece ani mai tarziu... Se puteau spune mult despre starea psihicd a unei persoane c4nd un iglu din mijlocul Arcticii inghetate parea o variantd mult mai atragatoare decat o casa cal- duroasa si confortabila. incrunténdu-se, Samantha Parker abandona docu- mentarul de la televizorul fara sonor, arunca telecoman- da pe pat, apoi se echilibra pe scara subredA in timp ce incerci - din nou - s4 puna pe galeria veche draperia pe care o cumparase. Materialul se prinse intro parte ruginita a galeriei, asa ca impinse mai tare. Un sunet puternic se auzi in camera chiar inainte ca materialul sa treacd de obstacol. - La naiba! Sam rasuci bara pentru a vedea unde se rupsese mate- rialul. O mica taietura se vedea pe partea din fata. »Perfect.“ Era ceva normal in modul in care se desfasura seara ei - si anul acela. Ridicandu-si picioa- rele, mormai un ,E destul de bine“ si se ruga ca scara s poatd sustine greutatea corpului ei in timp ce puse bara pe clemele pe care le fixase mai devreme gi stranse suruburile pentru a o fixa. Coborand, se uité incruntati la ce facuse si se urcd inapoi. Nu era nici macar aproape de perfect, dar era des- tul de bine. Lambriurile rosii se potriveau cu spiralele rosii de pe cuvertura pe care o comandase online si as- cundeau crapatura din perete de pe partea dreapti a ferestrei. Nimeni nu ar fi putut vedea ruptura dac4 nu sar fi uitat de aproape, dar in acest moment nu o mai12 Elisabeth Naughton interesa. Probabil ar fi trebuit si renunte si si cumpere 0 galerie noua, dar nu mai voia sd iroseascd bani pe aceas- td casa veche. Imbundtatiri. Despre asta era vorba. De cand murise mama ei, nu fi pasa decat si facd locul acela si para decent, astfel incat sA ia niste bani cand avea sa il vanda si apoi s4 plece naibii din oras. Stranse scara, o sprijini de perete gi se urcd din nou in pat. Intoarcerea acasi, in Hidden Falls, trebuia si fie ceva temporar, dar se parea cd siptiméanile ei sca- pasera de sub control, iar prabusirea pietei imobiliare nu 0 ajuta deloc. Voia si plece din acest oras. In afara de faptul ci era prea mic, era plin de localnici cdrora le placea si barfeascd. Dar, mai mult decdt asta, erau prea multe amintiri urate aici pentru Samantha. Prea multe amintiri legate de fratele ei, de parinrii ei si de tot ce se intamplase si le distrusese familia. Imagini ale acelei nopti intunecate din urma cu opt- sptezece ani ii licdrisera in minte. Cabana sinistra in ceati, pidurea care soptea, sunetul cascadei. Dar mai ales tipetele. Atat de multe tipete care incd o trezeau in mijlocul nopfii. li trecu un fior pe sira spinarii, dar alun- gi amintirile si se fort s nu se gandeascé la trecut. Dacd rear fi facut asta, ar fi fost tras intt-o lume de cosmar si nu voia sa.retradiascd totul. $i se chinuise atat de tare si iasi din acel abis! Nu se putea intoarce. Trebuia doar sA se concentreze la munca. Trebuia si depund mai mult efort pentru a vinde casa aceea. Doar atunci putea sd plece din acest oras o daté pentru totdeauna si si nu se mai uite inapoi. Ceasul de pe perete arata ora 23.15, dar ea incd nu era obositd. Suspinand in timp ce se relaxd pe mormanul de perne, ignora lucrarile de laborator pe care ar fi putut s4 le corecteze in favoarea laptopului ei. Cainele ei golden retriever in varsta de patru ani, Grimly, scdnci gi isi bigd nasul sub cotul ei inainte ca ea sA apese pe prima tastd, apoi fi inghionti m4na.Amintii reprimate 13 -Termind, prostutule! {si muta bratul si se uité repe- de la linkurile de pe ecran. Va dura doar cAteva minute, spuse ea. Nu il scosese pe Grimly la plimbare dupa scoala i stia cA era agitat, dar stAtuse pana tarziu la munca pentru a pregati orele de a doua zi, apoi venise acasa si incercase si facd acele imbunatatiri magice care, asa cum ii spu- sese agentul ei imobiliar, aveau sA ti vinda casa. Acum era prea interesata sa il caute pe net pe psihiatrul acela despre care directorul ei ii spusese cd avea si vind a doua zi ca sd observe orele de la liceu pentru a o mai preocupa poznele lui Grimly. -Dr. McClane, spuse ea in timp ce ii scria numele in motorul de cdutare. Probabil era un batran cu parul alb care purta oche- lari si tweed de foarte proasta calitate. Sau era foarte slugarnic, asa cum putea fi un manipulator emotional foarte bine pregatit. Sam petrecuse un numar de ore mai mult decat echitabil pe canapeaua unui doctor din cauza mortii fratelui ei, si daca era un lucru pe care il invatase de-a lungul anilor, acesta era cd terapeutii aveau mai multi putere decat orice alt medic. Puteau ridica 0 persoand sau puteau si o destabilizeze complet, dar mult mai des isi bateau joc de mintile pacientilor lor pana cand nu mai raménea nimic in afara de nesiguranta si paranoia. Ignorand amintirile nedorite care incercau sa iasd din nou la suprafata, se uitd in josul paginii la un ecran plin de fotografii. Unele erau facute intr-o sala de cla- sa. Altele afara, unde parea a fi o tabard de tineret. Dar in majoritatea erau fete ale copiilor din diferite me- dii sociale. Sam se uita la fotografii si citi descrierile, ciutandu-l pe psihiatrul priceput, iar intr-un final se opri la o foto- grafie cu doi barbati, unul batran si ravasit, altul canar14 Elisabeth Naughton si prezentabil, amandoi stand in fata unei mese de pic- nic cu un adolescent intre ei. -Oh, acela trebuie sa fie! Sam se concentra la cel cu parul cdrunt gi cu ochelari, cu un aer care spunea ,[ti voi spune cum vei fi nducit“, din partea stanga, si citi descrierea. Ramase uimita. Se uitd din nou la fotografie si citi din nou descrierea. Nu se poate! Dr. Ethan McClane era barbatul din partea dreapta. Cel tanar, nu judecdtorul ridat care statea langa un co- pil de la Hanson House, un camin pentru adolescenti problematici, unde - conform descrierii - dr. McClane obisnuia sa facd voluntariat in timpul liber. Convinsa ca i se parea, Sam deschise o noua pagina de cdutare si incepu o cercetare mai detaliaté. De data aceasta, apdrurd mai degraba fotografii cu dr. McClane decat linkuri citre cabinetul lui. Si, da, prima fotografie era corecti, dar, oh, nu era in favoarea tipului! Era abso- lut atrdgator - in jur de 30 de ani, par des negru, piele mislinie, un corp de care in mod evident avea grija si un zambet care putea opri traficul. »lot este un psihiatru, chiar daci este bun de pus pe coperta GQ.“ Tnchizand laptopul dezgustata, Sam il arunca in pat si isi lua stiloul verde si teancul de lucrari de labora- tor. Si ce daca tipul era atragator? Tot era un psihiatru nedorit, iar ea nu avea de gand sa-l lase pe langa elevul ei Thomas. Se uitd cu repeziciune pe prima lucrare de laborator, isi dadu ochii peste cap la rispunsurile proaste si tocmai era pe punctul sa puna o nota cand usa de jos se tranti atat de tare, incdt casa se cutremuri. Pulsul lui Sam se accelera. Grimly mardi si cobori pe scdri. Ridicandu-se incet, isi spuse ci sunetul nu putea veni din interior, pentru ca locuia singura si mereu isi incuia usile, dar... Cu sigurantd se auzise de parca venea din interior.Amintiri reprimate 15 Inima incepu sa ii bata cu si mai multd putere. Asezi teancul de lucrari pe pat, apoi se ridic4 in picioare. Desculta si purtand doar o pijama subtire din bumbac, iesi pe hol si se uitd in jos peste balustrada la intrarea de dedesubt. Teancurile de cutii erau langa pereti, dar atentia ei era indreptata spre Grimly, ridicat pe picioa- rele din spate si latrand ca un nebun. Teama facu loc frustrarii, apoi arsurii reci a furiei. Nu era o usa din interior. Probabil era usa unei masini de afara. Acei adolescenti din nou isi bateau joc de ea. Cobori treptele cu repeziciune, fumegand tot drumul. Mai intai ii imbracasera copacii in hartie igienicd. Apoi ii aruncasera cu oud in geamuri. SaptimA4na trecuta fi distrusesera peluza din fatd, scriind cuvantul PLEACA cu plastic alb. n calitate de profesoara noua, una care se astepta ca elevii chiar s& isi faci temele pe care ea le dadea in loc sA se prosteasci la ore, evident devenise tinta preferata. Dar, dacd ei credeau cA o puteau trata ca pe un nimic, trebuiau sd se mai gandeasca. Ajunse la holul de la intrare, dupa colf, si se indrepta spre bucdtaria din spatele casei. Geanta, cheile si cartile ei erau chiar acolo unde le lasase, pe masa de la buca- tarie, cand venise din garaj. Se duse spre ele, dar nu isi vazu telefonul mobil. Cand isi verificd geanta, observa ca lipsea. ~ La naiba! Grimly intra repede in incdpere, latrand atat de tare, incat Sam sari in sus, iar continutul gentii se virsi pe masa. Aluneca spre 0 usd care ducea spre garaj, scanci gi mari si se duse din nou spre partea din fat a casei, aproape darémand-o pe Sam. - La naiba, Grimly! Copiii aceia nenorociti incd erau acolo. Intrand in birou, lua telefonul fara fir de pe biroul vechi al mamei sale si se duse inapoi spre partea din fata16 Elisabeth Naughton a casei. Se feri de cutiile pe jum4tate pline din hol, il impinse pe Grimly de la usa langa care se agita, descuie, deschise usa larg si tipa: -Nu mi speriati! Credeti ca sunteti tari? Sunteti lasi. Aratativa, monstruletilor! Grimly trecu de ea, dezechilibrand-o pe Sam, latratul lui nebun umpland aerul rece. Sam se lovi de tocul usii cu uméarul si se prinse cu mana libera pentru a se stabili- za. Simti durerea din brat in timp ce latratul lui Grimly ocolea casa. - Caine prost! O omora cu poznele lui nechibzuite. Iesi pe veranda. »CAine prost...“ Picioarele fi incetinira, si un loc din pieptul lui Sam se raci, oprind totul in jur. Era un caine prost. Doar un caine prost. Si ultimul lucru pe care ea il voia era ca niste delincventi juvenili si creada ca era periculos. Pulsul i-o lua la goand. Se uit iute la gardul intunecat din fata. Lumina din partea sténga se proiecta pe dru- mul care se infunda. Un stejar batran, fara frunze stitea ca un schelet decrepit. Nimic nu se migca la acea ora - aproape de miezul nopfii, intro noapte de miercuri. Latratul lui Grimly se auzea mai tare si mai nebun de dupa casa. Coborand repede scirile subrede ale veran- dei, Sam alerga dupa el, fara si-i pese ci pamAntul era umed si noroios sau cd era desculta. Tot ce voia era si ajunga la cdinele ei inaintea acelor copii. Respirand cu greutate, ajunse in cele din urmé la garajul anexat gi il vazu pe Grimly sdrind in sus si in jos in fata usii laterale gi latrand salbatic la fereastra murdara. - Grimly! Usurata ca nu pitise nimic, incetini. Vino inapoi chiar acum! Grimly continua sa latre. Nervoasa, Sam merse in spatele cainelui gi il prinse de zgarda. ~Am spus vino aici!Amintiri reprimate 17 Il trase, insa Grimly se smuci inapoi si Latra si mai tare. Ea ii didu drumul la zgardi. Picioarele ii alunecara pe iarba noroioasi. Cumva, se redresa inainte si cada. Blestemand infundat cdinele, pe sine insasi $i intreaga situatie, se ridicd, apoi se opri cand isi dadu seama ce ii captase atentia lui Grimly. Vopseaua rosie aluneca precum sangele de pe geamul patrat din partea de sus a usii. Vopseaua cu care fusesera scrise cuvintele , CONFORMEAZATE SAU... Sam se intoarse i se uitd in jur la curtea deschisa si la dealurile intunecate din spate. Nimic nu se misca nici acolo. Erau doar pini in umbra si brazi cat vedeai cu ochii. Dar padurile erau locul perfect pentru a te ascun- de si chiar un loc mai bun si astepti, iar ea nu avea nici un dubiu ca adolescentii care ii faceau viata un calvar erau acolo. Undeva. Furia reveni fierbinte si rapida. Glumele copilaresti erau altceva. Dar asta era vandalism, iar ea se sdturase. Ridica telefonul fara fir, forma numerele si il duse la ureche. - Da, spuse c4nd auzi operatorul. -Cu seful de politie Branson, va rog! Sunt Saman- tha Parker. Operatorul mormai ceva despre faptul ca seful de politie era prea ocupat pentru a prelua apeluri perso- nale, dar Sam abia daca asculta. Will era un prieten de familie apropiat. Cand ea venise in urma cu cateva luni pentru a avea grija de mama ei, el ii spusese si sune daca avea nevoie de ceva, iar acum avea nevoie de el mai mult decat de oricine altcineva. Putea gisi amprente. Cu amprentele ar fi prins riufacdtorii. Si de data cu si- guranti avea si depund plangere. Era departe de a se mai purta frumos. Se intoarse la usa si se uitd peste literele care curgeau, in timp ce astepta si vind Will. Masina ei era parcata in mijlocul garajului, nemiscata, exact asa cum 0 lasase.18 Elisabeth Naughton Dar pensula folosita si cutia cu vopsea rosie de pe sca- unul pe care il lasase langd masa de lucru a tatalui ei erau noi. Sam se uitd din nou la literele pictate. Pulsul ii batea sacadat. Incet, isi plimba degetele peste litere. Nu simti nimic in afara de sticla rece. I se puse un nod in gat. Nemaipasandu-i de ampren- te, se indreptd spre manerul usii si il roti. Nu se clinti. -Sam? Inima lui Sam o lua la goani, iar vocea familiara a lui Will abia dacd reusi si impiedice degetele inghetate ale fricii s4-i curga pe sira spinarii. Pentru cA in garajul ei incuiat intrase cineva. Cineva putea fi in casa ei exact in acel moment. capitolul 2 Ethan McClane avea nevoie de o tigard nenorocita. Nu, nevoia si dorinta erau doua lucruri diferite. Dorea o tigard. Ceea ce ii trebuia era o lovitura in moalele ca- pului pentru ca fusese de acord cu aceasti idee de la bun inceput. Baga in guri o bomboand Life Savers cu gust de cirese, una care ii reducea foarte putin pofta de nico- tind, si se uitd spre clidirea veche a Liceului Hidden Falls. Privind din siguranta masinii sale marca BMW, nu parea sa se fi schimbat foarte multe. Curtea era in continuare mare gi goala, cu exceptia cAtorva stejari care erau mai mari decat si-i amintea el. Cativa copii pier- deau vremea afara, vorbind in soarele de dupa-amiaza tarzie. Se auzeau strigite de pe campul din apropiere, unde se antrena echipa de fotbal. Scena familiara parea calma si linistita, dar lui Ethan i se stranse stomacul de nervi. Aproape douazeci de ani mai tatziu, géndul de a fi in acest oras placidAmintiri reprimate 19 din nord-vestul statului Oregon il facea s4 se simtd ingrozitor. »Revino-ti! Aminteste-ti de ce esti aici! Nu este nimic personal de data asta.“ Isi scoase ochelarii de soare si ii aruncad pe bord. Ar fi trebuit si isi dea seama de indata ce il sunase jude- cAtorul Wilson in legatura cu acest caz. Avea propriul cabinet acum. Nu mai lucra la stat. Nu mai trebuia sa evalueze ori sd trateze delincventi juvenili daca nu mai voia. Dar ii era dator batranului judecator scortos pen- tru cd fusese indulgent cu unul dintre baietii lui. Si daci se gandea indeajuns de mult, trebuia si recunoasca fap- tul cd se gandise cA avea sa ii facd bine s4 ia acest caz pro bono. Ca poate avea sa-l forteze sa isi infrunte propriii demoni pentru a putea lasa trecutul in urma o data pen- tru totdeauna. Bineinteles, asta era inainte de a fi efectiv acolo. Dumnezeule, cété nevoie avea de o tigara! Si de o bles- temata de lobotomie. Deschise portiera BMW-ului, isi lua geanta de pe locul pasagerului si cobori din magini. Il intalnise o singura data pe Thomas Adler. Imediat dupa ce baiatul fusese ridicat pentru intrare prin efractie in Portland. Thomas era acuzat de multe - furt, atac, vandalism -, dar, in loc s il arunce in detentie pentru ultima fapta, judeca- torul Wilson decisese ca, de fapt, Thomas avea nevoie de o schimbare de peisaj si de consiliere. Acum, Thomas locuia cu bunica lui instrdinaté intr-un mic oras din Hidden Falls, iar Wilson il rugase pe Ethan sf il ajute pe pusti s4 se acomodeze cu noile imprejurari. Ethan nu era naiv. Stia, din experienta capatati de-a lungul anilor in care lucrase pentru stat, cd unii copii pur si simplu nu puteau fi ajutati. Spera doar ca Thomas nu era unul dintre ei. Aerul rece de inceput de noiembrie impristia frun- zele abia cazute, care fosneau in drumul lui, in timp20 Elisabeth Naughton ce mirosul puternic de mere coapte din gridina de vizavi si acela de pam4nt proaspat fi imbiau simrurile. In timp ce se apropia de cladire, ii zimbi fortat unei adolescente care il privi cu neinctedere de la locul ei de pe terasa. Ea se intoatse, se aplecd spre baiatul imbracat in negru care statea lang ea si sopti ceva ce Ethan nu putu auzi. »Prietenos.“ Incruntindu-e, impinse usa grea, deschizand-o. Miro- surile de lemn vechi, de produse industriale de curafare si de cerneala il intAampinara in timp ce intra in cladire. Un dulap lung plin cu trofee se afla in partea stanga a holului. Se uitd rapid la exponate, citind céteva nume de pe placute. Cand privirea ii aterizi pe o fotografie a echipei de la campionatul statal de bascher, se incorda. -V& pot ajuta? : Ethan aruncd o privire cdtre usa biroului din dreapta lui, unde stitea o femeie cu parul cdrunt, uitandu-se la el ca si cum era pe cale si fure ceva. Un zambet patetic ii ridicase colturile gurii. Unul despre care pana si el stia ca era fortat. -Mda. Ethan. McClane. Am o intalnire cu directorul Burke. Secretara isi impinse inapoi pe nas ochelarii de citit cu rame rosii. - Ah, da. Sunteti psihologul. tn cuvintele ei se simi dispretul in timp ce se intoar- se, facandu-i semn s4 0 urmeze. - Luati loc aici si asteptati! Domnul Burke este intr-o sedinti. »Foarte prietenoasa.“ Trebuie s4 fi fost ceva in apa. -Mulrumesc, murmura Ethan in timp ce o urma pe secretara in biroul inghesuit din fata. O masa mare era in mijlocul camerei. in partea dreap- tA, trei scaune fuseserd impinse spre perete. Din moment ce secretara se asez i tsi relud treaba la calculator, nefiind deloc interesatd si vorbeascé, el isiAmintiri reprimate 21 tranti geanta pe scaun si citi un buletin de perete cu stiri si anunturi despre activitatile care urmau s& aiba loc la scoala. Usa din spatele lui se deschise inainte ca el si termine de citit despre musicalul de iarna. -Nu stiu cum te astepti si imi fac treaba cu bugetul minuscul pe care Lai alocat cheltuielilor suplimentare, se planse vocea unei femei. -Acesta nu este sectorul privat, raspunse un bat- bat. Si nu am timp s4 ma cert cu tine acum. Am alta intalnire. Se auzira pasi, apoi apaéru un barbat in usa deschisa a biroului, cu evidente semne de nervozitate pe chip. Avea inaltime medie, aproape 50 de ani, parul usor c4runt la tample si barba si se uita la Ethan ca si cum el era cel care voia s4 fuga tipand din cladire, nu invers. - Dumneavoastra trebuie sa fiti dr. McClane. David Burke. Intrati! »Bucuros.“ Ethan isi lud geanta. - Cand vei avea timp sd te certi cu mine? intreba fe- meia dinduntru. As vrea sa iti notezi in calendar ca sa iti pregatesti contraargumentele. Directorul ofta. -Ce zici de maine? Chiar voi veni mai devreme ca si ai timp destul pentru critici. Iti convine? Femeia nu raspunse imediat, iar in timp ce Ethan intra in birou, ea ii intalni privirea. Era mai ténard decat se asteptase dupa sunetul vocii ei ~ poate aproape 30 de ani. Parul ei inchis la culoare si carliontat era strans la spate si prins la baza gatului. Avea pometii ridicati, nasul drept si un machiaj vag care nu facea nimic pentru a-i ascunde cearcinele inchise la culoare. Dar, chiar si cu privirea incruntata si cu obosea- la evidenta, arata bine. Si acei ochi... erau fermecatori. Precum ciocolata calda, topita si stropité cu miere. Ochi care strigau dupa atentie, chiar dacd femeia incercase in mod evident sa isi minimizeze aparitia, purtand cel mai22 Elisabeth Naughton urat costum cu pantaloni gri pe care Ethan il vizuse vreodata. Ethan zémbi - cu adevarat - si, pentru prima data de cand acceptase acest caz, se gindi c4 venirea lui nu fusese o decizie atat de proasta. Nu daca aceasta era privelistea la care se putea uita in fiecare zi. Privirea femeii se ingusta, iar curiozitatea sclipi in acei ochi fermecatori. Dar, in loc si puna intrebarile acelea care Ethan stia cd i se invarteau in minte, ea i se adres directorului Burke. - David, daca brusc uiti de intalnire sau daca te im- bolnavesti in mod convenabil, o sé apar la usa ta. -Nu mi indoiesc de asta, mormai Burke in timp ce femeia iesea din birou. Ea nu se mai uita la Ethan, de parca acesta nici macar nu ar fi fost acolo. Dar, in timp ce trecu pe langa el, un miros dulce de lavanda si de vanilie pluti spre Ethan, aruncandu-.i o sageata fierbinte drept in stomac. Din biroul din fatd se auziri voci infundate, urmate de trantirea usii din fata. In timp ce sunetul se disipa, Burke lua un dosar de pe coltul biroului si ofta. ~ Iti cer scuze pentru asta. De multe ori, profesorii sunt mai nemultumiti decat functionarii de la posta. -E asa de rau? Din moment ce directorul nu se aseza, Ethan isi puse geanta pe unul din cele doua scaune din fata biroului si isi bigd mainile in buzunarele pantalonilor. -Nu stii nici macar jumatate. Femeia este ferici- té doar daca tmi baga boasele intr-o menghina in mod regulat. Ethan chicoti. In mod ciudat, cu ea, asta parea:atat placut, cat si dureros in acelasi timp. -Ce norocos! Burke ii intinse dosarul. -Nu imi place sa inchei brusc discutia si s4 plec, dar in cincisprezece minute am o intalnire la biroulAmintiri reprimate 23 districtului. Suntem pregatiti pentru maine. Asa cd, daca nu ne creezi probleme, vom face tot ce ne st4 in putinti ca sd cooperim. -Stiu cum s4 mA integrez. Ethan deschise dosarul si se uité rapid la prima pagina. Acestea sunt evaluarile comportamentului lui Thomas facute de profesori? - Da, singurul care lipseste este cel al lui Sam Parker. -Si el este... - Profesoara de chimie. Burke-isi puse haina de la cos- tum si isi ridicd barbia spre usa. Pe ea deja ai intalnit-o. -Ah... Buzele lui Ethan incepurd si se curbeze. Angajat nemultumit. Mda. Cred ca imi amintesc. De parca ar fi putut-o uita pe fata cu ochi stralucitori. -Se intorcea inapoi la clasi. Probabil o poti prinde din urmé dac4 ai nevoie de evaluarea ei pind maine. Ethan nu avea nevoie. Nu chiar. Avea destule pentru a incepe. Dar gandul de a vedea din nou acei ochi era 0 distragere placuti de la retrairea tuturor lucrurilor urate care i se intamplasera in acest oras. Puse dosarul sub brat si stranse mana directorului. -Multumesc. Burke isi aranja gulerul si porni spre usd. - Annette iti va face o copie a orarului cursurilor lui Adler si o harta ca sa nu te ratacesti. Daca apare ceva, anunté-ma! Ne vedem dimineati. Ethan isi lua la revedere de la director, lua harta si cardul de vizitator de la Annette, secretara cu parul ca- runt care continua sd se uite la el ca si cum ar fi avut dou capete, si merse pe holul lung cu peretii mazgaliri si Incuietorile sparte. Posterele faceau reclama la urma- torul dans. Un banner at4rna pe perete, amintindu-le elevilor si se costumeze pentru sdptimana de dinaintea serbarii scolare. La capatul coridorului, un barbat de ser- viciu cu cdsti in urechi spala pe jos cu un mop. Barbatul ridica privirea in timp ce Ethan se apropie, miji ochii, apoi se intoarse repede.24 Elisabeth Naughton Alt localnic prietenos. Acest loc devenise din ce in ce mai primitor. Se uitd la harta, continua s4 mearga pe coridor si coti pe prima la dreapta. La jumatatea coridorului, o vazu pe profesoara de chimie sténd langi o blonda cu forme, care purta un tricou scurt $i tocuri inalte pe care nici o femeie intreaga la minte nu ar fi putut sta intreaga zi. Probabil il auziser4 pentru cé amandoua se intoarsera si se uitard de indaté ce el trecu de colt. Si de indata ce ochii fascinanti ai lui Sam Parker se uitara la el, Ethan simgi ceva tare si strans intre picioare. La naiba, acei ochi trebuiau neaparat si aiba un semn de avertizare! Blonda se opri la jumatatea frazei si fi arunc4 o privire patimasa lui Ethan. - Pari pierdut, frumosule! Ethan isi plimba privirea de la inelul cu diamant ostentativ de pe mana staénga a blondei la legitimatia de personal care at4rna prinsa de mijlocul ei. Margaret Wilcox. Sectia de englezi, daca isi amintea corect din fisele pe care se uitase rapid mai devreme. - De fapt, nu sunt. O céutam pe domnigsoara Parker. Margaret ii arunca o privire lui Sam. - Ei bine, asta chiar trebuie sa fie ceva nou. Lui Ethan nu ii scipa tonul ironic sau animozitatea care scotea scantei dintre cele doua femei. Cu siguranté era o poveste acolo. Una de care nu ar fi trebuit sa fie interesat, dar care totusi ii starnea curiozitatea. Sam Parker miji ochii. ~ David tea trimis aici, dr. McClane? Stia cine era. Nu era nici o surpriza. El incerca sa schiteze un zambet, dar expresia ei ca de piatra dovedi cd era rezistenté in fata farmecului masculin. Sau poate doar in fata farmecului lui. -Maé intrebam daci ar fi vreo sans si termini evalua- rea comportamental4 pentru Thomas Adler.Amintiri reprimate 25 - Ah, asta explicd totul, spuse langa el Margaret Wil- cox. Nu cred ca erai genul ei. -Evaluarea comportamentala. Corect. Pentru o se- cunda, Sam inchise ochii si isi atinse nasul. Este in la- boratorul meu. Margaret chicoti. -Traducere? Nu e gata. Va trebui sA mai astepti o vreme, dr. McClane. Sam nu termina niciodata nimic. Daca te plictisesti, vino la mine! Cu o ultima privire cu jind, se intoarse si plecd, tocu- tile ei sunand precum tunurile pe podeaua din ciment. - Draguta doamna, spuse Ethan dupa ce pleca. Prietena? - Viduva neagra. Sam se uita pe hol dupa blond. Dar, inainte ca Ethan sa poata intreba la ce anume se referea, expresia i se lumina. Se intoarse si se uit la el. Deci tu esti psihiatrul pe care La trimis statul ca sa-1 spioneze pe Thomas? - Terapeut, o corecta el, surprinzéndu-i dispretul. - Corect. Ethan incerca sa isi pastreze expresia neutra. Poate ca femeia avea ochi frumosi, dar cu siguranti avea un aer provocator, iar el nu avea energia necesar4 pentru a se infrunta cu ea chiar acum. - Evaluarea ta este pe bi... Zgomotul puternic de geam spart fi intrerupse cuvin- tele. Pe coridor se auzi o lovitura zgomotoasa, urmata de alte geamuri sparte. Cu ochii mari, Sam se indrepta in acea directie. - Domnisoara Parker, asteaprti! Nu p§rea sd il auda. Privirea ei era fixatd pe usa de la capatul holului. Indreptandu-si mana spre maner, se impinse cu soldul in lemnul solid si mormai: -La naiba! Ea lua o cheie din buzunarul din fata al pantalonilor largi si incercd si descuie.26 Elisabeth Naughton In spatele ei, Ethan se uit prin fereastra dreptunghiu- lard a usii. O umbra travers rapid camera intunecata. Lui Ethan fi crescu adrenalina. Intinse mana spre uméarul ei subtire. - Asteapta! Usa ceda cu un pocnet. Ea se scutura de prinsoarea lui, dar Ethan se impinse intre ea si usa deschisd inainte ca ea sA poata face un pas. Umbra fugi in spatele unui birou din laborator. - Hei! tipa Sam, dandu-se laoparte din spatele lui Ethan. Pantofii scartaira pe podeaua cu gresie. Ethan isi arunca geanta si fugi dupa intrus. Copilul sau adultul - Ethan nu putea distinge - desparti draperiile trase si iesi afara pe fereastra. Dand laoparte materialul gros, Ethan prinse o glezna imbricata in blugi. In lumina sla- ba a apusului de soare, tot ceea ce putea distinge erau blugi si un hanorac tras peste fata. Intrusul lovi cu pi- ciorul, se elibera din mana lui Ethan, apoi c4zu pe jos, pe partea cealaltd, cu un pocnet. Dincolo de fereastri, se auzird pasii in timp ce alerga, indepartindu-se. Sam se duse in partea dreapta a ferestrei si trase dra- periile. Lumina slaba trecu prin geam. -La naiba! Ethan se intoarse pentru a vedea la ce se uita. Mesele mari si negre erau risturnate. Scaunele erau rasturna- te pe o parte, iar taburetele erau cu picioarele in sus pe langa birouri. Pe jos erau sticla sparta si fasii de hartie, in timp ce un miros chimic putred umplea in- treaga incdpere. - Ce este asta? intreba Ethan, stramband din nas. - Conducta de gaz, spuse profesoara de chimie, fu- gind spre partea din fata a camerei. ngenunche langa o masa mare si, in timp ce ea um- bla la valva principala, Ethan deschise fereastra pentruAmintiri reprimate 27 a aerisi. Porni ventilatorul din tavan, sunetul slab spar- gand tacerea din camera. ~ Asta ar trebui s functioneze, spuse ea, ridicandu-se. Ethan nu era asa de sigur. - Ar trebui si chemam pe cineva. De la materiale in- flamabile, de la compania de gaze... -Valva nu a fost deschisa prea mult. Ar trebui si se aeriseascd ime... apucd Sam sa zicd, intorcdndu-se si in- spectand daunele. Ea ingheta, iar Ethan, curios sa vada la ce se uita ea, isi cobort privirea spre tabla de pe perete. Cu litere mari si rosii era scris , INTELEGE MESAJUL". Lui Ethan ii dadu fiori pe sira spindrii o presimtire rea, urmati de o amintire din urmd cu aproape douazeci de ani. O noapte cu o lund rece. Vuietul cascadei. Sunetul apei din nou gi din nou. Lichidul de gheata care fi umplea plimanii. Si rasete sinistre si rautdcioase care veneau de pe mal. Acel sunet se transforma in vuiet in urechile lui. Dar isi aminti c4 acele cuvinte nu erau pentru el, cd nimeni din acest oras nu stia cine era. Asa ca, atat timp cat fsi tinea gura inchisd, nimeni nu avea sa stie adevarul. Privirea lui se indrepti spre Sam - expresia ei bantu- ita il facu s& se ingrijoreze pentru ea, nu pentru el. Se apropie de ea, dar inainte si o poatd intreba daca era in regula, ea se intoarse, apoi se opri. Ethan se uitd peste umar si vizu usa deschisd de-a lungul peretelui negru care ducea doar spre intuneric. - La naiba! zise Sam si sri peste scaune si eprubete. Stai! Ethan se intinse spre ea, dar ea il eviti. Nu stii daca nu cumva mai este cineva aici. Pantofii ei scrasnira peste sticla spartd in timp ce disparu in intuneric. Ethan o urma repede. Chiar in momentul fn care trecu pragul, se aprinse un bec, lumi- nand un depozit plin cu chimicale, dintre care majorita- tea - din fericire - incd st&teau in picioare.28 Elisabeth Naughton - Slava Domnului! murmura Sam de undeva dindun- tru. Mi-a fost teama cd au distrus si asta. Ethan intra in depozitul cu rezerve care era mai mic decat baia lui principala de acasi. Un dulap din sticla inchis, plin cu sticle gi tuburi pe scria ,,Periculos“ se afla in dreapta usii. Cateva recipiente erau daramate pe raf- turile deschise, dar nu parea sa fie ceva spart. El ridicd o sticla din plastic cu cristale roz. ~Ce fel de lucruri pastrezi... Usa se inchise cu un su- net puternic. Ce.... facu Ethan uitandu-se spre locul de unde auzise sunetul. - La naiba! Profesoara cea sexy trecu pe langa el si se indrepta spre clanta. Nu se poate... Se lis intunericul pe masurd ce luminile se stingeau, iar un chicotit se auzi de pe partea cealaltd a usii. Un chicot intunecat, de rau augur, care se strecura prin cra- patura si care fi ridicd parul de pe ceafa lui Ethan. Unul pe care era sigur c4 il mai auzise. Acum optspre- zece ani, mai precis. capitolul 3 Sam trase de manerul usii, dar acesta nu se misca. -Nenorocitule! Lovi usa de metal cat de tare putu gi plesni suprafata neteda si rece. Cand te voi gasi, iti vei dori sd nu te fi gasit! . Nu avea nevoie de asta acum. li ajunsese ce se intam- plase cu o seard in urmd - indiferent ce naiba fusese. Nici macar nu mai stia, pentru c4, dupa ce se intorsese de la politie insotita de Will, cuvintele pe care le vazuse pe usa ei disparusera. Stdtuse treazi toaté noaptea, incercand sé isi dea sea- ma dacd acele cuvinte existasera sau doar si le imaginase, daca o lua razna incet sau daca cineva isi batea joc de ea. Dar acum stia cd acele cuvinte fuseserd reale. La felAmintiri reprimate 29 de reale precum mesajul acela de pe tabla ei. La fel de reale precum nenorocitul care 0 incuiase in acest dulap. {njura din nou gi lovi iar usa cu putere. Durerea porni de la degete si se duse in sus, pe picior. i muti greutatea de pe un picior pe altul si sari pe pi- ciorul cel bun. Frecandu-si piciorul ranit, pana la urma renunfi si tipa de durere. - O sa ajungi s8-ti rupi piciorul inainte de a distruge usa aceea. Sam ingheti. Si o miime de secunda ii trecu prin fata ochilor. La naiba! Uitase complet c4 nu era singura. Ca si cum viata ei nu putea fi si mai rea. n intunericul din spatele ei, se auzi un sunet de har- tie rupta. -Bomboane Life Savers? Ea respira adanc, incercand in zadar sa stabilizeze pulsul ce-i batea nebuneste. -Nu, dr. McClane, nu am nevoie de nimic in gurai pentru a ma face sd tac, multumesc foarte mult. Un chicotit slab se auzi in intuneric. Si prea tarziu isi dadu seama cat de sugestiv sunase. [si infrana un méarait. La naiba, gresise! Viata ei putea fi mai rea. Se parea ca putea fi mult mai rea. ~Nu incercam si te fac sa taci din gura, domnisoara Parker. Am crezut cA poate te ajuta. - Sa mi ajute? Sam se intoarse inspre el si se uitd urat prin intuneric, chiar daca stia ci el nu o putea vedea. Este aproape ora 17.00. Ajutorul a plecat de mult. -Sa sperim ca nu. Licdri o lumina verde, una care, isi didu ea seama, venea de la telefonul lui. Una care lumina trasdturile frumoase ale fetei lui atragtoare in timp ce se uita in jos si forma un numétr. Frecandu-i piciorul, Sam incercd sd nu se uite la el. Probabil era pe punctul de asi pierde controlul, dar era totusi femeie. Insi observa imediat30 Elisabeth Naughton c4 dr. McClane era de o mie de ori mai atragator in realitate decat in acele fotografii pe care le vizuse cu 0 seara in urma. Ceea ce o enerva si mai tare. - La naiba! zise el incruntandu-se in timp ce se uita la ecran. Sam se lupta cu dorinta de a-i spune cd ea avusese dreptate. - Lasi-ma s ghicesc! Nu este semnal. Cand privi- tea lui se indrepta citre ea, Sam se intoarse spre usd si zgaltai din nou clanta. Intreaga scoala este precum o giganticd zona zero. Nimeni nu are semnal aici. La naiba, nu voia si fie blocata acolo cu acest tip in- treaga noapte! Lovi usa cu palma. - Kenny! Nu auzi nimic altceva decét zgomotul ventilatorului din clasa ei. -Cine este Kenny? Sa loveasci usa era la fel de inutil precum sa-si do- teasca sd nu fi venit acasd, la Hidden Falls, de la bun inceput. -Omul de serviciu. Dar probabil este in partea cea- laltd a scolii si, chiar daci nu este, poartd mereu cistile alea nenorocite cand munceste. - Dar alti profesori? Dr. McClane veni langa ea, si degetele lui i le atinsera usor pe ale ei pe usd. Caldura ii cuprinse intregul trup. Sam se daidu imediat laoparte, apoi isi mugc4 buza ca si nu tipe cand durerea din degete fi crescu. - Ai mai fost pand acum in vreo scoala? intrebd ea in timp ce durerea se mai domoli. Majoritatea profesorilor plecd imediat ce se face ora 16.00. Garantez ci nu mai este nimeni. Si de ce naiba spusese asta? Mda, clar o lua razna. Tocmai fi spusese unui strain - unui tip care parea a avea cu vreo zece kilograme mai mult dect ea si careAmintiri reprimate 31 evident se ducea la sali - ci nu avea si vind nimeni dupa ei. Ca nimeni nu stia cd erau inchisi acolo. Da, fusese inteligenta. Se dadu in spate pana ce se lovi cu spatele de rafturi. El deschise lanterna telefonului si lumina spre usa in timp ce studia incuietoarea. - Dar profesoara cu care vorbeai in hol? Vaduva nea- gr cea blonda? Vaduva neagra. Minunat! Uitase ci o numise’asa pe Margaret in fata unui psihiatru. Putea doar sa isi ima- gineze ce franturi de informatii obtinuse despre ea din acea conversatie. Alunga gandul cand isi dadu seama ca pana si Margaret plecase. In cea mai mare parte a zile- lor, era prima pe usa. In acea zi stdtuse pana mai tarziu numai pentru sedinta dedicata programului de educatie individualizat. Dar el nu trebuia sa stie asta. - Hm, presupun cd ar putea fi acolo. El se intoarse spre ea. Jar in lumina slaba, vizu cum se mijira ochii lui verzi, modul in care o studiau precum un sobolan de laborator, exact aga cum o studiasera ceilalti psihiatri. Teama lasa loc furiei. O furie care ii dadu putere. »Uita-te cét vrei, doctore pentru cap! Nu imi este fricd de tine.“ El pleca privirea, oftd si se uita la podea, cu spatele la usa de metal si cu picioarele lungi intinse inaintea lui. Sam ramase unde era, dar dupa céteva minute de liniste, stand intr-un picior pentru a nu pune greu- tate pe piciorul lovit, ceda in cele din urmé si se aseza si ea pe podea. Sprijinindu-se de rafturi, isi indoi piciorul si isi odihni mainile pe genunchi, uitandu-se la el cu grijd pentru a-i vedea chiar si cea mai mic migcare. - Voi opri lanterna pentru a salva bateria, spuse el. Sam nu raspunse. Camera se intuneci. Pulsul i se tidicd din nou in timp ce astepta ca ochii si i se acomo- deze. Dar, chiar si cand se acomodara, nu putea vedea32 Elisabeth Naughton decat un fir de lumina ce intra pe sub usa. In intune- Tic, ea era foarte constienta de spatiul foarte ingust, de apropierea lui McClane, de temperatura camerei, care se ridica. - Deci, daca tot suntem blocati aici pentru Dumnezeu stie cat timp, de ce nu folosim timpul asta pentru a-mi spune cine are ceva impotriva ta? zise el oftind. Avand in vedere problemele avute de Sam in ultima vreme, asta ar fi insemnat o list4 afurisiti. Una pe care nu ar fi impartagit-o cu un psihiatru. -Nu stiu, spuse ea. -Nu ai nici 0 idee? -Nu, dr. McClane, nu stiu cine ma uraste atat de tare incdt s recurga la asta. -Ethan. -Cum? ~Prenumele meu este Ethan. Sam stranse din dinti. Nu voia sa fi stie prenumele. Nu voia sa stie nimic despre el. Si de ce era atat de cald acolo? Isi deschise jacheta si respira adanc. ntre ei era liniste. O liniste care era att intima, cat si tulburatoare. [ncercd si se Indeparteze, insi se lovi cu umérul de un raft. - La naiba! - Esti bine? -Sunt bine. Lui Sam cu siguranta nu ii placu ingri- jorarea pe care o simti in vocea lui. Sau cAldura pe care o simtea alergandu-i pe piele gi care ii spunea ca el era mai aproape decét ar fi crezut. Doar stai acolo, in partea ta de camera. -Simt un pic de ostilitate, domnisoara Parker. Doar incerc sa iti ofer un ajutor. larasi cuvantul acela: ajutor. ,,De ce credea toata lu- mea cd avea nevoie de ajutor?“ - Asta spun tofi psihiatrii, bolborosi ea, frecandu-si uméarul. - Ai vrea si dezvolti?Amintiri reprimate 33 Sam se opri din frecat, bucuroasa ca era prea intune- ric ca el si ii poata vedea expresia nervoasa. - Vite, nu este ceva personal, doar experienta mea cu majoritatea psihiatrilor. - Terapeuti, interveni el. - Bine, terapeuti. Majoritatea terapeutilor doar fac mai multe probleme decat ar trebui s4 rezolve. Am pro- bleme cu psihiatrii... cu terapeutii, se corecté ea inainte si o faca el, care dau sfaturi cand nu au nici 0 idee ce urmati ar putea avea in viitor cuvintele lor. - Au! -$i ce inseamna asta? sari ea inainte de a se putea opri. - [nseamni cd este ceva foarte personal. Mada, si lui Sam i se pdru cA era ceva personal. Blestema faptul cd se enerva repede si cd vorbea fara si se gindeasca, mai ales cand era incuiata acolo cu un strain. Se auzi din nou sunetul de hartie ruptd, iar mirosul dulce de cirege umplu camera. Stomacul lui Sam chio- rai. Nu mancase la micul dejun pentru cd fusese prea stresata de actele de vandalism de la ea de acasa din seara precedenti, Sarise peste pranz pentru a ajuta niste elevi si refacd un laborator. $i mana de biscuiti pe care o mancase dupa ore nu ii ajunsese. - Bine, fie, zise dupa cdteva minute in care ascultase cum el isi sugea bomboana. Da-mi una din aia! El chicoti. Cateva secunde mai tarziu, degetele lui se lovira de ale ei pe intuneric, si caldura o cuprinse inain- te ca mica bomboand rotunda si ti cada in palma. isi ase mana repede, bagi bomboana in gura si se forta si nu geamé cand simti gustul dulce de cirese. Asta era tot ce trebuia sd facd. Si geamé in fata unui psihiatru atragator care deja credea, evident, cd avea probleme. ~ De cat timp predai aici? intrebd el. ~ De sase sptaméni.4 Elisabeth Naughton Sam se rusind de raspunsul ei rapid. - Doar sase siptamani? Uau! De cat timp predai in general? Nu putea si nu mai vorbeasca deloc? Ar fi cerut prea mult? Sam isi mas din nou fruntea care ii plesnea de durere, dorind sa fie liniste, dar stia cd era blocata in in- tuneric. Avea doua optiuni: fie tacea din gura si il punea la punct pe tipul acesta fiind nepoliticoasa, fie domolea tensiunea incercind sa fie dragutd. El nu facuse nici o miscare agresiva. De fapt, daca tinea bine minte, incer- case si o opreascd din a da buzna in sala ei de clasa cand vazuse intrusul. Chiar o avertizase si nu intre in camera de depozitare cand ea observase usa deschisa, dar, imbe- cild cum era, nu ascultase. Un pic din teama ei se risipi. Chiar daca era psihia- tru - pardon, terapeut. Mutaé bomboana in cealalta parte a gurii si incercd si nu para iritata. -Da, doar sase siptamani. Am fost angajata temporar pentru a suplini un loc liber. Ultima profesoara de chi- mie a avut 0 cddere nervoasi. Ce potrivire! Dumnezeule, ce era cu aceasta scoala? Cu acest oras? - Dragut. Si nu crezi ca faptul ca ai luat locul cuiva ar fi un motiv destul de bun ca el sau ea sd te vrea plecata? Ea se mira. Presupusese automat c4 un copil ii distru- sese camera gi ii vandalizase casa. Era posibil sa fie tipul pe care il inlocuise? Mintea i se duse inapoi la rasul ameningator pe care il auzisera cand se trantise usa si o trecura fiorii. - Deschide-ti lanterna! Am pe undeva pe aici spray cu piper. Lanterna telefonului se aprinse, luminand camera cu o stralucire alba. Ea se ridica, trecu peste picioarele lui lungi si gdsi scaunul in colt. Dupa ce il tari in spatele dulapului, se urca pe el si pipai pe un raft.Amintiri reprimate 35 - Asta ma face si ma simt in siguranfi. El se ridicd in spatele ei. O profesoard cu o arma periculoasa. Cred ci aveam cosmaruri despre asta cand eram in liceu. Ce faci cu un spray cu piper pe langi copii? - David a fost ingrijorat pentru siguranta mea. Ulti- mul profesor a avut cAteva certuri cu politia dupa ce a plecat. Spray-ul cu piper era o masura de precautie. -Ingeleg. Doar promite-mi cd nu il folosesti pe mine. Fanteziile mele cu o profesoara implica, de obicei, o ri- gla, o fustd scurta si ocazional un bici. Nimic atat de masochist precum un spray cu piper. Sam nu se putu stapani. Zambi. Apoi il respinse repede: - Daca iti tii mainile lang tine, promit! Ah, iatd-l! Se ridicd pe varfuri, cdutand spre capatul din spate al raftului. Degetele atinserd flaconul, aproape reusind sa il prinda. Apucdnd marginea raftului, se ridica si mai mult pe varfuri. Scaunul de sub picioarele ei se misc. ~ La naiba! Metalul zingani. Simgi aerul cum fi urcd pe spate, degetele ei se luptard cu marginea raftului, ins scaunul hurui, cizand la pamant. Si apoi cazu... - Domnisoara Park... Sam cazu in fund si mormai. Sim¢i durerea direct pe coloand. Se uitd spre dulapul care se balansa. Sticle si flacoane se indreptau direct spre ea. Sam se chirci si igi protejé capul cu mainile. Lumi- na se opri. Se auzi o lovitura, dar, surprinzdtor, nu o lovi nimic. Clipi de cateva ori, sigura ci dulapul ar fi trebuit si fie deasupra ei, si isi cobori mainile. -Ce sa intampl... - Asta o si lase urme, mormai McClane de undeva de deasupra ei. Probabil mai multe.36 Elisabeth Naughton Sam isi ridicd mAinile, dar se lovi cu fruntea de ceva tare. - La naiba! murmurd McClane. Asta o sa lase alt semn. Sam tresari si se masd pe cap. McClane era chiar dea- supra ei. [si lovise capul de capul lui. Fu nevoie doar de doua secunde pentru ca ea si isi dea seama ci el se pusese intre ea si pericol. -Stai nemiscata! Mainile si picioarele ei imprastiara sticle si cilindri pe podea in timp ce ea iegea de sub el, iar el se sprijinea in maini si in genunchi. Ea se prinse cu degetele de marginea de metal a raftu- lui si se chinui sa il impinga la loc. _ Dulapul se lovi de perete, si Sam rdsufla cu putere. Intorcandu-se, se puse in calea lui McClane, dar calcd intr-un fel de pudra gi se clatina. -Oh! -Nu te misca! McClane isi schimba pozitia pe podea, la picioarele ei. Stai sA imi gasesc telefonul! Flacoanele se rostogoleau pe podea. Sam si-l imagina in mdini si in genunchi c4utandu-i telefonul, care putea fi oriunde in dezordinea aceea. Chiar cand era convinsd ca nu avea si il giseasc4, se aprinse o lumina. Pe Sam o apucd durerea de stomac cnd vazu borca- nele sparte si pudra imprastiata pe jos. Din fericire, nu fusesera chimicale periculoase pe dulap, dar bucuria ei tinu pan ce il vizu pe McClane. -Oh, Dumnezeule! Esti ranit. Sari peste un borcan cu pudra pentru a ajunge la el. Vazu ca avea cimasa rupta la umar, pdrul ii era acoperit cu pudra alba si ceva umed si negru i se prelingea pe un obraz. fi atinse fruntea si simti ceva cald si lipicios. Nu te misca! Am prosoape. - Crede-mé, nu am planuit asta. Se intoarse pentru ase ageza pe podea. La naiba! Ziua mea nu devine mai bund.Amintiri reprimate 37 -Nici a mea. Sam lua telefonul pe care it diduse el pentru a putea lumina raftul. Luand un teanc de prosoa- pe, ingenunche lang el si apisa carpa pe fruntea lui. Nu am idee cum sa intamplat asta. Dulapurile sunt prinse in perete. -Se pare ci nu atat de bine. Ea indeparta prosopul. Durerea de stomac reveni cand vazu sdngele de pe prosopul alb, dar i-l puse din nou pe frunte. El respira printre dinti. -Imi pare rau. Sam diminua presiunea. Voi incerca sa fiu mai atenta. -Incep sa cred ci aduci ghinion, domnigoara Parker. Sam facu o grimasa pentru ca, da, si ea incepea si simtd c& aducea ghinion. Verifica dacd mai avea alte rani, in timp ce el se lisa pe spate, sprijinindu-se in maini, cu ochii inchigi. Fire colorate ii acopereau umarul stang, dar din fericire nu mai avea rani deschise in alta parte. Trecu repede cu privirea peste linia puternicd a ma- xilarului lui, peste muschii de pe maini si de pe piept si peste talia subtire care ii disparea in pantaloni. Simti o caldura in stomac. O caldura care venea de nicaieri. Dar fu repede inlocuita de constientizarea fap- tului cd o protejase din nou. Toatd animozitatea ii dispiru din vene in timp ce migca prosopul, astfel inc4t o bucata curata de material sa fie apdsatd pe rana care singera. - Imi pare rau ci m-am purtat urat mai devreme. Nu este vina ta, este... -Terapeutii. Da, mi-am dat seama. Ea verificd prosopul din nou, isi aminti cd ranile la cap sangerau mult, dar nu putea sa alunge ingrijorarea ca sdngerarea nu incetinea, . - Nu este numai asta. Imi place Thomas. Incearca foarte mult sd se integreze. Stiu cum este sa fii cel ciudat38 Elisabeth Naughton si nu vreau sa facd regrese. Cu tine aici, s-ar putea si se intample asta. Stiu c4 a avut probleme cu legea, dar chiar sunt convinsa cd vrea a doua sansa. Este un copil bun. Mana doctorului McClane ii atinse usor bratul si scantei de cildurd ii trecura prin piele, scdntei care fa- ceau ca totul si se opreasci. -Nu am venit sa ii fac probleme lui Thomas. Att timp cat se fereste de probleme, prezenta mea aici este doar o formalitate. Crede-md, nimeni nu crede in a doua sans4 mai mult ca mine! Ea simti cum fi crestea pulsul. Abia il cunostea pe acest barbat $i, avand in vedere care era meseria lui, nu avea nici un motiv sd aiba incredere in el. Dar ceva ii spunea ca el zicea adevarul. $i dupa cum se pusese intre ea si pe- ticol, chiar si cand nu facuse decat sa-i atrag4 ostilitatea, gtia cd nu era deloc precum ultimul ei terapeut. Privirea ei i-o tintui pe a lui, iar in lumina slaba vazu altceva. Ceva din ochii lui ii spunea ca, indiferent cate lucruri ingrozitoare experimentase in viata ei, acest tip stia mult mai multe despre a avea o a doua sans decat ar fi putut ea sa afle vreodata. Era o tensiune intre ei. O tensiune care o lua prin surprindere. -Dr. McClane... - Ethan. Un zambet aparu in coltul frumoasei lui guri. O gura care era de o mie de ori mai tentanta decat fusese inainte. Prenumele meu este Ethan. Si din mo- ment ce am suferit destul de mult din cauza dulapului tu, cred cd este timpul sa lasim laoparte formalitatile. -Nu. Ranjetul lui increzut disparu, si ea vizu deza- magirea din privirea lui. Dar inima ii batea dintr-odata atat de tare, inc4t nu putea gandi limpede. Nu pentru: c& ai fost lovit de dulapul meu. Pentru ca si eu cred in acordarea celei de-a doua sanse. Eu sunt Samantha, dar toata lumea de aici imi spune Sam.Amintiri reprimate 39 -Samantha, spuse el incet. Vrei si pecetluim armisti- tiul nostru cu ceva dulce? El isi ridicd mana, iar ea simti caldura din stomac, in agteptarea atingerii lui. Dar aceasta nu veni. lar cand coltul gurii lui se curba in acel ranjet seducator, ea cobo- ti privirea si isi didu seama ca fi oferea alta bomboana Life Savers. Lui Sam ii chiordi stomacul, dar de data asta nu de foame. Sau cel putin nu voia mancare. De data asta, era ceva neasteptat, mult mai dulce ce fi aluneca pe lim- ba. Ceva ce ar fi pecetluit armistitiul lor intr-un mod mult mai satisfacator. capitolul 4 O loviturd puternicd se auzi la usa, iar Samantha sari inapoi chiar in momentul in care Ethan crezu cd lucru- rile tocmai deveneau interesante. -Sam/? se auzi o voce prin usa. Esti acolo? -Slavi Domnului cd ne-au gisit! morma4i Samantha tidicindu-se in picioare, dar Ethan se incrunta in timp ce ea se indrepta spre usa. Suntem aici! tipd ea. Cu siguranta el nu voia sa fie blocat toata noaptea intro cameri de depozitare, dar caldura din ochii atriga- tori ai profesoarei de chimie cand se uitasera la el cu un minut in urmé il facuse sa se gandeasca cd era aproape sa il sirute. Si chiar si cu lovitura la cap, cu durerea de spate si cu trecutul lui nenorocit din acest oras, nu s-ar fi suparat daca ar fi facut-o. ncuietoarea se risuci, iar usa se deschise suierand, urmata de lumina ce inund& camera mica. Ethan clipi de doua ori si isi feri ochii de stralucirea orbitoare. -Ce naiba faceti aici? Burke. Era vocea directorului Burke. Gemand de durere, Ethan isi tinu cArpa la cap gi isi misc& incet picioarele.40 Elisabeth Naughton -Am fost inchisi induntru, spuse Samantha. Vorbeam cu dr. McClane pe coridor cand am auzit ci incerca cineva s& intre cu forta. A venit dupa mine in magazia cu materiale cand m-am dus sa vad daca era ceva distrus si cineva ne-a incuiat induntru. Ethan calcd peste sticlele sparte si flacoanele de plas- tic din camera aflatd in dezordine. Burke se uitd de la Samantha la Ethan, concentrandu-se la cArpa plina de sAnge pe care Ethan si-o tinea Ja frunte. -Tu ce naiba ai patit? Ethan deschise gura s4 raspunda, dar Samantha il intrerupse. -A cdzut dulapul. David, cineva La desprins din pere- te! Chestia aia nu se miscd niciodata. Burke se uitd la haosul din camera si ofta. Cu toate acestea, cand se uita din nou la Samantha, expresia i se indspri. ~Sam, iti singereazd mana! - Da? zise Samantha uitandu-se in jos, si pentru prima data Ethan vazu cd jacheta ei era sfasiata si cd ii curgea sAnge din brag. Lui Ethan i se stranse stomacul in timp ce ea se chi- nuia sa igi dea jos jacheta. Ducdndu-se inapoi in camera de depozitare, Ethan lua alt prosop si veni inapoi, dan- du-il ei. -Multumesc, spuse Samantha ludnd prosopul si apa- sandu-l pe rand. - Annette? zise Burke la telefonul de pe biroul lui Sam. Trimite paramedicii aici! Apoi suna la politie! Avem o spargere. In timp ce Burke povestea ce se intamplase, Ethan se uité la Samantha. Bucle ciocolatii i se desprinsesera din clama de la ceafa, incadrandu-i figura cu cArlionti. Un fel de pudra alba ii acoperea parul gi i se citeau ner- vozitatea si stresul pe fata, dar ochii aceia erau la felAmintiri reprimate 41 de fermecatori ca inainte. $i chiar daca il durea capul ingrozitor de tare, Ethan se simti din nou vrajit de ea. - Ai pierdut vremea avand grija de rana mea cand si tu erai Tanita? -Nu am simtit, zise ea si zambi cu colful gurii. Si, desi incercd s4 nu observe, el nu putu si fi igno- re in totalitate sanii stransi pe sub bluza alba cand ea isi misc4 bratul pentru a verifica sangele de pe prosop. Suntem o pereche pe cinste, nu-i asa? Da, chiar erau. -Eu... ~Paramedicii sunt pe drum, spuse Burke in timp ce inchidea telefonul. Mergeti amandoi in birou. Politia ar trebui si vind din minut in minut. - David, dar nu am nevoie de o ambula... -Nu te certa, Sam, zise Burke incruntandu-se. Esti acoperité cu Dumnezeu stie ce si probabil ai nevoie de o injectie cu tetanos. A naibii prima zi, dr. McClane! spuse el uitandu-se spre Ethan. ~ Practic, nici nu este prima mea zi. Ethan psi pe lan- ga mesele si scaunele rasturnate si ii urma pe Burke si pe Samantha pe coridor. Ea isi infasura jacheta peste brat, lasindu-si la vedere umerii goi si tricoul care i se mula pe forme, iar el se bucurd de privelistea fundului ei mai mult decat ar fi trebuit. Mai ales stiind ca fusese ranita. isi drese vocea, concentrandu-se in schimb la Burke, nu la formele ei voluptuoase: Cum ne-ai gasit? - A venit ingrijitorul, a vazut dezordinea si a anuntat spargerea. Eu am venit de la biroul primiriei. Ethan incuviinta din cap, fericit ci fusesera gisiti, dar si dezamagit cd nu avusese mai mult timp singur cu Samantha. Li se auzeau pantofii pe holul lat in timp ce Burke ii intreba pe amandoi ce vazuser4 prima dat cand intrase- ra in camera. Cand ajunsesera la birou, ambulanta opri in fata in lumina palida a serii.42 Elisabeth Naughton Paramedicii intrara si fi grabira catre ambulanra. Samantha continua sa protesteze cd ea nu avea nevoie de primul ajutor, dar cand isi dadu carpa laoparte si Ethan aruncé o privire la tdietura de pe bratul ei, el nu se putu abtine si nu mormiie. ~ Lasa-i pe bietii oameni sa isi facd treaba, domni- soar Parker. Ea ii aruncd o privire provocatoare, dar in cele din ur- ma urcd in ambulangi si se agezi pe bancheta capitonata. Ethan simti un val de caldurd in stomac in timp ce o urmé si se aseza langa ea. Cu siguranta era tafnoasa. Si foarte sensibila. Si ambele trasaturi ii placeau la ea. Probabil ii placeau mai mult decat ar fi trebuit. Un paramedic verifici rana de pe fruntea lui Ethan si altul avu grija de rana Samanthei, iar el se uita lung la ea in lumina din ambulanta. Femeia avea umerii lati. Puternici, tonifiati, feminini. lar contrastul dintre lumind si intuneric acolo unde parul buclat ii cadea pe pielea goald era mai mult decat captivant. Dar, in afara de faptul ca arata bine, era puternicd. Vazuse asta din modul in care se grabise si intre in camera in tim- pul atacului. Evident, fusese necugetat si putea fi ra- nitd serios, dar nu era genul de femeie care sA se dea in laturi de la o luptd. Si nu putea fi decat uimit de aceasta trasatura. ~ Va fi nevoie si coasem rana, spuse paramedicul. Voi pansa rana pana cand vom ajunge la spital. Minunat. Un spital. Exact cum si-ar fi dorit el sa isi petreacd noaptea. - Mi-am lasat geanta induntru. Trebuie si... -O va lua David, spuse Samantha langé el in timp ce paramedicul care avea griji de ea cobori din ambulanta. Ethan se uita din nou la ea si, cum facusera si inain- te, ochii aceia ii transmisera o unda de fiori prin corp. Amintirea modului in care se uitase la el in lumina alba a acelui dulap il facu sa-si doreasca lucruri pe care stiaAmintiri reprimate 43 cA nu ar fi trebuit sA si le doreasca. Lucruri pentru care nu venise la Hidden Falls. Incerc4 s4 isi aminteascd despre ce vorbeau. Geanta lui. Da, asta era. - Sunt dosare acolo pe care... -Sam, spuse o voce din fata usilor deschise ale am- bulantei. Esti bine? Amandoi se uitara spre barbatul blond imbracat in albastru care stitea intr-un cerc de lumina chiar in fata usilor deschise ale ambulantei. ~ Will. Trasaturile Samanthei se relaxara. Da. Sunt bine. Ma bucur ca esti aici. Ea facu semn spre Ethan. El este dr. McClane. Ethan, el este Will Branson. Ethan ingheta si i se puse un nod in stomac. lar toate celelalte lucruri - efractia, rana lui, ce naiba facea in acest oras, chiar si ochii hipnotici ai Samanthei Parker - fura lasate deoparte. Pentru cd in acel moment nu mai avea 31 de ani. Avea 13 si incerca cu greutate sa se integreze intr-un grup de copii care ii schimbasera cursul vietii. Sam stitea pe marginea unui pat in camera de garda si astepta in timp ce doctorul termina de cusut rana. Vociferase pana ce se invinetise cd nu avea nevoie de un dus. Chimicalele care cdzusera pe ea si pe Ethan erau, in cea mai mare parte, inofensive, precum clorura de sodiu si sulfatul de amoniu. Tinea lucrurile cu adevarat periculoase inchise intr-un alt dulap. Nu avea nici o idee ce se intampla la scoala, iat o parte din ea nici nu voia sa stie. Tot ce voia si facd era si se ducd acas, s il vada pe Grimly si si doarma o siptamani. Ah, si si se asigure ci dr. McClane - nu, Ethan. - era bine. Pulsul ii crescu numai cand se gandi la el. Langa ea, doctorul se uitd la mana ei. -Sunteti bine?44 Elisabeth Naughton Se inrogsi cénd isi didu seama ca probabil si el observase. -Mda. Bine. Abia astept s4 ajung acasa. Doctorul bandaja rana si ti dadu, in cele din urmé, drumul la brat. -Incercati sa il tineti uscat. Va scriu o retet4 cu anti- biotice pentru orice eventualitate. Dacd aveti probleme, contactati-va medicul de familie sau veniti si vi vedem noi dupa orele de program. Sam fi multumi, se dadu jos de pe pat si se intinse s isi ia jacheta. Strambandu-se cand simti arsura din brat, isi strecura bratele in maneci si tocmai isi aranja gulerul cand auzi pasi dinspre us. ~ Esti gata? intreba Ethan. Lui Sam i se stranse stomacul. Evident, nici el nu dorise si se spele, pentru cd inci avea praf alb in par, facindu-l sa arate mai degraba cdrunt decat brunet. Un bandaj ii acoperea pattea dreapta a fruntii, si umarul stang al cimisii lui albe era patat cu roz. Pentru un moment, o cuprinse teama in timp ce enumera in minte ce fusese pe acele rafturi. Apoi isi dadu seama ca trebuia si fie nitrit de sodiu. Sare roz. Categoric sigura. Rasufla usurata. ~Acum da. Tu? - Gata de plecare, zise el bagandu-si mainile in buzu- nare si invartindu-se pe calcaie. Ea fu dintr-odatd constienta de latimea umerilor lui, de modul in care umplea cadrul usii si de faptul cA parea a lua tot aerul din camer. Si se incorda cand isi aminti ca se aplecase peste el in acel depozit, modul in care se uitase la ea, sinceritatea din ochii lui si cat de mult isi dorise sa il sarute in acel moment. Ceea ce era complet nebunesc - acum stia, fiind pe cale de a-i arata ci nu era stabila din punct de vede- te psihic. Isi trase maneca in jos si isi feri privirea. Isi aminti siesi cd trebuia sa fie inteleapta.Amintiri reprimate 45 - Cate cusaturi? -Sase. - Mai intrecut. Eu am avut nevoie doar de patru. Ea pasi spre usa. El ii facu loc sa treacd, dar umerii lor se atinsera, si caldura ii invalui in acel loc, trimitandu-i mici furnicdturi in intreg corpul. Furnicaturi care ii pla- ceau mult prea mult. -Maé intrebam daca vrei si luim impreund un taxi inapoi spre scoala, zise el. Presupun cd masina ta este acolo. Un drum cu taxiul singura cu el, in intuneric? Unde ar fi vorbit mai mult si ea ar fi aflat cé era un tip chiar drdgut, nu un psihiatru slugarnic, asa cum si-ar fi dorit ea? Daca ar fi fost o femeie normal, ar fi spus da. El era atragator, iar ea simtea tot felul de vibratii interesante. Dar nu era normala, iar si alunge aceasta atractie era cel mai bun lucru pe care Lar fi putut face. Pentru amandoi. - Eu... -Sam. Vocea lui Will de pe coridor o facu sa se in- toarca, usurat de intreruperea perfecta. - Will, spuse ea. Bund. -Totul este in regula? intreba el, incruntandu-se cu ingrijorare. - Da. Doar cAteva copci. Nu e mare lucru. Will incuviingd din cap, dar ingrijorarea nu ii disparu din ochi. ar nervozitatea lui Sam se accentua in tacerea ce se asternu. Nu era numai seful politiei; fusese cel mai bun prieten al fratelui ei in copilarie, iar asta il transfor- ma in cel mai vechi prieten al ei. De fapt, de-a lungul timpului, facuse pentru ea mai multe dect oricine din orasul acela inapoiat, chiar mai multe decaét mama ei, ceea ce insemna cd era singura persoan§ pe care se pu- tea baza cind lucrurile deveneau complicate. Si tocmai asta facuse in ultimele zile. Probabil mai mult decat ar fi trebuit, pentru cd in ultima vreme simtise cd el voia mai46 Elisabeth Naughton mult. Si nu stia cum sd se descurce cu asta. Simtindu-se ciudat, Sam se intoarse spre Ethan. -Suntem bine amandoi. Ethan nu raspunse, dar Sam ii vazu incordarea ma- xilarului si ochii mijiti. Ochi care cu un minut in urma erau o mare de smarald. - Trebuie si vi pun amandurora cAteva intrebari, spu- se Will inainte ca Sam si il intrebe pe Ethan ce nu era in regula. Intrara inapoi in camera, iar ea astepta in timp ce Will scoase un carnetel din buzunarul de la spate, schimbandu-e din prieten ingrijorat in sef de politie. -Cdutim amprente, dar au fost 100 de copii in came- Ta aceea astazi... -Aproape 200, il corecta Sam. -Corect. Ceea ce inseamnd cd amprentele nu ne vor spune foarte multe. Investigim si incuietorile, dar nu ne asteptim s4 gisim prea multe din moment ce spargerea a avut loc dupa ore. Spune-mi ce ai vizut cand ai intrat in camera. Sam ii spuse lui Will ce gisisera ea si Ethan si cum ajunsesera in camera de depozitare. Will isi nota totul. -Sam, scumpo, nu era nimic scris pe tabla ta. -Cum? Sam se uita la Ethan, apoi inapoi la Will. Era acolo. Jur! Nu am inventat asta. Era acolo, la fel ca pe fereastra. - Ce fereastra? intreba Ethan, uitandu-se spre ea. Lui Sam ise stranse stomacul, dar, inainte de a putea taspunde, vorbi Will. -Sam a fost hartuitd la ea acasa de cativa copii. Glu- me. Nimic serios. - Intrarea prin efractie in casa mea nu este o gluma! Will ofta in timp ce isi bag carnetelul inapoi in buzunar. - Nw era nici un semn de intrate prin efractie la tine acas4 aseara, Sam.Amintiri reprimate 47 - Asta pentru cd persoana care a facut-o a sters fereas- tra inainte ca tu sA ajungi acolo. Asa cum a sters tabla dupa ce nea inchis in camera de depozitare. Cand Will nu raspunse, o cuprinse neincrederea. Trebuia si fie sin- gura persoana de partea ei. Vrei si spui cd ne-am inchis singuri? C4 mi-am distrus sala de clas& ca s4 ma distrez? Asta imi spui, Will? -Nu, nu spun deloc asta, zise el in timp ce ii mAngaie mana nerdnitd, linistind-o. Cred ca, avand in vedere cate s-au intamplat, nu iti mai amintesti foarte bine si... -Am v&zut mesajul de pe tabla de pe perete, spuse Ethan. Era scris cu rosu ,{ntelege mesajul!“. Se uiti spre Sam cu ochi verzi ingrijorati. Ce mesaj? Pulsul lui Sam crescu. Ce era cu tipul acesta, de ce era atat de tulburatd? Sentimentul aparuse cAnd el in- trase in birou in timp ce ea se certa cu David gi parea ci se intensifica. ~Eu... Cine a venit la mine acasi a scris cuvantul ,,Plea- ca“ din furculite albe din plastic, sAptamana trecuta. Ethan se uitd din nou la Will. - Pleaca? Si crezi cd nu are legiturd cu spargerea de la scoala? -Nu am spus cd nu are legaturd. Am spus cd nu este intrate prin efractie, zise Will strangand din dinti. -Cum ramane cu profesorul pe care |-a inlocuit? Cel care a avut cdderea nervoasi? O vena de pe tampla lui Will pulsa, si animozitatea de pe fata lui spunea ca nu fi placea sA i se spund cum sa isi faci treaba. -Am trimis un ofiter acolo. Vom afla in curand daca este implicat. Se uita din nou la Sam, ignorandu-l prac- tic pe Ethan. Vreau s4-mi faci o lista cu toti copiii cu care ai avut probleme in ultima vreme. Stiu cd esti obosita, dar trebuie sa ne intoarcem la scoala si si vedem sala de clasi impreund. Avem nevoie de o lista detaliatA cu tot ce lipseste.