Formarea popoarelor europene.

Etnogeneza românească

Migrațiile de la sfârșitul Antichității și din primele secole ale Evului Mediu

- timp de aproape 1000 de ani, începând cu secolul III d.Hr. în Europa s-au deplasat mai multe
populații migratoare, primele fiind popoarele germanice.
- romanii îi numeau barbari, deoarece nu făceau parte din cultura și civilizația latină
- germanii erau organizați în triburi, erau conduși de căpetenii războinice, se ocupau cu
agricultura, păstoritul, meșteșugurile.
- ex. de populații germanice: goții, franci, anglo-saxonii, vandalii
- germanii au pătruns în Imperiul Roman, au cucerit Roma în anul 476 și au întemeiat în
granițele fostului Imperiu Roman de Apus noi regate
- alți migratori au fost de origine asiatică: hunii, avarii, maghiarii sau de origine slavă.
În granițele fostului Imperiu Roman de Apus, în a doua jumătate mileniului I, s-au format
noi popoare europene:
 români, francezi, spanioli, portughezi – de origine latină
 germani, englezi, suedezi, austrieci, norvegieni – de origine germanică
 ruși, polonezi, cehi, bulgari, sârbi – de origine slavă
 finlandezi, unguri, estonieni – de origine fino-ugrică.
Urmările migrațiilor:
- dispariția Imperiului Roman de Apus
- apariția unor regate noi
- apariția de noi popoare și limbi
- s-a schimbat modul de viață - religia creștină s-a răspândit în toată Europa.
Etnogeneza românească
- prima etapă în formarea poporului român este formarea poporului daco-roman
- doua etapă a dus la formarea poporului și a limbii române, proces istoric numit etnogeneza
românească
- treptat limba daco-romană s-a transformat în limba română;
- limba română păstrează câteva cuvinte de origine dacă și a preluat multe cuvinte de la slavii
care au migrat pe teritoriul țării noastre.