TEHNICA RECOLTĂRII PLANTELOR ȘI ALCĂTUIREA

COLECȚIILOR DE IERBAR

CUVINTE CHEIE: ierbar, plante, presă, cămăși, colecție

Colecţiile de ierbar au o valoare ştiinţifică şi didactică, formativă, dar şi informativă;

pentru realizarea acestor colecţii trebuie respectate anumite etape pe care vom încerca să le
redăm, într-un mod sintetic, în cele ce urmează.

1. Recoltarea plantelor
Plantele alese pentru ierborizare trebuie să fie de talie medie (evitându-se alegerea
unor exemplare de talie prea mică sau, dimpotrivă, exagerat de mare), întregi (la speciile
erbacee) sau fragmente reprezentative (la speciile arbustive şi/sau arborescente). Indicat este
să se aleagă cca. 3 exemplare în diverse stadii de dezvoltare, cu toate organele – atât cele
aeriene cât şi cele subterane – şi mai ales cu flori şi fructe.
Se va ţine seama de modul de dispunere a frunzelor pe tulpină, iar unde este cazul, se
vor recolta obligatoriu şi frunzele bazale şi cele superioare.
Dacă este vizată o specie de plantă ce prezintă lăstari diferiţi, se vor preleva ambele
tipuri de lăstari (întregi sau fragmente). Plantele dioice se caută în exemplare de ambele sexe.
Recoltarea ferigilor se va efectua în momentul în care sorii şi induziile sunt deplin
dezvoltate, având valoare determinativă.
Plantele recoltate se vor dispune, până la etapa următoare, în pungi de plastic închise,
dar nu mai mult de o zi (deşi este de preferat ca o dată recoltate, acestea să fie imediat
introduse în presă).

Obiecte necesare pe teren

 Caiet de teren
 Pix/ creion
 Sacose de plastic
 Presa de plante
 Ziare
 Coli de hartie A4
 Deplantator
 Lupa de teren
 Recipient de plastic pentru plante acvatice
 Etichete pe care se vor nota imediat dupa colectare, denumirea plantei, localitatea,
statiunea, altitudinea si data colectării

Observații:
 plantele nu se colectează pe timp ploios şi nici pe arşiţă;
 se colectează numai plante sănătoase, complete, cu toate organele vegetative
(rădăcină,tulpină, muguri, frunze) şi reproducătoare (spice, flori);
 plantele erbacee cu habitus mic se colectează integral; de la plantele erbacee de
dimensiuni mari se pot îndepărta acele porţiuni de tulpină care nu prezintă importanţă
taxonomică;
 se recomandă a se colecta mai multe exemplare din aceeaşi specie.
 în cazul speciilor rare şi ocrotite nu se va colecta niciuna;

2. Presarea și uscarea plantelor

Exemplarele recoltate în vederea ierborizării se aşează pe mape (foi) de hârtie de filtru
cu porozitate mare sau pe foi de ziar (numite cămăşi), bine etalate.
Astfel, dacă planta prezintă bulbi, rizomi sau rădăcini tuberizate, acestea se vor
secționa astfel încât foliile să păstreze forma și mărimea normală. Frunzele și tulpinile
plantelor de talie mare se vor îndoi de 2-3 ori (fără a se tăia în fragmente separate). Frunzele
vor fi bine întinse, dispuse astfel încât să fie evidențiate ambele fețe.
Plantele ale căror flori au petale caduce se dispun imediat în presă. Pentru florile mari
se indică adăugarea în cămaşă, deasupra florii, a unei pernuţe de tifon pentru a nu-și denatura
culoarea.
Între cămăşi se dispun alte 3 – 5 straturi de hârtie de filtru sau ziar, straturi ce
alcătuiesc “salteaua”; acestea se vor schimba zilnic, iar apoi, pe măsură ce plantele se usucă,
la două zile.
În fiecare cămaşă se mai adaugă, alături de exemplarul etalat şi o etichetă cu datele
recoltării din teren: genul şi specia (dacă se pot determina imediat), data, localitatea,
altitudinea, staţiunea.
Pachetele cu plante se vor aşeza apoi într-o presă formată din două rame de lemn sau
carton rigid, şi se leagă strâns, pentru a-şi păstra forma şi a nu se torsiona în timpul uscării.
Uscarea plantelor în presă va avea loc în spaţii bine aerisite, uscate, departe de
acţiunea directă a razelor de soare. După uscarea completă, exemplarele (doar cele ierborizate
corespunzător) se vor sorta pe familii şi genuri, alfabetic, pe foi separate, pentru a fi
determinate şi etichetate.

3. Alcătuirea ierbarului
Foile definitive de ierbar vor avea dimensiunile orientative de 30/45 cm, semirigide
(tip bloc de desen) pentru a nu flecta şi rupe exemplarul dispus pe ele.
Plantele se vor aşeza astfel încât să fie vizibile cât mai multe amănunte ale organelor
lor şi vor fi lipite cu fâşii înguste de hârtie sau scotch, pentru a nu glisa pe suprafaţă. Fructele
se vor dispune în plicuri de hârtie ataşate colii de ierbar.
În colţul din dreapta, jos, va fi lipită o etichetă de identificare, ce va conţine
următoarele informaţii: familia; genul, specia şi autorul; numele popular al plantei (din zona
recoltării); utilizări; data; localitatea; altitudinea şi expoziţia; panta; staţiunea; numele celui
care a recoltat şi determinat planta.
Astfel realizate, planşele de ierbar se vor dispune în mape de hârtie pe familii.
Pentru studenţi, alcătuirea ierbarului (prin parcurgerea etapelor descrise mai
sus)reprezintă atât o deprindere a unei tehnici de pregătire practică, cât şi realizarea unei
colecţii proprii cu valoare ştiinţifică dar şi didactică, pentru orientarea lor profesională
ulterioară.